Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024
Asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 438/10.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus, în baza art. 431 C. proc. pen.., respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 853 din 8.10.2020 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul x/2018
La data de 08.06.2023, fiindu-i comunicată decizia penală nr. 438/10.05.2023 contestatorului A., aflat în PNT Giurgiu, acesta a menţionat menţionează olograf pe dovada de primire că formulează contestaţie.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, sub nr. x/2023.
La termenul din data de 24.10.2023, contestatorul A. a fost prezent în faţa Curţii de Apel Bacău, ocazie cu care acesta a precizat că a formulat o cale de atac împotriva unei decizii pronunţate în contestaţie în anulare, respectiv împotriva deciziei penale nr. 438 din 10.05.2023, pronunţată de Curtea de apel Bacău, în dosarul nr. x/2023.
Prin decizia nr. 887/2023 din data de 07 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2023, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bacău şi în baza art. 50 C. proc. pen.., s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, având ca obiect contestaţie la decizia penală nr. 438/10.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2023, formulată de contestatorul A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În esenţă, pentru a dispune astfel Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că în prezenta cauză contestatorul a formulat cale de atac împotriva deciziei penale nr. 438 din 10.05.2023, pronunţată de Curtea de apel Bacău, în dosarul nr. x/2023, pronunţată în contestaţie în anulare, iar instanţa superioară celei care a pronunţat decizia contestată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care s-a admis excepţia de necompetenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi.
******
La data de 05.12.2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat dosarul nr. x/2023 având ca obiect calea de atac, respectiv apelul exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 853 din 8.10.2020 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul x/2018
În esenţă, prin decizia contestată, instanţa a reţinut că persoana condamnată A. a mai formulat anterior o altă contestaţie în anulare împotriva aceleiaşi decizii, nr. 853/8.10.2020, întemeiată pe acelaşi caz, respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale prin prisma efectelor deciziei CCR nr. 358 din 22.05.2022, care a fost soluţionată prin decizia penală nr. 1139 din 20.12.2021 a Curţii de Apel Bacău, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.
În atare condiţii, Curtea de Apel Bacău a constatat că noua cerere de contestaţie în anulare ce formează obiectul prezentei cauze este inadmisibilă în condiţiile existenţei identităţii de persoană, temei legal şi motiv, care au fost invocate în cadrul contestaţiei în anulare anterioare soluţionată prin decizia penală nr. 1139/20.12.2022 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul x/2022, respingând, în consecinţă, în procedura prevăzută de art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 13.02.2024, Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea prezentei căi de atac, având în vedere că decizia atacată este definitivă, concluziile părţilor fiind consemnate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată în cauză de către apelantul contestator A., Înalta Curte constată că apelul declarat de acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În cauză, Înalta Curte constată că este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen., prin decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac - decizia penală nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, fiind respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 853 din 8.10.2020 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.
În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.
Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.
Ca atare, decizia atacată în cauză de contestatorul A. este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, respectiv a admisibilităţii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Or, o hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Concluzionând, în condiţiile în care calea de atac de faţă a fost exercitată împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelantul contestator A. este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PETNTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 438 din data de 10.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2024.