Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024
Deliberând asupra apelurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 121/F din data de 04.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-au dispus următoarele:
I. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.
În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Episcopia Giurgiu - cu unităţi subordonate sau S.C. B.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Giurgiu.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
II. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul general de brigadă C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma instigării şi de fals intelectual în formă continuată sub forma instigării.
III. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata locotent colonel (rezervă) D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii.
IV. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata căpitan E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Adăpostul de câini comunitari al Poliţiei Locale Sector 1 sau Administraţia Domeniului Public Sector 1 Bucureşti).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
V. În temeiul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata căpitan F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Episcopia Giurgiu - cu unităţi subordonate sau S.C. B.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Giurgiu.
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
VI. În temeiul art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata plutonier adjutant G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Consiliul Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliul Local Iaşi - S.C. H.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Iaşi.
A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a anulat caracterizarea psihologică înregistrată cu nr. x din data de 23.10.2019 (vol. 4, fil. 115) şi avizul psihologic consemnat în cuprinsul procesului-verbal nr. x din data de 23.10.2019, deoarece conţin menţiuni false. (vol. 4, fil. 149).
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a restabilit situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii prin anularea procesului-verbal nr. x din data de 25.02.2020 şi a ordinului nr. D.P./S-252 din 27.02.2020 prin care inc. cpt. F. a fost trecută în corpul ofiţerilor cu gradul de căpitan şi numită în funcţia de ofiţer 2, nivel 3, la Biroul 5 Administrativ - secretariat din cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu. (vol. 4, fil. 30, 181).
A luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpata F. suma de 9.037 de RON, reprezentând diferenţa de salariu obţinută de această inculpată, între salariul cuvenit în calitate de subofiţer şi cel obţinut în calitate de ofiţer, şi suma de 1.914 de RON, reprezentând diferenţa contravalorii drepturi echipament, şi în continuare, pe fiecare lună în parte a diferenţelor de salariu şi echipament, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
Cu privire la inculpatul A., a reţinut că începând cu luna iunie 2019, inculpata căpitan F. şi soţul ei, inculpatul A., au apelat la martorul I., general de brigadă în rezervă, pentru ca acesta să-şi folosească influenţa astfel încât inculpata căpitan F., să fie trecută din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu.
Martorul, generalul (rz.), I. a acceptat solicitarea şi a promis că îşi va exercita influenţa pe lângă persoanele cu atribuţiuni din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, astfel încât să fie scoase la concurs două locuri de ofiţer, cu recrutare din sursă internă şi ca apoi să obţină condiţii preferenţiale de examinare sau chiar să-i obţină subiectele de concurs pentru ca inculpata căpitan F. să promoveze testele aptitudinale şi implicit să fie trecută în corpul ofiţerilor.
Pentru realizarea acestui scop, martorul I. a afirmat că a intervenit pe lângă J., Consilier Prezidenţial - Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, care la rândul său, mai întâi, a intervenit pe lângă general-locotenent inginer K., directorul general al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, pentru ca apoi să intervină pe lângă general-maior inginer L., astfel încât să fie scoase la concurs două posturi de ofiţer cu recrutare din sursă internă.
La data de 24.06.2019, inculpata căpitan F. a susţinut testarea psihologică în urma căreia a fost întocmită caracterizarea psihologică cu nr. x din data de 24.06.2019.
În cuprinsul rubricii "observaţii" s-a menţionat:
"capacităţile intelectuale sunt slab reprezentate."
În cuprinsul rubricii "concluzii" s-a reţinut că "nu se recomandă încadrarea ca ofiţer în S.T.S." a inculpatei căpitan F..
A arătat că în contextul în care niciuna dintre persoanele implicate în activităţile ilicite nu se aştepta ca inculpata căpitan F. să nu aibă competenţele şi abilităţile necesare pentru a ocupa o funcţie de ofiţer, martorul I. s-a arătat dispus pentru a-şi exercita influenţa sa în continuare astfel încât locul vacant să fie blocat pentru o perioadă de 3 luni după care să fie scos din nou la concurs tot pentru inculpata căpitan F..
A reţinut că în realizarea acestui scop, martorul I. a menţionat că a vorbit cu J., lăsând să se înţeleagă că acesta din urmă ar fi intervenit pe lângă comanda Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, astfel încât concursul să se reia după trei luni.
La data de 14 septembrie 2019, inculpatul A., în schimbul promisiunii martorului I. că va interveni pe lângă conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în sensul arătat, i-a trimis două sticle de whisky, două parfumuri şi trei tricouri, prin intermediul martorului M., astfel încât martorul I. să se ocupe de toate chestiunile necesare.
În perioada decembrie 2019 - februarie 2020, cu aprobarea directorului Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, general maior inginer L., a fost organizat al treilea concurs pentru ocuparea postului de ofiţer la Biroul administrativ-secretariat al Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu. Singura candidată pentru această funcţie a fost inculpata F..
În toată această perioadă martorul I. s-a arătat dispus să-şi folosească influenţa în maniera descrisă mai sus pentru a-i asigura inculpatei F. succesul în demersurile ei de a fi avansată în corpul ofiţerilor, precizând că încearcă să obţină inclusiv subiectele la testele profesionale.
În schimbul promisiunii martorului I. că îşi va exercita influenţa în maniera descrisă, inculpatul A. i-a remis acestuia la data de 08.03.2020, două sticle de whiskey, o sticlă de vodcă şi o sticlă de prosecco.
În tot acest context martorul I. a precizat că J. l-a desemnat pe generalul locotenent N., consilier de stat, secretarul general al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru a se ocupa de buna derulare a concursului la care participa inculpata F..
Curtea a reţinut, în privinţa martorilor I. şi M., că au fost încheiate acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 942/20.08.202 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare (pentru M.) şi sentinţa penală nr. 930/F/19.06.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 85/A din data de 04.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (pentru I.).
În sentinţa penală nr. 942/20.08.202 s-a reţinut, în esenţă, că M. la data de 14 septembrie 2019 a intermediat remiterea respectiv primirea unor bunuri între inculpatul A. şi inculpatul I., în schimbul promisiunii celui din urmă că îşi va folosi influenţa sa astfel încât F. să fie numită pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, iar la data de 14 septembrie 2019 a intermediat remiterea, respectiv primirea unor bunuri între inculpatul A. şi inculpatul I., în schimbul promisiunii celui din urmă că îşi va folosi influenţa sa astfel încât F. să fie numită pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 şi complicitate la cumpărare de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. şi de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În sentinţa penală nr. 930/F/19.06.2020, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 85/A din data de 04.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a reţinut, în esenţă, că din toate aceste acte de urmărire penală rezultă cu certitudine că scopul exercitării influenţei a fost unul singur, stabilit cu suficientă claritate de la debutul activităţii infracţionale (luna iunie 2019), respectiv acela ca F., subofiţer, să beneficieze de condiţii preferenţiale de examinare pentru a fi avansată în corpul ofiţerilor. Acesta a inclus mai multe etape şi a presupus desfăşurarea unor acţiuni conjugate ale mai multor persoane, iar activitatea inculpatului urma să acopere toate aceste etape şi să se circumscrie tuturor condiţiilor pentru asigurarea reuşitei.
Împrejurările ulterioare, care nu au fost anticipate (nepromovarea testului psihologic de candidată), au impus suplimentarea activităţilor, dar în realizarea aceluiaşi scop, care nu a suferit vreo modificare iar participanţii, inclusiv inculpatul, s-au adaptat situaţiilor apărute (neprevăzute anterior). Astfel, la data de 14 septembrie 2019, A., în schimbul promisiunii inculpatului I. că va interveni pe lângă conducerea STS în sensul arătat, i-a transmis acestuia, prin intermediul lui M. mai multe bunuri ca să se asigure că inculpatul va continua demersurile necesare. F. nu a promovat nici această testare din data de 25 octombrie 2019 iar în perioada decembrie - februarie 2020 a fost organizat un al treilea concurs, inculpatul I. insistând în desfăşurarea în continuare a folosirii influenţei pentru a-i asigura sus-numitei succesul în demersurile sale, influenţă care a fost promisă încă de la bun început.
Aşadar, în acelaşi scop stabilit concret şi ferm de la început, după ce F. a eşuat în testele pe care le-a susţinut, inculpatul s-a adaptat continuu la noua situaţie şi a căutat soluţii pentru a putea realiza ceea ce se stabilise iniţial.
Faţă de această descriere a situaţiei de fapt, Curtea a constatat că intervenţia promisă de inculpat (de a-şi folosi influenţa pentru ca numita F. să fie trecută în corpul ofiţerilor) a avut suficientă determinare şi un singur scop de la început, întreaga activitate infracţională fiind unică, cu un singur rezultat stabilit anterior.
Fapta a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, de trafic de influenţă, în ceea ce îl priveşte pe martorul I..
Ambii martori din speţa dedusă judecăţii, I. şi M., în cauzele având ca obiect sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, au declarat că acceptă acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cauză şi că regretă faptele comise.
Împotriva hotărârilor anterior menţionate nu au fost exercitate căi extraordinare de atac.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul I. a precizat că îşi menţine toate declaraţiile, inclusiv acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însă şi-a nunaţat depoziţia referitoare la scopul cadourilor primite de la inculpatul A., precizând că acestea sunt expresia faptului că se cunosc de mult şi că astfel de cadouri sunt frecvente între ei, fiind prilejuite de sărbători, zile de naştere sau onomastice. Menţionează că nu îl cunoaşte pe inculpatul C., nu ştie procedura prin care se obţine trecerea în postul de ofiţer, iar totul a fost un joc, doar vorbe.
Martorul M. recunoaşte că a luat de la inculpatul A. o pungă care să îi fie remisă martorului I., nu cunoaşte conţinutul acesteia, dar precizează că au existat discuţii între el şi I., în care acesta îi spunea că va reţine un post pentru inculpata F., însă le consideră minciuni, întrucât I. este lăudăros. Precizează că inculpatul A. nu i-a solicitat niciodată să intervină pe lângă I..
Coroborând declaraţiile acestor martori cu interceptările realizate în cauză, Curtea a reţinut că depoziţiile din prezenta cauză sunt pro causa, în favoarea inculpatului A., fiind relevantă convorbirea telefonică din data de 14.09.2019 dintre inculpatul A. şi martorul M., în care cei doi vorbesc despre faptul că dacă el se implică cum trebuie, nu mai sunt probleme.
În acest sens, Curtea a avut în vedere coroborarea tuturor declaraţiilor martorului I. din cursul procesului penal, inclusiv pe cele din cadrul dosarului nr. x/2020 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, când în prezenţa apărătorului ales, a relatat modalitatea în care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra factorilor de decizie din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, inclusiv asupra unui consilier prezidenţial, serviciu pentru care a primit de la inculpatul A., la două date diferite, direct sau prin intermediul martorului M., două sticle de whisky, două parfumuri şi trei tricouri, respectiv două sticle de whiskey, o sticlă de vodcă şi o sticlă de prosecco. A apreciat Curtea că rezultă, fără dubiu, că declaraţiile celor doi martori, din cursul soluţionării prezentului dosar, sunt în sprijinul inculpatului A., cu scopul eludării răspunderii penale a acestui inculpat.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut din cuprinsul convorbirilor telefonice, chiar dacă interlocutorii nu exprimă clar obiectele remise în schimbul cumpărării de influenţă, existenţa unei înţelegeri între inculpatul A. şi martorul I., că acesta din urmă a promis că îşi va folosi influenţa sa astfel încât F. să fie numită pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, iar martorul M. a intermediat remiterea, respectiv primirea unor bunuri între inculpatul A. şi inculpatul I..
Martorii M. şi I., prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în privinţa acordurilor de recunoaştere a vinovăţiei, au recunoscut intermedierea respectiv primirea bunurilor susmenţionate, în schimbul promisiunii celui din urmă că îşi va folosi influenţa în favoarea inculpatei F..
În acest sens, este relevantă convorbirea dintre A. şi M. din data de 14.09.2019, ora 08:28, în contextul în care primul i-a dat celui de-al doilea o pungă pentru a o remite lui generalului (rz.) I..
Curtea a considerat că faptul că martorul I. nu a apelat la alte persoane din conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale sau la consilierul prezidenţial J., nu exclude existenţa condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, atâta vreme cât elementul material a fost realizat, prin oferirea de bunuri de inculpatul A. către martorul I., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor publici din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale sau Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În acest sens, sunt relevante convorbirile telefinice existente în volumul 2, dosar de urmărire penală.
Împrejurarea că martorul I. a afirmat că a intervenit pe lângă J., Consilier Prezidenţial - Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, care la rândul său, mai întâi, ar fi intervenit pe lângă general-locotenent inginer K., directorul general al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, pentru ca apoi să intervină pe lângă general-maior inginer L., astfel încât să fie scoase la concurs două posturi de ofiţer cu recrutare din sursă internă, rezultă din convorbirea telefonică dintre martorul I. şi un domn (utilizator al postului telefonic cu nr. x), din data de 17.06.2019, ora 09:21:02, în care cel dintâi a precizat faptul că J., Consilier Prezidenţial - Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, este fostul său coleg de liceu cu ajutorul căruia rezolvă multe probleme, deoarece are putere.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că în realitate, martorul I. nu a intervenit nici pe lângă J. şi nici pe lângă vreo altă persoană pentru favorizarea inculpatei F..
Martorul J. a declarat că îl cunoaşte pe generalul (rz.) I. deoarece a fost coleg de liceu cu acesta, dar a precizat că după absolvirea liceului nu a ţinut legătura cu el. De asemenea, martorul a mai arătat faptul că s-a reîntâlnit cu generalul (rz.) I. în anul 2005, cu prilejul cursurilor Colegiului Naţional de Apărare.
Martorul a arătat că generalul (rz.) I. nu i-a solicitat niciodată nici un favor sau să intervină la conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale pentru favorizarea inculpatei F. la concursul de promovare în funcţia de ofiţer.
Declaraţia martorului I. şi declaraţia martorului J. se coroborează cu rezultatele măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză, pentru perioada 02.09.2019 - 29.02.2020. Astfel, în perioada menţionată nu a existat nicio conversaţie între martorul I. şi J. cu excepţia unui singur mesaj transmis la data de 07.01.2020 de către martorul I., cu scopul de a-i ura la mulţi ani lui J. cu prilejul zilei onomastice.
Aşadar, Curtea a reţinut din coroborarea declaraţiilor martorilor I. şi M. cu rezultatul mandatelor de supraveghere tehnică, că sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, iar forma de săvârşire a infracţiunii este intenţia directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul A. a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.
În drept, Curtea a apreciat că fapta inculpatului A., care în perioada iunie 2019 - martie 2020, i-a remis martorului general (rz.) I., direct sau prin intermediul martorului M., în schimbul promisiunii martorului general (rz.) I. că îşi va folosi influenţa pe lângă ofiţeri din conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (prin intermediul lui J.) astfel încât inculpata F. să fie avansată pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, Curtea a ţinut seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În privinţa infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului A., Curtea a apreciat că acesta prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, având în vedere importanţa valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, modalitatea concretă de comitere a acţiunii penale, dar şi faptul că prin fapta comisă s-a adus atingere unor valori sociale deosebit de importante - relaţiile referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu -, conturând ideea că prin cumpărarea de influenţă, în schimbul unor bunuri, orice persoană poate să acceadă într-o funcţie pentru care nu are abilităţile şi capacităţile profesionale necesare şi fără a face dovada cunoştinţelor necesare îndeplinirii unei asemenea profesii.
Aşadar, gravitatea faptei este potenţată de împrejurările concrete şi modul de comitere, constând în acelea că inculpatul a acţionat cu ştiinţă, iar multitudinea întrevederilor cu martorul I., discuţiile directe sau telefonice cu martorul M., în care insista pentru ca soţia sa, inculpata F., să fie trecută din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, precum şi numărul actelor materiale (două) corelate cu bunurile oferite, denotă perseverenţa infracţională pentru realizarea scopului urmărit.
Circumstanţele personale ale inculpatului, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, periculozitatea infractorului, etc., au fost apreciate de Curte ca fiind condiţii ale unei conduite sociale normale în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de lege şi a ordinii de drept - inerente funcţiei pe care acest inculpat o deţinea la momentul comiterii faptei, aceea de agent de poliţie la Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, care trebuie îndeplinite în mod normal, astfel încât nu le-a reţinut drept circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Faţă de aspectele reţinute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracţiunii deduse judecăţii, împrejurările comiterii acesteia, modalitatea efectivă de comitere a faptei, coroborat cu necesitatea responsabilizării inculpatului şi îndreptării acestuia, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv al pedepsei, Curtea a aplicat pedeapsa cu închisoarea, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, Curtea a apreciat că în cauză se impunea aplicarea faţă de inculpatul A. a unei pedepse cu închisoarea orientate peste minimul prevăzut de lege, respectiv de 3 ani închisoare-pentru infracţiunea prevăzută art. 292 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În opinia instanţei de fond, această pedeapsă este aptă să atingă scopul preventiv şi punitiv al sancţiunii penale şi proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului.
Cu privire la inculpaţii C. şi D.:
A reţinut că acestor doi inculpaţi li se impută faptul că, pentru primul dintre ei, în luna octombrie 2019 i-a solicitat inculpatei locotenent colonel (rz) D., să determine psihologul examinator (lt. O.) în sensul acordării unui calificat de "apt pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale" numitei căpitan F., deşi aceasta nu avea abilităţile necesare pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer în cadrul STS şi să se consemneze date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul caracterizării psihologice a inculpatei căpitan F. şi în cuprinsul avizului psihologic emis pentru aceeaşi persoană, respectiv, pentru al doilea, că prin constrângere, la data de 23 octombrie 2019, a determinat-o pe locotenent O., psiholog în cadrul STS, să îi acorde aviz favorabil respectiv "apt pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale" numitei căpitan F., deşi aceasta nu avea abilităţile necesare pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi de a consemna date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul caracterizării psihologice şi în avizul psihologic aferent.
În fapt, s-a reţinut că în perioada mai - iunie 2019 cu aprobarea directorului STS, general-locotenent inginer K., a fost organizat un prim concurs pentru ocuparea funcţiei vacante de ofiţer la Biroul administrativ-secretariat al Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Giurgiu.
Iniţial, în cursul lunii mai 2019, martorul colonel P., comandantul DJTS Giurgiu, l-a contactat telefonic pe inculpatul g-ral de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul STS pentru a obţine acordul acestuia în vederea scoaterii la concurs a funcţiei de ofiţer la Biroul administrativ secretariat din cadrul DJTS Giurgiu.
Colonelul P., comandantul DJTS Giurgiu, a întocmit nota raport nr. x din data de 25.04.2019 prin care solicita directorului STS aprobarea organizării concursului pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer la Biroul administrativ secretariat din cadrul DJTS Giurgiu. (fila x)
Conform atribuţiilor reglementate prin Ordinul Directorului STS S/21/2013, nota raport a fost avizată de către şeful DMRU, şeful Direcţiei Economice şi Financiar Contabile, adjuncţii directorului STS şi a fost a aprobată de către directorul STS, g-ral - lt. ing. K..
Nota raport a fost înaintată de către colonel P. către inculpatul g-ral de brigadă C. în vederea avizării.
După aprobarea notei raport de către general-locotenent inginer K., directorul STS, pe intranetul STS a fost publicat anunţul nr. x din data de 28.05.2019 de organizare a concursului, iar la acest concurs s-a înscris doar inculpata căpitan F.. (vol. 4, fil. 54)
La data de 24.06.2019, căpitan F. a susţinut testarea psihologică în urma căreia a fost întocmită caracterizarea psihologică cu nr. x din data de 24.06.2019. (vol. 4, fil. 65)
În cuprinsul acestei caracterizări psihologice, în componenta aptitudinilor intelectuale au fost relevate următoarele valori: inteligenţă generală: 30; inteligenţă verbală: 40; mobilitatea gândirii: 20; eficienţa memoriei: 50; concentrarea atenţiei: 50; mobilitatea atenţiei: 60
Valoarea maximă posibilă pentru fiecare indicator în parte este de 100.
În cuprinsul rubricii "observaţii" s-a menţionat:
"capacităţile intelectuale sunt slab reprezentate."
În cuprinsul rubricii "concluzii" s-a reţinut că "nu se recomandă încadrarea ca ofiţer în S.T.S." a inculpatei căpitan F..
În acest context a fost emis avizul psihologic "nu se recomandă" consemnat în cuprinsul procesului-verbal nr. x din data de 24.06.2019 (vol 4, fil. 105).
Aşadar, s-a reţinut că, componenta abilităţilor intelectuale din cadrul testării psihologice nu a atins valoarea minimă obligatorie pentru a fi declarat apt, respectiv mai mare egal 4, dar abilităţile intelectuale ale inculpatei căpitan F. au rămas la acelaşi nivel cu prilejul celei de-a doua testări psihologice din data de 23.10.2019 însă, inculpata a fost primit avizul de "apt psihologic pentru a fi încadrat ofiţer în S.T.S."(VOL. 4, fil. 115)
În aceste condiţii, comisia de organizare a concursului a declarat-o respinsă pe inculpată fără a susţine şi celelalte probe de concurs .
În perioada septembrie - octombrie 2019, cu aprobarea noului director al STS, g-ral maior inginer L., a fost organizat al doilea concurs pentru ocuparea funcţiei de ofiţer la Biroul administrativ-secretariat al Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Giurgiu. Şi de această dată singura concurentă a fost căpitan F..
Cu prilejul organizării celui de-al doilea concurs pentru ocuparea aceleiaşi funcţii, din convorbirea din data de 12.09.2019, ora 10:52:58 dintre soţii Berhardt rezultă că iniţiativa scoaterii la concurs a funcţiei vacante de ofiţer la DJTS Giurgiu a aparţinut inculpatei căpitan F., care l-a transformat pe comandantul acestei unităţi militare într-un simplu executant, beneficiind în acest sens şi de sprijinul inculpatului general de brigadă C..
Astfel, inculpata căpitan F. i-a solicitat colonelului P. să întocmească nota raport (documentul care iniţia procedura de scoatere la concurs a funcţiei vacante) deoarece trebuie să-l sune pe inculpatul general de brigadă C. pentru a-i comunica numărul de înregistrare al documentului.
Totodată, ca şi strategie de convingere prin intimidare a comandantului unităţii pentru a iniţia procedura de scoatere la concurs a postului inculpata căpitan F., l-a sunat pe inculpatul general de brigadă C. în prezenţa colonelului P.. Astfel, un subofiţer cu gradul militar de plutonier adjutant, având complicitatea unui general de brigadă a subordonat un comandant de unitate .
S-a precizat faptul că discuţia dintre căpitan F. cu generalul de brigadă C. s-a realizat prin intermediul reţelei interne de telecomunicaţii a STS.
Ca urmare a acestor demersuri, după mai puţin de două ore, inculpata căpitan F. i-a transmis soţului ei că şeful său, colonelul P. "acum face nota-raport" şi că ea întocmise deja raportul de înscriere la concurs, chiar dacă potrivit procedurii raportul de înscriere la concurs de întocmeşte după publicarea anunţului de concurs .
După întocmirea notei raport nr. x din data de 12.09.2019, prin care colonelul P. solicita organizarea concursului, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul generalul (rz.) I. pentru a-i transmite că "documentul" a ajuns la DMRU, că are numărul de înregistrare x şi că inculpatul general de brigadă C. este de acord ca inculpata căpitan F. să fie trecută în corpul ofiţerilor dar este nevoie şi de acceptul directorului STS, acordul şefului DMRU fiind insuficient. Aşadar, rolul inculpatului general (rz.) I. se concentra către obţinerea acordului conducerii STS, prin intermediul lui J..
Numărul de înregistrare al documentului la care se referea A. în convorbirea din data de 12 septembrie 2019, (x) este numărul sub care a fost înregistrat raportul (cererea) de înscriere la concurs al inculpatei căpitan F. abia la data de 04.10.2019. De aici rezultă faptul că inculpata căpitan F. întocmise raportul de înscriere la concurs încă din data de 12 septembrie 2019 pe care l-a postdatat cu "04.10.2019."
În aceste condiţii, la data de 23 octombrie 2019, căpitan F. a susţinut din nou testarea psihologică, la care, deşi a obţinut aceleaşi rezultate ca la proba din data de 24.06.2019, a fost declarată "apt psihologic pentru a fi încadrat ofiţer în S.T.S." pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer în cadrul STS, ca urmare presiunilor exercitate de către locotenent colonel (rz) D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, asupra psihologului examinator locotent O..
La rândul ei, locotenent colonel (rz) D. a primit solicitarea de a o declara aptă pe căpitan F. la testarea psihologică de la generalul de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul STS.
Astfel, din cuprinsul bateriilor de teste care i-au fost administrate inculpatei căpitan F., s-a observat, referitor la răspunsurile date la testele de evaluare a "mobilităţii gândirii (Bateria de teste cu indicativul D48)", şi a testelor de evaluare a "inteligenţei generale şi inteligenţei verbale (Bateria de teste cu indicativul B.V.9)", o neconcordanţă între răspunsurile date de candidată, pe foile de răspuns aferente celor două baterii de teste şi valorile consemnate în caracterizarea generală psihologică, pe care a întocmit-o locotenent O., astfel cum i-a solicitat inculpatul locotenent colonel (rz) D..
În concret, pe foaia de răspuns pentru bateria de teste D 48, nota obţinută de căpitan F. a fost de "2" din "10", iar ca urmare a solicitării inculpatei locotenent colonel (rz) D., în "caracterizarea psihologică" locotenent O. a majorat această valoare la "4" din "10", (40 din 100) fără a modifica şi calificativul menţionat în foaia de răspuns.
Din caracterizarea generală efectuată pentru testarea din 24.06.2019, a rezultat că la indicatorii care măsoară "inteligenţa generală", "inteligenţa verbală" şi "mobilitatea gândirii", căpitan F. a înregistrat şi în octombrie 2019 aceleaşi valori reale, respectiv: inteligenţă generală - 30, inteligenţă verbală - 40 şi mobilitatea gândirii - 20.
La data de 24 octombrie 2019 căpitan F. a susţinut testarea la limba engleza pe care a promovat-o, iar la data de 25 octombrie 2019 a susţinut testarea la cunoştinţele profesionale pe care nu a promovat-o, fiind în cele din urmă respinsă.
În perioada decembrie 2019 - februarie 2020, cu aprobarea directorului Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, general maior, inginer L., a fost organizat al treilea concurs pentru ocuparea postului de ofiţer la Biroul administrativ-secretariat al Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu. Singura candidată pentru această funcţie a fost tot căpitan F..
Favorizarea inculpatei căpitan F. s-a materializat inclusiv cu prilejul stabilirii datei testării scrise pentru verificarea cunoştinţelor profesionale, cu prilejul celui de-al treilea concurs, de unde a rezultat că examenul a fost organizat exclusiv pentru inculpată. În acest sens, în cadrul unei convorbiri telefonice din 30 decembrie 2019, inculpata căpitan F. a susţinut că a fost sunată de la DMRU să-şi aleagă data, 22, 23 sau 24 ianuarie, pentru susţinerea testării scrise, la care inculpata a cerut să se stabilească o zi din luna februarie. (vol. 2, fil. 178).
Preliminar, Curtea a reţinut că, potrivit art. 97 C. proc. pen., prin probă se înţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Curtea a constatat că, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Hotărârea judecătorească trebuie să se întemeieze pe acele probatorii care se coroborează între ele şi sunt în măsură să confirme o situaţie clară, neafectată de vreun dubiu, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, neexistând prevederi legale care să confere o valoare mai ridicată probelor administrate în faza cercetării judecătoreşti în detrimentul probelor administrate în faza urmăririi penale sau invers.
În acest sens, analiza standardului probei dincolo de orice îndoială a fost efectuată şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 47 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 27 aprilie 2016, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.. În această decizie Curtea a analizat conformitatea cu prevederile Constituţiei (în aspectele referitoare la statul de drept, la principiul supremaţiei legii şi la dreptul la un proces echitabil) a standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, în aprecierea instanţei de judecată asupra existenţei faptei, a îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii şi a săvârşirii acesteia de către inculpat.
Curtea mai reţine că standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă îşi are originea în modul de reglementare a sistemului probator, referitor la care doctrina identifică două orientări majore: cea a capacităţii probelor de a convinge, respectiv de a conduce la formarea convingerii intime a judecătorului aflat în situaţia de a soluţiona o cauză penală, orientare specifică sistemului de drept continental, şi cea a capacităţii probelor de a demonstra vinovăţia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, specifică sistemului de drept anglo-saxon şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Preluarea în sistemul continental a standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, specific sistemelor adversariale, este rezultatul tendinţei de obiectivizare a standardului convingerii intime a judecătorului care, în esenţa sa, presupune un grad apreciabil de subiectivitate. Acest standard poate fi pe deplin înţeles doar prin raportare la standardul in dubio pro reo, care, la rândul său, constituie o garanţie a prezumţiei de nevinovăţie şi reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat la art. 5 din C. proc. pen., este aplicat în materia probaţiunii. El se referă la aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, instanţele judecătoreşti nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să îl achite.
Aşa fiind, standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă din cuprinsul dispoziţiilor art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. constituie o garanţie procesuală a aflării adevărului şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, acest standard asigură respectarea prezumţiei de nevinovăţie până la momentul asumării de către judecător a convingerii cu privire la vinovăţia inculpatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, asumare concretizată prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Faptele sau împrejurările de fapt ce trebuie dovedite obligatoriu se referă la obiectul cauzei penale, respectiv la fapta prevăzută de legea penală şi persoana care a săvârşit-o şi, în raport de obiectul probaţiunii, curtea a reţinut că probele administrate în cauză sunt indirecte, acestea neputând servi la stabilirea adevărului, întrucât nu se coroborează cu nicio probă directă.
Din acest punct de vedere, Curtea a reţinut, din cuprinsul interceptărilor telefonice, că discuţiile purtate de inculpaţii A. şi F. între ei, ca şi cu diferite persoane audiate în calitate de martori, (redate amplu în procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice) au caracter de indiciu, exprimă opinii ale inculpaţilor A. şi F. în legătură cu desfăşurarea concursului, cu referiri ale acestor doi inculpaţi în implicarea inculpatului C. în fraudarea examinării de către inculpata F., prin mijlocirea martorului I..
A apreciat Curtea că din nicio transcriere a interceptărilor telefonice nu rezultă fără echivoc că inculpatul C. ar fi fost implicat în activitatea infracţională a inculpaţilor A. şi F., iar dorinţa inculpatei Berhardt de a fi promovată în corpul ofiţerilor, prin orice mijloace, nu poate fi asociată şi extinsă asupra inculpaţilor C. şi D., întrucât s-ar aduce atingere dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din C. proc. pen.
Referitor la declaraţiile martorei O., Curtea a reţinut că aceasta relatează că, după susţinerea interviului cu inculpata F., a mers în biroul inculpatei D., aceasta fiind o procedură cutumiară la nivelul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, pe care a informat-o despre rezultatul obţinut de către F., în sensul că este inaptă pentru ocuparea postului pentru care candidase, fiind rechemată de către inculpata D. care, insistent, i-a solicitat să schimbe calificativul în apt, motivat de faptul că se confruntă cu deficit de personal.
Martora Q. a afirmat că după examinarea inculpatei F., fiind în biroul inculpatei D., ştie că inculpata D. a fost sunată de către inculpatul C., dar nu a auzit discuţia dintre cei doi, deoarece telefonul nu avea activată funcţia difuzor, dar a dedus acest lucru din discuţia purtată de cei doi. Însă, susţine că inculpatul C. i-a dat ordin inculpatei D. să fie schimbat calificativul din "nu se recomandă" în "apt", în ceea ce o priveşte pe inculpata F..
Din coroborarea declaraţiilor celor două martore, O. şi Q., Curtea a reţinut că există dubiu în ceea ce priveşte existenţa apelului telefonic efectuat de inculpatul C. către inculpata D., a conţinutului discuţiei purtate, precum şi a ordinului de a fi schimbat calificativul obţinut de către inculpata F. în urma evaluării psihologice.
Din acest punct de vedere, Curtea a reţinut că depoziţiile celor două martore sunt singulare, fiecare, în parte, relatează aspecte care nu coincid între ele, relatările nu se coroborează între ele sub aspectul elementului material al infracţiunilor pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii C. şi D.. Astfel, în timp ce martora O. arată că la scurt timp a fost rechemată în birou de către inculpata D., ocazie cu care aceasta i-a solicitat să schimbe calificativul obţinut de inculpata Berhardt, dar nu cunoaşte dacă inculpatul C. a intervenit în acest sens, martora Q. cunoaşte despre implicarea inculpatului C. în favorizarea inculpatei Berhardt, dar arată că inculpata D. a comunicat că trebuie să fie schimbat calificativul.
În aplicarea principiului testis unus, testis nullus, Curtea a reţinut că depoziţiile martorelor O. şi Q. nu sunt suficiente pentru dovedirea existenţei infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii C. şi D., astfel că nu a ţinut seama de acestea în ansamblul probator.
Cât priveşte susţinerea că era de notorietate faptul că inculpata Berhardt era susţinută de către inculpatul C., element descurajator pentru alte persoane să participe la concursul organizat şi fapt care întăreşte, în opinia acuzării, acuzaţiile formulate împotriva acestui inculpat, Curtea a reţinut că martorii audiaţi în cauză au arătat motivele pentru care nu au participat la niciunul dintre concursurile la care a participat inculpata Berhardt, din care nu rezultă că ar fi fost impuse condiţii prohibitive celorlalţi candidaţii în raport cu inculpata Berhardt.
În acelaşi context, Curtea a reţinut şi declaraţia inculpatei D., în calitate de suspect în cursul urmăririi penale, în care relatează că a acordat avize de recomandabil unor persoane care aveau valori sub 4 în componenta aptitudinilor intelectuale ca urmare a ordinelor venite din partea şefilor ierarhici (g-ral de brigadă, C., g-ral maior L., g-ral lt. K.) menţionând că inculpatul g-ral de brigadă C. i-a spus explicit:
"aici eşti în armată şi faci ce ţi se spune" în sensul că trebuie să acorde avize de recomandabil unor persoane care aveau valori sub 4 şi care ar fi trebuit să primească aviz de nerecomandabil, cu justificarea că instituţia se confruntă cu o lipsă acută de personal, dar fără relevanţă juridică în cazul concret dedus judecăţii, având în vedere caracterul vag al declaraţiei, fără date certe despre situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare.
Referitor la discuţiile realizate prin intermediul reţelei interne de telecomunicaţii a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Curtea a constatat inexistenţa mijloacelor de probă despre care se face vorbire în rechizitoriu.
A apreciat Curtea că şi în situaţia în care s-ar admite că inculpata D. a fost sunată de inculpatul C. în timp ce martora Q. se afla în biroul primei inculpate, imediat după susţinerea testării psihologice de către inculpata F., atâta vreme cât nu se cunoaşte conţinutul discuţiei, această probă nu poate fi avută în vedere, fiind vorba doar despre o suspiciune legată de instigarea exercitată de inculpatul C. asupra inculpatei D..
În egală măsură, Curtea nu a reţinut nicio probă din care să rezulte împrejurarea că inculpaţii C. şi A. se cunoşteau între ei şi, cu atât mai puţin, că au existat complicităţi de natură a fi favorizată inculpata F., ca urmare a funcţiei deţinute de inculpatul C. în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, respectiv aceea de şef al Direcţiei Management Resurse Umane.
Împrejurarea că au existat anumite încălcări ale organizării examenului din data de 23.10.2019, cum ar fi cererea de înscriere la concurs înregistrată la data de 04.10.2019, deşi, potrivit convorbirii telefonice din data de 12.09.2019 dintre cei doi soţi Berhardt, inculpata Berhardt s-a aflat în biroul martorului P. la data de 12.09.2019 când i-a solicitat să întocmească nota raport prin care se iniţia procedura de scoatere la concurs a funcţiei vacante, fapt ce a determinat subordonarea comandantului unităţii unui plutonier adjutant (grad deţinut de inculpata Berhardt la acea vreme) Curtea a constatat că nu are forţa probantă necesară atragerii răspunderii penale. Astfel de deficienţe constituie sincope în organizarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale care trebuie remediate de către persoanele din conducerea acestei instituţii.
Tot astfel, faţă de criticile formulate referitoare la calitatea bateriilor de teste psihologice sau capacitatea profesională a martorei O. de a participa la testarea psihologică a inculpatei F., Curtea a reţinut că acestea reprezintă apărări care exced persoanei şi obiectului dedus judecăţii şi aminteşte părţilor, de principiu, că la niciunul dintre momentele testărilor psihologice susţinute şi nepromovate de către candidata Berhardt, aceasta nu a contestat nicunul dintre aceste aspecte, fapt care dovedeşte că şi-a însuşit pe deplin atât calitatea testelor, cât şi abilităţile persoanei desemnate cu examinarea sa.
Ca atare, după evaluarea întregului probatoriu, observând suficiente îndoieli în formarea convingerii cu privire la răspunderea penală a inculpaţilor C. şi D. pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi, dubiul a fost interpretat de Curte în favoarea acestora.
Principiul "in dubio pro reo", consacrat în art. 4 alin. (2) C. proc. pen., reprezintă un complement al prezumţiei de nevinovăţie, în strânsă legătură cu atribuţiile Curţii legate de aflarea adevărului în procesul penal.
În urma evaluării întregului probatoriu administrat în mod legal şi loial, au rezultat în mod obiectiv dubii, îndoieli rezonabile cu privire la existenţa faptelor penale imputate celor doi inculpaţi, motiv pentru care Curtea a dispus achitarea acestora în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la inculpatele E., F. şi G.:
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a reţinut că la data de 17.02.2020, inculpata F. a fost contactată de către sora sa, R., şi i-a transmis să ia legătura cu inculpata căpitan E., la nr. de telefon x, "să vorbească cu tine să te pună în altă parte la examen," "să nu dai cu altcineva să dai cu ea".
În comisia de concurs, în aplicarea art. 10 alin. (2) din actul normativ menţionat, din partea DMRU a fost desemnat martorul S., în calitate de secretar al comisiei.
De asemenea, potrivit adresei nr. x din data de 23.06.2020 a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, a rezultat faptul că, în data de 19.02.2020, la sediul STS din str. x, unde se află, în fapt, birourile Direcţiei Management Resurse Umane, au fost examinaţi profesional alţi trei candidaţi, doi din sursă internă şi unul din sursă externă.
În baza unei înţelegeri prealabile anterioare pe care inculpata E. a avut-o cu inculpata F., fără să fi fost desemnată să o supravegheze, a hotărât ca inculpata F. să fie testată separat de ceilalţi concurenţi, în condiţii improprii unei testări şi i-a permis acesteia să folosească telefonul mobil, fapt ce a înlesnit efectuarea unor fotografii pe care inculpata F. le-a transmis inculpatei plutonier adjutant G. de la care a primit rezolvările aferente.
În aceste împrejurări, la data de 19 februarie 2020, inculpata F. a susţinut testarea pentru cunoştinţele profesionale care este compusă din două module distincte, primul modul constând în susţinerea unui test scris de verificare a cunoştinţelor profesionale din punct de vedere teoretic, iar al doilea modul constând într-un test scris pentru verificarea cunoştinţelor practice.
În timpul testării pentru verificarea cunoştinţelor teoretice, în intervalul orar 09:00-12:00, inculpata F. a fost supravegheată de către inculpata E..
În acest interval orar inculpata F. a comunicat cu inculpata G. prin telefon pentru a rezolva subiectele la testarea profesională.
Pentru acest lucru, mai întâi inculpata E. a hotărât ca inculpata F. să susţină testarea singura în biroul ei la sediul din Splaiul Independenţei, separat de ceilalţi concurenţi care candidau pentru alte posturi, şi care au susţinut testarea la sediul din str. x (TEI)
În timpul testării, inculpata E. i-a permis inculpata (ei) F. să folosească telefonul mobil astfel încât aceasta a rezolvat întrebările cu ajutorul inculpatei G. care i-a comunicat răspunsurile la întrebări deşi în calitate de supraveghetor ar fi trebuit să constate frauda, fapt care ar fi condus la eliminarea din concurs a inculpatei.
Pe lângă faptul că inculpata F. a comunicat cu inculpata G. în timpul examinării, percheziţia informatică efectuată asupra telefonului mobil a relevat faptul că unele subiecte au fost rezolvate accesând informaţii disponibile în mediul online. Astfel, pentru rezolvarea subiectului nr. 15, inculpata a accesat informaţiile publicate pe două site-uri de profil, precum, https:/conspecte.com, la ora 11:15:17, http:/www.x.ro la orele 11:12 şi 11:14.
După finalizarea examenului inculpata G. i-a transmis un mesaj inculpatei F. cu următorul conţinut:
"Sterge tot de pe mesaje şi de pe watswapp".
Curtea a apreciat că situaţia de fapt reţinută rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv interceptări telefonice, percheziţii informatice şi domiciliare, adresele Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. 9721/09.06.2020 şi nr. x/23.06.2023, declaraţii de martor, declaraţiile inculpatei E., înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.
Potrivit art. 10 alin. (3), (6), (7) şi 8 din Ordinul nr. S/3 din data de 04.03.2016 al Directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale: (3)"Examinarea profesională constă în susţinerea unei probe teoretice şi, după caz, a unei probe practice"... (6) "Subiectele pentru examinarea profesională şi baremele de corectare se elaborează, în trei variante, de comisiile de examinare şi se aprobă de şeful unităţii unde se realizează examinarea profesională", (7) "Subiectele pentru proba teoretică din cadrul examinării profesionale se trimit, în plicuri sigilate, la Direcţia Management Resurse Umane iar variantele neutilizate se returnează unităţii emitente", (8) " Locul de desfăşurare a examinării profesionale este la Direcţia Management Resurse Umane pentru proba teoretică, iar pentru proba practică la unitatea examinatoare, în locuri special amenajate de fiecare unitate, după caz".
În virtutea acestor dispoziţii, examinarea profesională teoretică a inculpatei F. la data de 19.02.2020 trebuia să aibă loc la sediul Direcţiei Management Resurse Umane, situat în str. x (TEI), însă examinarea acestei a avut loc la sediul situat pe Splaiul Independenţei, deşi, la data de 19.02.2020, la sediul STS din str. x, unde se află, în fapt, birourile Direcţiei Management Resurse Umane, au fost examinaţi profesional alţi trei candidaţi, doi din sursă internă şi unul din sursă externă, conform adresei nr. x din data de 23.06.2020 a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale .
În apărarea sa, inculpata E. a susţinut că martora S. a informat-o în dimineaţa zilei de 19.02.2020 că inculpata F. va susţine testarea în ziua respectivă, moment în care a decis ca testarea să aibă loc în biroul în care îşi desfăşura activitatea, motivat de faptul că nu exista o altă sală liberă, spaţiul în care aveau loc testările, în mod regulat, fiind ocupat de o altă direcţie.
A precizat că din coroborarea declaraţiilor martorei S. rezultă că la sediul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Splaiul Independenţei există în incinta Căminului militar o cameră special amenajată pentru susţinerea testărilor teoretice, iar, în condiţiile, în care într-o zi există mai multe persoane ce urmează să susţină testarea profesională, chiar pe specializări diferite sau încadrări din extern, toţi candidaţii susţin testarea în acelaşi loc, în camera special amenajată din Căminul militar, situat la etajul 3. Aceeaşi martoră declară că până în luna septembrie 2019 a avut biroul situat pe Splaiul Independenţei, atunci când o parte a personalului din cadrul Direcţiei Management Resurse Umane a fost mutată într-o locaţie cu sediul în Bucureşti.
A constatat că această ultimă afirmaţie a martorei S. este susţinută de depoziţia martorei T. care arată că a fost decizia conducerii Serviciului de Telecomunicaţii Speciale ca testările să aibă loc în două locaţii diferite, respectiv strada x şi Splaiul Independenţei, la prima dintre ele se prezentau candidaţii pentru DMRU, întrucât structura centrală a acelui compartiment se afla în acea locaţie, iar ceilalţi candidaţi concurau în cealaltă locaţie.
Din coroborarea declaraţiilor martorelor S. şi T., Curtea a reţinut că începând cu luna septembrie 2019 o parte din personal a fost relocat în clădirea din strada x nr. 13, iar pe de altă parte că, în funcţie, de specialitatea pentru care optau, candidaţii erau repartizaţi, în vederea susţinerii testării, între cele două sedii.
Astfel, dacă în sens larg spaţiul din Căminul militar, situat la etajul 3 din Spaliul Independenţei poate fi circumscris noţiunii de "locul de desfăşurare", în sensul art. 10 alin. (8) din Ordinul nr. S/3 din data de 04.03.2016 al Directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, iar Curtea ar fi putut accepta că în situaţii speciale (cum ar fi numărul mare de candidaţi raportat la sălile insuficiente destinate susţinerii examinărilor) testările pot fi susţinute la cele două locaţii, însă sub nicio formă nu poate fi luată în considerare apărarea inculpatei E., motivată de faptul că nu exista o altă sală liberă, iar spaţiul în care aveau loc testările, în mod regulat, era ocupat de o altă direcţie
A apreciat Curtea că această apărare nu se coroborează cu niciun mijloc de probă şi contravine adresei nr. x din data de 23.06.2020, în care se menţionează numărul candidaţilor (trei), locul de desfăşurare a testării şi sursa de recrutare.
Împrejurarea că inculpata F. a susţinut testarea într-o locaţie diferită de a celorlalţi trei candidaţi, singură în biroul inculpatei E. şi sub supravegherea acesteia, demonstrează, în opinia instanţei de fond, încă o dată, covenienţa celor două inculpate de a asigura reuşita inculpatei Berhardt pentru funcţia pentru candidase.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că din coroborarea discuţiilor telefonice cu rezultatul percheziţiilor informatice rezultă, fără dubiu, că inculpata E. a întreprins demersurile necesare să asigure reuşita testării profesionale teoretice a inculpatei F., asigurându-se că va participa la supravegherea acesteia, facilitându-i accesul la sistemele electronice, prin folosirea telefonului mobil, în vederea accesării site-urile de specialitate pentru rezolvarea subiectelor sau cu ajutorul inculpatei G..
Elocventă este interceptarea telefonică din data de 18.02.2020 dintre inculpatele F. şi E., în care acesta din urmă o asigura pe prima "vedem ca să nu dai cu altcineva", precum şi discuţia din data de 19.02.2020 dintre inculpata F. şi o interlocutoare, în care inculpata Berhardt susţine că "am fost singură… şi total diferit de ce a fost data rându’ trecut…Da. Şi cu … E. a venit şi m-a luat la ea să ştii (…) Îţi dai seama că se uită toţi la mine ca la", pentru ca mai târziu, într-o altă discuţie telefonică, aceeaşi inculpată să recunoască că testarea a ţinut de inculpata E..
În aceste împrejurări, având sprijinul total al inculpatei E. care ar fi trebuit să supravegheze corectitudinea testării profesionale teoretice, la ora 10:11:51 inculpata F. a transmis către inculpata G. un SMS cu textul:
"Mesajul"; la ora 10:12:03 din nou inculpata F. a transmis către inculpata G. un alt SMS cu textul:
"Watapp"; la ora 10:12:34 inculpata G. i-a transmis inculpatei F. un SMS cu textul "Acum" mesaj ce face dovada faptului că inculpata G. a recepţionat fotografiile transmise prin WhatsApp, care reprezentau subiectele probei teoretice; la ora 10:19:45, inculpata F. a transmis către postul telefonic x utilizat de U. un SMS cu textul:
"Rolul contab. În instituţiile publice prevăzut de Legea 82/91."; la ora 10:36:23, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. un mesaj cu următorul conţinut:"Metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune" mesaj care corespunde cu întrebarea nr. 14:
"Prezentaţi pe scurt metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune."; la ora 10:37:14, inculpata G. i-a transmis inculpatei F. mesajul:
x acest mesaj are corespondent în foia de răspuns a inculpatei F., care la întrebarea 14 a consemnat următorul răspuns:
"metoda fifo, metoda lifo şi metoda costului mediu ponderat."; la ora 10:43:43, inculpata F., i-a mai trimis inculpatei G. următorul mesaj:’ "Definiţia inventării patrimoniului şi 3 situaţii în care este obligatorie" - acest mesaj corespunde cu întrebarea nr. 15:
"definiţi inventarierea patrimoniului şi precizaţi 3 situaţii în care este obligatorie efectuarea acesteia."; la ora 11:40:11, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. "Ceva"; la ora 10:45:48, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. mesajul cu următorul conţinut:
"În debit 404 se înregistrează"; la ora 10:47:03, inculpata F. i-a transmis inculpatei G. mesajul:
"Nu mai este prea mult timp".
Un alt mesaj a fost transmis de către inculpata G. către inculpata F., la ora 11:51:59 cu următorul conţinut:
"Obligatiile de plata catre furnizori".
Ultimul mesaj transmis de către inculpata F., către inculpata G. a fost la ora 12:33:53 "Intru la practic".
Din analiza percheziţiei informatice, Curtea a reţinut că în telefonul inculpatei F. au fost identificate trei fotografii reprezentând subiectele la proba teoretică susţinută de inculpată care au ca data de realizare ziua de 19.02.2020, orele 09:54:20, 09:54:27, 09:54:32.
Fotografiile susmenţionate au fost transmise de inculpata F. către inculpata G., după care la data de 19.02.2020, ora 10:08:27, inculpata F., a fost transmis un mesaj tip SMS către inculpata G. cu textul:
"Warapppp help" Acest mesaj avea rolul de a o atenţiona pe inculpata G. să verifice mesajele primite prin aplicaţia WhatsApp, cerându-i ajutorul.
Pe lângă faptul că inculpata inculpata F. a comunicat cu inculpata G. în timpul examinării, din percheziţia informatică efectuată asupra telefonului mobil a rezultat faptul că unele subiecte au fost rezolvate accesând informaţii disponibile în mediul online. Astfel, pentru rezolvarea subiectului nr. 15, inculpata a accesat informaţiile publicate pe doua site-uri de profil, precum, https:/conspecte.com, la ora 11:15:17, http:/www.x.ro la orele 11:12 şi 11:14.
În acest context, Curtea a înlăturat apărările formulate de inculpatele E., F. şi G., prin care critică împrejurarea potrivit căreia procurorul nu a stabilit intervalul orar în care la data de 19.02.2023 inculpata Berhardt a susţinut examinarea teoretică profesională, motivat de identitatea subiectelor de concurs cu cea a mesajelor trimise către inculpata G. şi a răspunsurilor primite de la aceasta, a accesării unor pagini web cu subiectele primite spre rezolvare, fapt ce demonstrează că inculpata Berhardt a avut acces la telefonul mobil cu permisiunea inculpatei E. şi ajutorul inculpatei G. în rezolvarea subiectelor de concurs.
Aşadar, Curtea a apreciat că rezultă, fără dubiu, din probele administrate, că inculpata E. a avut o înţelegere cu inculpata F., având în vedere discuţiile anterioare examinării, care, deşi, nu a fost desemnată să o supravegheze, a hotărât ca inculpata F. să fie testată separat de ceilalţi concurenţi, în condiţii improprii unei testări şi i-a permis acesteia să folosească telefonul mobil, fapt ce a înlesnit efectuarea unor fotografii pe care inculpata F. le-a transmis inculpatei G. de la care a primit rezolvările aferente.
Curtea a mai observat că adresa nr. x/02.09.2020 a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale - probă solicitată în apărare de către inculpata E. - se coroborează cu adresa nr. x/23.06.2020 a aceleiaşi unităţi, fapt care întăreşte convingerea că această inculpată a favorizat-o pe inculpata F. în susţinerea probei din data de 19.02.2020.
Totodată, a precizat că nu numai că este de notorietate că subiectele de concurs au caracter de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, dar caracterul nepublic al acestora rezultă, cu precădere, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, art. 60 alin. (1), art. 64 din Ordinul directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. S/21/2013.
În aceste condiţii, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, forma de vinovăţie fiind cea reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv intenţia directă, întrucât inculpatele E., F. şi G. au prevăzut rezultatul faptelor lor, au urmărit producerea lui prin săvârşirea faptelor pentru care au fost trimise în judecată.
În opinia instanţei de fond, este evident că scopul săvârşirii infracţiunilor de către inculpatele E., şi G. a fost acela de a obţine inculpata F. un folos necuvenit, respectiv suma de bani constând în diferenţa de salaraiu şi de echipament militar cuvenită gradului de ofiţer corelată cu prestigiul unui asemenea grad, iar inculpata F., în mod direct, a obţinut sume de bani necuvenite (salariul şi echipament militar destinate ofiţerilor) unei persoane care nu a făcut dovada calităţilor necesare accederii în gradul de ofiţer. Astfel, este evidentă dorinţa inculpatei F. de a trece din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor, dovadă fiind că s-a folosit de orice mijloace pentru realizarea scopului infracţional în promovarea concursului, la care participase anterior de două ori, dar fără succes.
Cât priveşte susţinerea acuzării că la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatei F. la data de 10.03.2020 au fost găsite şi ridicate bateriile de teste psihologice identice cu cele care i-au fost aplicate la data de 23.10.2019, fapt care, în opinia acuzării, întăreşte ideea de favorizare a acestei inculpate, Curtea nu a luat-o în considerare, întrucât data percheziţiei domiciliare este ulterioară susţinerii examinării psihologice, împrejurare care naşte dubiu în ceea ce priveşte momentul la care inculpata F. a intrat în posesia acestor baterii.
În drept, a apreciat că fapta inculpatei căpitan E., care, la data de 19.02.2020, a hotărât ca inculpata căpitan F. să susţină testarea singură în altă sală faţă de ceilalţi candidaţi coroborată cu adoptarea unei atitudini pasive faţă de activitatea concurentei de fraudare a concursului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Contrar susţinerilor apărării, Curtea a reţinut unicitatea rezoluţiei infracţionale (nu două infracţiuni), deoarece acţiunea inculpatei E. se circumscrie unităţii naturale infracţionale, motivat de faptul că actele de executare au aceeaşi natură, sunt realizate de aceeaşi persoană, urmăresc aceeaşi finalitate, întrunesc elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni şi sunt îndreptate împotriva aceluiaşi subiect pasiv.
De asemenea, a reţinut că fapta inculpatei căpitan F., care, la data de 19 februarie 2020, în timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, i-a comunicat numitei plutonier adjutant G. poze ale subiectelor de concurs de la care a primit rezolvările aferente întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei plutonier adjutant G. care, la data de 19 februarie 2020, în timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, a primit de la inculpata căpitan F. poze ale subiectelor de concurs după care i-a comunicat acesteia rezolvările aferente, întruneşte, în opinia instanţei de fond, elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina fiecărei inculpate, Curtea a ţinut seama de gravitatea infracţiunilor săvârşite şi de periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte, a personalităţii infractorului pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice şi a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relaţiilor sociale, influenţelor mediului social, comportament, impulsivitate, indiferenţă afectivă, egocentrism, agresivitate, temperament, educaţie, micro-mediul persoanei, ambianţa familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante şi post delictum, atitudinea faţă de exigenţele legii penale, colaborare cu organele de cercetare şi instanţa.
În coordonatele de analiză astfel determinate, relativ la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, Curtea a reţinut că faptele din prezenta cauză prezintă o gravitate ridicată, întrucât inculpatele E., F. şi G. prezintă un pericol social concret, având în vedere că prin acţiunile lor au adus atingere relaţiilor sociale prevăzute de lege, cu consecinţa juridică constând în afectarea bunei desfăşurări a unui concurs pentru postul de ofiţer.
În acest sens, Curtea a avut în vedere consecinţele directe ale încălcărilor dispoziţiilor legale care se regăsesc cuantificate în vătămarea intereselor legale ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale de a angaja doar persoane care îndeplinesc criteriile legale şi, implicit, au competenţele şi abilităţile necesare pentru realizarea sarcinilor de serviciu, corelativ cu obţinerea unui avantaj necuvenit numitei inculpatei F. care a fost avansată într-o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare.
În acest context, Curtea a remarcat faptul că activitatea infracţională a inculpatelor a fost premeditată, fiind determinată de eşecul a două încercări succesive de obţinere de către inculpata F. a gradului de ofiţer, activitate comisă într-o instituţie chemată să asigure ordinea şi siguranţa cetăţenilor, când activitatea acesteia este reprezentată de rigoare, disciplină şi integritate, însă toate aceste atribute nu le-a împiedicat pe inculpate să încalce normele de deontologie profesională pentru realizarea scopului infracţional propus.
Toate aceste circumstanţe reliefează, în opinia Curţii, un pericol social concret deosebit de ridicat pentru valoarea socială ocrotită (vătămarea intereselor legale ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale de a angaja doar persoane care îndeplinesc criterii legale) şi o periculozitate ridicată a inculpatelor E., F. şi G..
Deşi, în respectarea dreptului la tăcere şi a dreptului de a nu se autoincrimina, Curtea nu a omis faptul că în raport de vârsta, nivelul de educaţie şi pregătire profesională a fiecăreia dintre inculpate, de natura activităţii desfăşurate, coroborate cu caracterizările aflate la dosarul cauzei, acestea aveau obligaţia unei conduite corecte faţă de instituţia în cadrul căreia profesau şi faţă de ceilalţi candidaţi, care, posibil, au fost defavorizaţi în raport cu candidata F., astfel încât asemenea fapte reprobabile să nu fi fost comise.
Referitor la criteriul naturii şi a frecvenţei infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, Curtea a avut în vedere faptul că, potrivit fişei de cazier judiciar, cele trei inculpate se află la primul conflict cu legea penală.
În ceea ce priveşte conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, Curtea a reţinut că inculpata E. a avut o conduită nesinceră, nu a cooperat cu organele penale, nu a recunoscut comiterea faptei. Inculpatele F. şi G. s-au prevalat de dreptul la tăcere.
Sub aspectul circumstanţelor personale, Curtea a reţinut că inculpatele sunt integrate social, inculpata F. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale având, în prezent, gradul de căpitan, obţinut prin comiterea faptei dedusă judecăţii, iar inculpatele E. şi G. sunt cadre militare în rezervă.
Faţă de aspectele reţinute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracţiunilor deduse judecăţii, împrejurările comiterii acestora, modalitatea efectivă de comitere, coroborat cu necesitatea responsabilizării inculpatelor şi îndreptării acestora, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv al pedepsei, Curtea a aplicat pedeapsa cu închisoarea, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Astfel, punând în balanţă ansamblul acestor considerente, prin prisma dispoziţiilor legale invocate anterior, Curtea a apreciat că în cauză se impune aplicarea faţă de inculpatele E. şi G. a unei pedepse cu închisoarea de 1 an închisoare, iar faţă de inculpata F. de 2 ani închisoare.
Curtea a apreciat că aceste pedepse sunt apte să atingă scopul preventiv şi punitiv al sancţiunii penale şi proporţionale cu gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatelor.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii F., A., G. şi E..
1. Motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se circumscriu următoarelor aspecte:
1. Greşita achitare a inculpaţilor D. şi C. sub aspect săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma instigării şi de fals intelectual în formă continuată sub forma instigării reţinute în sarcina inculpatului g-ral C. şi de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii reţinute în sarcina inculpatei lt. - col. (în rezervă) D..
A apreciat, contrar susţinerilor instanţei de fond referitoare la insuficienţa probatoriului administrat, că infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi sunt pe deplin dovedite.
Astfel, a precizat că în dovedirea infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma instigării şi de fals intelectual în formă continuată sub forma instigării reţinute în sarcina inculpatului g-ral C., în cursul procesului penal s-au administrat probe din care rezultă fără dubiu faptul că inculpatul A. "îl cunoştea" pe inculpatul g-ral de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, care a fost de acord cu organizarea concursului pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale de către soţia sa, inculpata cpt. F., cu aprobarea directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul g-ral de brigadă C. şi-a susţinut nevinovăţia, în sensul că "nu îi cunoaşte pe inculpaţi", că nu are nici o legătură în determinarea inculpatei lt. - colonel (în rezervă) D. să modifice rezultatul avizului psihologic de inapt, probă eliminatorie din concurs a candidatei inculpata cpt. F..
Din conţinutul convorbirilor telefonice ale g-ral (rz) I. (martor) cu inculpatul A., M. (martor), V. (martor) din zilele de: 24.06.2019, ora 19:57:18, 25.06.2019, ora 07:15:54 02.07:2019, 12.09.2019 ora 16:12:28 rezultă faptul că, inculpatul A. a apelat Ia inculpatul g-ral de brigadă C., şeful DMRU din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, care şi-a exprimat acordul pentru ca inculpata cpt. F. să fie trecută în corpul ofiţerilor.
De asemenea, a considerat că există suficiente probe din care rezultă că în contextul organizării concursului, inculpaţii A. şi g-ral C. "se cunoşteau", la nivel de ordin profesional, pentru aspectele ce prezintă interes referitoare la organizarea, aprobarea, participarea la concurs în condiţii care "să asigure promovarea soţiei" inculpatului A., care deja îşi desfăşura activitatea în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu.
Astfel, potrivit declaraţiei martorului col. P., comandantul DJTS Giurgiu, l-a contactat telefonic pe inculpatul g-ral de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale pentru a obţine avizarea procedurii, respectiv scoaterea la concurs a funcţiei de ofiţer la Biroul administrativ secretariat din cadrul DJTS Giurgiu, la care s-a înscris doar inculpata cpt. F. .
La data de 24.06.2019, inculpata cpt. F. a susţinut testarea psihologică în urma căreia a fost întocmită caracterizarea psihologică cu nr. x/24.06.2019, a fost emis avizul psihologic "nu se recomandă" consemnat în cuprinsul procesului-verbal nr. x/24.06.2019. Comisia de organizare a concursului a declarat-o respinsă pe inculpată fără a susţine şi celelalte probe de concurs .
A apreciat că din convorbirea din data de 26.06.2019, ora 19:57:18 dintre g-ral (rz.) I.(martor) şi inculpatul A. privind pe de o parte, cauzele pentru care inculpata cpt. F. nu promovase testarea psihologică aferentă primului concurs, reiese intervenţia inculpatului g-ral de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în procedura testării psihologice pentru promovarea inculpatei, pe de altă parte, că inculpaţii C. şi A. se cunoşteau suficient pentru fraudarea concursului după un prim eşec al candidatei.
De asemenea, a considerat că acelaşi fapt al cunoaşterii între ei a inculpaţilor C. şi A., inclusiv a candidatei inculpata cpt. F. cu superiorul său reiese din afirmaţia reţinută din convorbirea purtată la data de 25.06.2019, ora 07:15:54 dintre martorii g-ral (rz.) I. cu M. (filele x).
O altă replică relevantă în dovedirea strânsei relaţionări între inculpaţii C. şi A. în scopul fraudării concursului a fost surprinsă în cadrul convorbirii din data de 02.07.2019, ora 19:09:48 dintre g-ral (rz.) I. (martor) cu inculpatul A. .
La data de 12.09.2019 ora l6:12:28 a avut loc o altă discuţie între g-ral (rz.) I. (martor) şi inculpatul A. cu relevanţă în dovedirea rolului determinant al inculpatului g-ral C. şi confirmarea implicării în câştigarea concursului de către soţia inculpatului A. .
În raport de probele anterior menţionate, a solicitat a se constata că s-au dovedit:
- atât strânsa conexiune între inculpaţii g-ral C. şi A., cât şi demersurile efectuate pentru promovarea frauduloasă a concursului de către inculpata cpt. F., examen organizat în acest scop de 3 ori (24 iunie 2019, 23 octombrie 2019, 19 februarie 2020) pentru ocuparea funcţiei de ofiţer la Biroul administrativ-secretariat al Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Giurgiu pentru candidat din sursă internă,
- falsificarea rezultatului obţinut la proba psihologică a concursului organizat la 23 octombrie 2019 de către psihologul examinator martora lt. O., prin constrângere morală exercitată de către inculpata lt. -colonel (în rezervă) D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, în urma ordinului direct al inculpatului g-ral C. în timpul desfăşurării concursului dat inculpatei lt. - colonel (în rezervă) D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS.
Din probatoriul administrat privind contextul organizării celui de-al doilea concurs pentru ocuparea acestei funcţii, a apreciat că iniţiativa scoaterii la concurs a funcţiei vacante de ofiţer la DJTS Giurgiu a fost preluată, în mod ostentativ, de inculpata cpt. F., trecând peste regimul militar al respectării ierarhiei, respectiv etalând în timpul serviciului susţinerea inculpatului g-ral de brigadă C. (de exemplu, convorbirea din data de 12.09.2019, ora 10:52:58 dintre soţii inculpaţii A. şi F.).
Astfel, inculpata cpt. F. "a ordonat la data de 12.09.2019 comandantului unităţii, martorul col. P. să întocmească Nota Raport", document care declanşa a doua procedură de scoatere la concurs a funcţiei vacante din sursă internă, motivat de faptul că trebuie să-l sune pe inculpatul g-ral de brigadă C. pentru a-i comunica numărul de înregistrare al documentului . Ca urmare a acestor demersuri, în mai puţin de două ore, inculpata cpt. F. îi transmite soţului ei că şeful său, martorul col. P. "acum face nota-raport", mai mult că ea, personal întocmise deja raportul de înscriere la concurs, chiar dacă potrivit procedurii raportul de înscriere la concurs se întocmeşte după publicarea anunţului de concurs .
După întocmirea notei raport nr. x/12.09.2019, prin care martorul col. P. solicită procedural organizarea concursului, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul g-ral (rz.) I. pentru a-i transmite că "documentul" a ajuns la DMRU, că are numărul de înregistrare x, precum şi că inculpatul g-ral de brigadă C. este de acord ca inculpata cpt. F. să fie trecută în corpul ofiţerilor, dar este nevoie şi de acceptul directorului STS, acordul şefului DMRU fiind insuficient.
Aşadar, Parchetul a apreciat că este dovedit rolul martorului g-ral (rz.) I. (care a primit diverse bunuri de la inculpatul A.) în schimbul promisiunii de a-şi folosi influenţa pe lângă ofiţeri din conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, prin intermediul martorului J., consilier prezidenţial - Departamentul Securităţii Naţionale, astfel încât inculpata cpt. F. să fie avansată în corpul ofiţerilor.
A precizat că, în cauză, confirmarea promisiunii acestor intervenţii rezultă din convorbirea din 12.09.2019, la ora 16:12:28, Dintre G-Ral (Rz.) I. şi inculpatul A..
Mai mult, a arătat că numărul de înregistrare al documentului (x) la care se referă inculpatul A. în convorbirea din 12 septembrie 2019, este numărul sub care a fost înregistrat nota -raport (cererea) de înscriere la concurs a inculpatei cpt. F. postdatată la 04.10.2019. De aici rezultă faptul că inculpata cpt. F. obţinuse aprobarea întocmirii raportului de înscriere la concurs încă din data de 12 septembrie 2019, pe care l-a postdatat în "04.10.2019".
În opinia Parchetului, aceste demersuri asumate de inculpata cpt. F. nu sunt simple sincope, fără conotaţie penală, ce trebuie remediate de conducerea instituţiei publice implicată în organizarea concursului, cum reţine neîntemeiat instanţa de fond, ci reprezintă un mod de operare cu consecinţe juridice care demască frauda, la care îşi dau acordul factorii decidenţi, implicaţi în mecanismul instituţional în care este integrat inculpatul g-ral de brigadă C..
Din convorbirea inculpatei cpt. F. cu martora W., din data de 17.10.2019, ora 13:49:00, rezultă faptul că, inculpata cpt. F. recunoaşte că l-a abordat direct pe inculpatul g-ral de brigadă C. şi că i-a solicitat acestuia să o "susţină" la acest concurs de la început până la sfârşit, inclusiv la testarea psihologică.
Astfel, în contextul în care aflase despre demersurile pe care inculpata cpt. F. le-a efectuat pe lângă inculpatul g-ral de brigadă C., martora W. îi explică inculpatei că doreşte să îl angajeze pe fiul ei în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi îi cere sfaturi inculpatei despre modul de abordare a inculpatului g-ral de brigadă C.. . Din conţinutul acestei discuţii rezultă fără dubiu faptul că în favoarea inculpatei cpt. F. a intervenit direct inculpatul g-ral de brigadă C. pentru a fi avansată în funcţia de ofiţer la DJTS Giurgiu, fiind absolut necesar în acest scop ordonarea fraudării rezultatelor testării psihologice.
Totodată, Parchetul a mai arătat că faptul că inculpata cpt. F. a fost susţinută prin mijloace ilegale din interiorul instituţiei publice pentru ocuparea funcţiei de ofiţer reiese din conţinutul convorbirii din data de 03.10.2019, potrivit căreia o astfel de "abordare" este de notorietate în rândul cadrelor militare de la Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu . În acest sens, inculpata cpt. F. discuta despre data stabilită pentru concurs şi afirma în prezenţa altor colegi că va merge la examen şi că speră să fie susţinută de această dată, la care ofiţerul responsabil de protecţia informaţiilor a replicat, în prezenţa mai multor persoane:
"...bineînţeles! Stai fără nicio grijă."
La data de 22.10.2019, la ora 13:37 inculpata cpt. F. în timp ce se afla în drum spre Bucureşti, s-a interesat de locaţia în care se află inculpatul g-ral de brigadă C. (la sediul din str. x sau la sediul din Splaiul Independenţei) pentru a sta de vorbă personal cu el, în condiţiile în care la data de 23.10.2019 urma a susţine testarea psihologică în cadrul celui de¬al doilea concurs(filele x verso -252).
Pentru toate aceste aspecte, Parchetul a apreciat că din probele administrate rezultă fără dubiu demersurile ilegale realizate direct de inculpata cpt. F., cât şi prin intermediul soţului său, inculpatul A. pentru promovarea concursului, la nivelul şefului Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale implicat direct în organizarea, inculpatul g-ral de brigadă C. implicat direct în organizarea, promovarea la ordin a concursului de unicul candidat din sursa internă a instituţiei, dispoziţie dată subordonatei inculpata lt- colonel (în rezervă) D..
Prin urmare, a opinat că nu este vorba despre dovedirea unei simple dorinţe a inculpatei cpt. F. de a promova pe o funcţie oarecare, cum a apreciat în mod neîntemeiat instanţa de fond, ci de probarea unor implicaţii directe în interiorul unei instituţii militare, la nivelul corespunzător al competenţei unui general, în cazul de faţă inculpatul C., de ordinele căruia depind şansele de reuşită ale unicului concurent din sursă internă, intervenţie realizată imediat după raportarea telefonică a rezultatului obţinut de inculpata cpt. F..
Având în vedere toate aceste probe, a apreciat că rezultă, dincolo de orice îndoială, faptul că promotorul acţiunilor ilicite săvârşite în legătură cu schimbarea rezultatului testării psihologice a inculpatei cpt. F., din 23.10.2019, este inculpatul g-ral de brigadă C.. Acesta şi-a exercitat ierarhic autoritatea ordonând în mod nelegal inculpatei lt. - colonel (în rezervă) D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, să o determine pe martora lt. O. psiholog examinator martora lt. O., să consemneze date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul caracterizării psihologice şi a avizului psihologic.
Pentru aceste motive, a solicitat pe baza administrării probelor arătate, desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate şi, rejudecând, pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru ambele acuzaţii aduse inculpatului C. şi aplicarea unei pedepse principale rezultante în regim de executare, cu aplicarea pedepsei complementare şi accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe o durată maximă de 5 ani.
În ceea ce priveşte probele administrate în cursul procesului penal în dovedirea infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii reţinute în sarcina inculpatei lt-colonel (în rezervă) D., Parchetul a arătat că declaraţiile martorilor implicaţi direct în examinarea inculpatei cpt. F., cu prilejul organizării celui de-al doilea concurs, respectiv la a doua testare psihologică dovedesc presiunile exercitate de către inculpata lt.-colonel (în rezervă) D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, asupra psihologului examinator martora lt. O., la data de 23.10.2019.
A precizat că, potrivit uzanţelor necontestate, din cadrul instituţiei, inculpata lt. col. (rz) D., după informarea superiorului ierarhic, inculpatul g-ral de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul STS cu privire la rezultatele obţinute de inculpata cpt. F., a primit solicitarea verbală de la inculpatul g-ral de brigadă C. de a determina psihologul examinator martora lt. O. să modifice rezultatele şi să o declare aptă la testarea psihologică de la inculpatul g-ral de brigadă C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul STS.
În acest sens, a arătat că este relevantă declaraţia martorei lt. O., psihologul examinator din cursul urmăririi penale referitoare la modalitatea de susţinere a procedurii de desfăşurare a concursului, declaraţie ce se regăseşte în filele nr. x.
Martora a menţionat că inculpata cpt. F. nu avea abilităţile necesare pentru a ocupa o funcţie de ofiţer şi de asemenea, a menţinut detaliile şi modul în care a fost falsificată caracterizarea psihologică prin indicarea rubricilor specifice aptitudinilor intelectuale care au fost majorate astfel încât inculpata cpt. F. să poată fi declarată apt pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer în cadrul STS .
După ce a fost informată de lt. O. că inculpata cpt. F. urmează a primi aviz negativ, inculpata lt. col. (rz) D. l-a informat pe inculpatul g-ral de brigadă C. şi a încercat să-l convingă şi pe col. P. că inculpata cpt. F. nu e o persoană potrivită pentru a ocupa o funcţie de ofiţer.
De asemenea, a învederat că martorul col. P. a confirmat faptul că, în ziua susţinerii testării psihologice, a fost sunat de către inculpata lt. col. (rz) D. care l-a întrebat dacă are absolută nevoie de un om pe funcţia scoasă la concurs, fără a-şi aminti alte informaţii comunicate de către lt. col. (rz) D. precum aceea că inculpata cpt. F. nu ar fi recomandabilă pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer.
A precizat că solicitarea inculpatului g-ral de brigadă C. către inculpata lt.- colonel(în rezervă) D. de a o declara "aptă" pe inculpata cpt. F. rezultă şi din declaraţia martorului cpt. Q., psiholog examinator la STS care s-a aflat în subordinea inculpata lt. col. (rz) D. .
În aceste circumstanţe de desfăşurare a concursului, Parchetul a opinat că din probele administrate rezultă că inculpatul g-ral de brigadă C. împreună cu inculpata lt.-colonel(în rezervă) D. au încălcat independenţa profesională exercitând acte de constrângere morală asupra psihologului examinator reglementată în cuprinsul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 213/2004 în timpul exercitării profesiei de psiholog.
De asemenea, a susţinut că au mai fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare conform cărora "ofiţerii în activitate, provin din rândul subofiţerilor, (...) în activitate, (. . . . . . . . . .) care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale."
Într-un astfel de cadru legal, a subliniat că singura persoană în măsură să decidă dacă inculpata cpt. F. este sau nu aptă să ocupe o funcţie de ofiţer în cadrul STS era doar martora lt. O.. Intervenţia manifestată prin forţa autorităţii publice a inculpaţilor lt.col.(rz) D. şi a g-ral de brigadă C., dublată de statutul ierarhic superior, asupra psihologului examinator, martora lt. O., a condus la modificarea rezultatului testării psihologice într-un sens diametral opus celui real, fără suport legal şi nejustificată sub nicio formă, cum s-a susţinut de pildă, lipsa de personal existentă la nivelul subunităţii.
Consecinţele directe ale încălcărilor dispoziţiilor legale se regăsesc cuantificate în vătămarea intereselor legale ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale de a angaja doar persoane care îndeplinesc criteriile legale şi implicit au competenţele şi abilităţile necesare pentru realizarea sarcinilor de serviciu, corelativ cu obţinerea unui avantaj necuvenit numitei cpt. F. de a fi numită într-o funcţie ofiţer pentru care nu îndeplineşte condiţiile legale, prin promovare frauduloasă a concursului organizat pentru a treia oară la data de 19 februarie 2020.
A arătat că în tot acest context, martorul lt. O. a întocmit caracterizarea psihologică cu nr. x/23.10.2019, în care au fost consemnate date necorespunzătoare adevărului şi a fost întocmit şi avizul psihologic consemnat în cuprinsul procesului-verbal nr. x/23.10.2019 care, de asemenea, conţine menţiunea necorespunzătoarea adevărului de "apt" în loc de "nu se recomandă".
A mai precizat că în cursul zilei de 24.10.2019, inculpata cpt. F. a urmărit să obţină subiectele la probele profesionale, însă fără succes. În acest sens sunt relevante convorbirile inculpatei cpt. F., din aceeaşi de la orele 13:45 şi 14:53 .
Declaraţiile martorilor implicaţi direct în concurs - proba psihologică, lt. O. şi cpt. Q. nu sunt contradictorii, ci dimpotrivă se completează, inclusiv cu declaraţia inculpatei lt.col.(rz) D. în sensul că:
- indică procedura cutumiară de informare directă, obligatorie şi ierarhic superioară, respectiv raportarea rezultatelor preliminare ale testării psihologice ale inculpatei cpt. F. de către examinatorul psiholog lt. O. în biroul inculpatei lt.col.(rz) D.,
- de îndată inculpata lt.col.(rz) D. a raportat telefonic rezultatele testului psihologic inculpatului g-ral de brigadă C.,
- imediat, în aceeaşi dată de 23 octombrie 2019, după terminarea convorbirii telefonice s-a modificat rezultatul calificativului de inapt în apt cuprins în caracterizarea psihologică şi avizul psihologic de către examinatorul psiholog lt. O., prin constrângere morală exercitată prin "ordin" dat de inculpata lt.col.(rz) D., după discuţia purtată cu inculpatul g-ral de brigadă C., la ordinul acestuia, -în biroul inculpatei lt.col.(rz) D., la momentul raportării rezultatelor preliminare ale testării psihologice ale inculpatei cpt. F. s-au prezentat martorele Q. şi O., erau şi alţi colegi, fără să îi poată indica,
- în biroul inculpatei lt.col.(rz) D., martora Q. a fost anunţată de această inculpată că îl va informa pe g-ral de brigadă C. despre avizul inapt, imediat a avut loc convorbirea telefonică între inculpaţii D. şi C.,
- după această convorbire telefonică inculpata D. a transmis ordinul inculpatului C. de modificare a avizului din inapt în apt, iar martorele s-au retras,
- concursul a continuat a doua zi, în data de 24 octombrie 2019, cu proba profesională, la care inculpata cpt. F. a fost respinsă.
În acest context, Parchetul a apreciat că declaraţiile martorilor implicaţi direct în examinarea inculpatei cpt. F., cu prilejul organizării celui de-al doilea concurs, la a doua testare psihologică, nu pot fi interpretate ca probe izolate, care nu se coroborează cu alte probe ce au dovedit că mecanismul infracţional s-a desfăşurat în raporturile de subordonare specifice ierarhiei militare ce au generat şi demonstrat presiunile exercitate de către inculpata lt. - colonel (în rezervă) D., fosta şefa a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, asupra psihologului examinator martora lt. O., la data de 23.10.2019.
Având în vedere aceste probe, Parchetul a apreciat că rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că factorul decident în mecanismul de determinare a acţiunilor ilicite săvârşite în legătură cu schimbarea rezultatului testării psihologice a inculpatei cpt. F., din 23.10.2019, rămâne inculpatul g-ral de brigadă C.. Acesta prin autoritatea ierarhică superioară, exercitată prin ordin dat în mod nelegal inculpatei lt. - colonel (în rezervă) D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, să o determine pe martora lt. O. psiholog examinator, să consemneze date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul caracterizării psihologice şi a avizului psihologic, a generat fraudarea rezultatului probei psihologice.
Pentru aceste motive, a solicitat pe baza administrării probelor arătate, desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate şi, rejudecând, pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru ambele acuzaţii aduse inculpatei lt. - colonel (în rezervă) D. şi aplicarea unei pedepse principale rezultante în regim de executare, la care să alăture pedepse complementare şi accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe o durată maximă de 5 ani.
2. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A., E., F. şi G., din perspectiva regimului de executare a pedepselor, precum şi a duratei pedepselor complementare şi accesorii, a termenelor de supraveghere.
În ceea ce priveşte pedepsele principale aplicate inculpaţilor A. şi F., a arătat că acestea sunt orientate spre limita minimului special, respectiv minimul special în cazul inculpatelor plutonier adjutant G. şi căpitan E., iar regimul juridic al suspendării sub supraveghere este pur formal, fără verificarea îndeplinirii exigenţelor legale prev. de art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen., care acordă acest beneficiu inculpaţilor în raport de persoana acestora, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de aceştia pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii şi de posibilităţile de îndreptare ale acestora.
Circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunilor nu pot fi separate de persoana inculpaţilor, de calitatea oficială în care au acţionat, de statutul profesional de care s-au folosit în scopul fraudării concursului, de cariera militară, de consecinţele juridice care afectează prestigiul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, structură militară în cadrul sistemului naţional de apărare.
Inculpaţii A., agent de poliţie la Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi cpt. F., avansată ofiţer la Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu după fraudarea celui de-al treilea concurs, la data de 19.02.2020, au acţionat, apelând la persoane din interiorul instituţiei publice cu rol decident în promovarea concursului(de ex. inculpatul g-ral C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale), dând dovadă de perseverenţă infracţională în atingerea scopului infracţional, apelând la complicitatea inculpatei cpt. E., în calitate de supraveghetor care i-a permis în timpul concursului să folosească telefonul mobil pentru rezolvarea întrebările cu ajutorul inculpatei plt. adj. G. care i-a comunicat răspunsurile la întrebări.
Inculpata cpt. F., avansată ofiţer la Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu nu a dat declaraţii, invocând motive medicale.
Inculpatul A. şi-a susţinut formal nevinovăţia, canalizând artificial răspunderea penală spre martorul g-ral (rz.) I.,în ciuda probelor directe reţinute de instanţa de fond în soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.
În cazul inculpatului A. circumstanţele referitoare la încălcarea legii penale sunt nefavorabile, acesta fiind trimis în judecată la Tribunalul Giurgiu, secţia penală (în dosar nr. x/2022) prin rechizitoriu nr. x emis la data de 20 decembrie 2022 de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Inculpata plt. adj. G. nu s-a prezentat în cursul cercetării judecătoreşti.
Inculpata cpt. E. şi-a susţinut formal nevinovăţia, sugerând că au existat presiuni din partea organelor de urmărire penală în sensul susţinerii acuzării inculpatului g-ral C., respectiv că discuţiile convorbirilor telefonice cu inculpata cpt. F. au fost interpretate greşit de acuzare, în ciuda probelor directe reţinute de instanţa de fond în soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
Pentru aceste motive, a solicitat pentru inculpaţi reindividualizarea pedepselor principale, majorarea cuantumului pedepselor corespunzător gravităţii faptelor raportat la contextul în care au fost săvârşite, circumstanţele personale şi profesionale care sunt incompatibile cu săvârşirea acestui gen de infracţiuni în interiorul unei instituţii publice militare, de importanţă naţională în sistemul naţional de apărare al statului român.
În ceea ce priveşte netemeinicia duratei pedepselor complementare şi accesorii, a termenelor de supraveghere, a solicitat, în situaţia în care instanţa de control judiciar va aprecia că regimul de suspendare sub supraveghere a pedepselor este suficient, chiar fără executarea acestora, condamnaţii nu vor mai săvârşi alte infracţiuni conform dispoziţiilor art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen., ca la reindividualizarea acestor pedepse complementare să se ţină cont de contribuţiile infracţionale diferite, în timp şi ca perpetuare a unei atitudini infracţionale faţă de valorile sociale ocrotite de lege, de rolul acestora esenţial în reeducarea, prevenirea pe viitor de săvârşire de alte infracţiuni şi sancţionarea unui comportament infracţional sancţionat sub această formă de lege şi în consecinţă să se dispună majorarea de la 2 ani spre maximul de 5 ani a perioadelor în care este interzis exerciţiul drepturilor civile aplicate inculpaţilor A., cpt. F., în prezent ofiţer, respectiv majorarea de la 1 an spre maximul de 5 ani pentru inculpatele cpt. E. şi plt. adj. G..
De asemenea, a apreciat că instanţa de fond a acordat, cu indulgenţă, în raport de pedepsele aplicate termene de supraveghere la limita minimă obligatorie prevăzută de lege în cazul inculpatelor cpt. E., plt. adj. G. şi inculpatului A., cu excepţia inculpatei cpt. F., în prezent ofiţer cu un an mai mult peste limita minimă obligatorie prevăzută de lege.
Având în vedere că pe durata termenului de supraveghere se efectuează de inculpaţi măsuri de supraveghere corespunzătoare în scopul reeducării şi prevenţiei pe viitor a repetării unui comportament personal periculos la adresa valorilor sociale afectate prin săvârşirea infracţiunilor, a solicitat majorarea acestora la limita maximă de 4 ani.
Pentru toate aceste considerente, Parchetul a solicitat:
- admiterea apelului formulat de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 121 pronunţată la data de 04.08.2023 în dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală privind inculpaţii A., D., C., E., F., G., să desfiinţeze parţial sentinţa apelată şi rejudecând:
- condamnarea inculpatului C. sub aspectul acuzaţiilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma instigării prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de fals intelectual în formă continuată sub forma instigării prev. de art. 321 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen.,
- condamnarea inculpatei D. sub aspectul acuzaţiilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii.
- reindividualizarea pedepselor principale, cu propunerea de majorare a cuantumului acestora, înlăturarea suspendării sub supraveghere regimului juric al pedepselor aplicate inculpaţilor A., E., F., G.,
- reindividualizarea pedepselor complementare prin majorarea duratei interzicerii drepturilor civile spre limita maximă de 5 ani şi a duratei termenelor de supraveghere spre limita maximă de 4 ani aplicate inculpaţilor A., E., F., G..
II. Inculpata F.
În temeiul art. 417 coroborat cu art. 421, pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând să se dispună o soluţie de achitare în baza art. 396, alin. (5) din C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 16 lit. a), respectiv lit. c) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
· Apelul formulat vizează şi încheierea de şedinţă din data de 10.02.2022, termen de judecată la care a solicitat trimiterea cauzei la parchet, admiterea cererii şi trimiterea cauzei la DNA- Structura Centrală.
În acest sens, a învederat că după ce în data de 08.11.2021, apărătorul inculpatului general C. a depus cerere de restituire a cauzei la parchet, iar instanţa a amânat cauza, conform încheierii din 26.11.2021, în data de 17 ianuarie 2022, inculpata F. a depus concluzii scrise prin care a cerut admiterea cererii formulate, dar şi extinderea asupra situaţiei juridice, motivând atât admisibilitatea cererii, cât şi aplicarea practică în ceea ce o priveşte. Prin încheierea de şedinţă din 10.02.2022, instanţa a respins cererea inculpatului C., fără să facă niciun fel de referire la cererea inculpatei F., privind retrimiterea dosarului la parchet.
A apreciat că acesta este un incident procedural grav, care trebuie soluţionat cu precădere de către instanţa de apel.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat următoarele:
a) În rechizitoriul prin care a fost trimisă în judecată, faptele prezentate sunt neclare, sub aspectul încadrării juridice, a descrierii acestora, a prezentării desfăşurării în timp a presupusei infracţiuni şi a modului de realizare a infracţiunii. Deşi, a formulat o cerere prin care a arătat că se impunea trimiterea cauzei la Parchet, pentru o completare/refacere a rechizitoriul, încheierea de respingere nu face, în niciun moment, trimitere la acest aspect.
În raport de acest aspect, inculpata F. a înţeles să depună apel şi împotriva încheierii de şedinţă şi a solicitat admiterea cererii formulate în faţa instanţei de fond şi retrimiterea cauzei la DNA- Structura centrală.
b) în rechizitoriu s-au reţinut două elemente în infracţiunea pe care se presupune că a săvârşit-o, însă instanţa de fond a judecat exclusiv desfăşurarea examenului scris din februarie 2020.
În opinia inculpatei, susţinerea din rechizitoriu referitoare la identificarea unor teste psihologice nu are caracterul unei infracţiuni, nici ca latură obiectivă, nici ca latură subiectivă.
c) Faţă de tipicitatea infracţiunii, a apreciat că instanţa de fond în mod eronat a considerat că subiectele de concurs erau informaţii nedestinate publicităţii. În acest sens, a arătat că din momentul în care acestea i-au fost remise spre soluţionare, nu putea exista un element de tipicitate pentru infracţiunea prevăzută în art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. A opinat în sensul că instanţa de judecată nu prezintă elemente specifice acestei infracţiuni în motivarea cuprinsă între paginile 22-26 din sentinţa apelată, respectiv informaţiile la care a avut acces, când şi cum a intrat în posesia lor, când şi cum le-a folosit în mod nelegal.
d) Situaţia de fapt referitoare la existenţa unei aparente înţelegeri anterioare, nu reiese din motivarea instanţei sau din rechizitoriu, întrucât nu a avut acces la subiecte înainte de concurs, pentru a putea fi condamnată pentru infracţiunea reţinută.
e) În ceea ce priveşte mandatul de supraveghere tehnică a telefonului, inculpata a arătat că inclusiv în privinţa localizării, nu se prezintă cu precizie ora la care a părăsit sala de examen, deşi tehnic acest lucru era posibil.
A apreciat că în motivarea instanţei de fond există o fractură logică, respectiv dacă inculpata ar fi avut telefonul în posesia sa, de ce ar fi solicitat ajutorul altei persoane, când ar fi putut accesa site-uri web, iar răspunsul ar fi fost mai facil. A învederat că în realitate, a părăsit sala de concurs, înainte de a comunica electronic, iar sentinţa, în preluarea acuzaţiilor din rechizitoriu, nu poate stabili momentul în care inculpata a părăsit sala de examen, or existenţa dubiului, care există fără putinţă de tăgadă, nu poate fi folosit decât în favoarea inculpatei. Aşadar, a opinat că nu se poate reţine că în intervalul 9-12 a efectuat vreo comunicare, pentru că interdicţia de a comunica opera exclusiv pe perioada în care susţinea proba, nu ulterior părăsirii sălii de examen.
· Nedescrierea situaţiei de fapt prin sentinţa penală atacată
A apreciat că în prezentarea situaţiei de fapt, descrisă în paginile 38-46 din rechizitoriu, respectiv în paginile 22-26 din sentinţa apelată, nu sunt arătate împrejurările factuale care i-ar fi permis să folosească informaţii care nu sunt destinate publicităţii.
Din cele două elemente care ar constitui prezumata săvârşire a unei infracţiuni, reţinute în rechizitoriu, respectiv:
- faptul că la percheziţia domiciliară s-au descoperit teste care sunt asemănătoare celor date la un concurs finalizat prin anularea acestuia, ca urmare a nepromovării concursului de candidată. A arătat că testarea psihologică din 23 octombrie 2019 nu a produs consecinţe juridice, candidata fiind declarată respinsă.
- faptul că la data de 19 februarie 2020, în timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, inculpata i-a comunicat numitei plt. adj. G. poze ale subiectelor de concurs de la care a primit rezolvările aferente;
instanţa de judecată a reţinut doar componenta a doua, în sensul în care executarea unei înţelegeri prealabile a dus la săvârşirea unei infracţiuni.
Or, în opinia inculpatei este imposibil a folosi informaţii ce nu sunt destinate publicităţii fără ca, în prealabil, să intre în posesia lor, aspect ce nu este arătat nici în rechizitoriu, nici în motivarea instanţei de fond. A susţinut că acele teste au caracter confidenţial până în momentul în care sunt aduse la cunoştinţa candidatului, nu ulterior. Nu se precizează modul şi perioada în care ar fi intrat inculpata în posesia subiectelor, cine avea obligaţia profesională de a menţine secrete testele, cine şi în ce modalitate a facilitat accesul la teste
În ceea ce priveşte cea de-a doua componentă a infracţiunii pentru care a fost condamnată, a arătat că aceasta se referă la o posibilă comunicare realizată în data 19 februarie 2020 de inculpată. A apreciat că din întreg probatoriul administrat, nu reiese certitudinea că acele comunicări s-au realizat în perioada în care inculpata se afla în sala de concurs, iar instanţa de judecată în mod greşit a reţinut acest aspect în sentinţa penală apelată.
Mai mult, a precizat că în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpata E. a arătat, fără dubiu, că a supravegheat-o pe inculpata F., fără a sesiza că aceasta ar avea intenţia de a promova fraudulos concursul. Mai mult, din declaraţie reiese fără dubii că aceasta nu a avut telefonul în posesia sa în timpul examenului, că între locul în care se afla aşezată şi pervazul pe care lăsase telefonul era o distanţă de cel puţin 1-1,5 m, fapt care, raportat la înălţimea inculpatei Berhardt, ar fi făcut imposibilă tentativa de a lua telefonul fără a se ridica de pe scaun. Inculpata E. a arătat, fără dubiu, că nu au existat momente în care să aibă suspiciunea rezonabilă că ar fi existat o încercare de fraudare a concursului. Mai mult de atât, declaraţia a relevat faptul că persoana supraveghetoare a luat lucrarea inculpatei Berhardt cu mult înainte de finalizarea probei de concurs.
Pentru toate aceste considerente, a apreciat că fapta reţinută în sarcina nu există şi a solicitat achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. a lit. a) C. proc. pen.
În măsura în care instanţa de apel va interpreta conversaţiile purtate între inculpata F. şi inculpata G. ca fiind elemente care arată că fapta există, a solicitat achitarea, prin raportare la dispoziţiile art. 16, alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A precizat că fără a localiza, în timp, momentul părăsirii sălii de concurs, nu există probatoriu sau motivare în sentinţa apelată, dincolo de orice dubiu, cu privire la situaţia de fapt referitoare la prezumata săvârşire a unei infracţiuni. Sentinţa apelată şi rechizitoriul nu arată, fără dubiu, dacă momentul în care s-au trimis mesajele/primit răspunsurile era în interiorul perioadei în care inculpata era în concurs, sau în afara acestuia.
III. Inculpatul A.
A solicitat în temeiul art. 417, coroborat cu art. 421, pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând să se dispună achitarea în temeiul art. 421-425 coroborat cu art. 396, alin. (5) din C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 16 lit. a), respectiv lit. c) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Sub aspectul nelegalităţii hotărârii atacate:
a) Aspecte care privesc tipicitatea faptei, prevăzută în art. 292 din C. pen.
A arătat că referitor la latura obiectivă, cerinţele esenţiale pentru ca această infracţiune să existe prevăd că:
• promisiunea, oferirea, sau darea să aibă ca obiect bani sau alte foloase necuvenite persoanei care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public; În acest sens, a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 607/2017, pentru lămurirea conceptului de "influenţă";
• promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite să fie realizată pentru ca traficantul de influenţă să promită că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în sfera îndatoririlor sale;
• promisiunea, oferirea sau darea să fie anterioară sau concomitentă cu îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Or, prin sentinţa penală atacată, instanţa de fond a reţinut că începând cu luna iunie 2019, soţii Berhardt au apelat la martorul I., iar în data de 14 septembrie, inculpatul A. a remis 2 sticle de whisky, 2 parfumuri, 3 tricouri aceluiaşi martor.
A solicitat instanţei de apel a se constata că este dificil a înţelege modul în care instanţa de fond s-a raportat la tipicitatea infracţiunii, când concursul a fost în iunie, iar remiterea nu a fost anterioară sau concomitentă cu aceasta, ci la o dată ulterioară. În opinia inculpatului, acuzaţiile nu se bucură de claritate, aspect în raport de care a solicitat retrimiterea dosarului la parchet,
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, în schimbul promisiunii martorului I., inculpatul A. i-a remis acestuia 2 sticle de whisky, o sticlă de vodka şi un prosecco, la data de 08.03.2020. Or, la data de 8 martie 2020, soţia acestuia era deja angajată ca ofiţer.
Aşadar, a precizat că remiterea celor două cadouri nu a fost realizată anterior sau concomitent aşa-zisei cumpărări de influenţă, nu a fost identificat cu precizie momentul presupusei cumpărări de influenţă şi nici dacă la acel moment a existat o prezentare, sau promisiune calitativă sau cantitativă de bunuri care ar fi remise, în schimbul traficării influenţei martorului I..
b) Cu privire la intenţie, instanţa de fond a reţinut intenţia directă, chiar dacă nici martorul I., nici martorul M., nici martorul V. nu au susţinut o asemenea intenţie. Mai mult, persoana neidentificată cu care a vorbit martorul I. este de fapt martorul M., fapt uşor de constatat, de vreme ce ambele telefoane erau supuse unei monitorizări tehnice, însă instanţa a preluat fraza din rechizitoriu. Instanţa de fond a omis cu desăvârşire conversaţiile telefonice dintre I. şi M. în care primul se plângea că inculpatul Berhardt nu îi răspunde la telefon şi că nu îi înţelege atitudinea, că nu au discutat niciodată de o recompensare pentru sprijinul pe care ar fi fost dispus să îl ofere.
c) Cu privire la bunurile remise, instanţa a exclus, fără a o menţiona, declaraţia martorului V., care a precizat că se făceau astfel de cadouri reciproc, ocazional, fără a exista o condiţionare. Mai mult, a arătat că în fapt, fiind pescari, exista obiceiul de a face schimb de produse, la percheziţia domiciliară realizată la locuinţa inculpatului A. fiind găsite sticle de vin cu inscripţionarea X., adică de la martorul I..
Cu privire la declaraţiile martorilor I. şi M., instanţa de fond le-a înlăturat, ca fiind pro causa, menţinând şi întemeindu-se pe acordurile de vinovăţie pe care aceştia le-au încheiat, deşi declaraţiile acestora sunt fără dubiu, respectiv "A. nu a pretins nimic, nu a oferit nimic!"
Sub aspectul netemeiniciei sentinţei penale atacate:
A arătat că situaţia de fapt reţinută prin sentinţa penală atacată se întemeiază pe convorbiri telefonice interceptate, precum şi pe aparenţa remiterii unor bunuri de valoare redusă, fără a se ţine cont de relaţia de prietenie dintre părţi şi de lipsa caracterului penal al faptei. Remiterile de bunuri au existat, sunt reciproce, însă în rechizitoriu şi în sentinţa apelată nu s-au reţinut aceste elemente, în ciuda evidenţelor.
A mai precizat că martorii propuşi de acuzare au arătat, fără dubiu, că exista un obicei de cadouri reciproce, realizate cu ocazii sociale sau aniversare: zile de naştere, sărbători religioase, partide pe pescuit. De altfel, în planşele foto realizate s-au reţinut sticle de vin inscripţionate "X.", care provin de la martorul I..
În opinia inculpatului, descrierea faptei, în rechizitoriu, dar şi în sentinţa apelată, ar fi trebuit sa se refere la toate împrejurările de timp, loc, mijloace, mod, scop, în care s-a săvârşit fapta, în condiţiile în care toţi martorii au arătat că nu au existat discuţii sau rugăminţi privind susţinerea în mod nelegal a soţiei inculpatului pentru a obţine o promovare nemeritată.
Împrejurarea că martorul I. a recunoscut săvârşirea faptei nu prezintă garanţii de rezonabilitate, atât timp cât a fost ignorată posibilitatea ca acesta să fi avut conduita respectivă ca o consecinţă a cercetării penale în alte cauze, sau ca urmare a unor elemente care ţin de investigaţia disjunsă de la DIICOT. Chiar, instanţa de fond a apreciat că din audierea directă a martorilor, rezultă că niciunul din martorii propuşi de acuzare nu confirmă existenţa unei cumpărări de influenţă din partea inculpatului Berhardt. Martorul I., în declaraţia sa, a arătat fără dubiu faptul că nu i s-a cerut, nu i s-a pretins, nu i s-a sugerat de inculpat să-i susţină soţia pentru a ocupa un post la concurs. Fapta martorului I. de a se lăuda este o simplă faptă putativă, care nu poate produce consecinţe juridice faţă de inculpatul Berhardt.
Aşadar, a opinat în sensul că elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă nu sunt realizate în prezenta cauză, nu există nici o promisiune/oferire sau dare de bani sau alte foloase pentru o persoană care are sau lasă a se crede că are influenţă asupra unui funcţionar. Toţi martorii, inclusiv consilierul prezidenţial audiat, martorul J., a confirmat că nu a existat nici un fel de comunicare în cauză, iar martorul I. este cunoscut ca un om lăudăros, necredibil şi luat în glumă până şi de apropiaţi.
Declaraţia de martor a domnului V., deţinătorul bălţii unde se organizau partidele de pescuit, este elocventă în a se determina faptul că martorul I. nu avea credibilitate, că era lăudăros şi că se supăra dacă nu era invitat la evenimente sportive, sau la petreceri amicale. Acesta confirmă că schimburile de bunuri erau recurente între martorul I. şi alte persoane, inclusiv inculpatul Berhardt.
De asemenea, a mai învederat că actul material al infracţiunii nu există, iar convorbirile telefonice reţinute în motivarea sentinţei, respectiv în rechizitoriu sunt scoase din context. În plus, instanţa se limitează în a prelua din rechizitoriu pasaje întregi, pe care uneori le-a reformulat, pentru a motiva sentinţa de condamnare.
Mai mult, a apreciat că gradul de pericol deosebit de ridicat, pe care l-a reţinut instanţa la pag. 14, paragraf final, nu este justificat, presupusa faptă nu a avut consecinţe grave, iar STS nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpata F. a avut competenţele necesare, de vreme ce, anterior şi ulterior trecerii în corpul ofiţerilor, a avut o conduită ireproşabilă la serviciu, nu a fost cercetată sau sancţionată disciplinar, iar evaluările profesionale au fost foarte bune.
IV. Inculpata G.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., reaprecierea ansamblului probator administrat, dispunând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 101/2018, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Sub un prim aspect, a arătat că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii pronunţate, contrar probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, o situaţie de fapt greşită, preluată din rechizitoriu, nesusţinută de ansamblul probatoriului administrat.
În opinia apelantei inculpate, prima instanţă a stabilit în mod greşit situaţia de fapt, preluând aproape integral "confuziile" reţinute de organele de urmărire penală în actul de sesizare, fără a proceda la un examen propriu al cauzei în raport cu ansamblul probatoriului administrat.
Astfel, a învederat că, în primul rând, la momentul efectuării percheziţiilor informatice ale telefoanelor utilizate de G., în perioada de referinţă, "nu au fost identificate elemente care să prezinte interes pentru cauză" (potrivit actelor şi lucrărilor dosarului). La data de 19.02.2020 nu au fost identificate convorbiri telefonice ori schimburi de mesaje SMS între posturile telefonice folosite de cele două persoane, care să cristalizeze alegaţiile acuzării.
În al doilea rând, în cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţată pentru inculpată, proba constând în efectuarea unei adrese către D.N.A. pentru a învedera instanţei "actul normativ care clasifică caracterul de informaţie ce nu este destinată publicităţii, a evaluării cunoştinţelor profesionale" - întrucât în cuprinsul rechizitoriului s-a făcut referire doar la "probele psihologice şi rezultatele acestora'" care sunt "confidenţiale" (potrivit art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordinul directorului STS nr. S35/2010), nu şi la examinarea cunoştinţelor profesionale.
A precizat că, astfel cum rezultă din situaţia de fapt prezentată - cu trimitere la întrebările/răspunsurile care ar fi făcut obiectul examinării inculpatei F. - aspectele circumscrise "informaţiilor ce nu sunt destinate publicităţii" sunt regăsite în Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale consolidate, publicat în M.O. nr. 963/30.12.2014.
Din cuprinsul relaţiilor înaintate la dosarul cauzei nu rezultă existenţa vreunei norme legale, în vigoare la data comiterii presupusei fapte, care să ateste că "subiectele..." (întrebările şi răspunsurile) privind verificarea cunoştinţelor teoretice profesionale (de contabilitate) ale candidatei F. ar fi fost "clasificate" - implicit să fi intrat în categoria acelor informaţii "nedestinate publicităţii", aflate sub incidenţa art. 16 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Faţă de aceste împrejurări, a considerat că în mod injust prima instanţă a reţinut "caracterul de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" ale subiectelor de concurs ce ar rezulta "cu precădere din interpretarea coroborată":
• a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 - act normativ inexistent;
• a art. 60 alin. (1) şi art. 64 din Ordinul directorului S. T.S nr. S/21/2013 - ce cuprinde cadrul general al elaborării şi aprobării subiectelor pentru proba scrisă a examinării profesionale, pentru fiecare unitate de profil.
Prin urmare, a apreciat că faţă de aceste împrejurări evidenţiate de actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a preluat în mod greşit situaţia de fapt prezentată în actul de sesizare din care rezultă, în esenţă, că inculpata G. ar fi comunicat prin telefon cu inculpata F. pentru rezolvarea subiectelor de la testarea profesională - fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Sub un al doilea aspect, a apreciat că prima instanţă a dispus condamnarea inculpatei G. fără să analizeze structura juridică şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de "folosire în orice mod, direct sau indirect de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii", prin prisma unei interpretări corecte a probatoriilor administrate, prin raportare la o eventuală formă de vinovăţie, dar şi în referire la decizia Curţii Constituţionale a României nr. 101/2018.
Potrivit motivării deciziei CCR nr. 101/2018 (paragraful 16) sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate informaţiile nepublice care pot fi de două categorii, şi anume: (a) informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi (b) informaţii confidenţiale, pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter.
Astfel, prin "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" se înţelege diseminarea de informaţii clasificate sau cu caracter confidenţial, cu privire la care există obligaţia păstrării acestui caracter, supuse unui regim restrictiv de circulaţie - cerinţă esenţială ce condiţionează existenţa laturii obiective a infracţiunii.
Aceste limitări decurg fie din legi speciale din diverse domenii, fie din convenţii, angajamente, clauze de confidenţialitate - care însă nu au fost indicate în mod expres de acuzare si nici evidenţiate în actele şi lucrările dosarului ori în considerentele sentinţei atacate.
Pe de altă parte, a apreciat că interpretarea juridică a sintagmei "informaţii clasificate ori confidenţiale" - definite clar şi univoc de prevederile Legii nr. 182/2002 şi H.G. nr. 585/2002 - conduce la concluzia că numai persoanele care sunt autorizate în condiţiile art. 28 din Legea nr. 182/2002 au obligaţia de a asigura protecţia informaţiilor "secrete de stat" - oricărei alte persoane neincumbându-i o astfel de obligaţie.
"Mutatis mutandis", dacă o persoană neautorizată, potrivit legii, intră (indiferent de modalitate) în posesia unor informaţii "secrete de stat", aceasta nu are vreo obligaţie de protejare a acestora, iar dacă le deţine fără drept, sustrage, divulgă, alterează sau le distruge neautorizat - săvârşeşte contravenţia prev. de art. 338 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 585/2002.
Prin urmare, chiar şi în situaţia în care inculpata F., în timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale (neclasificate) i-ar fi "solicitat" inculpatei G. răspunsul la întrebările formulate, iar cea din urmă (colegă de serviciu din aceeaşi structură de specialitate) s-ar fi conformat, oferindu-i rezolvarea problemelor examinate - a apreciat că nu poate exista o eventuală acţiune materială, calificată, a subiectului activ, în raport de structura juridică a infracţiunii dedusă judecăţii, întrucât în cauză ar fi incidentă situaţia "fraudării unei probe de examinare" (în cadrul unui concurs intern), fără conotaţii penale.
V. Inculpata E.
1. Greşita reţinere a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatei E., în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză.
A apreciat că judecătorul fondului şi-a însuşit în totalitate opinia Parchetului, citând textual din Rechizitoriu, de la fila x paragraful 2 şi de la fila x paragrafele 3 şi 4, analizând în vederea stabilirii situaţiei de fapt referitoare la persoana care a luat decizia ca inculpata F. să susţină, la data de 19.02.2020, testarea pentru cunoştinţe profesionale la sediul STS din Splaiul Independenţei, iar nu la cel din Str. x, doar adresa Nr. x din data de 23.06.2020 a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, care de altfel nici nu se regăseşte în Opisul mijloacelor de probă, iar nu şi adresele Nr. x/22.06.2020 şi respectiv Nr. x/02.09.2020 care a fost depusă şi încuviinţată ca probă în procedura de camera preliminară.
În opinia inculpatei, instanţa de fond nu a ţinut cont nici de realitatea incontestabilă care rezultă din probele materiale existente la dosar (respectiv celelalte două adrese STS anterior menţionate) şi nici de declaraţiile martorilor, care au confirmat faptul că inculpata E. nu avea cum să decidă locul susţinerii testării de către inculpata F. (respectiv dacă aceasta urma să susţină testarea la sediul din Splaiul Independenţei sau la cel din Str. x), întrucât nu era de competenţa sa, având o funcţie de execuţie iar nu de decizie.
A precizat că nu a hotărât ca inculpata F. să susţină testarea singură în biroul ei la sediul din Splaiul Independentei, separat de ceilalţi concurenţi care candidau pentru alte posturi, pe de o parte, pentru că nu putea decide în acest sens, iar pe de altă parte, concurenţii care au fost testaţi în aceeaşi zi la sediul din Str. x, doi erau din sursă externă şi regula era ca aceştia să susţină testarea la sediul din Str. x, iar unul singur era din sursa internă, însă făcea parte din acea unitate, astfel încât nu avea sens să se deplaseze pentru examinare până la unitatea din Splaiul Independentei, în timp ce inculpata F. era candidată din sursă internă dar care provenea de la o unitate din teritoriu (Giurgiu), astfel încât urma să fie examinată, potrivit reglementărilor legale, în spaţiile aparţinând DMRU, ce se aflau în Splaiul Independenţei, unde se afla sediul Direcţiei Management Resurse Umane din cadrul STS.
De asemenea, a învederat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale, apreciind că spaţiile din cadrul unităţii STS din Splaiul Independenţei nu ar face parte din spaţiile aparţinând Direcţiei Management Resurse Umane.
A solicitat a se constata că declaraţiile celor două martore, S. şi T., sunt favorabile inculpatei E., confirmând susţinerile şi apărările acesteia, respectiv că existau două sedii ale DMRU unde se susţineau deopotrivă testările prefesionale, iar candidaţii erau împărţiţi, prin decizia conducerii STS, iar nu prin voinţa sau la libera alegere a inculpatei E., între cele două sedii, la sediul din Str. x prezentându-se candidaţii pentru DMRU, întrucât structura centrală a acelui departament se afla în acea locaţie, iar ceilalţi candidaţi din sursa internă concurând în cealaltă locaţie, astfel cum a fost şi cazul inculpatei F..
2. Înlăturarea, fără o motivare suficientă şi amănunţită, ori chiar fără să se fi referit în niciun fel la acestea, a apărărilor şi solicitărilor formulate în faţa instanţei de fond
A arătat că a solicitat în faţa instanţei de fond pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportate la cele ale art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciind că din probele administrate atât în faza de urmărire penală (proba cu înscrisuri), cât şi în faza cercetării judecătoreşti (proba cu martori), a rezultat în afara oricărui dubiu, că fapta nu există, în prima modalitate de săvârşire a acesteia, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, respectiv "constând în aceea că, la data de 19.02.2020 a hotărât ca F. să susţină testarea singură în altă sală faţă de ceilalţi candidaţi".
În opinia inculpatei, relevante sub aspect probatoriu sunt înscrisurile constând în adeverinţa nr. x/22.06.2020 emisă de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, şi Extrasul din Fişa Postului nr. x, precum şi depoziţiile martorilor Col. T., locţiitor al şefului DMRU, audiată în faza cercetării judecătoreşti şi S., secretara comisiei de concurs.
A apreciat că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă că referitor la prima componentă a infracţiunii constând în aceea că "în baza unei înţelegeri anterioare pe care inculpata a avut-o cu inculpata F., fără a fi fost desemnată să o supravegheze, a hotărât ca aceasta din urmă să fie testată separat, de ceilalţi concurenţi, în condiţii improprii unei testări...", acuzaţia Parchetului este nefondată, motiv pentru care se impune achitarea inculpatei E., în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la cele ale art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, a arătat că nici cea de a doua componentă a faptei reţinută în rechizitoriu ca parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii, respectiv pretinsa "adoptare a unei atitudini pasive faţă de activitatea concurentei de fraudare a concursului", nu există, în condiţiile în care inculpata E. a arătat în cadrul declaraţiei sale date la ultimul termen de judecată în faţa instanţei de fond, că a atras atenţia inculpatei F., cu privire la obligaţiile sale (de a nu avea asupra sa materiale informative sau de a lăsa telefonul mobil pe pervaz).
Lipsa unor obligaţii concrete şi specifice, pe care inculpata E. se presupune că le-a încălcat în activitatea de supraveghere a inculpatei F. şi care să poată determina aprecierea în mod obiectiv că aceasta ar fi adoptat o atitudine pasivă faţă de activitatea concurentei de fraudare a concursului, rezultă şi din studierea Anexei la Ordinul Nr. S21/04.09.2013, conţinând Instrucţiuni privind aplicarea în Serviciul de Telecomunicatii Speciale a unor prevederi ale Legii Nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, în cadrul articolelor 66 -78 ce formează Secţiunea a 2-a intitulată " Organizarea concursurilor/examenelor de trecere a maiştrilor militari si subofiţerilor in corpul ofiţerilor", neputând fi identificate prevederi detaliate despre modul in care trebuie organizat concursul pentru examinarea profesională, despre obligaţiile supraveghetorilor ori ale candidaţilor, referitoare la predarea telefoanelor mobile şi efectuarea vreunei percheziţii corporale.
Prin urmare, a apreciat că şi cea de-a doua componentă a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, referitoare la pretinsa atitudine pasivă a inculpatei E. faţă de activitatea concurentei F. de fraudare a concursului, este nefondată, în condiţiile în care Parchetului ii revenea sarcina de a proba atitudinea infracţională prin raportarea obiectivă la anumite obligaţii legale concrete pe care inculpata E. să nu le fi îndeplinit în cadrul activităţii de supraveghere.
În situaţia în care instanţa de apel va aprecia că faptele reţinute în sarcina inculpatei E. există, a solicitat o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
În acest sens, a arătat că în raport de ansamblul probator administrat în cauză, elementul material al infracţiunii reţinute in sarcina inculpatei (cu cele două modalităţi de săvârşire indicate de Parchet) nu se încadrează în tipicitatea faptei ce face obiectul infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii care nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
În opinia inculpatei, nu este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii sub aspectul laturii obiective a acesteia, în sensul că nu este îndeplinită condiţia cerinţă esenţială ce se circumscrie elementului material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, calificându-l printr-o calitate specială pe care trebuie să o aibă obiectul juridic special al infracţiunii, respectiv aceea ca valoarea socială pusă în pericol prin săvârşirea infracţiunii, să fie reprezentată de relaţiile sociale ce impun subiecţilor de drept vizaţi o conduită negativă, aceea de nepermitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 304 C. pen. (informaţii secrete de serviciu sau nepublice).
Or, a apreciat că în cazul inculpatei, Parchetul nu a dovedit caracterul de "informaţii care nu sunt destinate, publicităţii" al informaţiilor accesate de către inculpata F., în condiţiile în care acestea reprezentau noţiuni de contabilitate disponibile publicului, inclusiv prin accesarea unor site-uri de specialitate, chiar în cuprinsul rechizitoriului, la fila x, primul paragraf, se reţine că "pentru rezolvarea subiectului nr. 15, inculpata a accesat informaţiile publicate pe două site-uri de profil, precum https:/conspecte.corn şi https:/ceccarbusinessmagazine.ro."
În situaţia în care instanţa de apel ar aprecia că fapta reţinută în sarcina inculpatei E. există şi este prevăzută de legea penală, a solicitat o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportate la cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzuta de lege, nefiind întrunit astfel conţinutul constitutiv al infracţiunii sub aspectul laturii subiective a acesteia, în condiţiile în care vinovăţia, ca element subiectiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, trebuia sa se regăsească sub forma intenţiei directe calificate prin scop.
În acest context, a apreciat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata ar fi acţionat cu intenţie, pentru a ajuta la săvârşirea vreunei infracţiuni, şi mai mult, dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 impun existenţa intenţiei, ca element subiectiv principal al laturii subiective a infracţiunii, în forma sa calificata prin scop, acela al obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, ceea ce nu a fost dovedit în cauză.
De asemenea, în subsidiar, a solicitat achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la cele ale art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere că nu există probe ca inculpata E. a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
Tot în subsidiar, în situaţia în care instanţa de apel ar constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpata E., a solicitat aplicarea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 396 alin. (3) raportate la cele ale art. 80-82 C. pen., constatând ca:
- infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având in vedere natura si întinderea urmărilor produse şi mijloacele folosite, prin modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, fiind mai aproape de o infracţiune pentru care legea prevede ca forma necesară vinovăţiei culpa, iar nu intenţia, respectiv neglijenţa în serviciu (art. 298 C. pen.),
- nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 80 C. pen. care să împiedice dispunerea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei,
- în raport de situaţia personală a inculpatei şi de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii - aceasta fiind o persoana fără antecedente penale, bine integrată social, onestă, cu o probitate profesională şi morală ce rezultă din înscrisurile (caracterizările personale) depuse la dosar în circumstanţiere, respectată în comunitate şi la fostul loc de muncă, mamă singură cu un copil minor în îngrijire, dar fragilă din punct de vedere psihic -, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, din cauza consecinţelor pe care le-ar putea avea asupra acesteia, aplicarea unui avertisment fiind suficientă pentru ca inculpata să conştientizeze implicaţiile faptei săvârşite şi consecinţele la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.
Analizând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi, în raport cu dispoziţiile art. 417 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază fondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpatul A., pentru următoarele considerente:
SITUAŢIA PREMISĂ:
Cu titlu premergător, Înalta Curte apreciază că se impun a fi făcute scurte consideraţii în ceea ce priveşte situaţia premisă care a dat naştere acestui dosar penal.
La baza acestui dosar a stat dorinţa nestăvilită a inculpatei F. de a trece din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor, cu orice preţ şi prin orice mijloace, prin încercarea de fraudare a unui concurs, la care participase anterior de două ori, fără succes.
În realizarea acestui scop, a antrenat în angrenajul infracţional pe de o parte, pe soţul său, inculpat A. şi martorul I., iar pe de altă parte, pe inculpatele D., E. şi G..
Astfel, în perioada iunie 2019 - februarie 2020, inculpata Berhardt, la acel moment subofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, a participat la concursul organizat de către Serviciului de Telecomunicaţii Speciale pentru ocuparea unui post de ofiţer la DJST - GIURGIU cu recrutare din sursă internă, sprjinită fiind de martorul I., general în rezervă, care s-a arătat dispus să-şi folosească influenţa sa pe lângă anumite persoane influente, astfel încât să fie scoase la concurs două posturi de ofiţer cu recrutare din sursă internă, dar şi pentru a-i asigura inculpatei F. un tratament preferenţial cu prilejul susţinerii probelor de concurs.
Pentru a i se garanta reuşita, în sensul promovării examenului pentru ocuparea funcţiei vacante de ofiţer la DJST Giurgiu, a fost organizat de trei ori acelaşi concurs şi a avut ca unic candidat pe inculpata F..
Cu ocazia primului concurs, desfăşurat la data de 24 iunie 2019, inculpata Berhardt nu a obţinut aviz psihologic favorabil, după susţinerea testării psihologice reţinându-se că:
"nu se recomandă încadrarea ca ofiţer în STS."
Cu prilejul celui de-al doilea concurs, organizat la data de 23 octombrie 2019, inculpata F. a susţinut din nou testarea psihologică, la care, deşi a obţinut aceleaşi rezultate ca la proba din data de 24.06.2019, a fost declarată "apt psihologic pentru a fi încadrat ofiţer în cadrul S.T.S. " ca urmare a presiunilor exercitate de către inculpata D., fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, asupra psihologului examinator martora O..
Chiar şi în aceste condiţii, inculpata F. nu a promovat testarea la cunoştinţele profesionale motiv pentru care a fost declarată respinsă.
Cu ocazia celui de-al treilea concurs, la data de 19 februarie 2020, inculpata F. a susţinut testarea pentru cunoştinţele profesionale, iar în timpul testării, inculpata E., în calitate de supraveghetor i-a permis acesteia să folosească telefonul mobil astfel încât a rezolvat întrebările cu ajutorul inculpatei G. care i-a comunicat răspunsurile şi de asemenea, i-a permis să acceseze anumite site-uri de profil în realizarea aceluiaşi scop, şi anume de fraudare a examenului.
Consecinţele directe ale conduitei infracţionale desfăşurate de inculpata F. au avut ca urmare vătămarea intereselor legale ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în realizarea scopului acestei instituţii de a angaja doar persoane care îndeplinesc criteriile legale şi implicit au competenţele şi abilităţile necesare pentru realizarea sarcinilor de serviciu, corelativ cu obţinerea unui avantaj necuvenit inculpatei de a fi numită într-o funcţie ofiţer pentru care nu îndeplinea condiţiile legale.
În şi pe aceste coordonate, Înalta Curte va efectua propria analiză prin raportare la cazurile concrete invocate:
I. Inculpatul A.
Criticile formulate de inculpatul A. prin motivele de apel se circumscriu:
- nelegalităţii sentinţei penale derivată din neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului, prin raportare la situaţia de fapt şi la ansamblul probatoriu administrat în cauză;
- netemeiniciei hotărârii atacate grefată însă pe cuantumul mare al pedepsei aplicate de instanţa de fond şi nu pe aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi de probatoriu reţinute de instanţa de fond, astfel cum a invocat inculpatul în cuprinsul motivelor formulate.
1. Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada iunie 2019 - martie 2020, i-a remis inculpatului g-ral. (rz.) I., direct sau prin intermediul numitului M., diverse bunuri în schimbul promisiunii inculpatului g-ral. (rz.) I. că îşi va folosi influenţa pe lângă ofiţeri din conducerea STS (prin intermediul lui J.) astfel încât cpt. F. să fie avansată pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu.
Astfel, din perspectiva motivelor subsumate nelegalităţii sentinţei penale atacate şi prin care se tinde la pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) sau c) C. proc. pen., inculpatul a criticat situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, susţinând că, remiterea bunurilor nu a fost realizată anterior sau concomitent aşa-zisei cumpărări de influenţă, nu a fost identificat cu precizie momentul presupusei cumpărări de influenţă şi nici dacă la acel moment a existat o prezentare, sau promisiune calitativă sau cantitativă de bunuri care ar fi remise, în schimbul traficării influenţei martorului I..
Înalta Curte constată neîntemeiate aceste critici, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Acuzaţia penală reţinută în sarcina inculpatului este susţinută de întregul ansamblul probatoriu administrat atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel:
Relevante sub aspectul existenţei promisiunii anterioare de remitere a bunurilor în schimbul traficării influenţei martorului I. şi a remiterii bunurilor promise în scopul cumpărării influenţei, sunt chiar declaraţiile date de martorii direct implicaţi în acest demers infracţional, respectiv declaraţiile martorilor M. şi I., care au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 942/20.08.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare (pentru M.) şi sentinţa penală nr. 930/F/19.06.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 85/A din data de 04.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (pentru I.).
Astfel, prin sentinţa penală nr. 942/20.08.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020, s-a reţinut, în esenţă, că M. la data de 14 septembrie 2019 a intermediat remiterea respectiv primirea unor bunuri între inculpatul A. şi inculpatul I., în schimbul promisiunii celui din urmă că îşi va folosi influenţa sa astfel încât F. să fie numită pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, iar la data de 05 ianuarie 2020, fără a lua legătura cu inc. A., ca urmare a solicitării inc. I. i-a trimis acestuia trei scticle de pălincă cunoscând faptul că astfel de bunuri au fost pretinse ca urmare a faptului că inc. I. a promis că îşi va exercita influenţa astfel încât F. să fie numită pe o funcţie de ofiţer în cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 şi complicitate la cumpărare de influenţă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. şi de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În sentinţa penală nr. 930/F/19.06.2020, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 85/A din data de 04.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a reţinut, în esenţă, că începând cu luna iunie 2019, F. şi soţul ei A. au apelat la inculpatul I., general de brigadă în rezervă, pentru ca acesta să-şi folosească influenţa astfel încât F. să fie trecută din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu. Inculpatul I. a acceptat solicitarea şi a promis că îşi va exercita influenţa pe lângă persoanele cu atribuţiuni din cadrul STS astfel încât să fie scoase la concurs două locuri de ofiţer, cu recrutare din sursă internă, şi că apoi să obţină condiţii preferenţiale de examinare sau chiar să-i obţină subiectele de concurs pentru ca inculpata F. să promoveze testele aptitudinale şi implicit să fie trecută în corpul ofiţerilor.
Pentru realizarea acestui scop, inculpatul I. a intervenit iniţial pe lângă J., Consilier Prezidenţial - Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, care la rândul său, mai întâi, a intervenit pe lângă general-locotenent inginer K., directorul general al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, pentru ca apoi să intervină pe lângă general-maior ing. L., astfel încât să fie scoase la concurs două posturi de ofiţer cu recrutare din sursă internă.
În contextul în care niciuna dintre persoanele implicate în activităţile ilicite nu se aştepta ca F. să nu aibă competenţele şi abilităţile necesare pentru a ocupa o funcţie de ofiţer, I. s-a arătat dispus pentru a-şi exercita influenţa sa în continuare astfel încât locul vacant să fie blocat pentru o perioadă de 3 luni după care să fie scos din nou la concurs tot pentru F..
În perioada septembrie - octombrie 2019, cu aprobarea noului director al STS, general maior ing. L., a fost organizat al doilea concurs pentru ocuparea funcţiei de ofiţer la Biroul administrativ-secretariat al Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Giurgiu. Şi de această dată singura concurentă a fost F..
După întocmirea notei raport prin care col. P. solicita organizarea concursului, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul I. pentru a-i transmite că "documentul" a ajuns la DMRU, că are numărul de înregistrare x şi că inculpatul C. este de acord ca inc. F. să fie trecută în corpul ofiţerilor dar este nevoie şi de acceptul directorului STS, acordul şefului DMRU fiind insuficient.
La data de 14 septembrie 2019, inculpatul A., în schimbul promisiunii inculpatului I. că va interveni pe lângă conducerea STS în sensul arătat, i-a transmis prin intermediul inculpatului M. două sticle de whisky, două parfumuri şi 3 tricouri astfel încât I. să se ocupe de toate chestiunile necesare.
Inculpatul M. a recunoscut că a intermediat remiterea, respectiv primirea bunurilor susmenţionate în contextul în care cunoştea că bunurile au fost date respectiv primite în schimbul promisiunii inc. I. de a-şi exercita influenţa pe lângă ofiţeri din cadrul STS, prin intermediul unui domn, "Y." astfel încât F. să fie avansată pe o funcţie de ofiţer. De asemenea inculpatul I. a recunoscut că a primit bunurile susmenţionate de la A. prin intermediul inc. M., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă ofiţerii din conducerea STS astfel încât F. să fie avansată pe o funcţie de ofiţer în cadrul DJTS Giurgiu. (...)
Inculpatul I. a recunoscut că i-a solicitat sticlele de whisky lui M., dar a precizat că a primit 3 sticle de palincă. (...)
La data de 08.03.2020, după comunicarea rezultatelor concursului, A., fiind însoţit de inc. M., a mers la reşedinţa inculpatului I. şi i-a mai dat două sticle de whisky, o sticlă de vodcă şi o sticlă de prosecco în considerarea demersurilor pe care inculpatul I. a afirmat ca le-ar fi efectuat în favoarea inc. F..(...)"
Apreciază Înalta Curte că din cuprinsul declaraţiilor acestor martori rezultă cu certitudine că scopul exercitării influenţei a fost unul singur, stabilit cu suficientă claritate de la debutul activităţii infracţionale, respectiv luna iunie 2019, şi anume acela ca inculpata F., subofiţer, să beneficieze de condiţii preferenţiale de examinare pentru a fi avansată în corpul ofiţerilor. Acesta a inclus mai multe etape şi a presupus desfăşurarea unor acţiuni conjugate ale mai multor persoane, iar activitatea inculpatului A. a fost concentrată pentru a asigura reuşita.
Ambii martori din speţa dedusă judecăţii, I. şi M., în cauzele având ca obiect sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, au declarat că acceptă acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cauză şi că regretă faptele comise.
Determinantă în stabilirea legăturii existente între inculpatul A. şi martorul I., precum şi a momentului presupusei cumpărări de influenţă este declaraţia martorului V. din data de 24 iunie 2020 - care arată că "la un moment dat, acum circa un an de zile, A., într-o întâlnire mi-a spus că soţia sa lucrează ca subofiţer la STS Giurgiu şi că o şefă de-a acesteia urmează să iasă la pensie şi că soţia sa ar vrea să avanseze pe un post de ofiţer în cadrul instituţiei şi se va înscrie la examen.
După această discuţie, nu mai reţin exact când, cred ca pe o baltă de pescuit de la Daia, jud. Giurgiu, m-am întâlnit cu I. şi i-am spus despre soţia lui, că este o nepoată de-a mea şi că vrea să dea examen pentru postul de ofiţer. Acesta mi-a spus că ştie despre intenţia d-nei Berhardt, dar să stau liniştit că aceasta concurează singură pe două locuri şi că nu o să fie probleme în a promova examenul.
Anul trecut, prin vară, am fost plecat cu familia la Moeciu. Când m-am întors, într-o discuţie telefonică cu I., acesta mi-a spus că F. a picat examenul psihologic şi mi-a reproşat că a fost nepregătită.
Prin toamna anului trecut, A. mi-a spus că soţia sa a susţinut din nou concursul, dar au fost mai mulţi candidaţi în ziua aceea, unii dintre ei pe alte posturi, însă au picat toţi.
Anul acesta, nu mai ştiu exact când, Z. mi-a spus că soţia sa a luat examenul pentru postul de ofiţer şi era bucuros că şi-a aranjat familia."
Conivenţa infracţională existentă între inculpatul A. şi martorii M. şi I., precum şi întregul angrenaj infracţional constituit cu singurul scop de a-i asigura reuşita inculpatei F., cu orice preţ şi prin orice mijloace rezultă, fără echivoc din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, astfel:
· Convorbirea telefonică din data de 01.10.2019 între I. şi inculpatul A..
"A.: Vedeţi că alea ce-am vorbit noi ieri, e rezolvat la, e la băiatul cu (...)
I.: Dar nu ştiu de ce, de ce din alea. Crezi că e ok alea? Habar n-am, eu nu mă pricep la aşa ceva.
A.: Nu, ele sunt, deci nu sunt prima mână, dar şi aşa cum sunt, sunt foarte ok.
I.: Nu contează, să-mi mai aduci, dar mi-ai mai trimis nu din alea negre, dar care nu sunt la fel ca astealalte. Ce mi-aţi spus, eu nu mă pricep, eu nu.
(...)
I.: Important este să primească asta mică repede telefonul, un telefon trebuie să primească.
A.: Da.
I.: Ca să ne ocupăm, asta e prioritar acuma.
A.: Da. Vom vedea!
(...)
I.: Apăsăm pe pedală, că pe urmă intră moţiunea, se schimbă guvernul, se schimbă.
A.: Eu ştiu ce zici mata.
I.: Bine. Eu fac pe dracu în patru ca zilele astea să primească un telefon. (...)"
· Convorbirea telefonică purtată la data de 29.10.2019, ora 10:59:19, între I. şi numitul M.
I.: Deci ţi-a spus, te-a sunat Z. până la urmă? Ţi-a zis că l-am certat ieri? Ţi-a spus? Că aşa face.
M.: Nu mi-a spus, dimineaţă încerca să-mi spună ceva şi i-am tăiat-o.
I.: Nu, poa’ să-ţi spună, eu am vorbit din nou cu Y.. O s-o sune, o s-o sune astăzi sau mâine, deblochează... Adică ea mai are, nu mai dă psihologicul şi engleza acuma.
M.: Da. Da.
I.: Dar, M., ca să concure singură pe lot, două locuri să nu iei, mie mi se pare... Deci, eu îţi spun ca unul dintre cei mai buni prieteni. Sarcina maea a fost să vorbim să-i deblocăm locurile, dar nici eu nu te găsesc. .
M.: Ştiu, nea AA..
(...)
I.: Acuma poate a înţeles şi ea ceva. Acuma la psihologie o rugasem să vorbească acolo, puteam să vorbesc. Dar dacă dai foaia goală nu poate să te treacă numeni, nu mai e ca pe vremuri. Că eu am oameni în jurul meu arestaţi pentru aşa ceva.
M.: Ştiu! Ştiu! Normal.
I.: Şi eu nu îmi risc pielea pentru . . . . . . . . . .
M.: Normal că nu.
I.: Dar dobitocul dacă mă suna înainte, eu îţi promit, eu îţi garatam sub cuvânt de onoare că ăsta măcar îl suna pe şefu:
"Băi bag-o separat într-o clasă, vezi cum dracu faci." Acuma poate reuşim s-o chemăm singură că chipurile ar fi pornit scandalul, că de ce ea dă singură pe nu ştiu câte pe...aicea şi trei pe Bucureşti.
M.: Păi dacă dă la Giurgiu!
I.: Păi dă la Giurgiu.
M.: Mergem acolo!
I.: A făcut chipurile scandal că de ce pe Bucureşti e doar un loc şi la Giurgiu.
M.: Da. Da
I.: Răspunsul a fost: de aia, pentru că aşa s-a primit ordin. Acuma nici eu nu pot să fac, nu vreau...poate eu n-o cunosc pe această Ana, adică am văzut-o o singură dată. Nu ştiu cine cântă la ei în casă, cocoşul sau găina. Dacă cântă găina, să fie sănătos, s-a fi temut că eu le cer şpagă. Eu le spun de la început: bă, n-am nevoie de nimic.
M.: Nu, nu, nu, nu. Nici nu s-a pus problema de aşa ceva.
I.: Păi nici nu s-a pus.
M.: I-am zis de la început eu lui că nu se pune problema de aşa ceva.
I.: Nici nu se pune aşa problema, indiferent cu cine vorbesc . . . . . . . . . .
(...)
I.: El când îmi rezolvă câte ceva: Y., "adu nea I. un vin". I-am dat: Ia, bă, de aici, că dau din... Da ce eu am stat să-i raportez lu ăsta?
M.: Normal că nu.
I.: Deci o să vezi, să vedem când.. azi a vorbit, să vedem când planifică doar proba asta.
(...)
I.: (...) Deci trebuie, lucrurile să fie clare, să pună şi ea burta pe carte puţin pe.. pe... Sau să-şi caute, eu i-am dat şi soluţia de atuncea, că el a zis că-i foarte bun prieten cu ăla de la personal. Bă, cu oamenii din interior vorbeşti altfel. Dacă sun eu din afară e cu totul altceva. Eu nu pot să-l sun pe generalul lor de la personal să-i spun...Eu nu pot să-l sun. De deblocat, da. Ştie că-i deblocat de noi, ştie că nu ştiu ce, dar pe de altă parte vor să arate că sunt mai şmecheri decât noi, că ce să-ţi mai spun mai multe.
(...)
I.: Şi el a zis că este foarte bun prieten cu ăla de la, cu generalul. Eu i-am zis:
"Bă, du-te bă şi tu până la el." Eu i-am zis, eu personal că dacă nu-l (...) să facă raportul ăla atuncea, l-a făcut ş-aşa hăt hăt târziu că...Ăsta mă tot suna că voia să ducă examenul psihologic la, nu la trei luni, la şase luni. Şi până la urmă s-a dat în timp util, nu în septembrie, octombrie.
• convorbirea din de 12.09.2019, la ora 16:12:28, dintre martorul I. şi A. purtată imediat după întocmirea notei raport nr. x din data de 12.09.2019, prin care col. P. solicita organizarea concursului, pentru a-i transmite că "documentul" a ajuns la DMRU, că are numărul de înregistrare x şi că inculpatul g-ral de brigadă C. este de acord ca inculpata F. să fie trecută în corpul ofiţerilor dar este nevoie şi de acceptul directorului STS, acordul şefului DMRU fiind insuficient.
A.: A ajuns... la Bucureşti, la.
I.: Da. …[neinteligibil]…
A.: …[se adresează unei persoane din apropiere-n.n.]… Unde? La. ..? BB.?
I.: …[neinteligibil]…
A.: La DMRU.
I.: La DMRU - DIRECŢIA MANAGEMENT RESURSE UMANE.
A.: 520.
I.: Nu ştiu, nu pot acuma.
A.: ...849.
I.: ...nu pot să notez acuma. Vorbim.
A.: Da?
I.: Sper că n-am... Da. Bine. Vorbim.
A.: Bine... bine.
I.: Adică să nu se grăbească ea, să puie rezoluţia pe ea, că n-are dreptu’ acuma. … [neinteligibil]…
A.: Şi... pe 24. Pe 24 se fac 3 luni. Luna asta.
I.: Mă... 24, nu? Îhî.
A.: 24. … [neinteligibil]…
I.: I-am zis lu’ ăla astăzi... l-am... l-am luat astăzi la ciocane:
"Bă, nu trebuia..." "Păi dacă mi-aţi zis că să-l trimit... şi dacă... nu trebuia să-l trimitem după 24? Dacă iese acuma, zic, răspunsu’... Eu, mă gândesc. .. că eu dacă stau mult în bancă mai şi gândesc. Dacă iese răspunsu' că n-are drept..."
A.: Să nu zică că nu... să-l refuze?
I.: Da, că n-are dreptu’ până pe 24.
A.: Păi da’.
I.: Da’ lasă … [neinteligibil]… eu lu’ ăsta să tărăgăneze.
A.: Auziţi?
I.: Da.
A.: Trebuie să ajungă la... domnu’ C..
I.: C. ştie.
A.: Păi trebuie să ştie. Dacă ştie C. e ok cu totu’.
I.: Păi C. nu este ăla al tău?
A.: Este ăla al meu da’ până nu primeşte... trebuie să ne vedem în faţă să vă spun, până nu primeşte de la număru’ 1 verde.
I.: Da.
A.: ...nu poate să facă nimic.
Coroborând această convorbire telefonică cu actele din dosarul de urmărire penală, Înalta Curte reţine că numărul de înregistrare al documentului la care se referea inculpatul A., x este numărul sub care a fost înregistrat raportul (cererea) de înscriere la concurs al inculpatei F..
· Convorbirea telefonică purtată la data de 14.09.2019, ora 08:28:16 între A. şi M.
(...)
M.: Ai rezolvat? Ai rezolvat alea ce ţi-am zis?
A.: Îs rezolvate, dar să...băi o să-ţi explic eu ţie. Dacă el se implică cum trebuie nu mai sunt probleme, dar dacă o lasă, stai aşa că pe aia descurc-o tu că... Ştii ce se întâmplă? Când te apuci să faci mâncarea asta o iei prima oară cu iapa şi termini cu sarea. Dacă el nu pune apa şi vrea să facă ciorbă din..fără apă, nu se poate. Ia şi vorbeşte pentru toate şi la urmă la final e ok, dar aşa a făcut.
· Convorbirea telefonică purtată la data de 13.09.2019, ora 11:23:36 între A. şi I.:
(...)
I.:Ne ocupăm de aia... L-am sunat pe ăla c-a ajuns la D.M.R.U., să vedem, sper să-l ţină până pe 24, le încurcăm pe toate. Nu le încurcăm, le rezolvăm, le descurcăm pe toate.
(...)
I.: El mă întreabă "Băi nea I., când o mai rezolvi cu . . . . . . . . . .?", " Păi ce vrei să rezolv, mă? Uite ce e..." Eu am fost puţin şucărit că nici măcar raportul nu l-au trimis. Ba că a fost în concediu, ba la greci, ba îi plecată aia, ba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ." Bine, da zic nu te apuca să-l suni acuma c-am vorbit deja cu el. Dacă te-a sunat să fim sănătoşi, e unchiul lu nevastă-mea."
· Convorbirea telefonică purtată la data de 07.03.2020, ora 11:24:28, între I. şi A.
(...)
I.: I-a ieşit ordinul lui aia mică?
A.: Da. .
I.: I-a ajuns?
A.: Da. .
I.: Bun!
A.: Da
I.: Ce grad i-a da...?
A.: căpitan!
I.: Ce mai vrei mai mult?
A.: Nu mai vreau nimic.
I.: Te grăbeai, lasă-i aşa, că.
A.: Da. .
În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate şi prezentate anterior relevă indubitabil implicarea directă a inculpatului A. în acţiunea de cumpărare a influenţei martorului I., general de brigadă în rezervă, pentru ca acesta să-şi folosească influenţa astfel încât inculpata căpitan F., să fie trecută din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu.
Probele administrate în apel, la cererea părţilor şi a procurorului nu au avut amplitudinea de a modifica situaţia de fapt ori caracterizarea în drept a bazei factuale descrise în actele de sesizare şi reţinute de prima instanţă, astfel că este lipsită de relevanţă declaraţia inculpatului A. dată în faţa Înaltei Curţi, prin care arată că "Deşi am purtat cu acesta (n.b. I.) o discuţie de principiu, fără să-i cer acestuia nimic, să mă ajute în vreun fel, acesta a început să mă sune în mod repetat şi să insiste să facă soţia mea raport. Doresc să arăt faptul că eu şi domnul I. eram prieteni de foarte mulţi ani şi obişnuiam să ne facem cadouri reciproc. Deşi începuseră deja să mă deranjeze insistenţele lui pe tema examenului pe care soţia mea urma să îl susţină, urmare a faptului că acesta continua să ne trimită bidoane de vin şi alte atenţii, am continuat să trimitem şi noi pentru a înlătura eventuale discuţii, reproşuri, care ar fi putut să vină din partea acestuia.
După ce soţia mea a susţinut examenul psihologic, am evitat să mai port orice fel de discuţii cu el, iar discuţiile au încetat practic după ce soţia mea a picat prima oară examenul psihologic. Motivul pentru care am renunţat să mai port orice fel de discuţii cu el este pentru că acesta minţea foarte mult şi prezenta situaţii care, în realitate, nu erau aşa."
În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte apreciază că din perspectiva tipicităţii obiective şi subiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 292 C. pen., criticile inculpatului sunt nefondate, în cauză fiind întrunite toate condiţiile cerute de norma de incriminare, respectiv:
a) Actul de executare constă într-o acţiune de promitere, oferire sau dare de bani ori daruri sau alte foloase.
În speţă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor M. şi I., dar şi din interceptările convorbirilor telefonice redate exhaustiv în pasajele anterioare, rezultă că inculpatul A., la data de 14 septembrie 2019, în schimbul promisiunii martorului I. că va interveni pe lângă conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în sensul arătat, i-a trimis două sticle de whisky, două parfumuri şi trei tricouri, prin intermediul martorului M., iar la data de 08.03.2020, două sticle de whiskey, o sticlă de vodcă şi o sticlă de prosecco.
b) Promiterea, oferirea sau darea trebuie să se facă faţă de o persoană care are influenţă sau pretinde că are influenţă pe lângă un funcţionar.
Inculpatul I. a promis că va interveni pe lângă J., Consilier Prezidenţial, Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, care la rândul său, să intervină pe lângă general-locotenent inginer K., directorul general al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, pentru ca apoi să intervină pe lângă general-maior inginer L., astfel încât să fie scoase la concurs două posturi de ofiţer cu recrutare din sursă internă.
c) Cauza promiterii, oferirii sau dării este cumpărarea de influenţă
Martorul I. a promis că îşi va exercita influenţa pe lângă persoanele cu atribuţiuni din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale astfel încât să fie scoase la concurs două locuri de ofiţer, cu recrutare din sursă internă, şi ca apoi să obţină condiţii preferenţiale de examinare sau chiar să-i obţină subiectele de concurs pentru ca inculpata căpitan F. să promoveze testele aptitudinale şi implicit să fie trecută în corpul ofiţerilor.
d) Actul de executare trebuie să fie comis înainte sau concomitent cu realizarea actului pentru a cărui îndeplinire s-a cumpărat influenţa
Astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, în special convorbirile telefonice purtate între inculpatul A. şi martorul I., între acesta din urmă şi martorul M., remiterea bunurilor pentru a-l determina pe martorul I. să îşi exercite influenţa, a fost anterioară susţinerii examenului de către inculpata F. în vederea trecerii din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că astfel cum reiese, fără dubiu, din conţinutul convorbirilor telefonice, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi, inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de cumpărare de influenţă cu intenţie directă, analiza probelor administrate în cauză relevă neechivoc că a avut reprezentarea rezultatului faptelor sale şi a urmărit producerea acestora, vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen. este pe deplin dovedită.
2. Critica inculpatului A. referitoare la netemeinicia hotărârii atacate grefată însă pe cuantumul mare al pedepsei aplicate de instanţa de fond şi nu pe aspecte referitoare la greşita reţinere a situaţiei de fapt derivată din interpretarea eronată a materialului probatoriu de către prima instanţă, astfel cum sunt acestea prezentate în cuprinsul cererii de apel, Înalta Curte reţine că aceasta este fondată.
În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că fapta de cumpărare de influenţă săvârşită de inculpatul A. şi urmările produse în condiţiile mai sus descrise conturează un grad de pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte, de calitatea specială a celor prinşi în agrenajul infracţional (ofiţeri, general, colonel) aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de scopul urmărit prin săvârşirea faptei, respectiv acela de a crea toate premisele necesare pentru ca inculpata Berhardt să promoveze în gradul de ofiţer.
În evaluarea aptitudinii unei pedepse de a-şi atinge scopul preventiv-educativ, natura şi gravitatea faptelor comise ori pluralitatea acestora constituie doar unele dintre criteriile de apreciere, accentul punându-se, mai degrabă, pe persoana infractorului, pe resursele sale interioare de conştientizare a consecinţelor faptelor comise şi de adaptare la exigenţele de convieţuire socială, iar, în cazul trecerii unui interval semnificativ de timp de la data comiterii faptelor, pe comportamentul autorului în tot acest interval subsecvent.
În acest context, apreciază Înalta Curte că nu pot fi lipsite de valenţe juridice, în această etapă a individualizării pedepsei, înscrisurile în circumstanţiere depuse de către inculpat, care conturează o conduită ireproşabilă a acestuia în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu în calitatea sa de agent de poliţie la Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, precum şi în componenta vieţii sociale şi de familie.
În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpatul A. referitoare la decorarea acestuia în anul 2012, recompensarea acestuia ca urmare a desfăşurării unor acţiuni de combatere a traficului de droguri, ordine ale ministrului Afacerilor Interne privind semnul onorific în serviciul patriei, brevete, dispoziţii ale şefului de unitate de la Giurgiu în urma acţiunilor pe care acesta le-a întreprins, precum şi o caracterizare de la Parohia Sf. Treime din Giurgiu
Înalta Curte apreciază că, în raport de particularităţile speţei, de buna conduită înainte şi după săvârşirea faptelor, din cursul procesului penal, relevată prin lipsa antecedentelor penale, nivelul de educaţie şi situaţia familială şi socială, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului A. de la 3 ani la 2 ani închisoare, această pedeapsă fiind în măsură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte reţine că în cuprinsul argumentelor anterior expuse, implicit a analizat şi solicitarea Parchetului de majorare a pedepsei principale aplicate inculpatului A. spre maximul limitei speciale.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare aplicate inculpatului A., faţă de prevederile art. 292 C. pen., care prevăd "interzicerea unor drepturi", precum şi în raport de dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că se impune aplicarea obligatorie doar a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, nefiind justificată interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 66 C. pen.
Potrivit art. 65 din C. pen. se impune şi aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
II. Inculpata F. a criticat sentinţa penală atacată sub următoarele aspecte:
- Netemeinicia sentinţei penale atacate grefată pe aspecte referitoare la:
• neclaritatea acuzaţiei astfel cum a fost prezentată prin actul de sesizare a instanţei, sub aspectul încadrării juridice, a descrierii acestora, a prezentării desfăşurării în timp a presupusei infracţiuni şi a modului de realizare a infracţiunii;
• greşita interpretare a noţiunii de "informaţii nedestinate publicităţii", apreciind că subiectele de concurs nu puteau fi subsumate acestei noţiuni;
• greşita reţinere a situaţiei de fapt generată de un probatoriu insuficient şi incomplet.
- Nelegalitatea sentinţei penale atacate derivată din nemotivarea sentinţei penale atacate sub aspectul descrierii situaţiei de fapt.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând să se dispună o soluţie de achitare în baza art. 396, alin. (5) din C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 16 lit. a) respectiv lit. c) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Totodată, Înalta Curte reţine că apelul formulat vizează şi încheierea de şedinţă din data de 10.02.2022, termen de judecată la care a solicitat trimiterea cauzei la parchet, admiterea cererii şi trimiterea cauzei la DNA- Structura Centrală, cerere asupra căreia instanţa de fond a omis a se pronunţa.
Din perspectiva motivelor subsumate nelegalităţii sentinţei penale atacate şi prin care se tinde la pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse:
În ceea ce priveşte neclaritatea acuzaţiei astfel cum a fost prezentată prin actul de sesizare a instanţei, sub aspectul încadrării juridice, a descrierii acestora, a prezentării desfăşurării în timp a presupusei infracţiuni şi a modului de realizare a infracţiunii, Înalta Curte reţine că aspectele invocate pot fi analizate exclusiv în procedura de cameră preliminară, reglementată distinct în dispoziţiile art. 342 C. proc. pen., potrivit cărora:
"obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală." şi nu în cursul judecăţii pe fondul cauzei sau în faza procesuală a apelului.
Mai mult, acest aspect a fost tranşat definitiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală care prin încheierea din data de 23 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală (la fila x) pronunţată în etapa camerei preliminare a constatat că "inculpaţii F. şi A. au învederat în scris Judecătorului de cameră preliminară că, în aplicarea prevederilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., că nu înţeleg să formuleze cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, solicitând să se dispună începerea judecăţii ."
În acest context, Înalta Curte apreciază că inculpata F. avea posibilitatea de a formula cereri şi excepţii referitoare la neclaritatea acuzaţiei reţinute prin rechizitoriu, exclusiv în procedura camerei preliminare, drept pe care nu a înţeles să îl exercite, astfel că solicitarea sa în această fază procesuală nu poate fi primită şi analizată de instanţa de control judiciar.
Deopotrivă, Înalta Curte constată că aspectele supuse analizei de către inculpata F. referitoare la neclaritatea acuzaţiilor reţinute prin rechizitoriu nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate de natură a atrage sancţiunea nulităţii absolute.
Prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 06.02.2018 "Curtea Constituţională constată, totodată, că o verificare a loialităţii/legalităţii administrării probelor, din această perspectivă, este admisă şi în cursul judecăţii, aplicându-se, în acest mod, regula generală potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal. Aşadar, interdicţia categorică a legii în obţinerea probelor prin practici/procedee neloiale/nelegale justifică competenţa judecătorului de fond de a examina şi în cursul judecăţii aceste aspecte. Altfel spus, probele menţinute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecăţii din perspectiva constatării inadmisibilităţii procedurii prin care au fost obţinute şi a aplicării nulităţii absolute asupra actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate, în condiţiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalităţii procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită. De altfel, potrivit art. 346 alin. (5) din C. proc. pen., doar probele excluse în camera preliminară nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei." (Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 06.02.2018).
În aceste coordonate, Înalta Curte apreciază ca nefondat motivul de apel invocat de inculpata F., referitor la neclaritatea acuzaţiei astfel cum a fost aceasta expusă în cuprinsul rechizitoriului.
Deopotrivă, în ceea ce priveşte critica referitoare la greşita interpretare a noţiunii de "informaţii nedestinate publicităţii", apreciindu-se de către inculpata F. că subiectele de concurs nu puteau fi subsumate acestei noţiuni, Înalta Curte apreciază că este nefondată.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că în sarcina inculpatei F., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, anterior testării psihologice, din data de 23 octombrie 2019, a avut la dispoziţie baterii de teste psihologice identice cu cele folosite pentru testarea psihologică, iar la data de 19 februarie 2020, în timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, i-a comunicat inculpatei G. poze ale subiectelor de concurs de la care a primit rezolvările aferente.
Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiune fapta de "folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii", dacă sunt săvârţite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Dispoziţiile art. 12 lit. b) prevăd o infracţiune cu două modalităţi alternative:
- folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.
"A folosi informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" înseamnă a le întrebuinţa, a uza de conţinutul lor, profitând de împrejurarea că cel care le foloseşte are acces la ele în virtutea funcţiei sau atribuţiei îndeplinite.
Folosirea de informaţii care nu sunt destinate publicităţii poate fi realizată în mod direct, atunci când cel care are contactul cu astfel de informaţii sau le gestionează le utilizează în mod nemijlocit pentru realizarea scopului propus sau indirect, atunci când apelează la un intermediar pentru a-şi realiza scopul propus.
Într-o astfel de situaţie, contribuţia intermediarului va fi aceea de complice la comiterea infracţiunii de folosire a informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii.
- permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
"A permite accesul la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" înseamnă a îngădui, a încuviinţa, a da voie unei persoane care nu este îndreptăţită în mod legal să acceadă la astfel de informaţii, să le cunoască, neautorizat, conţinutul.
În această modalitate de realizare a elementului material, infracţiunea poate fi comisă atât prin acţiune (comunicare sub orice formă, punere la dispoziţie a informaţiei prin prezentarea orală sau fizică, pe suport de hârtie, hard), cât şi prin omisiune (lăsarea la îndemâna persoanei căreia se doreşte a-i face cunoscut conţinutul informaţiei nepublice).
Săvârşirea infracţiunii în oricare dintre aceste modalităţi trebuie să urmărească un scop, cel al obţinerii de bani, bunuri şi alte foloase necuvenite.
Întrucât fiecare dintre cele două modalităţi de exprimare a lui verbum regens al elementului material se referă la noţiunea de "informaţii ce nu sunt detinate publicităţii", Înalta Curte apreciază că este necesar a se stabili, prioritar, conţinutul acestei sintagme, pentru ca ulterior să efectueze o analiză proprie, aplicată pe coordonatele faptice şi concrete ale speţei.
Astfel, sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. Astfel, potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat şi secrete de serviciu, acestea din urmă vizând informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. (...) În ce priveşte informaţiile secrete de serviciu, Curtea constată că legiuitorul a atribuit conducătorului persoanei juridice competenţa de a le stabili, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului, sens în care neglijenţa în păstrarea lor atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate. Totodată, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice sunt obligaţi să stabilească şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor." (Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 308 din 28 aprilie 2017 (paragrafele 33, 35 - 37)
Cu privire la informaţiile confidenţiale, Curtea a constatat, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ. Prin urmare, în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. (paragrafele 17 - 19 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 520 din 06 iulie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 824 din 18 octombrie 2017; paragrafele 21 - 26 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 549 din 13 iulie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 81 din 26 ianuarie 2018 şi paragrafele 16 - 21 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 101 din 01 martie 2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 510 din 21 iunie 2018).
Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte constată că pe de o parte, bateriile de teste psihologice identice cu cele care i-au fost aplicate la momentul susţinerii testării din data de 23 octombrie 2019, iar pe de altă parte subiectele de concurs prezentate inculpatei F. spre rezolvare, au caracter de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, caracter ce rezultă, cu precădere, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995:
"ofiţerii în activitate, provin din rândul subofiţerilor, (...) în activitate, (. . . . . . . . . .) care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor", art. 60 alin. (1), art. 64 din Ordinul directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. S/21/2013 . În acest context, Înalta Curte apreciază ca nefondată critica inculpatei F. vizând neîntrunirea condiţiei referitoare la caracterul de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii a subiectelor de examen.
Circumscrisă aceluiaşi palier, al netemeiniciei sentinţei penale atacate este şi critica inculpatei vizând greşita reţinere a situaţiei de fapt generată de un probatoriu insuficient şi incomplet, critică apreciată de Înalta Curte ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel cum s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei şi prin hotărârea atacată, ceea ce i se impută în esenţă, inculpatei F. este împrejurarea că, anterior testării psihologice, din data de 23 octombrie 2019, a avut la dispoziţie baterii de teste psihologice identice cu cele folosite pentru testarea psihologică la momentul susţinerii examenului pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, iar la data de 19.02.2020, i-a transmis inculpatei G., prin intermediul aplicaţiei Whatsapp, poze după subiectele de concurs, pentru a primi ulterior de la aceasta, rezolvările aferente.
În considerarea acestei situaţii de fapt, inculpata F. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce priveşte prima componentă a infracţiunii reţinute, ansamblul probator administrat în cauză relevă împrejurarea că inculpata F. anterior testării psihologice, din data de 23 octombrie 2019, a avut la dispoziţie baterii de teste psihologice identice cu cele folosite pentru testarea psihologică la momentul susţinerii examenului pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, ca urmare a sprijinului acordat de persoane atrase în angrenajul infracţional în încercarea inculpatei de a-şi atinge prin orice mijloace, scopul urmărit, respectiv acela de a accede într-un grad superior, acela de ofiţer.
Astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 10 martie 2020 la domiciliul inculpatei F. au fost identificate şi ridicate mai multe baterii de teste psihologice identice cu cele care i-au fost aplicate la data de 23 octombrie 2019: teste psihologice, care măsoară aptitudinile intelectuale (testele D48, B.V. 9) şi bateriile de teste psihologice "Praga", şi "16PF" pe care inculpata le-a avut de rezolvat cu prilejul testării din data de 23.10.2019.
Elocventă sub acest aspect este convorbirea telefonică din data de 23 octombrie 2019, ora 17:30:31, dintre inculpata F. cu inculpata G.:
G.: Şi o fost greu sau aşa şi aşa?
F.: Să-ţi spun c-a fost mai uşor decât alălalt? Nu a fost doar pe calculator şi sunt exact alea care ţi le-am trimis eu?
G.: Hai du-te de aici!
F.: Deci ai cuvântu’ meu de onoare! Da?
G.: Deci se poate şi aşa!
F.: Deci. Când se vrea, se vrea. Când nu se vrea nu se vrea.
G.: Am priceput.
F.: îham Deci exact alea care ţi le-am trimis, pe care m-am jucat eu aseară.
G.: Da.
F.: ... Alea au fost.
Referitor la cea de-a doua componentă a infracţiunii reţinute, Înalta Curte reţine că examinarea coroborată a probelor administrate relevă fără dubiu că pe toată perioada examinării, inculpata F. a comunicat cu inculpata G. şi a beneficiat de ajutorul acesteia din urmă pentru soluţionarea subiectelor, astfel:
Potrivit procesului-verbal din data de 18.06.2020, aflat în filele x d.u.p., întocmit ca urmare a percheziţiei informatice efectuate asupra telefonului inculpatei F., au fost identificate trei fotografii reprezentând subiectele la proba teoretică susţinută de inculpată care au ca data de realizare ziua de 19.02.2020, orele 09:54:20, 09:54:27, 09:54:32, fotografii ce au fost transmise de inculpata F. către inculpata G., după care la data de 19.02.2020, ora 10:08:27, inculpata F., a transmis un mesaj tip SMS către inculpata G. cu textul:
"Warapppp help". Acest mesaj avea rolul de a o atenţiona pe inculpata G. să verifice mesajele primite prin aplicaţia WhatsApp, cerându-i ajutorul.
Cu ocazia percheziţiei informatice asupra telefonului aparţinând inculpatei F., au fost efectuate fotografii (Anexa 2 filele x d.u.p.) ale mesajelor transmise de aceasta către inculpata G., după cum urmează:
La ora 10:11:51 inculpata F. a transmis către inculpata G. un SMS cu textul:
"Mesajul"; la ora 10:12:03 din nou inculpata F. a transmis către inculpata G. un alt SMS cu textul:
"Watapp"; la ora 10:12:34 inculpata G. i-a transmis inculpatei F. un SMS cu textul "Acum"; la ora 10:19:45, inculpata F. a transmis către postul telefonic x utilizat de U. un SMS cu textul:
"Rolul contab. În instituţiile publice prevăzut de Legea 82/91"; la ora 10:36:23, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. un mesaj cu următorul conţinut:
"Metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune" mesaj care corespunde cu întrebarea nr. 14:
"Prezentaţi pe scurt metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune."; la ora 10:37:14, inculpata G. i-a transmis inculpatei F. mesajul:
x acest mesaj are corespondent în foaia de răspuns a inculpatei F., care la întrebarea 14 a consemnat următorul răspuns:
"metoda fifo, metoda lifo şi metoda costului mediu ponderat."; la ora 10:43:43, inculpata F., i-a mai trimis inculpatei G. următorul mesaj:’ "Definiţia inventării patrimoniului şi 3 situaţii în care este obligatorie" - acest mesaj corespunde cu întrebarea nr. 15:
"definiţi inventarierea patrimoniului şi precizaţi 3 situaţii în care este obligatorie efectuarea acesteia."; la ora 11:40:11, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. "Ceva"; la ora 10:45:48, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. mesajul cu următorul conţinut:
"În debit 404 se înregistrează"; la ora 10:47:03, inculpata F. i-a transmis inculpatei G. mesajul:
"Nu mai este prea mult timp".
Un alt mesaj a fost transmis de către inculpata G. către inculpata F., la ora 11:51:59 cu următorul conţinut:
"Obligatiile de plata catre furnizori".
Ultimul mesaj transmis de către inculpata F., către inculpata G. a fost la ora 12:33:53 "Intru la practic".
Deopotrivă, reţine Înalta Curte că percheziţia informatică efectuată asupra telefonului mobil a reliefat şi împrejurarea că unele subiecte au fost rezolvate accesând informaţii disponibile în mediul online, respectiv pentru rezolvarea subiectului nr. 15, inculpata a accesat informaţiile publicate pe două site-uri de profil, precum:
https:/conspecte.com, la ora 11:15:17, http:/www.x.ro la orele 11:12 şi 11:14.
Aşadar, nu poate fi reţinută apărarea inculpatei F., în sensul că fotografiile făcute subiectelor de examen şi regăsite în telefonul său au fost efectuate ulterior finalizării examenului. În raport de succesiunea, conţinutul precum şi de identitatea subiectelor de concurs cu cea a mesajelor trimise către inculpata G. şi a răspunsurilor primite de la aceasta, a accesării unor pagini web cu subiectele primite spre rezolvare, rezultă, fără dubiu, că inculpata Berhardt a avut acces la telefonul mobil cu permisiunea inculpatei E. şi ajutorul inculpatei G. în rezolvarea subiectelor de concurs.
Împrejurările factuale referitoare la tratamentul preferenţial de care a beneficiat inculpata F. cu prilejul susţinerii concursului, dar şi implicarea sa directă într-o atare activitate rezultă, neechivoc şi din interceptările telefonice efectuate în cauză, astfel:
- Convorbirea telefonică purtată în data de 17.02.2020, ora 14:17:39, între F. şi sora sa:
(...)
Interlocutoarea: Ia o foaie de hârtie şi un pix
F.: Stai puţin!
(...)
Interlocutoarea: Mă...o mai ţii minte pe E.? Aia mică şi roşcată?
F.: Pe cine?
Interlocutoare: E.
F.: Da. Da.
Interlocutoare: Aia mică, roşcată.
F.: Îhî.
Interlocutoare: Şi-am zis să-ţi dau număru de telefon.
F.: Îhî
Interlocutoare: ...şi s-o suni.
F.: Îhî
Interlocutoare: Când ajungi. Ca să.
F.: Îhî
Interlocutoare: ...vorbească cu tine şi să te pună în altă parte la examen.
F.: Îhî. Stai aşa.
Interlocutoare: Şi-a zis că să...să nu dai cu altcineva, să dai . . . . . . . . . .cu ea.
F.: Îhî. Îhî.
Interlocutoare: să ştii cum îţi faci şi tu programul.
(...)
F.: E., da?
Interlocutoare: Îhî
F.: E.? Sau cum?
Interlocutoare: Da. Da, da, da. Da, da.
(...)
Interlocutoare: 0763.
F.:Da. .
Interlocutoare: ...248.
F.: Da. .
Interlocutoare: ...268.
F.: ...268. Aşa. Mersic!
(...)
Interlocutoare: Dacă nu te recunoaşte îi zici că eşti sora lui CC. de la Medical.
F.: Îhî. Îhî. Da, păi ea nu ştia că suntem surori.
Interlocutoare: Că.
F.: A aflat.
Interlocutoare: Îhî, Îhî.
F.: ...acu, ultima tură. Îhî.
Interlocutoare: Da, da. Şi m-a luat, m-a băgat în şedinţă şi zic:
"Fată, păi...na, acuma...n-am mai vorbit cu tine de o grămadă de timp şi aşa şi să vin la tine aiurea?"
(...)
F.:Bine. Hai c-o sun acum. (...)
- Convorbirea telefonică purtată în data de 18.02.2020. ora 16:57:54, între F. şi E.
E.: Alo!
F.: Bună, iubita! F. sunt!
E.: Bună!
F.: Ă...uite acum am ajuns şi eu.
E.: Aşa.
(...)
E.: . . . . . . . . . .vorbim mâine dimineaţă să vedem dacă am vreo testare.
F.: Îhî
E.: ...şi dacă n-am nicio testare vedem la ce oră vii. Dacă mai am vedem ca să nu dai cu altcineva.
F.: Îhî. Bine, iubita!
- Convorbirea telefonică purtată la data de 19.02.2020, la ora 14:57:53, între F. şi interlocutoare
(...)
Interlocutoare: Ai fost singură?
F.: Îhî
Interlocutoare: Îhî
F.: Am fost singură.
Interlocutoare: Îm?
F.: ...şi total diferit de ce a fost rândul trecut.
(...)
F.: Da. Şi cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .E. a venit şi m-a luat la ea, să ştii.
(...)
F.: Aşa...Îţi dai seama că se uită toţi la mine ca la.
Situaţia de fapt rezultată ca urmare a administrării probatoriului, conturează într-un mod evident şi lipsit de echivoc sprijinul, tratamentul preferenţial de care a beneficiat inculpata F. la momentul susţinerii examinării din partea inculpatelor G. şi E..
Tot acest angrenaj infracţional a avut la bază dorinţa inculpatei F. de a trece din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor, folosindu-se de orice mijloace pentru realizarea scopului infracţional în promovarea concursului, la care participase anterior de două ori, dar fără succes.
Deopotrivă, pentru a contura implicarea directă a inculpatei F. în tot acest angrenaj infracţional, Înalta Curte constată că iniţiativa scoaterii la concurs a funcţiei vacante de ofiţer la DJTS Giurgiu a aparţinut inculpatei F., care l-a transformat pe comandantul acestei unităţi militare, P., într-un simplu executant.
Astfel, inculpata F. i-a solicitat martorului P. să întocmească Nota-raport (documentul care iniţia procedura de scoatere la concurs a funcţiei vacante) deoarece trebuie să-l sune pe inculpatul C., g-ral de brigadă, pentru a-i comunica numărul de înregistrare al documentului.
În acest sens este relevantă convorbirea telefonică dintre inculpatul A. şi inculpata F.:
A.: ...sună moşu’.(n.n. I.)
F.: Da!
A.: Ai făcut raportu’? (n.n. face referire la cererea de înscriere la concurs)
F.: Da, i-am zis lu’ P.:
"Vezi că trebuie să-l sun p-ăsta să-i dau număru’ la nota-raport."
A.: Păi dă-mi... pe cine? Pe. ..?
F.: Pe. .
A.: ...pe Dan? (n.n. g-ral C.)
F.: Da. Da.
A.: Sună-l şi... şi vorbeşte cu el.
F.: îhî. Păi d-asta i-am... şi stau de faţă, să fie de faţă el. Ai înţeles? Că el trebuie să facă nota-raport.
A.: îl suni de faţă cu el. (n.n. de faţă cu P.)
F.: ... [neinteligibil]... Da, da, da.
A.: ...[neinteligibil]... ca să ştiu ce-i zic Iu’ ăsta, înţelegi tu? (n.n. să ştie ce să-i spună lui I.)
F.: Da.
A.: Şi sun-o pe asta la... alealalte, fetele alea care ai zis şi întreabă-le cum o cheamă pe... asta, pe asta, pe psiholoagă.
Ca urmare a acestor demersuri, după mai puţin de două ore, inculpata F. îi transmite soţului ei că şeful său, colonel P. "acum face nota-raport" şi că ea întocmise deja raportul de înscriere la concurs, chiar dacă potrivit procedurii raportul de înscriere la concurs de întocmeşte după publicarea anunţului de concurs
În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că analiza coroborată a interceptărilor telefonice şi a proceselor-verbale încheiate cu ocazia percheziţiei informatice relevă în mod indubitabil că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, forma de vinovăţie fiind cea reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv intenţia directă, inculpata prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui.
Din perspectiva nelegalităţii sentinţei penale atacate, derivată din nemotivarea acesteia sub aspectul descrierii situaţiei de fapt, critică invocată de inculpata F., Înalta Curte apreciază că este nefondată.
Evaluarea sentinţei penale atacate, în raport de critica inculpatei, dar şi sub aspectul elementelor esenţiale, atestă că hotărârea apelată cuprinde o expunere suficient de detaliată a argumentelor factuale şi juridice care au stat la baza soluţiei pronunţate, dar şi o analiză coroborată a probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale, conform dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen.
Împrejurarea că instanţa de fond nu ar fi răspuns, punctual, fiecărui argument de fapt invocat în apărare de către inculpată nu determină, în mod automat, nulitatea sentinţei, esenţial fiind a se stabili dacă instanţa a analizat totuşi, în mod real şi efectiv, chestiunile esenţiale circumscrise obiectului judecăţii.
O atare evaluare este concordantă cu principiile ce se desprind din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că, dacă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, implică, în special, obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor şi a susţinerilor părţilor, el nu poate fi, totuşi, înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument. Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii. În plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii si să nu se fi mulţumit cu a aproba pur si simplu concluziile unei instanţe inferioare (hotărârea Perez împotriva Franţei [MC], nr. 47287/99, CEDO 2004-I, hotărârea Van de Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994 şi hotărârea Jahnke si Lenoble impotriva Frantei, dec. nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX).
Or, în cauza de faţă, Înalta Curte constată că hotărârea apelată reflectă o evaluare judicioasă a ansamblului chestiunilor de fapt şi de drept relevante pentru lămurirea acuzaţiei penale aduse tuturor inculpaţilor. În plus, de vreme ce apelul declarat are caracter integral devolutiv, potrivit art. 417 C. proc. pen., rezultă, pe cale de consecinţă, că instanţa supremă este abilitată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, să dea o nouă apreciere probelor şi să cenzureze integral statuările în fapt şi în drept ale primei instanţe, suplinindu-le, după caz, atunci când sunt incomplete, echivoce sau incorecte şi valorificând, astfel, toate garanţiile procesuale specifice unei proceduri echitabile, în ansamblul său.
Apreciază Înalta Curte că ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise faptele deduse judecăţii a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase şi exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti. Susţinerile şi apărările punctuale ale inculpaţilor au fost cenzurate de către curtea de apel în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă existente şi a ansamblului elementelor de fapt pertinente, a căror existenţă şi configuraţie au fost neechivoc dovedite.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei F., Înalta Curte constată că prima instanţă a valorificat în principiu, în mod corect, circumstanţele reale în care au fost comise faptele deduse judecăţii şi datele personale ce caracterizează persoana inculpatei. Însă, apreciază Înalta Curte că pentru o justă individualizare a pedepselor, se impune a se da o eficienţă suplimentară anumitor particularităţi obiective ale acţiunilor directe şi cu conotaţie penală ale inculpatei, ce evidenţiază o gravitate ridicată a infracţiunii reţinute în sarcina sa şi care justifică aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum mai ridicat.
Procedând la o evaluare proprie a circumstanţelor reale şi personale ale inculpatei, Înalta Curte apreciază că împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, constând în afectarea bunei desfăşurări a concursului pentru postul de ofiţer reliefează că fapta inculpatei F. prezintă un pericol social concret ridicat generat tocmai de relaţiile sociale cărora le-a adus atingere prin conduita sa infracţională.
Mai mult decât atât se constată în atitudinea inculpatei orice lipsă de prejudecăţi pentru a-şi atinge interesul personal, aşezând într-un plan extrem de îndepărtat modalitatea şi legalitatea mijloacelor folosite în vederea atingerii propriilor interese.
Deopotrivă, în planul individualizării judiciare a pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatei ca efect al majorării se va avea în vedere consecvenţa si persistenţa acesteia subsumate realizării scopului urmărit şi care au fost explicitate exhaustiv la momentul analizării situaţiei de fapt, precum şi orice lipsă de responsabilitate în sensul în care a antrenat în angrenajul infracţional dintr-un interes pur personal o mulţime de persoane care au şi dat curs iniţiativei frauduloase a acesteia.
În acest context, reţinând consecinţele directe ale încălcării dispoziţiilor legale care se regăsesc cuantificate în vătămarea intereselor legale ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale de a angaja doar persoane care îndeplinesc criteriile legale şi, implicit, au competenţele şi abilităţile necesare pentru realizarea sarcinilor de serviciu, corelativ cu obţinerea unui avantaj necuvenit numitei inculpatei F. care a fost avansată într-o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare, Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicate de instanţa de fond de la 2 ani la 3 ani închisoare.
Sub aspectul modalităţii de executare, va menţine dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen., majorând, însă, durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 92 C. pen. corespunzător unui interval de timp apreciat suficient pentru reeducarea inculpatei, cu menţinerea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite prin sentinţă.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că în cuprinsul argumentelor anterior expuse, implicit a analizat şi solicitarea Parchetului de majorare a pedepsei principale aplicate inculpatei F. spre maximul limitei speciale.
III. Criticile aduse de inculpata E. sentinţei penale atacate se subsumează următoarelor aspecte de:
- netemeinicie, greşita reţinere a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatei E., în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv
- nelegalitate, derivată din înlăturarea, fără o motivare suficientă şi amănunţită, ori chiar fără să se fi referit în niciun fel la acestea, a apărărilor şi solicitărilor formulate în faţa instanţei de fond.
A solicitat, în principal, achitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportate la cele ale art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat:
- o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportat la cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală. În susţinerea acestei teze, a apreciat că sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, nu este îndeplinită condiţia cerinţă esenţială ce se circumscrie elementului material, calificându-l printr-o calitate specială pe care trebuie să o aibă obiectul juridic special al infracţiunii, respectiv aceea ca valoarea socială pusă în pericol prin săvârşirea infracţiunii, să fie reprezentată de relaţiile sociale ce impun subiecţilor de drept vizaţi o conduită negativă, aceea de nepermitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 304 C. pen. (informaţii secrete de serviciu sau nepublice). Astfel, nu a fost dovedit caracterul de "informaţii care nu sunt destinate, publicităţii" al informaţiilor accesate de către inculpata F., în condiţiile în care acestea reprezentau noţiuni de contabilitate disponibile publicului.
- o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) raportate la cele ale art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, nefiind întrunit astfel conţinutul constitutiv al infracţiunii sub aspectul laturii subiective a acesteia, în condiţiile în care vinovăţia, ca element subiectiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei, trebuia sa se regăsească sub forma intenţiei directe calificate prin scop, apreciind că acesta nu a fost dovedit în cauză.
- achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la cele ale art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., având în vedere că nu există probe că inculpata E. a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
- o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 396 alin. (3) raportate la cele ale art. 80-82 C. pen., în raport de gravitate redusă, natura si întinderea urmărilor produse şi mijloacele folosite, prin modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta, fiind mai aproape de o infracţiune pentru care legea prevede ca forma necesară vinovăţiei culpa, iar nu intenţia, respectiv neglijenţa în serviciu (art. 298 C. pen.),nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 80 C. pen. care să împiedice dispunerea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei şi de circumstanţele personale ale inculpatei.
Sub aspectul netemeiniciei sentinţei penale atacate, derivată din greşita reţinere a situaţiei de fapt de către instanţa de fond, Înalta Curte, în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, reţinând şi probele noi administrate în apel, constată temeinice statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele temporale şi contextuale în care a fost săvârşită fapta dedusă judecăţii.
Astfel, reţine Înalta Curte că prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 19.02.2020, a hotărât ca inculpata căpitan F. să susţină testarea singură în altă sală faţă de ceilalţi candidaţi coroborată cu adoptarea unei atitudini pasive faţă de activitatea concurentei de fraudare a concursului.
Dată fiind conivenţa infracţională între această inculpată şi inculpata F., Înalta Curte constată că probele constând în convorbirile telefonice purtate între acestea două, precum şi procesele-verbale încheiate cu ocazia perchezitiei informatice a telefonului inculpatei Berhardt, prezentate pe larg în analiza motivelor de apel formulate de aceasta din urmă, susţin, în parte, acuzaţia adusă inculpatei E..
Dincolo, însă, de probele anterior expuse, elementele de probă ce rezultă din depoziţiile martorilor confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că examinarea profesională teoretică a inculpatei F. la data de 19.02.2020 trebuia să aibă loc la sediul Direcţiei Management Resurse Umane, situat în str. x (TEI), însă examinarea acestei a avut loc la sediul situat pe Splaiul Independenţei, ca urmare a intervenţiei inculpatei E..
În acest sens, Înalta Curte reţine depoziţia martorei S. din data de 14 noiembrie 2023, dată în faţa Înaltei Curţi:
Am fost secretar în concursul respectiv şi mă ocupam de întocmirea documentaţiei. În ceea ce priveşte concursul de promovare al inc Berhardt am solicitat toate actele necesare şi am desfăşurat toate activităţile ce se impuneau pentru afişarea anunţului şi desfăşurarea concursului.
În ceea ce priveşte locul de desfăşurare al concursului, în anunţ am trecut doar datele de desfăşurare a concursului, nu şi locul de desfăşurare. În ceea ce priveşte modul de desfăşurare al examenelor, la modul general, acestea se ţineau în sediul din Splaiul Independenţei, iar la sediul din str. x s-a mutat Direcţia resurse umane.
Inc. E. a fost anunţată, prin intermediul serviciului de secretariat, că sunt nişte persoane care urmează să ţină examenul în ziua aceea, printre care şi doamna Bethardt. Nu ştiu exact dacă în ziua aceea au mai fost şi alte persoane. Până să ne mutăm pe adresa din str. x, la adresa din Splaiul Independenţei exista o cămăruţă pentru susţinerea examenelor de către cei care doreau să promoveze. Arăt faptul că toate testările în vederea promovării se ţineau doar la adresa din Splaiul Independenţei, la adresa din str. x nu s-au ţinut niciodată.
Eu personal nu cunosc care este contextul pentru care inculpata F. a ajuns să susţină testarea într-un alt sediu decât cel în care se ţineau uzual. Mie, personal, nu mi s-a cerut să facilitez în vreun mod schimbarea locaţiei de susţinere a examenului pentru inculpata Berhardt.
Înalta Curte nu poate primi apărarea inculpatei E., potrivit căreia testările candidaţilor din sursă externă se efectuau la sediul din str. x, şi nu la cel din Splaiul Independenţei, invocând în probatoriu declaraţia martorei T., audiată în faţa instanţei de fond:
"..a fost decizia conducerii STS determinate de motive obiective organizatorice ca examinările să aibă loc în 2 locaţii diferite, respectiv str. x şi Splaiul Independenţei. În str. x se prezentau candidaţii pentru DRU întrucât structura centrală a acelui departament se afla în acea locaţie, ceilalţi candidaţi concurau în cealaltă locaţie.
Precizez că cei din sursă externă susţineau în str. x, iar cei din sursă internă în Spaliul Independeţei. Conducerea DRU a desemnat-o pe E. să procedeze la supravegherea examinărilor tuturor candidaţilor din sursă externă care aveau loc în Splaiul Independenţei.", având în vedere că această declaraţie nu se coroborează cu nicio altă probă, iar în raport de interceptările convorbirilor telefonice anterior expuse, precum şi de declaraţia martorei S., aceasta contravine menţiunilor inserate în cuprinsul adreselor nr. x din 22.06.2020, nr. x din 23.06.2020, nr. x din 02.09.2020 emisă de STS.
Astfel, prin adresa nr. x/22.06.2020 emisă de STS s-a precizat că în data de 15.02.2020, în afara examinării profesionale a doamnei F., la sediul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Splaiul Independenţei nr. 323 A nu au mai avut loc alte examinări profesionale.
Totodată, precizăm faptul că, în data menţionată mai sus. cpt. E. a avut si atribuţii privind preluarea de la punctul de control-acces şi însoţirea a trei candidaţi programaţi în vederea susţinerii unor interviuri desfăşurate în cadrul altei unităţi.
Referitor la solicitarea de a vă comunica fişa postului cpt E., având în vedere că documentul este clasificat Secret de serviciu, vă transmitem un extras din aceasta, având caracter neclasificat, 2 file.
De asemenea, potrivit Ordinului de Zi pe Unitatea nr. 30 din 17.02.2020 al
Direcţiei Management Resurse Umane "în baza aprobării directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, dată pe Nota-raport nr. x din 23.01.2020, plt.adj. F. din cadrul Direcţiei Judeţene de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu va participa în data de 19.02.2020 la examenul organizat de aceeaşi unitate, în vederea încadrării din sursă internă, a funcţiei de ofiţer la Biroul 5 -Administrativ-secretariat, prin participarea maiştrilor militari şi subofiţerilor din cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
Proba teoretică din cadrul examinării profesionale va avea loc la Direcţia Management Resurse Umane, iar proba practică va avea loc la Direcţia Economică şi Financiar Contabilă.
Prin Ordinul de Zi al acestei unităţi militare nu a fost desemnată nicio persoană care să o supravegheze pe F. în data de 19.02.2020, pe perioada susţinerii probei teoretice, supravegherea acesteia de către cpt. E. (cadru militar care nu a făcut parte din comisia de evaluare) fiind generată, prin analogie, de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Instrucţiunile privind aplicarea în Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, aprobate prin Ordinul Directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. S/21/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că "examinarea profesională se susţine la solicitarea Direcţiei de Management Resurse Umane din cadrul căreia participă un reprezentant."
Prin adresa din 23.06.2020 emisă de STS:
Ca urmare a adresei dummneavoastră din data de 22.06.2020, emise în Dosarul penal nr. x/2019, înregistrată intern cu nr. x din 22.06.2020, prin care solicitaţi instituţiei noastre să precizeze temeiul legal în baza căruia doamnei F. i-au fost recunoscute rezultatele examinării la limba engleză din data de 24 octombrie 2019, vă comunicăm ca potrivit prevederilor art. 7,din Instrucţiunile privind evaluarea cunoştinţelor de limbi(străine în Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, aprobate prin OD nr. S/47/2015, "Valabilitatea evaluării pentru candidaţii care au promovat examenul la limba străină este de un an de la data întocmirii procesului-verbal în care sunt consemnate rezultatele obţinute de către aceştia, cu excepţia situaţiei în care aceasta face parte din examinarea profesională."
Vă trimitem ataşat, în original, testele pentru examinarea la limba engleză (5 file, neclasificat), precum şi grila de corectare (2 file, neclasificat).
În ceea ce priveşte solicitarea privind numărul persoanelor care au susţinut examinarea profesională în data de 19.02.2020 şi locul susţinerii testării, menţionăm că în data respectivă, la sediul din Splaiul Independenţei nr. 323 A, Bucureşti nu au mai avut loc alte examinări profesionale în afară de cea a doamnei F., iar la sediul din str. x, Bucureşti au fost examinaţi profesional trei candidaţi - doi din sursă externă şi unul din sursă internă; atât respectivul candidat, cât şi comisia de evaluare îşi desfăşoară activitatea la locaţia respectivă.
Prin adresa din 02.09.2020 emisă de STS, s-a arătat că "prin adresa din 23.06.2020, instituţia noastră a transmis, la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari, o serie de documente, precum şi informaţii cu privire la numărul persoanelor care au susţinut examinarea profesională în data de 19.02.2020 şi locul susţinerii testării.
Având în vedere că respectivele documente şi informaţii fac referire şi la alte cadre ale instituţiei noastre decât cpt. E., vă precizăm că nu putem da curs solicitării dumneavoastră de a va transmite copie de pe respectiva adresă.
Referitor la examinările profesionale din data de 19.02.2020, am comunicat Parchetului, prin adresa nr. x/23.06.2020, că în ceea ce priveşte solicitarea privind numărul persoanelor care au susţinut examinarea profesională în data de 19.02.2020 şi locul susţinerii testării, menţionăm că în data respectivă, la sediul din Splaiul Independenţei nr. 323 A, Bucureşti nu au mai avut loc alte examinări profesionale în afară de cea a doamnei F., iar la sediul din str. x, Bucureşti au fost examinaţi profesional trei candidaţi- doi din sursă externă şi unul din sursă internă; atât respectivul candidat, cât şi comisia de evaluare îşi desfăşoară activitatea la locaţia respectivă.
Totodată, vă comunicăm faptul că în conformitate cu reglementările interne privind organizarea concursurilor/examenelor de trecere a subofiţerilor în corpul ofiţerilor, locul de desfăşurarea examinării profesionale este la Direcţia Management Resurse Umane pentru proba practică la unitatea centrală de profil în locuri special amenajate.
Facem precizarea că Direcţia Management Resurse Umane îşi desfăşoară activitatea în două locaţii, respectiv în Splaiul Independenţei nr. 323 A, sector 6 Bucureşti şi str. x, Bucureşti."
Aşadar, apreciază Înalta Curte, că din conţinutul adresei nr. x din 02.09.2020 emisă de STS rezultă în mod cert şi neechivoc datele tehnice şi coordonatele în care s-a desfăşurat testarea inculpatei F., conţinutul acestei adrese reliefează de sine stătător aspectele cu relevanţă probatorie, iar referirea la conţinutul adresei nr. x din 23.06.2020 emisă de STS nu face altceva decât să întărească aspectele faptice cu privire la locul susţinerii examenului de către inculpata F..
În acest context, din coroborarea probelor administrate, rezultă indubitabil că examinarea profesională teoretică a inculpatei F. la data de 19.02.2020 trebuia să aibă loc la sediul Direcţiei Management Resurse Umane, situat în str. x (TEI), însă examinarea acesteia a avut loc la sediul situat pe Splaiul Independenţei, deşi, la data de 19.02.2020, la sediul STS din str. x, unde se află, în fapt, birourile Direcţiei Management Resurse Umane, au fost examinaţi profesional alţi trei candidaţi, doi din sursă internă şi unul din sursă externă, conform adresei nr. x din data de 23.06.2020 a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale .
În sprijinul acestei teze sunt şi dispoziţiile art. 10 alin. (3), (6), (7) şi 8 din Ordinul nr. S/3 din data de 04.03.2016 al Directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, potrivit cărora: (3)"Examinarea profesională constă în susţinerea unei probe teoretice şi, după caz, a unei probe practice"... (6) "Subiectele pentru examinarea profesională şi baremele de corectare se elaborează, în trei variante, de comisiile de examinare şi se aprobă de şeful unităţii unde se realizează examinarea profesională", (7) "Subiectele pentru proba teoretică din cadrul examinării profesionale se trimit, în plicuri sigilate, la Direcţia Management Resurse Umane iar variantele neutilizate se returnează unităţii emitente", (8) "Locul de desfăşurare a examinării profesionale este la Direcţia Management Resurse Umane pentru proba teoretică, iar pentru proba practică la unitatea examinatoare, în locuri special amenajate de fiecare unitate, după caz".
În aceste coordonate, Înalta Curte apreciază că susţinerea testării de către inculpata F. într-o locaţie diferită de a celorlalţi trei candidaţi, singură în biroul inculpatei E. şi sub supravegherea acesteia, demonstrează, încă o dată, conivenţa infracţională a celor două inculpate în urmărirea interesului inculpatei Berhardt, de a promova examenului pentru dobândirea gradului de ofiţer.
Deopotrivă, analiza interceptărilor telefonice şi a proceselor-verbale încheiate cu ocazia percheziţiilor informatice, relevă cu certitudine că inculpata E. a întreprins demersurile necesare să asigure reuşita testării profesionale teoretice a inculpatei F., asigurându-se că va participa la supravegherea acesteia, facilitându-i accesul la sistemele electronice, prin folosirea telefonului mobil, în vederea accesării site-urile de specialitate pentru rezolvarea subiectelor sau cu ajutorul inculpatei G..
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatei E., în sensul că informaţiile faţă de care a permis accesul inculpatei F. nu au caracterul unor informaţii nepublice, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată. Pe de o parte, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile instanţei de contencios constituţional prezentate în partea introductivă a pct. II a prezentei hotărâri, iar pe de altă parte, caracterul nepublic al acestora rezultă, cu precădere, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, art. 60 alin. (1), art. 64 din Ordinul directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. S/21/2013.
În aceste coordonate faptice şi de drept, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite toate elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 reţinute în sarcina inculpatei E., prin faptul că la data de 19.02.2020, a hotărât ca inculpata F. să susţină testarea singură în altă sală faţă de ceilalţi candidaţi coroborată cu adoptarea unei atitudini pasive faţă de activitatea concurentei de fraudare a concursului.
Nu are relevanţă împrejurarea susţinută de către inculpată potrivit căreia nu este dovedit scopul săvârşirii infracţiunii, având în vedere că aceasta nu a primit bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Apreciază Înalta Curte sub acest aspect, că latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este caracterizată prin intenţie directă calificată prin scop, legea cerând ca faptele care determină elementul material, constând în folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, să fie săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Sintagma "pentru sine sau pentru altul" are semnificaţie în plan subiectiv, subsumând încălcarea atribuţiilor de serviciu realizării unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru subiectul activ al infracţiunii şi/sau pentru o altă persoană, iar cum legiuitorul nu distinge în privinţa persoanei subscrise noţiunii "pentru altul", aceasta poate fi chiar beneficiarul informaţiilor care nu sunt destinate publicităţii, având în vedere, totodată, că obiectul juridic special al infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare la comportarea corectă, cinstită, onestă a celor care deţin informaţii care nu sunt destinate publicităţii, fiind apărate relaţiile sociale referitoare la interese patrimoniale şi nepatrimoniale ale persoanelor juridice care sunt vătămate prin furnizarea în orice mod, direct sau indirect, a unor astfel de date.
Pentru existenţa infracţiunii, legea nu cere obţinerea efectivă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite şi nici producerea unui prejudiciu material, fiind necesar şi suficient ca faptele care constituie elementul material al laturii obiective să fie săvârşite în scopul obţinerii, pentru sine sau pentru altul, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Este fără relevanţă juridică, sub aspectul existenţei infracţiunii, împrejurarea că scopul al fost atins sau nu, infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 fiind o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat.
În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că în cauză este îndeplinită şi condiţia cerută de norma de incriminare referitoare la scopul săvârşirii infracţiunii, respectiv ca inculpata F. să obţină un folos necuvenit, respectiv suma de bani constând în diferenţa de salariu şi de echipament militar cuvenită gradului de ofiţer corelată cu prestigiul unui asemenea grad.
Sub aspectul nelegalităţii sentinţei penale atacate, motivat de împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat şi nu a răspuns punctual fiecărei solicitări şi argument invocat de inculpata, Înalta Curte, fără a relua aspectele expuse cu ocazia analizei apelului formulat de inculpata F. sub acelaşi aspect, apreciază că sentinţa este structurată şi prezentată într-o manieră aptă să formeze convingerea unui observator independent că s-au analizat toate probele şi s-au luat în considerare toate coordonatele concrete ale speţei supuse analizei, iar coordonatele faptice şi de drept au fost analizate şi prezentate în mod detaliat, într-o manieră menită să confere claritate acuzaţiilor aduse nu numai inculpatei E., ci tuturor inculpaţilor implicaţi în angrenajul infracţional reţinut în cauză.
Aşadar, în raport de solicitările inculpatei prin motivele de apel, în sensul dispunerii unei soluţii de achitare, întemeiate pe dispoziţiile art. 16 lit. a) - fapta nu există, sau art. 16 lit. b) teza I - fapta nu este prevăzută de legea penală sau art. 16 lit. b) teza a II-a - fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, Înalta Curte constată că acestea nu sunt incidente în cauză, elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii reţinute în sarcina sa fiind pe deplin dovedite, fără a indica existenţa vreunui dubiu cu privire la săvârşirea faptei de către inculpata E..
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, se constată că instanţa de fond a dispus aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, respectiv 1 an, însă, Înalta Curte, procedând la verificarea hotărârii sub acest aspect, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., reţine că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) Legea nr. 78/2000, prin modalitatea de săvârşire şi urmările produse conturează un grad de pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte, de calitatea specială a inculpatei aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de scopul urmărit prin săvârşirea faptei, respectiv acela de a crea toate premisele necesare pentru ca inculpata Berhardt să promoveze în gradul de ofiţer.
Înalta Curte apreciază că împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, constând în afectarea bunei desfăşurări a concursului pentru postul de ofiţer reliefează că fapta inculpatei E. prezintă un pericol social concret ridicat generat de relaţiile sociale cărora le-a adus atingere prin conduita sa infracţională, când tocmai această inculpată avea obligaţia unei conduite corecte faţă de instituţia în cadrul căreia profesa şi faţă de ceilalţi candidaţi, care, posibil, au fost defavorizaţi în raport cu candidata F., astfel încât asemenea fapte reprobabile să nu fi fost comise.
Nu pot fi înlăturate circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii, de calitatea oficială în care inculpata a acţionat, de statutul profesional de care s-a folosit în scopul fraudării concursului, de cariera militară, de consecinţele juridice care afectează prestigiul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, structură militară în cadrul sistemului naţional de apărare.
În acest context, reţine instanţa de control judiciar că în ceea ce o priveşte pe inculpaţa E. se impune şi se justifică majorarea pedepsei aplicate de la 1 an la 2 ani şi 6 luni şi nicidecum o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei, în temeiul art. 80 C. pen., astfel cum a solicitat inculpata prin motivele de apel formulate.
Sub aspectul modalităţii de executare, va menţine dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen., majorând, însă, durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 92 C. pen. corespunzător unui interval de timp apreciat suficient pentru reeducarea inculpatei, cu menţinerea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite prin sentinţă.
IV. Motivele de apel al inculpatei G. se circumscriu unor aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, grefate în esenţă pe greşita reţinere a situaţiei de fapt, contrar probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi pe neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv art. 12 lit. b) Legea nr. 78/2000.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., reaprecierea ansamblului probator administrat, dispunând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 101/2018, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Critica inculpatei G. referitoare la greşita reţinere a situaţiei de fapt, în raport de ansamblul probator administrat este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatei G. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, faptă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 19 februarie 2020, în timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, a primit de la inculpata căpitan F. poze ale subiectelor de concurs după care i-a comunicat acesteia rezolvările aferente.
Probatoriul testimonial, interceptările convorbirilor telefonice, dar şi înscrisurile administrate pe parcursul procesului evidenţiază, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen. că fapta reţinută în sarcina acestei inculpate există şi a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.
Relevante în stabilirea conivenţei infracţionale între inculpata G. şi inculpata F. sunt fotografiile mesajelor transmise între aceste două inculpate, la momentul susţinerii examinării, mesaje ce au fost identificate în telefonul inculpatei F., urmare a percheziţiei informatice efectuate în cauză (Anexa 2 filele x d.u.p.), prin care inculpata F. îi trimitea poze ale subiectelor de concurs, pentru ca ulterior inculpata G. să îi comunice rezolvările aferente.
La ora 10:11:51 inculpata F. a transmis către inculpata G. un SMS cu textul:
"Mesajul"; la ora 10:12:03 din nou inculpata F. a transmis către inculpata G. un alt SMS cu textul:
"Watapp"; la ora 10:12:34 inculpata G. i-a transmis inculpatei F. un SMS cu textul "Acum"; la ora 10:19:45, inculpata F. a transmis către postul telefonic x utilizat de U. un SMS cu textul:
"Rolul contab. În instituţiile publice prevăzut de Legea 82/91"; la ora 10:36:23, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. un mesaj cu următorul conţinut:
"Metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune" mesaj care corespunde cu întrebarea nr. 14:
"Prezentaţi pe scurt metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea din gestiune."; la ora 10:37:14, inculpata G. i-a transmis inculpatei F. mesajul:
x acest mesaj are corespondent în foaia de răspuns a inculpatei F., care la întrebarea 14 a consemnat următorul răspuns:
"metoda fifo, metoda lifo şi metoda costului mediu ponderat."; la ora 10:43:43, inculpata F., i-a mai trimis inculpatei G. următorul mesaj:’ "Definiţia inventării patrimoniului şi 3 situaţii în care este obligatorie" - acest mesaj corespunde cu întrebarea nr. 15:
"definiţi inventarierea patrimoniului şi precizaţi 3 situaţii în care este obligatorie efectuarea acesteia."; la ora 11:40:11, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. "Ceva"; la ora 10:45:48, inculpata F., i-a transmis inculpatei G. mesajul cu următorul conţinut:
"În debit 404 se înregistrează"; la ora 10:47:03, inculpata F. i-a transmis inculpatei G. mesajul:
"Nu mai este prea mult timp".
Un alt mesaj a fost transmis de către inculpata G. către inculpata F., la ora 11:51:59 cu următorul conţinut:
"Obligatiile de plata catre furnizori".
Mesajul transmis de către inculpata F., către inculpata G. a fost la ora 12:33:53 "Intru la practic".
- Convorbirea telefonică de tip SMS din data de 19.02.2020, ora 16:20:41, trimisă de inculpata G. către inculpata F.:
"Şterge tot de pe mesaje şi de pe watswapp." .
Împrejurările factuale în care a avut loc în concret corespondenţa dintre inculpata Berhardt şi inculpata G., din timpul testării pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale, dar şi implicarea sa directă într-o atare activitate, aspecte circumscrise problematicii conţinutului tipic obiectiv al infracţiunii deduse judecăţii, rezultă fără dubiu şi din conţinutul convorbirii telefonice purtată la data de 19.02.2020, ora 16:48:05
G.: Azi am fost în chingi rău de tot.
F.: Stai liniştită că mi-am dat seama.
G.: A..am fost super inspirată.
F.: ...şi m-am descurcat.
G.: A..am fost super inspirată.
F.: Îm? Îm?
G.: Da?
F.: Îhî.
G.: Să şterg.
F.: Îhî.
G.: Ai auzit?
F.: Foarte bine. De ce? Ţi-a luat telefonul?
G.: Nu.
F.: Da ce ţi-au făcut?
G.: Nu. Nu. Dar deschideam ceva.
F.: Îhî.
G.: ...şi era în spatele meu. S-o postat în spatele meu.
(...)
F.: Şi ce anume discutau despre mine, că asta m-a intrigat.
G.: Că ai examen, astăzi.
F.: Îhî.
G.:...şi eu am evitat să răspund făcându-mă că lucrez.
F.: Îhî.
G.: Şi-o insistat. Şi eu am zis:"Cred că da."
(...)
G.: La care cineva o zis:"Şi nu o ajutaţi deloc?"
F.: Îhî.
G.: Şi eu am zis:"Da, ce vrei să fac puşcărie? Ce, eşti cu capu ?"
(...)
F.: Da ştii ... ştii care a fost faza cea mai tare?
G.: Îm?
F.:
"Că...îţi dai seama că m-au apucat toţi dracii şi am avut un ce...o ce...o ...un cuvânt pe care eu nu l-am întâlnit nicăieri. Da?
G.: Îm?
F.: Storuri..sto...nu ştiu ce, draci-laci.
G.: Cum?
F.: Întrebare la care am luat-o prin eliminare. Da? Am gândit-o şi am luat totu...am luat totul prin eliminare.
G.: Da.
F.: Şi îi zic şi eu lui DD. "Domnule..." Zice:
"A fost ok că am dat proba teoretică cu ...la DMRU. Ai înţeles? Deci teoreticu l-am dat la DMRU.
G.: Am înţeles.
F.: Şi a venit el şi m-a luat de acolo şi .
G.: Da. .
F.: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .m-a dus la . . . . . . . . . .pentru practic.
Pe aceste coordonate faptice, Înalta Curte constată îndeplinite cumulativ condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, dispoziţiile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 prevăd o infracţiune cu două modalităţi alternative:
- folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.
- permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.
În realizarea elementului material, infracţiunea poate fi comisă atât prin acţiune (comunicare sub orice formă, punere la dispoziţie a informaţiei prin prezentarea orală sau fizică, pe suport de hârtie, hard), cât şi prin omisiune (lăsarea la îndemâna persoanei căreia se doreşte a-i face cunoscut conţinutul informaţiei nepublice).
Modalitatea de săvârşire a elementului material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatei G. este folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, faţă de comunicarea către inculpata F. a rezolvărilor aferente subiectelor de la testarea pentru evaluarea cunoştinţelor profesionale.
Folosirea de informaţii care nu sunt destinate publicităţii a fost realizată în mod direct, inculpata G. având contact cu astfel de informaţii, le-a gestionat şi le-a utilizat în mod nemijlocit pentru realizarea scopului propus, în speţă de a asigura reuşita inculpatei Berhardt pentru promovarea în gradul de ofiţer.
Aşadar, din perspectiva elementului material al laturii obiective, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei G. sunt întrunite toate condiţiile cerute de norma de incriminare a art. 12 lit. b) Legea nr. 78/2000.
Deopotrivă, Înalta Curte apreciază ca nefondată şi critica inculpatei potrivit căreia informaţiile transmise nu se circumscriu noţiunii de "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 101/2018.
Procedând la o simplă lecturare a deciziei instanţei de contencios constituţional ante referită, Înalta Curte constată că dispoziţiile acesteia vin să întărească ceea ce a fost deja tranşat prin deciziile anterioare al Curţii Constituţionale referitor la interpretarea noţiunii de "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii", dispoziţii care sunt pe deplin aplicabile în prezenta cauză: Sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. Astfel, potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat şi secrete de serviciu, acestea din urmă vizând informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. (...)
Cu privire la informaţiile confidenţiale, Curtea a constatat, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ. Prin urmare, în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. (paragrafele 17 - 19 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 520 din 06 iulie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 824 din 18 octombrie 2017; paragrafele 21 - 26 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 549 din 13 iulie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 81 din 26 ianuarie 2018 şi paragrafele 16 - 21 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 101 din 01 martie 2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 510 din 21 iunie 2018).
Pe aceste coordonate de drept, Înalta Curte reţine, fără putinţă de tăgadă, că subiectele de concurs transmise de inculpata F. spre rezolvare şi răspunsurile aferente, au caracter de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, caracter ce rezultă, cu precădere, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995:
"ofiţerii în activitate, provin din rândul subofiţerilor, (...) în activitate, (. . . . . . . . . .) care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor", art. 60 alin. (1), art. 64 din Ordinul directorului Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nr. S/21/2013.
Sub aspectul laturii subiective, deopotrivă, Înalta Curte reţine că forma de vinovăţie este cea reglementată de dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv intenţia directă, inculpata G. a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, prin transmiterea către inculpata Berhardt a răspunsurilor aferente subiectelor de examen, prin intermediul aplicaţiei Whatsapp, a urmărit promovarea examenului de către inculpata Berhardt şi accederea în gradul de ofiţer, deşi aceasta nu făcuse dovada calităţilor necesare în acest sens.
În acest context argumentativ, Înalta Curte constată nefondată critica inculpatei G. referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) Legea nr. 78/2000, situaţia de fapt dovedită pe deplin de probele administrate se circumscrie normei de incriminare incidente, astfel că o eventuală soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. nu poate fi avută în vedere.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, se constată că instanţa de fond a dispus aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, respectiv 1 an, însă, Înalta Curte, procedând la verificarea hotărârii sub acest aspect, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., reţine că infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) Legea nr. 78/2000, prin modalitatea de săvârşire şi urmările produse conturează un grad de pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte, de calitatea specială a inculpatei aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de scopul urmărit prin săvârşirea faptei, respectiv acela de a crea toate premisele necesare pentru ca inculpata Berhardt să promoveze în gradul de ofiţer.
Înalta Curte apreciază că împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, constând în afectarea bunei desfăşurări a concursului pentru postul de ofiţer reliefează că fapta inculpatei G. prezintă un pericol social concret ridicat generat de relaţiile sociale cărora le-a adus atingere prin conduita sa infracţională.
Nu pot fi înlăturate circumstanţele reale de săvârşire a infracţiunii, de calitatea specială a inculpatei G., de statutul profesional de care s-a folosit pentru a-i asigura inculpatei F. accederea într-un grad superior, respectiv cel de ofiţer, de cariera militară, precum şi de consecinţele juridice care afectează prestigiul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, structură militară în cadrul sistemului naţional de apărare.
În acest context, reţine instanţa de control judiciar că în ceea ce o priveşte pe inculpaţa G. se impune şi se justifică majorarea pedepsei aplicate de la 1 an la 2 ani şi 6 luni.
Sub aspectul modalităţii de executare, va menţine dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen., majorând, însă, durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 92 C. pen. corespunzător unui interval de timp apreciat suficient pentru reeducarea inculpatei, cu menţinerea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite prin sentinţă.
Motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se circumscriu următoarelor aspecte:
1. Greşita achitare a inculpaţilor D. şi C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma instigării şi de fals intelectual în formă continuată sub forma instigării reţinute în sarcina inculpatului g-ral C. şi de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii reţinute în sarcina inculpatei lt. - col. (în rezervă) D..
2. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A., E., F. şi G., din perspectiva regimului de executare a pedepselor, precum şi a duratei pedepselor complementare şi accesorii, a termenelor de supraveghere.
În esenţă, a solicitat:
- admiterea apelului formulat de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 121 pronunţată la data de 04.08.2023 în dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală privind inculpaţii A., D., C., E., F., G., să desfiinţeze parţial sentinţa apelată şi rejudecând:
- condamnarea inculpatului C. sub aspectul acuzaţiilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma instigării prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de fals intelectual în formă continuată sub forma instigării prev. de art. 321 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen.,
- condamnarea inculpatei D. sub aspectul acuzaţiilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii şi de fals intelectual în formă continuată sub forma participaţiei improprii.
- reindividualizarea pedepselor principale, cu propunerea de majorare a cuantumului acestora, înlăturarea suspendării sub supraveghere regimului juric al pedepselor aplicate inculpaţilor A., E., F., G.,
- reindividualizarea pedepselor complementare prin majorarea duratei interzicerii drepturilor civile spre limita maximă de 5 ani şi a duratei termenelor de supraveghere spre limita maximă de 4 ani aplicate inculpaţilor A., E., F., G..
În apelul parchetului, Înalta Curte va analiza criticile ce vizează soluţia de achitare a inculpaţilor D. şi C., în raport de faptul că aspectele referitoare la individualizarea pedepselor principale şi complementare, modalitatea de executare a acestora şi durata termenelor de suspendare, au fost analizate distinct pentru fiecare inculpat în parte, cu prilejul analizării motivelor de apel formulate şi de aceştia.
Procedând la evaluarea motivelor de apel ale Parchetului ce o vizează pe inculpata D., Înalta Curte constată că acuzaţia adusă acestei inculpate comportă discuţii prin prisma infracţiunilor reţinute, în sensul că aceeaşi situaţie de fapt a fost fragmentată în două părţi distincte, fapt ce a atras două încadrări juridice diferite respectiv instigare la abuz în serviciu şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată.
Se reţine practic în două forme de drept diferite că prin încălcarea atribuţiilor de serviciu a încercat să o ajute pe inculpata Berhardt să obţină aviz favorabil pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, deşi aceasta nu avea abilităţile necesare în acest sens.
Or, aşa cum este formulată acuzaţia penală împotriva inculpatei D. nu se poate admite varianta reţinerii în concurs a două infracţiuni pentru aceeaşi activitate infracţională.
Dincolo de încadrarea juridică defectuoasă dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei, Înalta Curte apreciază că se impune a analiza şi raporta contextul faptic reţinut prin actul de sesizare a instanţei şi abia ulterior a se realiza raportarea la normele de drept încălcate.
În aceste coordonate, Înalta Curte reţine că prin actul de sesizare a instanţei, inculpata D. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit sub forma participaţiei improprii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., constând în aceea că în cursul lunii octombrie 2019, prin constrângere, a determinat-o pe lt. O., psiholog în cadrul STS, să îi acorde aviz favorabil respectiv "apt pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale" numitei cpt. F., deşi aceasta nu avea abilităţile necesare pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen. constând în aceea că, la data de 23 octombrie 2019, prin constrângere, a determinat-o pe lt. O. să reţină date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul caracterizării psihologice a inculpatei cpt. F. şi în avizul psihologic emis pentru aceeaşi persoană, cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., forma de participaţie improprie fiind reţinută în raport de dispoziţia de clasare dispusă prin rechizitoriu faţă de numita O., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de aart. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1), ambele din C. pen., deoarece există o cauză de neimputabilitate - constrângerea morală.
Examinarea coroborată a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti reliefează că inculpata D., şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS a exercitat presiuni asupra psihologului examinator O., pentru a acorda aviz favorabil inculpatei F., astfel încât aceasta să fie trecută din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu.
Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile martorei O., date în cursul urmăririi penale, menţinute şi în timpul cercetării judecătoreşti de la fond şi din apel, precum şi declaraţiile martorei Q., după cum urmează:
- Declaraţia dată de martora O. în cursul urmăririi penale, la data de 02.04.2020:
"în momentul în care mi-a solicitat să-i acord calificativul "recomandabil" doamnei F., mi-a dat de înţeles că la rândul ei alte persoane din cadrul STS i-au solicitat acest lucru cu justificarea că "au nevoie de oameni". Eu, personal, mi-am dat seama că nu este legală şi normală o astfel de solicitare, însă nu m-am putut opune în considerarea atitudinii extrem de severe pe care o manifesta D. faţă de întreg personalul din cadrul Biroului Testări. În acest sens, menţionez faptul că, prin stilul de conducere adoptat de către D., mie, personal, mi-a insuflat o stare de temere, mai ales în contextul în care eu eram angajată de curând în cadrul STS-ului.
Arăt faptul că nici D. şi nici vreo altă persoană din cadrul STS nu mi-au mai recomandat să acord calificativul de "recomandabil", altor persoane testate de mine care nu îndeplineau sau nu aveau abilităţi necesare funcţiilor pentru care candidau.
- Declaraţia dată de martora O., în cursul urmăririi penale, la data de 12 martie 2020:
"Ştiu despre această candidată că a susţinut examenul psihologic de 2 ori.
Prima dată a fost în luna iunie sau iulie 2019. Atunci, în urma evaluării F. a primit avizul negativ în sensul că nu a promovat examenul psihologic. Atunci, interviul a fost realizat de d-na EE..
În data de 23 octombrie 2019, F. a candidat pentru a fi încadrată ca ofiţer pe o funcţie de conducere.
Eu nu am participat în sală la testare, însă am avut-o în interviu. După susţinerea interviului, pe baza răspunsurilor date de candidată în testarea susţinută pe calculator sau pe hârtie şi în urma discuţiilor purtate pe profilul psihologic reieşit din testare, aprecierea mea a fost negativă, urmând ca această candidată, să nu promoveze examenul susţinut încadrarea ca ofiţer pe o funcţie de conducere.
După terminarea interviului cu candidata F., d-na D. fiindu-ne şef în acea perioadă, am mers în biroul dânsei şi am informat-o că această candidată nu a promovat, după care am plecat. După circa 5 minute am fost chemată de d-na D. în biroul dânsei, ocazie cu care mi-a spus că această candidată trebuie promovată deoarece au nevoie de oameni.
În acest sens, la insistenţa d-nei D., candidatei F. i-am acordat avizul pozitiv pentru încadrarea ca ofiţer pe o funcţie de conducere.
Menţionez că, din interviul pe care l-am susţinut cu candidata F., a rezultat faptul că această candidată nu are abilităţile necesare nici măcar pentru a fi ofiţer or, ea a candidat chiar pentru încadrarea ca ofiţer pe o funcţie de conducere.
Arăt că, în afară de d-na D., nimeni nu a mai făcut presiuni la adresa mea pentru a o promova pe candidata F.. Nu cunosc dacă aceste presiuni s-au făcut şi asupra colegelor de la sala de testare. Menţionez că nu am cerut şi nu am primit bani, bunuri sau alte foloase în schimbul promovării la examenul psihologic susţinut de candidata F.. Arăt că am promovat-o pe această candidată deoarece mi s-a cerut, d-na D. era şeful meu şi îmi era teamă, în cazul că aş refuza-o, de repercusiuni la adresa mea.
- Declaraţia dată de martora O. în faţa Curţii de Apel Bucureşti, la data de 23.06.2022 "am fost psihologul examinator în cadrul evaluării psihologice a dnei Berhardt, în luna octombrie 2019, rezultatele din urma probelor aptitudinale nu erau de nivelul cerinţelor pentru trecerea în corpul ofiţerilor, însă deşi am raportat acest lucru, la ordinul dnei D. am pus avizul "apt", iniţial calificativul a fost "inapt" ca urmare a rezultatelor obţinute, însă, aşa cum am precizat la ordinul inculpatei D. am declarat-o aptă. Arăt că am schimbat şi rezultatele obţinute de inculpata F. la proba psihologică, aşa cum mi se ordonase. Ulterior, am aflat C. pen. inculpata Berhardt mai susţinuse o proba psihologică cu câteva luni înainte şi rezultatul a fost "inapt".
Inculpata D. şi-a motivat ordinul de necesitatea unei lipse de personal. Fac precizarea că nicio altă persoană din cadrul instituţiei din care lucrez nu mi-a ordonat să schimb calificativul în ceea ce o priveşte pe inculpata Berhardt.
(...)
Ştiu că statutul cadrelor militare interzice îndeplinirea unui ordin ilegal. Am executat ordinul dat de inculpata D. dintr-o stare de temere. Nu am raportat niciunui superior ordinul pe care mi l-a dat inculpata D. în legătură cu inculpata Berhardt.
Inculpata D. nu m-a ameninţat cu ceva concret, dar starea de temere la care făceam referire anterior am avut-o ca urmare a comportamentului acestei inculpate pe care îl avea zi de zi.
Sunt mai multe rapoarte pe această temă întocmite atât de mine cât şi de alţi colegi la Corpul de Control.
Îmi amintesc despre raportul din 13.11.2019, în care am semnalat acuzaţiile profesionale aduse faţă de atitudinea inculpatei D. şi atitudinea faţă de colegi. Nu am trecut în raportul amintit presupusul ordin ilegal al acestei inculpate în legătură cu inculpata Berhardt întrucât perioadele nu au legătură între ele.
(...)
Ordinul inculpatei D. a fost să o declar aptă pe inculpata Berhardt, nu a făcut nicio referire la modificarea notelor obţinute de aceasta, însă precizez că nu aş fi putut să o declar aptă dacă nu aş fi procedat la modificarea notelor."
- Declaraţia dată de martora O. din data de 31 octombrie 2023 în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
"(...)V-a solicitat inculpata D. să modificaţi rezultatul din "nu se recomandă" în "apt"?
R: Da. Mi-a spus că doamna trebuie trecută pentru că este nevoie de oameni.
- Declaraţia dată de martora Q., în cursul urmăririi penale, din data de 14 iulie 2020:
"După susţinerea testării de către F. am mers împreună cu O. în biroul doamnei D., pentru a-i transmite rezultatele obţinute de candidaţii testaţi în acea zi. Doamna O. i-a transmis doamnei D. că doamna F. a obţinut rezultatul de "nu se recomandă", după care doamna D. 1-a contactat telefonic pe domnul C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane, acesta transmiţându-i doamnei D. că trebuie să-i dea aviz de "apt" doamnei F. deoarece au nevoie de oameni.
Elocvent este răspunsul dat de această martoră la întrebarea adresată de organul de cercetare penală în sensul de a preciza dacă are cunoştinţă despre existenţa unor cazuri similare în care persoane testate psihologic în vederea încadrării sau în vederea ocupării unor funcţii de conducere au obţinut rezultate la testarea psihologică de "nu se recomandă" după care i s-au solicitat să acorde avize de "apt" pentru ca aceste persoane să ocupe o funcţie în STS, martora Q. a precizat că "Da. Nu pot preciza identitatea persoanei care a formulat asemenea solicitări, dar ştiu că erau persoane care ocupau funcţii superioare funcţiei doamnei D. şi cărora doamna D. li se subordona.
Eu personal, faţă de o astfel de solicitare, m-am plâns doamnei D., după care ea a vorbit cu persoanele în cauză de la care veneau solicitările, iar apoi doamna D. mi-a transmis că trebuie să acordăm avizul de "apt" persoanelor care nu aveau valorile minime standard pentru a putea fi declarate "apt", iar în caz contrar urmând a fi desfiinţaţi.
- Declaraţia dată de martora Q., din data de 07.10.2022 în faţa Curţii de Apel Bucureşti:
"Din câte ştiu, inculpata F. a susţinut de 2 ori testarea psihologică pentru a trece, din funcţia de subofiţer în funcţia de ofiţer, la ambele examinări aceasta primind calificativul "nu se recomandă" în urma testării psihologice. Ştiu că în urma unei discuţii telefonice dintre inculpatul C. şi inculpata D., la cea de a doua examinare psihologică a inculpatei Berhardt, inculpatul C. i-a dat ordin inculpatei D. ca în privinţa inculpatei Berhardt să fie schimbat calificatul din "nu se recomanda" în "apt".
Precizez faptul că discuţia dintre cei 2, respectiv C. şi D. nu s-a purtat pe difuzor, deci nu am putut să aud expressis verbis ordinul dat de acest inculpat, însă, am dedus acest lucru din discuţia purtată de către cei doi inculpaţi.
Mă aflam la acel moment în biroul inculpatei D. întrucât aceasta era obiceiul ca după evaluarea candidaţilor să-i comunicam acesteia rezultatele testărilor.
(...) Din câte ştiu, în urma discuţiei telefonice anterior relatate, s-a procedat la schimbarea calificativului de către colega mea care a şi examinat-o pe inculpată.
Precizez că pe colega mea o cheamă O..
Arăt că inculpata D. nu a exercitat nicio presiune asupra mea şi mai arăt faptul că după aceasta, inculpata a comunicat că trebuie schimbat calificativul obţinut de către inculpata Berhardt, eu am ieşit din birou.(...)
Aşa cum am relatat anterior, discuţia dintre cei doi inculpaţi, C. şi D. s-a referit la schimbarea avizului primit de către inculpata Berhardt într-unul favorabil pentru aceasta, după care telefonul s-a închis. (...)
Menţin declaraţia din cursul urmăririi penale, inclusiv în ceea ce priveşte afirmaţia mea în timp ce mă aflam în biroul dnei D., aceasta a spus ca îl va suna pe dnul C..
(...) Nu-mi amintesc dacă inculpata D. a spus colegei mele O. să schimbe şi rezultatele testării scrise. Nu-mi amintesc cât a durat în timp discuţia telefonică dintre inculpatul C. şi inculpata D.."
Rolul determinant al inculpatei D. în asigurarea reuşitei inculpatei F. concretizat prin solicitarea de schimbare a calificativului acordat la testarea psihologică de martora O. este reliefat prin declaraţia martorei Q., dată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 octombrie 2023, care la întrebarea "Dacă cunoaşte dacă inculpata D. i-a solicitat martorei O. să modifice calificativul din " nu se recomandă", în " apt"?, a răspuns "Da. Mă aflam împreună cu dna O. la dna D. în birou după finalizarea testării, întrucât mersesem să îi comunicăm rezultatul. În timp ce ne aflam la dânsa în birou, a avut o discuţie telefonică, după ce mi s-a spus de către dna D., discuţia a fost cu dl C., care i-ar fi cerut dnei D. să schimbăm calificativul. După ce şi-a exprimat cerinţa de schimbare a calificativului, am părăsit imediat biroul."
Elocventă sub aspect probator este şi declaraţia inculpatei D., dată în calitate de suspect în cursul urmăririi penale din data de 26 mai 2020: am acordat avize de recomandabil unor persoane care aveau valori sub 4 în componenta aptitudinilor intelectuale ca urmare a ordinelor venite din partea şefilor ierarhici (g-ral de brigadă, C., g-ral maior L., g-ral lt. K.).(...)
G-ral de brigadă C. mi-a spus explicit că "aici eşti în armată şi faci ce ţi se spune" în sensul că trebuie să acord aviz de recomandabil unor persoane care aveau valori sub 4 şi care ar fi trebuit să primească aviz de nerecomandabil.
Aşadar, analiza coroborată a probelor relevă întrunirea cumulativă a elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu.
Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen. prevăd că infracţiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (publicată în M.Of. Partea I, nr. 517 din 08.07.2016), a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile criticate folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte infracţiunea (par. 60), că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată (par. 57) şi a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului (par. 60).
În cuprinsul aceleiaşi hotărâri, în paragraful nr. 88, s-a făcut referire expresă la faptul că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. (…) au fot reconfigurate prin prezenta decizie".
Reconfigurarea, la care se referă Curtea Constituţională în paragraful anterior menţionat, are ca efect restrângerea sferei de incidenţă a infracţiunii în limitele constituţionale, respectiv: atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se afla făptuitorul şi pe care aceste o încalcă sau nu o îndeplineşte, trebuie să fie prevăzută expres de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României şi, totodată, actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României).
În considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a stabilit cu claritate care este sensul sintagmei "îndeplineşte prin încălcarea legii", ce intră în elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu:
"ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie.
Din perspectiva condiţiei de tipicitate a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu constând în neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos, Înalta Curte apreciază că trebuie identificată obligaţia de serviciu care a fost încălcată, implicit, dispoziţia legală care prevede conduita corespunzătoare ce trebuia urmată de către inculpată, în raport de care, comportamentul acesteia a fost considerat a fi o neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu.
Analizând, în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că prin acţiunea de determinare, prin constrângere, a martorei O., psiholog în cadrul STS, să îi acorde aviz favorabil respectiv "apt pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale" numitei cpt. F., deşi aceasta nu avea abilităţile necesare pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, încalcă dispoziţiile art. 4 Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog şi art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Conform dispoziţiilor art. 4 Legea 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog, " (1) psihologul cu drept de liberă practică îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia, " iar (2) "confidenţialitatea actului psihologic este protejată prin lege şi este o obligaţie a oricărui psiholog."
"Psihologul cu drept de liberă practică îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia."
Dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare conform cărora "ofiţerii în activitate, provin din rândul subofiţerilor, (...) în activitate, (. . . . . . . . . .) care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale."
În virtutea efectului devolutiv al apelului, reevaluând ansamblul probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti şi expus pe larg în cele ce preced, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor instanţei de fond, că fapta inculpatei D., care în calitate de şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS a exercitat presiuni asupra psihologului examinator lt. O., pentru a acorda aviz favorabil inculpatei F., astfel încât aceasta să fie trecută din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen.
Apreciază Înalta Curte că, în cauză, standardul probei astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost atins, fiind apt a răsturna prezumţia de nevinovăţie în privinţa inculpatei D..
Contrar instanţei de fond, Înalta Curte constată că depoziţiile martorilor audiaţi, menţinute în toate fazele procesuale, sunt probe directe, certe şi care coroborate sunt de natură a crea convingerea instanţei de control judiciar că fapta reţinută în sarcina inculpatei D., există, constituie infracţiunea de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.
Pentru cea de-a doua acuzaţie adusă împotriva inculpatei D., faţă de faptul că, aşa cum s-a arătat cu prilejul analizării situaţiei de fapt, s-a reţinut pentru aceeaşi activitate infracţională două încadrări juridice distincte, va menţine soluţia de achitare de la fond în ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune prevăzută de art. 321 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica acestei inculpate, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpatei D. (instigare la infracţiunea de abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual) şi urmările produse în condiţiile mai sus descrise conturează un grad de pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte, de calitatea specială a inculpatei, fosta şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de scopul urmărit prin săvârşirea faptei, respectiv acela de a crea toate premisele necesare pentru ca inculpata Berhardt să promoveze în gradul de ofiţer.
Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii de către inculpata D., care într-o deplină conivenţă cu inculpata F., s-a folosit de calitatea sa oficială de şefă a Sectorului Testare Evaluare şi Asistenţă Psihologică din cadrul DMRU a STS pentru a exercita presiuni asupra psihologului examinator O., cu unicul scop ilicit de a acorda aviz favorabil inculpatei Berhardt, asigurându-i în acest fel promovarea concursului de accedere din corpul subofiţerilor în corpul ofiţerilor în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Speciale Giurgiu reliefează un pericol social concret ridicat generat de relaţiile sociale cărora le-a adus atingere prin conduita sa infracţională, când tocmai această inculpată avea obligaţia unei conduite corecte faţă de instituţia în cadrul căreia profesa, faţă de persoanele care îşi exercitau atribuţiile de serviciu în cadrul departamentului pe care însăşi inculpata îl conducea, precum şi faţă de ceilalţi candidaţi, care, posibil, au fost defavorizaţi în raport cu candidata F., astfel încât asemenea fapte reprobabile să nu fi fost comise.
Fapta inculpatei este cu atât mai gravă cu cât a acceptat cu bună ştiinţă să susţină la promovare o persoană despre care ştia că nu este aptă din punct de vedere pshiologic cu motivarea puerilă că aveau nevoie de personal.
Or, promovarea unei asemenea persoane nu numai că aduce un deserviciu major instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea dar mai mult decât atâta activitatea desfăşurată de o asemenea persoană nu are nicio valoare în opinia Înaltei Curţi întrucât nu va aprecia şi nu îşi va dori niciodată să performeze într-un domeniu unde a ajuns fără să merite.
Dincolo de faptul că a abuzat de funcţia sa pentru a obţine promovarea inculpatei Berhardt, inculpata D. a dovedit prin comportamentul său o deplină conivenţă în aducerea la îndeplinire a planului pus la cale de inculpata F. iar acest aspect trebuie să se reflecte şi în pedeapsa ce se va aplica inculpatei care din poziţia de forţă în care se afla nu a pregetat nicio o secundă să dea dispoziţii şi să determine psihologul examinator (lt. O.) să-i acorde acestei calificativul de "apt".
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte va reţine dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen., stabilind un termen de supraveghere corespunzător unui interval de timp apreciat suficient pentru reeducarea inculpatei, cu respectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute de art. 93 C. pen.
În ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului C., invocată de parchet prin motivele de apel, Înalta Curte reţine că acesta a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2019, i-a solicitat numitei lt. col. (rz) D., să determine psihologul examinator (lt. O.) în sensul acordării unui calificat de "apt pentru a ocupa o funcţie de ofiţer în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale" numitei cpt. F. deşi aceasta nu avea abilităţile necesare pentru ocuparea unei funcţii de ofiţer în cadrul STS şi instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 321 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1) ambele din C. pen. cu aplicarea art. 47 C. pen., constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2019, i-a solicitat sus. lt. col. (rz) D., să o determine pe lt. O. să consemneze date necorespunzătoare adevărului în cuprinsul caracterizării psihologice a sus. cpt. F. şi în cuprinsul avizului psihologic emis pentru aceeaşi persoană, cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.
Acuzaţia penală reţinută prin actul de sesizare împotriva inculpatului C. are la bază:
- Declaraţia dată de martora Q., în cursul urmăririi penale, din data de 14 iulie 2020, prin care se arată că presiunile inculpatei D. asupra psihologul examinator, O. au fost ca urmare a ordinului transmis telefonic din partea inculpatului C.:
"După susţinerea testării de către F. am mers împreună cu O. în biroul doamnei D., pentru a-i transmite rezultatele obţinute de candidaţii testaţi în acea zi. Doamna O. i-a transmis doamnei D. că doamna F. a obţinut rezultatul de "nu se recomandă", după care doamna D. 1-a contactat telefonic pe domnul C., şeful Direcţiei Management Resurse Umane, acesta transmiţându-i doamnei D. că trebuie să-i dea aviz de "apt" doamnei F. deoarece au nevoie de oameni.
- conţinutul convorbirilor telefonice ale martorului I. cu A., M., V. din zilele de: 24.06.2019, ora 19:57:18, 25.06.2019, ora 07:15:54 02.07:2019, 12.09.2019 ora 16:12:28 din care ar reieşi presupusa implicare a inculpatului C. în asigurarea reuşitei inculpatei Berhardt la testarea privind aptitudinile psihologice, fiind elocvente următoarele dialoguri:
Convorbirea din data de 26.06.2019, ora 19:57:18 dintre martorul I. şi A. (fila x).
I.: . . . . . . . . . .tu aveai şi un om din interior acolo, care ar fi stat în mâna lui; eu îţi recunosc sincer că nu am vorbit absolut nimic pe partea asta. Nimic, nimic, nimic, nimic. Nici prin cap nu mi-a trecut. (n.n. făcând referire la testarea psihologică)
A.: Ăsta d-acolo că, la fel, nu din ce am înţeles eu de la ea, că sunt cam două tabere p-acolo
I.: Nu-i vorba de tabere, dar nu… deci asta nu acceptă discuţii.
A.: M-aţi înţeles? Că a chemat-o la el (n.n. la C.) imediat după. După ce a aflat (n.n. că a picat testarea psihologică) a chemat-o la el şi a spus că... aşa ... că în trei luni... şi să nu facă un capăt de ţară, că.
- Convorbirea purtată la data de 25.06.2019, ora 07:15:54 între martorii I. şi M. (fila x)
I.: Când vrei să te faci ofiţer şi la servicii speciale trebuie să ai şi ceva în cap! Nu se merge… e adevărat că a avut toate pilele posibile că a chemat-o ală de la personal, pe urmă şi i-a spus.
M.: Păi el a zis că … mi-a zis că 1-a sunat ăla de la personal...(n.n. C.) de fapt, i-a zis ei… zice:
"mă nene, stai mă liniştită, că asta, psiholoaga noastră e cam altfel."
- Convorbirea din data de 12.09.2019 ora 16:12:28 între martorul I. şi inculpatul A.:
A.: Trebuie să ajungă la... domnu’ C..
I.: C. ştie.
A.: Păi trebuie să ştie. Dacă ştie C. e ok cu totu’.
I.: Păi C. nu este ăla al tău?
A.: Este ăla al meu da’ până nu primeşte... trebuie să ne vedem în faţă să vă spun, până nu primeşte de la număru’ 1 verde.
I.: Da.
A.: ...nu poate să facă nimic.
Analizând într-o manieră coroborată întreg probatoriul anterior expus, în raport de acuzaţia formulată împotriva inculpatului, Înalta Curte apreciază că acesta nu este suficient de consistent, clar, precis şi concordant astfel încât să poată conduce la concluzia că inculpatul a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa, context în care se poate evidenţia existenţa unui dubiu, ce urmează a profita inculpatului, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri de achitare pentru această faptă, întemeiată însă pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.- nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea şi nu pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Se constată că întreaga motivare a instanţei de fond sub aspectul achitării inculpatului C. vizează inexistenţa unui probatoriu suficient şi cert, apt a îndeplini standardul probelor astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 97 C. proc. pen., şi cu toate acestea achitarea inculpatului s-a realizat pe temeiul de drept corespunzător art. 16 lit. a) din C. proc. pen., respectiv fapta nu există.
Înalta Curte apreciază că deşi probele reţinute în actul de sesizare relevă o implicare a inculpatului C. în activitatea infracţională ce a avut ca scop promovarea inculpatei F., aceste probe însă nu îndeplinesc standardul necesar pentru a susţine acuzaţia penală formulată împotriva inculpatului.
Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut în art. 103 alin. (1) C. proc. pen., lasă instanţei de judecată libertatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 C. proc. pen., impune instanţei de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul juridic din acea cauză.
Probele de vinovăţie invocate de parchet în sprijinul acuzaţiei ce o aduc în sarcina inculpatului C. sunt simple indicii de vinovăţie care nu pot conduce la condamnarea inculpatului şi nu au valoare de probe în sensul legii penale.
Simplele supoziţii, susţinute doar de teoria administrării probelor nu pot conduce la concluzia că inculpatul C. este fără putinţă de tăgadă autorul infracţiunii reţinute în sarcina sa, prezumţia de nevinovăţie în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat nu a fost răsturnată, iar soluţia de achitare este cea care rezidă din întreaga economie a actelor şi lucrărilor dosarului.
Rezultă neechivoc din punctul de vedere al Înaltei Curţi că acest inculpat a avut un rol în întreg mecanismul infracţional prin care s-a urmărit promovarea inculpatei F., însă aşa cum a fost formulată şi probată, această implicare nu poate atrage o condamnare în sensul legii penale atât timp cât probele indirecte administrate în cauză nu au fost de natură să formeze convingerea instanţei nici la fond, nici în apel că se impune condamnarea acestuia.
În C. proc. pen. român, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
- vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea faza a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes;
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie, dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.
În prezenta cauză au fost audiaţi mai mulţi martori, însă declaraţiile acestora nu conţin informaţii concludente de natură a releva vinovăţia inculpatului în mod cert şi neechivoc, elementele de fapt prezentate de aceşti martori nu pot constitui probe certe şi concludente că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Conduita reprobabilă a inculpatului C. care nu ar trebui să se regăsească la o persoană care îşi desfăşoară activitatea în structurile STS, pentru că acest lucru este neechivoc şi este dovedit de întreg ansamblul probator, va rămâne nesancţionată penal în lipsa unor probe directe de vinovăţie care ar trebui să stea la baza condamnării oricăror persoane.
Aspectele reliefate atât de inculpatul A., cât şi de martorii I. şi M. relevă cu prisosinţă acest lucru însă depoziţiile acestora nu sunt suficiente la aprecierea standardului de probă necesară şi care să conducă la concluzia că se poate dispune condamnarea acestuia.
Important pentru justa soluţionare a cauzei este ca mijloacele de probă să asigure aflarea adevărului, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie exactă, neafectată de vreun dubiu.
În speţă, similar instanţei de fond, acest dubiu a subzistat, întrucât nu au fost administrate toate probele necesare, impuse de natura cauzei, ci într-un mod extrem de facil organul de urmărire penală s-a limitat doar la coroborarea unor probe indirecte care nu sunt apte să genereze atragerea răspunderii penale a inculpatului.
De altfel toate încadrările juridice reţinute în sarcina inculpaţilor din acest dosar îmbracă cele mai facile forme de atragere a răspunderii penale în contextul în care aşa cum sunt reţinute faptele şi cum s-au derulat activităţile lor infracţionale se impunea trimiterea în judecată şi reţinerea unor infracţiuni mult mai grave.
Înalta Curte nu va face însă o discuţie specială pe acest aspect, limitată fiind de obiectul actului de acuzare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 371 C. proc. pen. "judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei".
În raport de considerentele de fapt şi drept expuse, Înalta Curte apreciază ca întemeiat apelul în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat, însă doar în ceea ce priveşte greşita reţinere a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzute de art. 47 C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., sens în care va schimba temeiul de drept din art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte,
I. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 121/F din data de 04.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte:
- cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.;
- natura drepturilor interzise inculpatului ca pedeapsă complementară şi durata acestora;
- cuantumul pedepselor aplicate inculpatelor F., G. şi E.;
- greşita achitare a inculpatei intimate D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării în ceea ce îl priveşte pe inculpatul general de brigadă C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzute de art. 47 C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.
Va reţine cauza spre rejudecare şi în fond:
II. Va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul va respecta, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatului obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul va presta pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Episcopia Giurgiu - cu unităţi subordonate sau S.C. B.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Giurgiu.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
III. Va majora pedeapsa aplicată inculpatei căpitan F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu pe un termen de supraveghere de 3 ani termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata va respecta, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata va presta pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 120 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Episcopia Giurgiu - cu unităţi subordonate sau S.C. B.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Giurgiu.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
IV. Va majora pedeapsa aplicată inculpatei plutonier adjutant G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 1 an la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata va respecta, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata va presta pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Consiliul Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliul Local Iaşi - S.C. H.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Iaşi.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
V. Va majora pedeapsa aplicată inculpatei căpitan E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la pedeapsa de 1 an la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata va respecta, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata va presta pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Adăpostul de câini comunitari al Poliţiei Locale Sector 1 sau Administraţia Domeniului Public Sector 1 Bucureşti).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
VI.1. În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpata locotent colonel (rezervă) D. la pedeapsa de 3 închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.
În temeiul art. 67 C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata va respecta, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata va presta pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Primăria Comunei Chiajna sau Poliţia Locală Chiajna).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se va face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Va menţine soluţia de achitare cu privire la aceeaşi inculpată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. (3) cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen.
VI.2. Va schimba temeiul de drept ce a stat la baza achitării inculpatului general de brigadă C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzute de art. 47 C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
VII. Va respinge apelurile formulate de inculpaţii F., G. şi E..
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A., vor rămâne în sarcina statului.
Va obliga apelantele inculpate F., G. şi E. la plata sumei de câte 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata intimată G., în sumă de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 121/F din data de 04.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Desfiinţează sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte:
- cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.;
- natura drepturilor interzise inculpatului ca pedeapsă complementară şi durata acestora;
- cuantumul pedepselor aplicate inculpatelor F., G. şi E.;
- greşita achitare a inculpatei intimate D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării în ceea ce îl priveşte pe inculpatul general de brigadă C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzute de art. 47 C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.
Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:
II. Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpatul prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Episcopia Giurgiu - cu unităţi subordonate sau S.C. B.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Giurgiu.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
III. Majorează pedeapsa aplicată inculpatei căpitan F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 2 ani la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 ani, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu pe un termen de supraveghere de 3 ani termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 120 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Episcopia Giurgiu - cu unităţi subordonate sau S.C. B.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Giurgiu.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
IV. Majorează pedeapsa aplicată inculpatei plutonier adjutant G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 1 an la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Consiliul Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliul Local Iaşi - S.C. H.).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Iaşi.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
V. Majorează pedeapsa aplicată inculpatei căpitan E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la pedeapsa de 1 an la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 67 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Adăpostul de câini comunitari al Poliţiei Locale Sector 1 sau Administraţia Domeniului Public Sector 1 Bucureşti).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
VI. În temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpata locotent colonel (rezervă) D. la pedeapsa de 3 închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.
În temeiul art. 67 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, care se execută după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se execută în cazul revocării suspendării sub supraveghere potrivit art. 96 C. pen.
În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.
Conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpata respectă, pe durata termenului de supraveghere, următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. inculpata prestează pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 90 de zile (instituţii în cadrul cărora se execută obligaţia: Primăria Comunei Chiajna sau Poliţia Locală Chiajna).
În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Menţine soluţia de achitare cu privire la aceeaşi inculpată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. (3) cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen.
VII. Schimbă temeiul de drept ce a stat la baza achitării inculpatului general de brigadă C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 47 C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prevăzute de art. 47 C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
VIII. Respinge apelurile formulate de inculpaţii F., G. şi E..
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A., rămân în sarcina statului.
Obligă apelantele inculpate F., G. şi E. la plata sumei de câte 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata intimată G., în sumă de 942 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2024.