Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2023
Asupra apelurilor penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65/F pronunţată la data de 31 martie 2023, în dosarul x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a hotărât:
"În temeiul art. 279 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. stabileşte cu privire la inculpatul A. pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de "ultraj judiciar" (comisă la 11.06.2021).
În temeiul art. 83 C. pen., amână aplicarea pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, termen stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.
Ia act că persoana vătămată B. (domiciliată în jud. Constanţa) nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1500 de RON, cu titlul de cheltuieli judiciare în urmărire penală, cameră preliminară şi fond."
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 238/P/2021 din 29.07.2021, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de "ultraj judiciar" prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (4) C. pen. prin aceea că la data de 11.06.2021, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, a agresat-o pe persoana vătămată B., avocat în Baroul Constanţa, lovind-o cu pumnul în umăr şi dezechilibrare/lovire la picior, după care a scos-o prin prin busculare/prindere de ceafă din sala unde avea loc activitatea profesională, provocându-i vătămări care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale şi suferinţe fizice.
Ca mijloace de probă, au fost avute în vedere: înscrisuri; declaraţii; raport de expertiză medico- legală; înregistrări audio-video şi capturi foto, puse la dispoziţie de persoana vătămată- mijloc de probă deplin valid conform art. 139 alin. (3) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia Penală sub nr. x/2021/29.06.2021, fiind format dosarul nr. x/2021 având ca obiect procedura de cameră preliminară.
Prin sentinţa penală nr. 451/15.09.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de către petentul A. şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, sub nr. x/2021, la data de 21.09.2021.
Pentru etapa camerei preliminare a fost creat dosarul nr. x/2021, conform art. 98 alin. (1) din anexa la Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunţată la data de 29.03.2022 în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin respingerea contestaţiei, s-au respins, în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A., ca neîntemeiate, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 din data de 29.06.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi s-a dispus începerea judecăţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (4) C. pen. în raport de persoana vătămată B..
În şedinţa publică de la data de 20.09.2022, asistat de apărător ales, inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a recurs la procedura simplificată.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti, Curtea a procedat la audierea persoanei vătămate B., ascultarea inculpatului, respectiv la administrarea probei testimoniale (martorii C., D., E., F., G., H., I., J.) şi a probei cu înscrisuri pentru inculpat şi persoana vătămată.
Prin încheierea pronunţată la data de 09.03.2023, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii art. 279 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.
Din coroborarea declaraţiilor date de persoana vătămată B., de martorii D., F. şi J. cu înregistrarea audio-video aflată la dosar şi procesul-verbal de redare a acesteia (înregistrare din 11.06.2021, dar în cuprinsul căreia se fac referiri şi la şedinţa din 10.06.2021), a rezultat că la data de 10.06.2021, a avut loc o şedinţă AGA a S.C. K., pe parcursul căreia cei doi asociaţi - martorii F. şi J. - au fost asistaţi de avocaţi - persoana vătămată B., respectiv martorul D.; în contextul unor neînţelegeri cu privire la modalitatea de consemnare, de către martorul D. a procesului-verbal de şedinţă, persoana vătămată B. nu a semnat procesul-verbal de şedinţă şi a fost convocată o a doua şedinţă AGA pentru data de 11.06.2021.
Astfel, la data de 11.06.2021, cu ocazia celei de a doua şedinţe AGA, într-un apartament situat la parterul Hotelului Dunărea din Mamaia, la întâlnire, s-au prezentat asociaţii, martora J., asistată de inculpatul avocat A. şi martorul F. asistat de de persoana vătămată avocata B. care a întocmit un proces-verbal şi a procedat la înregistrarea întâlnirii cu telefonul mobil. Pe fondul tensiunilor generate de diferenţele de opinie în legătură cu procesele-verbale de şedinţă (necesitatea întocmirii şi a unui proces-verbal de prezenţă, refuzul semnării acestuia de către unul dintre asociaţi, persoana îndrituită să le întocmească), de persoana împuternicită ca secretar, de conduita martorului F., la un moment dat, inculpatul A. s-a ridicat de pe canapea, s-a îndreptat către persoana vătămată şi i-a luat telefonul cu forţa. Persoana vătămată s-a ridicat şi a încercat să-şi ia telefonul, fără a reuşi. Inculpatul a înmânat telefonul martorei J. pentru a opri înregistrarea şi, în timp ce persoana vătămată întindea mâna stângă pentru a-şi recupera telefonul, inculpatul a împins-o cu o mâna în umărul drept, persoana vătămată s-a dezechilibrat, a căzut pe canapea şi s-a lovit la piciorul stâng în tăblia laterală a biroului mic, birou pe care consemnase procesul-verbal şi avusese telefonul. În acest sens, sunt declaraţiile date de persoana vătămată B. coroborate cu declaraţiile martorilor H., I., G., F., C., F., J. şi în parte, cu cele ale inculpatului A., cu înregistrarea audio-video aflată la dosar şi procesul-verbal de redare a acestei înregistrări.
În urma loviturii, persoana vătămată B. a suferit leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medicol-legal nr. 2843/179/A1 agresiuni/2021 din 14.06.2021 emis de SJML Constanţa.
În drept, fapta inculpatului A., avocat în Baroul Bucureşti, care, pe data de 11.06.2021, a agresat persoana vătămată B., avocat în Baroul Constanţa, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu ale acesteia, agresiune constând în actul material de lovire cu pumnul în umăr şi dezechilibrarea urmată de lovirea acesteia la picior, cu consecinţa provocării unor vătămări care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale, apoi a scos-o prin busculare şi prindere de ceafă (acte de natură a produce suferinţă fizică) din sala unde avea loc activitatea profesională întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii de "ultraj judiciar" prevăzută de art. 279 alin. (1) şi (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, acceptând producerea unor suferinţe fizice în contextul agresiunilor exercitate de acesta asupra victimei pentru a obţine, practic, oprirea înregistrării şi părăsirea şedinţei de către persoana vătămată.
La individualizarea pedepsei, în acord cu dispoziţiile art. 74 C. pen., instanţa de fond a ţinut seama de faptul că inculpatul a acţionat împotriva persoanei vătămate în exercitarea atribuţiilor specifice profesiei, profitând de împrejurarea că, pe de o parte, clientul persoanei vătămate părăsise locul şedinţei şi, pe de altă parte, că în sală se afla clienta inculpatului (care, de altfel, a încercat în mod constant să îşi protejeze avocatul prin declaraţii necorespunzătoare adevărului), de gradul sporit de tensiune întreţinut în special de martorul F. (acesta folosind expresii jignitoare la adresa inculpatului, în pofida încercărilor persoanei vătămate de a-l tempera), dar şi de inculpat (refuzând un dialog profesional cu colega sa, repetând obsesiv şi fără o justificare legală aceleaşi solicitări - de semnare a procesului-verbal de prezenţă, de evacuare a martorului F. şi a avocatului său din sala de şedinţă -, solicitând delegaţia persoanei vătămate şi formulând susţineri lipsite de fundament cu privire la propria delegaţie - deci adoptând o atitudine şicanatoare), de faptul că inculpatul a profitat de forţa sa fizică evident superioară celei a unei femei, ca şi de prezenţa clientei sale în momentul în care a acţionat, de sentinţa penală nr. 658/29.03.2001, Judecătoria Constanţa prin care inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de "lovire" prevăzută de art. 180 din vechiul C. pen., în recurs fiind aplicate dispoziţiile art. 10 lit. b)1 vechiul C. proc. pen., chiar dacă această hotărâre nu constituie un antecedent penal, de înscrisurile depuse la dosar şi declaraţiile date de inculpat, persoana vătămată şi martorul G. potrivit cărora între inculpat, pe de o parte şi persoana vătămată şi/sau soţul acesteia, pe de altă parte, au avut loc mai multe raporturi de natură profesională sau în legătură cu exercitarea profesiei (litigii aflate pe rolul instanţelor, plângeri penale, aspecte privind stabilirea sediului profesional), raporturi ce au generat o anumită tensiune, o percepţie a inculpatului în sensul unei stări conflictuale cu persoana vătămată şi/sau soţul acesteia, percepţie ce nu este resimţită de persoana vătămată şi/sau soţul acesteia, având în vedere profilul social al inculpatului (căsătorit, cu copii minori), profilul profesional al acestuia (calitatea de avocat), lipsa unor antecedente penale de natură a produce consecinţe juridice asupra cuantumului pedepsei,
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul A. a formulat apel, motivând că este nevinovat, probele nu confirmă existenţa faptei, situaţie în care se impune achitarea sa.
Totodată, a declarat apel şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 C. pen. - art. 92 C. pen., cu aplicarea art. 93 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) C. pen. deoarece, având în vedere încadrarea juridică a faptei - art. 279 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. pentru care limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 9 luni şi 7 ani 6 luni închisoare, dispoziţiile art. 83 alin. (2) C. pen. interzic amânarea aplicării pedepsei în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de către apelantul inculpat, luând concluziile procurorului şi din oficiu în limitele art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În baza art. 396 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Potrivit art. 279 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., infracţiunea de "ultraj judiciar" constă în acţiunea unei persoane de lovire sau alte violenţe săvârşite împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.
În cauză, acuzarea a imputat apelantului inculpat "agresarea persoanei vătămată B., avocat în Baroul Constanţa, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, prin lovirea cu pumnul în umăr şi dezechilibrarea urmată de lovirea acesteia la picior, cu consecinţa provocării unor vătămări care au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale".
Potrivit declaratiilor persoanei vătămate, inculpatului, martorilor, la data de 11.06.2021, la sediul societăţii situat într-un apartament la parterul Hotelului Dunărea din Mamaia s-a desfăşurat adunarea generală a asociaţilor (abreviat AGA) a S.C. K.. La şedinţă, au participat cei doi asociaţi, martora J., asistată de inculpatul A., avocat în Baroul Bucureşti şi martorul F., asistat de persoana vătămată B., avocată în Baroul Constanţa. De la început, întâlnirea a fost marcată de neînţelegeri. Inculpatul a întocmit pe un laptop un proces-verbal de prezenţă pe care, sfătuit de către persoana vătămată, martorul F. nu a fost de acord să îl semneze. În aceste condiţii, inculpatul a solicitat martorului şi persoanei vătămate să părăsească locul şedinţei, ambii refuzând. În timp ce inculpatul insista pentru lămurirea poziţiei martorului F., respectiv prezent sau absent la adunare, persoana vătămată proceda la încheierea procesului-verbal de şedinţă pe laptop-ul personal şi a luat măsuri de înregistrare ambientală audio-video cu telefonul mobil aşezat pe birou, sprijinit de două sticle cu apă. În continuare, martorul F. fiind ieşit, în prezenţa martorei J., inculpatul A. s-a îndreptat să ia o sticlă cu apă, a pus o mână pe telefon pentru a lua una din sticle moment în care persoana vătămată B. s-a ridicat brusc să-l recupereze, însă masa mişcându-se, telefonul a căzut pe jos, persoana vătămată s-a dezechilibrat, lovindu-se de mobilier. La scurt timp, persoana vătămată a reuşit să-şi ia telefonul şi, luând şi celelalte lucruri-laptop, geantă, a ieşit afară.
Persoana vătămată avocata B. a reclamat că la data de 11.06.2021, asistându-l în calitate de avocat pe martorul F. la AGA, pe fondul unei atmosfere tensionate, inculpatul A. i-a luat telefonul pentru a opri înregistrarea, iar în timp ce încerca să-l recupereze, inculpatul a împins-o cu mâna în umărul drept, s-a dezechilibrat, a căzut pe canapea şi, încăperea fiind mică cu mobilierul înghesuit, s-a lovit la piciorul stâng în tăblia laterală a biroului mic pe care consemnase procesul-verbal şi se aflase telefonul.
Conform certificatului medico-legal nr. 2843/179/A1 agresiuni/2021 din 14.06.2021 emis de SJML Constanţa, persoana vătămată B. a suferit leziuni de violenţă ce au necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, dar, probele administrate nu dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit fapta ce ar fi provocat vătămarea.
Articolul 4 din C. proc. pen. consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie, această prezumţie fiind privită de art. 23 din Constituţie ca un drept fundamental al omului. Pentru garantarea respectării acestui principiu fundamental, art. 4 alin. (2) C. proc. pen. instituie în sarcina organelor judiciare obligaţia de a interpreta orice situaţie îndoielnică în favoarea suspectului sau inculpatului.
Potrivit art. 103 alin. (2, teza a II-a) C. proc. pen., condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Prezumţia de nevinovăţie decurge - în esenţă - din cerinţa ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanţie pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăţie, nu poate fi condamnată. Pornind de la premisa că procesul penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi la persoana inculpatului, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale.
Sarcina răsturnării acestei prezumţii revine organelor judiciare, care trebuie să stabilească vinovăţia inculpatului. Din moment ce prezumţia de nevinovăţie a fost ridicată la rang de principiu în art. 4 C. proc. pen., aceste dispoziţii legale corespunzând exigenţelor cerute de art. 6 alin. (2) din Convenţia europeană, care prevede că "orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită", aşa cum rezultă din reglementările invocate, prezumţia de nevinovăţie poartă şi asupra sarcinii probei, aceasta revenind, de regulă, Ministerului Public, îndoiala profitând persoanei acuzate. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie, orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului, potrivit regulii in dubio pro reo (art. 103 alin. (2) C. proc. pen.).
Astfel, inculpatul A. a recunoscut altercaţiile verbale cu martorul F. şi persoana vătămată B., că le-a cerut să părăsească adunarea, refuzând semnarea procesului-verbal de prezenţă, să înceteze înregistrarea audio-video cu telefonul mobil, însă a negat în mod constant că ar fi lovit-o pe persoana vătămată. Declaraţiile inculpatului sunt confirmate de martora J. care a observat telefonul căzut şi că persoana vătămată l-a ridicat după care "s-a trântit pe canapea, ţipând că "o bate, o omoară" deşi inculpatul nu exercita vreo violenţă asupra sa.
În acelaşi sens, angajate la hotelul Dunărea la acea dată, martorele H., recepţioneră şefă şi I., barman au precizat că au auzit discuţii aprinse în sala de şedinţă şi au văzut că persoana vătămată era agitată, se simţea rău, fără a susţine că ar fi lovit-o inculpatul.
Martorul F. a declarat că "inculpatul o ţinea pe persoana vătămată cu o mână de braţul drept şi cu cealaltă de ceafă". Cum martorul nu a fost prezent în momentul presupuselor violenţe imputate inculpatului, iar actele evidenţiate, pe lângă că au fost observate numai de către acesta, nu au condus la producerea leziunilor constatate cu ocazia examinării medico-legale, declaraţiile acestuia nu sunt de natură să înlăture apărarea inculpatului.
Faţă de declaraţiile martorilor sunt rezerve ţinând seama de calitatea acestora de soţi ai persoanei vătămate, respectiv inculpat şi mai ales că nu au perceput în mod direct aspecte esenţiale cauzei.
După vizionarea CD-ului cu imaginile surprinse de către persoana vătămată B. cu telefonul mobil, s-a observat că înregistrarea audio-video relevă tonul şi discuţiile neprincipiale dintre părţi, de genul "ieşi de aici, fir-ai tu să fii, nu ţi-e ruşine", "dacă îţi dau una zbori", fără a surprinde derularea evenimentului în sine. Câtă vreme nu sunt imagini video, lipseşte vreo dovadă că înregistrarea a fost întreruptă voluntar de către inculpat, "strigătele persoanei vătămate de ajutor" nu prezumă atitudinea violentă, cu rea credinţă a inculpatului împotriva acesteia.
Probele administrate în cauză în sprijinul vinovăţiei inculpatului A. au aceeaşi valoare probatorie ca probele administrate în sensul nevinovăţiei inculpatului, şi, avându-se în vedere că martorul F. nu a perceput în mod direct violenţele acuzate de către persoana vătămată, nefiind surprinse nici pe cameră, creând cel puţin dubiul cu privire la acţiunile inculpatului, sunt apreciate de către instanţă ca fiind insuficiente pentru a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de "ultraj judiciar" prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.
Aceste probe creează, cel mult, o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea infracţiunii cercetate, însă în lipsa altor probe cu care să se coroboreze şi din care să rezulte certitudinea săvârşirii acestei infracţiuni, avându-se în vedere şi faptul că probele administrate în sprijinul nevinovăţiei nu sunt înlăturate, acuzaţia rămâne la stadiul de suspiciune, persistând îndoiala în ceea ce priveşte săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat.
Având în vedere că probatoriul, expus şi analizat, nu susţine acuzarea, apelantul inculpat nu poate fi tras la răspundere penală şi cererea sa de achitare este întemeiată în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. prin reformarea sentinţei primei instanţe.
Ca atare, criticile formulate în apărare răsturnând temeinicia probelor în acuzare, apelul inculpatului A. este fondat şi, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va fi admis, se va desfiinţa hotărârea atacată şi rejudecând, se va dispune, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de "ultraj judiciar" prevăzută de art. 279 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
Constatând nevinovăţia inculpatului, pentru considerentele expuse, apelul formulat de procuror este nefondat, motivele acestuia referitoare la nelegalitatea pedepsei nefiind admisibile vizând condamnarea; în consecinţă, potrivit art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 240 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 65/F din 31 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,
Admite apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 65/F din 31 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021,
În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen.,
Desfiinţează sentinţa penală nr. 65/F din 31 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021 şi rejudecând, dispune:
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. c) C. proc. pen.,
Achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) şi alin. (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2023.