Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024
Deliberând asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., s-a stabilit pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 RON, echivalentul a 200 zile amendă în sarcina inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
S-a stabilit suma corespunzătoare unei zile amendă la suma de 50 RON.
În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Mehedinţi.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 din C. pen.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat, din care suma de 344,20 RON reprezintă cheltuieli aferente urmăririi penale.
Astfel, prin rechizitoriul nr. x/2021 din 14 martie 2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că la data de 26.03.2021 Poliţia Oraşului Bumbeşti-Jiu a întocmit proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante cu privire la comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrucât la aceeaşi dată, când a fost oprit de către organele de poliţie în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN 66 de pe raza localităţii Bumbeşti-Jiu, avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În fapt, la data de 09.12.2019 inculpatul A. a fost depistat de către organele de poliţie din cadrul I.P.J. Mehedinţi- Biroul Rutier în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Drobeta - Turnu Severin, depăşind viteza maximă admisă cu 55 km/h, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, constatându-se, totodată, că valabilitatea permisului de conducere este expirată din data de 28.07.2019, motiv pentru care a fost întocmit procesul-verbal de sancţionare contravenţională, nr. x/09.12.2019, prin care inculpatul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1.305 RON şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 25.12.2019. Inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal de sancţionare contravenţională, acesta fiindu-i comunicat la domiciliu.
La data de 09.03.2020, inculpatul A. a sesizat Judecătoria Drobeta - Turnu Severin cu o plângere contravenţională, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/09.12.2019, precum şi a sancţiunilor dispuse, formându-se dosarul nr. x/225/2020.
În plângerea contravenţională menţionată anterior, întocmită şi semnată de către inculpatul A., acesta a indicat dispoziţiile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 drept unul dintre temeiurile legale ale acţiunii formulate.
La data de 12.03.2020, inculpatul A., prin reprezentant convenţional B., a solicitat Judecătoriei Drobeta Turnu Severin eliberarea unui certificat de grefă în dosarul menţionat anterior, fiind depusă la dosar împuternicirea avocaţială seria x/12.03.2020, emisă de către avocat B. din care rezultă că aceasta a fost împuternicită să formuleze cerere pentru eliberarea unui certificat de grefă. Certificatul de grefă astfel obţinut a fost depus la I.P.J. Mehedinţi - Serviciul Rutier la data de 18.03.2020, operând suspendarea executării sancţiunii contravenţionale complementare aplicate prin procesul-verbal nr. x/09.12.2019.
La data de 16.03.2020, inculpatul A. a întocmit şi semnat o adresă prin care aducea la cunoştinţa instanţei faptul că a depus taxa judiciară de timbru aşa cum i s-a solicitat.
La data de 27.07.2020, inculpatul A. a întocmit şi semnat o cerere prin care a solicitat Judecătoriei Drobeta - Turnu Severin amânarea judecării cauzei la termenul din data de 29.07.2020 şi acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.
Plângerea contravenţională formulată de către inculpat a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 2132/30.09.2020 a Judecătoriei Drobeta - Turnu Severin, sentinţă ce i-a fost comunicată inculpatului atât la domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură din mun. Drobeta - Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi, cât şi la domiciliul menţionat în cartea de identitate a inculpatului din mun. Drobeta- Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
La data de 16.11.2020, inculpatul A., prin avocat B., a formulat apel împotriva sentinţei menţionate anterior.
La data de 04.12.2020, inculpatul A. a întocmit şi semnat o adresă prin care aducea la cunoştinţa Tribunalului Mehedinţi atât faptul că a depus taxa judiciară de timbru aşa cum i s-a solicitat, cât şi împrejurarea că nu a mai continuat contractul de asistenţă juridică cu reprezentantul convenţional de la fond, urmând, fie să se prezinte personal, fie să angajeze un alt avocat.
La data de 21.01.2021, în urma citării inculpatului A. de către Tribunalul Mehedinţi atât la domiciliul din cartea de identitate, cât şi la domiciliul ales din mun. Drobeta - Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi, în vederea prezentării la termenul de judecată din data de 02.02.2021, inculpatul a convenit cu avocata C. să îl reprezinte în proces şi să se prezinte la termenul respectiv.
La termenul de judecată din data de 02.02.2021, la Tribunalul Mehedinţi s-a prezentat avocat C. care a depus la dosar împuternicirea avocaţială seria x/02.02.2021, din care reiese faptul că a fost împuternicită de către clientul A. să îl reprezinte în dosarul nr. x/2020, în baza contractului de asistenţă juridică pe care l-au încheiat chiar în ziua de 02.02.2021.
La acelaşi termen de judecată din data de 02.02.2021, Tribunalul Mehedinţi a rămas în pronunţare, dispunând în aceeaşi zi respingerea apelului formulat de către A..
Decizia Tribunalului Mehedinţi nr. 63/2021/02.02.2021 i-a fost comunicată inculpatului atât la domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură din mun. Drobeta- Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi, unde se află sediul cabinetului de avocat al inculpatului, fiind primită la data de 17.02.2021 de către martora D., persoană însărcinată cu primirea corespondenţei, cât şi la domiciliul menţionat în cartea de identitate a inculpatului din mun. Drobeta- Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, unde acesta locuia efectiv când se afla în localitate, aşa cum rezultă din declaraţia sa, fiind depusă în cutia poştală la data de 17.02.2021 întrucât destinatarul era absent.
Aşa cum rezultă din hotărârea judecătorească menţionată anterior, Tribunalului Mehedinţi a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că procedura de comunicare către inculpatul A. a procesului-verbal nr. x/09.12.2019 a fost legal îndeplinită, prin urmare, sancţiunea suspendării dreptului de a conduce şi-a produs efectele începând cu data de 25.12.2019, menţionată în acest proces-verbal şi până la data de 09.03.2020, întrucât în ziua de 10.03.2020 a fost suspendată ca urmare a formulării plângerii contravenţionale.
Dat fiind faptul că inculpatul A. nu a depus permisul de conducere la organele de poliţie în termen de 30 de zile de la data respingerii definitive a plângerii contravenţionale, respectiv de la data de 02.02.2021, restul de 14 zile rămas de executat din sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce dispusă prin procesul-verbal nr. x/09.12.2019, majorat cu 30 de zile, a fost reluat de drept, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi, începând cu data de 04.03.2021, conform art. 118 alin. (4), (4)1 şi 7 din O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 26.03.2021, deşi ştia că are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN 66 de pe raza localităţii Bumbeşti-Jiu, fiind oprit de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Bumbeşti- Jiu, întrucât a efectuat o depăşire neregulamentară, încălcând marcajul continuu ce separă sensurile de mers. În urma verificărilor organele de poliţie au constatat faptul că inculpatul avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat.
Situaţia de fapt expusă anterior s-a probat cu următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpat, declaraţiile martorilor D. şi E., înscrisuri.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, la data de 26.03.2021, a condus autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN 66 de pe raza localităţii Bumbeşti-Jiu, deşi avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 17.03.2023, fiind creat dosarul asociat nr. x/2023
La data de 03.04.2023, inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, stabilindu-se termen 20 zile pentru a formula cereri şi excepţii.
Inculpatul A. nu a formulat cereri şi excepţii. La data de 21.03.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanţei un memoriu formulat de inculpat, cuprinzând apărări pe fondul cauzei, fiind ataşat la dosarul de fond .
Prin încheierea din 8 mai 2023 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 din 14 martie 2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei, privind pe inculpatul A.. Încheierea a rămas definitivă prin necontestare.
În cursul judecăţii, a fost audiat inculpatul A., declaraţia fiind consemnată şi ataşată la fila x. A fost încuviinţată proba cu înscrisuri.
Fiind întrebat, conform art. 374 alin. (7) din C. proc. pen., inculpatul nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că instanţa a respins cererea Ministerului Public de readministrare a probei cu audierea martorilor D. şi E..
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
La data de 26.03.2021, în timp ce se deplasa pe DN66, pe raza localităţii Bumbeşti Jiu, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, inculpatul A. a fost oprit de organele de poliţie, întrucât a efectuat o depăşire neregulamentară, încălcând marcajul continuu ce separă sensurile de deplasare.
Conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii, aflat la filele x dup, întrucât inculpatul nu avea asupra sa permisul de conducere, ci doar o dovadă valabilă până la data de 10.10.2020, organele de poliţie au procedat la verificarea în bazele de date ale poliţie, ocazie cu care s-a constatat că inculpatul figurează cu dreptul de a conduce suspendat.
Referitor la evenimentele juridice care au condus la existenţa sancţiunii suspendării dreptului de a conduce la data de 26.03.2021, Curtea a reţinut că prin procesul-verbal nr. x din 09.12.2019, inculpatul A. a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 1305 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 şi cu avertisment pentru săvârşirea faptei contravenţionale prev. de art. 101 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, petentului i-a fost aplicată sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 25.12.2019.
Prin procesul-verbal menţionat mai sus s-a reţinut că inculpatul a condus, în data de 09.12.2019, ora 23:01, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x cu viteza de 105 km/h pe Calea x, depăşind cu 55 km/h limita legală de viteză. De asemenea, s-a reţinut că nu avea asupra sa permisul de conducere, iar, cu ocazia verificării în baza de date, s-a stabilit că avea permisul expirat din data de 28.07.2019.
Împotriva procesului-verbal de contravenţie, inculpatul a formulat plângere contravenţională, la data de 10.03.2020, fiind format dosarul nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
La data de 12.03.2020, prin avocat B., inculpatul a formulat cerere de eliberare a unui certificat de grefă, pe care ulterior, la data de 18.03.2020 l-a depus la IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier, operând astfel suspendarea executării sancţiunii contravenţionale complementare, începând cu data de 10.03.2020.
În intervalul de timp 25.12.2019 - 10.03.2020, inculpatul a executat parte din sancţiunea complementară, respectiv 76 zile, rămânând un rest de 14 zile.
Prin sentinţa civilă nr. 2132/2020, pronunţată la data de 30.09.2020 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale, invocată de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi prin întâmpinare, a decăzut petentul din dreptul de a introduce plângere contravenţională împotriva procesului-verbal nr. x din 09.12.2019, emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi şi a declarat nulă plângerea contravenţională introdusă de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.UG 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.
Din cuprinsul procesului-verbal contestat, s-a reţinut că acesta a fost încheiat în prezenţa petentului, însă acesta a refuzat să semneze, motiv pentru care s-a dispus comunicarea actului administrativ prin poştă, cu aviz de primire, la domiciliul inculpatului, confirmarea de primire fiind semnată la data de 16.12.2019.
În acest sens, potrivit art. 27 teza I din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal se face prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului, astfel că, în cauză, comunicarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale.
Inculpatul a introdus plângerea contravenţională la data de 10.03.2020, aceasta fiind comunicată prin fax.
Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Astfel, dat fiind faptul că termenul pentru depunerea plângerii contravenţionale a început să curgă la data de 16.12.2019, acesta se împlinea la data de 02.01.2020, dar, având în vedere că aceasta era o zi nelucrătoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la prima zi lucrătoare, respectiv 06.01.2020, aceasta fiind data-limită la care inculpatul putea introduce în termen legal plângerea contravenţională.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A., calea de atac fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 63/02.02.2021 a Tribunalului Mehedinţi.
Curtea a reţinut că potrivit art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia de drept începând cu ora 00:00 a zilei următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau a admis-o în parte, menţinând sancţiunea contravenţională complementară aplicată, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 195/2002, termenul de 30 de zile prevăzut la alin. (4) se calculează pe zile pline, începând cu ora 00:00 a zilei următoare datei rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În situaţia în care termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
Potrivit art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi.
Aplicând dispoziţiile legale mai sus redate, începând cu data de 05.03.2021, restul de sancţiune complementară de 14 zile, majorată cu 30 zile, şi-a reluat cursul, inculpatul având suspendat dreptul de a conduce în perioada 05.03.2021 - 17.04.2021, inclusiv, astfel cum rezultă şi din adresa nr. x/22.02.2023 emisă de IPJ Dolj, aflată la fila x dup.
S-a constatat astfel că, la data de 26.03.2021, în timp ce se deplasa pe DN66, pe raza localităţii Bumbeşti Jiu, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, inculpatul A. avea suspendat dreptul de a conduce, fiind întocmit în mod corect procesul-verbal de constatare a infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Referitor la apărările formulate de inculpat în cursul judecăţii, instanţa a constatat că sunt nefondate.
Cu privire la susţinerea conform căreia, întrucât plângerea contravenţională a fost formulată tardiv, nu trebuia să intervină suspendarea executării sancţiunii complementare, s-a reţinut că potrivit art. 118 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, plângerea suspendă executarea amenzii şi a sancţiunii contravenţionale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei de la data înregistrării la judecătoria prevăzută la alin. (1).
Instanţa a constatat că textul indicat mai sus nu distinge între o plângere formulată în termenul legal şi o plângere formulată tardiv. De altfel, singura care poate aprecia asupra tardivităţii plângerii este instanţa de judecată. În speţă, s-a subliniat că, în susţinerea plângerii contravenţionale, inculpatul a invocat nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenţie, determinând chiar o analiză a procedurii de comunicare prin poştă, cu aviz de primire, la domiciliul inculpatului. Pe de altă parte, chiar acţiunea inculpatului de a depune la IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a determinat suspendarea executării sancţiunii contravenţionale.
În plus, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile C. pen. şi ale C. proc. civ., după caz. Aşa fiind, art. 186 din C. proc. civ. reglementează instituţia de drept procesual a repunerii în termen, care constituie un beneficiu acordat de lege titularului unui drept procesual, care, din motive temeinic justificate, nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-şi îndeplini acest drept şi ulterior, fără ca instanţa să-l decadă din exerciţiul său sau să aplice o altă sancţiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.
Potrivit acestor prevederi legale, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, iar cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.
Faţă de cele menţionate mai sus, având în vedere că, şi în situaţia în care a fost depăşit termenul de 15 zile de introducere a plângerii contravenţionale, s-a apreciat că există posibilitatea de a solicita repunerea în termen, rezultă cu puterea evidenţei că introducerea plângerii suspendă executarea, chiar şi în situaţia invocată de inculpat.
Referitor la susţinerea conform căreia s-a aflat în imposibilitatea de a depune permisul de conducere în termen de 30 zile, s-a reţinut că din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că deşi valabilitatea permisului de conducere al inculpatului a expirat din data de 28.07.2019, iar inculpatul a fost sancţionat contravenţional de două ori pentru conducerea cu permis expirat, acesta nu a înţeles să facă demersuri pentru obţinerea unui permis valabil, acceptând, ca urmare a nedepunerii permisului la organele de poliţie, majorarea de drept cu 30 de zile a sancţiunii suspendării dreptului de a conduce.
Potrivit art. 111 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere se reţine când perioada de valabilitate a expirat.
Potrivit art. 189 din H.G. nr. 1391/2006 - forma în vigoare anterior modificării prin H.G. nr. 1075/04.10.2021, poliţistul rutier este obligat, ca atunci când verifică documentele unui conducător de autovehicul sau tramvai, să urmărească dacă există concordanţă între datele înscrise în actul de identitate şi cele din permisul de conducere. În cazul în care constată neconcordanţe referitoare la nume, prenume, precum şi în cazul în care termenul de valabilitate a expirat, poliţistul rutier este obligat să reţină permisul de conducere şi să elibereze dovadă înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie de 15 zile.
S-a apreciat că este evident că în condiţiile în care permisul de conducere nu mai era în perioada de valabilitate, nu putea fi restituit de poliţie, însă inculpatul avea obligaţia de a solicita eliberarea unui nou permis de conducere la data la care valabilitatea a expirat.
Conform art. 24 alin. (5)1 şi si 52 din O.U.G. nr. 195/2002, eliberarea unui nou permis de conducere cu o nouă valabilitate administrativă se realizează numai după efectuarea examinării medicale. Eliberarea permiselor de conducere respective se realizează fără susţinerea unui nou examen (...) Neîndeplinirea obligaţiei de a solicita eliberarea unui nou permis de conducere îi incumbă inculpatului, iar acesta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica faptul că nu a predat permisul în termenul impus de art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la susţinerea inculpatului de la momentul audierii de către instanţă în sensul că "a discutat cu şeful serviciului eliberare permise şi că acesta i-a comunicat că nu poate preschimba permisul pentru că serviciul nu deţine materialul de plastic necesar", instanţa a considerat că o asemenea alegaţie nu înlătură obligaţia oricărui conducător auto de a deţine un permis valabil. Pe de altă parte, o asemenea apărare, s-a apreciat că nici nu este dovedită. Fiind chiar întrebat de instanţă dacă a formulat o cerere de eliberare a altui permis de conducere, inculpatul a precizat că "nu a formulat cerere scrisă, a avut doar o discuţie informală cu şeful serviciului".
S-a reţinut că susţinerile inculpatului în sensul că permisul anterior şi-a menţinut valabilitatea până la expirarea duratei de 90 zile de la încetarea stării de alertă, conform art. 4 din Legea nr. 55/2020 sunt vădit nefondate, întrucât un permis de conducere a cărui valabilitate a expirat la data de 28.07.2019 nu poate fi considerat valabil în virtutea unei dispoziţii legale intrate în vigoare în 2020 care, în mod evident, nu retroactivează.
Conform art. 4 alin. (5) din Legea nr. 55/2020, valabilitatea documentelor eliberate de instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de entităţile private autorizate conform legii se menţine pe toată perioada stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări.
Referitor la apărarea conform căreia nu a avut cunoştinţă de hotărârea definitivă pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în procedura contravenţională, s-a reţinut că fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, prin decizia nr. 666/2014, Curtea Constituţională a respins excepţia, ca neîntemeiată, şi a constatat, referitor la cunoaşterea momentului şi a soluţiei definitive pronunţate de instanţa judecătorească cu privire la plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, că ţine de diligenţa părţii implicate într-un asemenea proces să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
De vreme ce hotărârea judecătorească prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare şi cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale ale părţilor, se prezumă că acestea au cunoştinţă de parcursul procesual al litigiului, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii.
Curtea a mai reţinut şi că minuta hotărârii se pronunţă în şedinţă publică şi este accesibilă părţilor, soluţia fiindu-le pusă la dispoziţie prin mijlocirea grefei instanţei. Depinde doar de diligenţa părţilor să se intereseze cu privire la soluţia pronunţată şi să acţioneze în consecinţă. Argumentele prezentate în decizia menţionată mai sus, au fost reluate de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziei nr. 94/2021, instanţa de contencios constituţional menţinând aceeaşi jurisprudenţă şi în prezent.
Având în vedere considerentele obligatorii ale Curţii Constituţionale, Curtea a apreciat redundantă analiza declaraţiilor martorilor D. şi E., aflate la filele x dup, aceştia declarând, în esenţă, asupra aspectului privind comunicarea actelor de procedură către inculpat.
Referitor la apărarea conform căreia nu a avut cunoştinţă de majorarea sancţiunii cu 30 zile întrucât nu i-a fost comunicat un act în acest sens, aflându-se sub imperiul unei erori de fapt scuzabile, s-a menţionat că astfel cum s-a reţinut mai sus, potrivit art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi.
Având în vedere că dispoziţia legală sus menţionată este clară şi neechivocă, dar şi profesia inculpatului, chiar şi în ipoteza susţinută de acesta - în sensul că este specializat în cauze penale, nu contravenţionale, instanţa a apreciat că nu poate primi susţinerea acestuia în sensul că nu avea cunoştinţă despre acest text. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, specializat în cauze penale, este obligat să aibă cunoştinţă despre un text de lege ce ar putea conduce la reţinerea unei infracţiuni - art. 335 alin. (2) din C. pen.
Cazul de neimputabilitate prevăzut de art. 30 alin. (4) din C. pen., nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, legiuitorul referindu-se la un potenţial autor care a săvârşit o infracţiune din cauza necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale, pornind de la aspectul neobligativităţii cunoaşterii tuturor dispoziţiilor legale existente de către un subiect obişnuit, fără a putea constitui o eroare în cazul profesionistului (în speţă, avocat), profesie ce presupune obligatoriu cunoaşterea acestor dispoziţii. (în acelaşi sens, decizia nr. 331/A din data de 24.10.2019, ÎCCJ, secţia Penală)
Nici motivul invocat cu privire la cutuma existentă la nivelul IPJ Gorj în sensul emiterii unor dispoziţii prin care a fost informat cu privire la prelungirea duratei suspendării nu poate constitui motiv care să atragă vreo cauză de neimputabilitate.
Referitor la eroarea de fapt scuzabilă invocată de inculpat, în sensul că nu cunoştea că are dreptul de a conduce suspendat, instanţa a reţinut că, în esenţă, inculpatul invocă o eroare de drept extrapenal cu privire la art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002 (care este exclusă în speţă, astfel cum s-a menţionat mai sus) pentru a justifica o eroare de fapt. Or, atâta timp cât necunoaşterea normei de mai sus îi este imputabilă, inculpatul nu se poate prevala de propria culpă pentru a atrage incidenţa cauzei de neimputabilitate a erorii de fapt.
Cu privire la apărările formulate în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că nu au fost reluate în cursul judecăţii, astfel că nu vor mai fi analizate. De altfel, în cuprinsul actului de sesizare, procurorul a înlăturat argumentat toate apărările formulate de inculpat în cursul urmăririi penale, argumente pe care instanţa le însuşeşte.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului A. care, la data de 26.03.2021, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe DN66, pe raza localităţii Bumbeşti Jiu, deşi avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Curtea a reţinut că individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, fiind rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei. Pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
La individualizarea tratamentului penal, instanţa trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.
Realităţile vieţii cotidiene au arătat că vehiculele (mai ales autovehiculele) care circulă pe drumurile publice constituie o sursă importantă de pericole pentru orice persoană. În general autovehiculul este un instrument, deosebit de periculos, prin dimensiunile şi acceleraţia care i se poate imprima şi care este apt de a produce consecinţe de o gravitate însemnată: moartea sau vătămarea unei persoane, distrugerea unor bunuri etc. Factorul uman are, însă, o importanţă covârşitoare în producerea accidentelor rutiere, care în proporţie de 90% sunt cauzate prin acţiunea sau inacţiunea umană.
Interzicerea încălcării normelor de circulaţie rutieră are ca scop, de regulă, prevenirea comiterii altor fapte cu urmări mai grave. Respectarea întocmai a regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi vegherea de către autorităţi la respectarea acestor norme, previn o circulaţie haotică a vehiculelor şi împiedică crearea acelor condiţii susceptibile să amplifice pericolul implicit pe care-l prezintă circulaţia unui vehicul pe drumurile publice.
Având în vedere criteriile prev. de art. 74 din C. pen., vârsta inculpatului, studii superioare, calitatea de avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, lipsa antecedentelor penale, dar şi multitudinea de abateri la regimul rutier, concretizate în sancţiuni contravenţionale succesive, îndeosebi pentru depăşirea limitelor de viteză, încălcarea normelor privind depăşirea etc, astfel cum rezultă din extrasul de la filele x dup, instanţa s-a orientat spre o pedeapsă medie cu amenda.
Apreciind că, în raport de conduita şi profesia inculpatului, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, nu este necesară aplicarea imediată a unei pedepse, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 83 şi urm. din C. pen., inculpatul manifestându-şi acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Împotriva sentinţei penale nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 octombrie 2023, sub dosar nr. x/2023, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 28 noiembrie 2023.
Prin cererea formulată, inculpatul a solicitat admiterea apelului, conform dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale nr. 141/2023 din data de 20.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul penal nr. x/2023 şi rejudecând, în principal, achitarea, cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în temeiul art. 396 alin. (1) si alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar în subsidiar, achitarea cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., în temeiul art. 396 alin (1) şi alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. Într-o teză terţiară, a solicitat renunţarea la aplicarea pedepsei.
În esenţă, cu privire la solicitarea achitării, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ca o primă chestiune prealabilă a susţinut că instanţa de fond trebuia să ofere o dezlegare la problema suspendării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată prin procesul-verbal de sancţionare contravenţională Seria x nr. x/09.12.2019 în contextul în care plângerea contravenţională a fost formulată peste termenul de 15 zile.
Conform art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 " Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (n.n. 15 zile de la data înmânării sau comunicării) ... constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. " Prin sentinţa civilă nr. 2132/30.09.2020 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia nr. 63 din 02.02.2021 a Tribunalului Mehedinţi, instanţa civilă a respins plângerea contravenţională formulată împotriva procesul-verbal de sancţionare contravenţională Seria x nr. x/09.12.2019, ca tardivă, dat fiind faptul că termenul până la care trebuia formulată a fost 06.01.2020. De asemenea, în analiza acestei chestiuni prealabile are relevanţă şi înscrisul emis de către IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier cu nr. x/08.04.2023 depus la dosarul cauzei, prin care se poate observa că într-o altă speţă, similară, plângerea contravenţională formulată peste termen nu a suspendat executorialitatea sancţiunilor complementare.
Aşadar, ca urmare a faptului că plângerea a fost formulată peste termenul de 15 zile, suspendarea executorialităţii sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicată prin procesul-verbal de sancţionare contravenţională Seria x nr. x/09.12.2019, nu trebuia să intervină.
Critica adusă considerentelor instanţei de fond constă în aceea că nu a analizat în mod judicios executorialitatea procesului-verbal de contravenţie. Instanţa de fond s-a rezumat la a aprecia că prevederile art. 118 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 nu fac distincţie între o plângere formulată în termenul legal şi una formulată tardiv, fără a se raporta în niciun fel la prevederea de la art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care face o astfel de distincţie.
Astfel, a menţionat că legiuitorul a stabilit în mod clar că procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 (n.n. 15 zile de la data înmânării sau comunicării) constituie titlu executoriu, pentru că altfel s-ar lăsa deschisă calea unor abuzuri de drept. Înscrisul emis de către IPJ Mehedinţi - Serviciul Rutier cu nr. x/08.04.2023 depus la dosarul cauzei, confirmă cele prezentate, iar acţiunea acestuia de a depune certificatul de grefa la Serviciul Rutier al IPJ Mehedinţi nu trebuia să determine suspendarea sancţiunii complementare, conform legii.
A doua chestiune prealabilă, a susţinut că vizează faptul că instanţa de fond trebuie să ofere dezlegare la problema majorării cu 30 de zile a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru nedepunerea permisului de conducere la organul de poliţie în termen de 30 de zile de la data respingerii plângerii contravenţionale, în contextul în care singurul permis de conducere al acestuia se afla în custodia organelor de poliţie ca urmare a ridicării anterioare din data de 24.05.2020, permis de conducere care deşi era expirat, conducea în baza unei dovezi înlocuitoare care şi-a păstrat valabilitatea.
Argumentul instanţei de fond că ar fi avut obligaţia să solicite eliberarea unui nou permis de conducere şi astfel să aibă un document fizic pe care să îl predea este vădit neîntemeiat, neavând la bază o dispoziţie legală în acest sens.
În continuare, a menţionat că primul argument pentru achitare pentru lipsa tipicităţii obiective constă în aceea că perioada de 90 de zile a suspendării dreptului de a conduce a curs neîntrerupt începând cu data de 25.12.2019, astfel că, după respingerea ca tardivă a plângerii contravenţionale acesta nu avea de executat nicio perioadă reziduală din sancţiunea complementară. După expirarea celor 15 zile în care se putea formula plângere contravenţională, procesul-verbal de constatare a contravenţiei dobândeşte calitatea de titlu executoriu, iar o eventuală plângere depusă peste termen nu poate duce la suspendarea executorialităţii.
Al doilea argument pentru achitare pentru lipsa tipicităţii obiective, a precizat că vizează faptul că permisul de conducere se afla în posesia organelor de poliţie, fiind predat la data de 24.05.2020. Deşi permisul de conducere era expirat, deţinea dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie a cărei valabilitatea s-a menţinut în temeiul an. 4 din Legea nr. 55/2020, până la expirarea perioadei de 10 de zile de la încetarea stării de alertă instituite.
Plecând de la aceste premise, chiar dacă se va considera că într-adevăr mai avea de executat restul de 14 zile rămas neexecutat din sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce dispusă prin procesul-verbal de sancţionare contravenţională Seria x nr. x/09.12.2019, începând cu data de 04.03.2021, aceasta ar fi expirat în data de 17.03.2021, astfel că, la data de 26.03.2021 avea dreptul de a conduce valabil.
Cu privire la solicitarea achitării, întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, a susţinut că dacă instanţa de apel va aprecia totuşi că sunt întrunite condiţiile tipicităţii obiective ale infracţiunii, din materialul probator, dar şi din circumstanţele faptice obiective, rezultă că nu a avut intenţia de a conduce fără permis de conducere, fapta penală fiind săvârşită în contextul în care la nivel subiectiv a avut reprezentarea faptului că nu are dreptul de a conduce suspendat. Nu a avut cunoştinţă de hotărârea definitivă pronunţată prin care i s-a respins plângerea contravenţională (în cadrul acestui dosar fiind reprezentat de un avocat). De asemenea, chiar dacă ar fi avut cunoştinţă de hotărârea pronunţată, nu putea cunoaşte faptul că Serviciul Rutier din cadrul IPJ Mehedinţi i-a majorat sancţiunea complementară cu 30 de zile, în condiţiile în care, aceştia se aflau în posesia permisului său de conducere şi apărea în baza de date a acestora că alt permis de conducere nu deţine. Mai mult, deţinea doar o dovadă înlocuitoare valabilă timp de 10 zile de la data încetării stării de alertă, şi totodată, nu i-a fost comunicată majorarea cu 30 de zile a perioadei suspendării prin nicio modalitate.
Cunoscând rigorile legii penale prin prisma celor peste 25 de ani de profesie, cu activitate preponderentă în sfera dreptului penal, în niciun moment nu ar fi condus autoturismul dacă avea reprezentarea faptului că are permisul suspendat, în joc fiind onoarea, demnitatea şi imaginea clădită în ani de muncă cinstită.
În concluziile orale, susţinute în faţa instanţei, inculpatul a mai solicitat, ca o teză terţiară, renunţarea la aplicarea pedepsei.
Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte criticile formulate de apelantul inculpat ce vizează, în principal, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I şi teza a II a din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, respectiv nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, sunt neîntemeiate, acestea fiind analizate de prima instanţa, în mod corect, potrivit probatoriului administrat, constatându-se că fapta inculpatului A. care, la data de 26.03.2021, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe DN66, pe raza localităţii Bumbeşti Jiu, deşi avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Înalta Curte, având în vedere probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în primă instanţă (declaraţii de martori, declaraţii de inculpat, înscrisuri), constată că deşi valabilitatea permisului de conducere al inculpatului a expirat la data de 28.07.2019, acesta a fost sancţionat contravenţional de două ori pentru conducerea cu permis expirat şi nu a înţeles să facă demersuri pentru obţinerea unui permis valabil.
Înalta Curte şi-a format convingerea că se invocă propria culpă pentru obţinerea unei situaţii favorabile (Nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Astfel, în ceea ce priveşte critica formulată de inculpat prin care solicită achitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., cu motivarea că instanţa de fond nu a oferit o dezlegare la problema suspendării sancţiunii dreptului de a conduce aplicată prin procesul-verbal din 09.12.2019, în sensul că nu avea de executat nicio perioadă reziduală din sancţiune, chiar dacă plângerea a fost formulată peste termenul de 15 zile, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 118 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, care nu fac distincţie cu privire la formularea în termenul legal a plângerii, precum şi art. 186 din C. proc. civ.
Totodată, aşa cum rezultă din decizia nr. 63 din 02.02.2021, Tribunalul Mehedinţi a stabilit cu autoritate de lucru judecat că procedura de comunicare către inculpat a procesului-verbal din 09.12.2019 a fost legal îndeplinită, prin urmare, sancţiunea suspendării dreptului de a conduce şi-a produs efectele începând cu data de 25.12.2019 şi până la data de 09.03.2020, întrucât la data de 10.03.2020 inculpatul a formulat plângerea contravenţională.
Referitor la cea de-a doua critica formulată tot în acelaşi temei în cadrul căruia solicită achitare, în sensul că s-a aflat în imposibilitatea de a depune permisul de conducere în termen de 30 zile, întrucât permisul se afla în custodia organelor de poliţie din data de 24 mai 2020, Înalta Curte reţine că se urmăreşte şi încalcă aceleaşi principii, întrucât din probele administrate a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că deşi valabilitatea permisului de conducere al inculpatului a expirat din data de 28.07.2019, iar inculpatul a fost sancţionat contravenţional de două ori pentru conducerea cu permis expirat, nu a efectuat demersuri pentru obţinerea unui permis valabil, acceptând, ca urmare a nedepunerii permisului la organele de poliţie, majorarea de drept cu 30 de zile a sancţiunii suspendării dreptului de a conduce, în raport de dispoziţiile art. 118 alin. (4), (4)1 şi 7 din O.U.G. nr. 195/2002.
Mai mult, potrivit art. 24 alin. (5)1 şi 52 din O.U.G. nr. 195/2002, eliberarea unui nou permis de conducere cu o nouă valabilitate se realizează numai după efectuarea examinării medicale.
În ceea ce priveşte criticile formulate în temeiul art. 16 lit. b) teza a II a din C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, cu argumentarea că nu a avut intenţia de a conduce fără un permis valabil, nu a avut cunoştinţă de hotărârea definitivă pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în procedura contravenţională, nu a avut cunoştinţă de majorarea sancţiunii cu 30 zile întrucât nu i-a fost comunicat un act în acest sens, aflându-se sub imperiul unei erori de fapt scuzabile, Înalta Curte reţine că hotărârea judecătorească prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei a fost rezultatul unui proces desfăşurat în condiţiile îndeplinirii legale a procedurii de citare şi cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale ale părţilor, astfel încât, se prezumă că acestea au cunoştinţă de parcursul procesual al litigiului, finalizat cu momentul pronunţării hotărârii.
De asemenea, potrivit dispoziţiile art. 118 alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi, dispoziţia legală menţionată fiind clară şi neechivocă.
Solicitarea achitării, întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, prin invocarea necunoaşterii unei dispoziţii a unei norme legale şi/sau extrapenale, cu consecinţa faptului că nu cunoştea că are dreptul de a conduce suspendat, este neîntemeiată, întrucât în aceiaşi măsură inculpatul se prevalează de propria culpă pentru a atrage incidenţa unei cauze de neimputabilitatate, cu atât mai mult şi de neînţeles cu cât este de profesie avocat.
Cu toate acestea, solicitarea apelantului inculpat, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 80 şi următoarele din C. pen. (renunţarea la aplicarea pedepsei), este apreciată de Înalta Curte, ca fiind întemeiată.
Potrivit art. 74 din C. pen., la individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate inculpatului, se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor ce constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate şi situaţia sa familială.
Din conţinutul dispoziţiilor legale privind regimul aplicării şi executării pedepsei reiese că această sancţiune penală, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv, şi o finalitate de exemplaritate, conţinând dezaprobarea legală şi judiciară cu privire la fapta penală săvârşită şi comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale. Mai mult, această pedeapsă trebuie să contribuie la prevenirea unor alte infracţiuni şi la formarea unei atitudini corespunzătoare din partea celorlalţi destinatari ai legii penale, care să contribuie la respectarea valorilor protejate în mod special de legea penală.
Deşi în cauză a fost dovedită existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză nu se impune amânarea aplicării pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere de 2 ani, astfel cum a dispus prima instanţă, în cauză, fiind îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 şi următoarele C. pen.
Conform art. 80 alin. (1) din C. pen., pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. În alin. (2) al art. 80 din C. pen. sunt menţionate cazurile în care nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.
În speţă, Înalta Curte constată că inculpatul A. nu a mai suferit anterior o condamnare, faţă de aceasta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la de la 6 luni la 3 ani, maximul special fiind inferior celui prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, raportat la nivelul de instruire al inculpatului A. aceasta are posibilitatea să înţeleagă normele juridice şi, cu atât mai mult această modalitate de individualizare a pedepsei corespunde împrejurărilor reale ale faptei, gradului redus de pericol social al infracţiunii şi circumstanţelor personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, este de profesie avocat, fiind evident că un asemenea conflict de natură penală nu reclamă o reacţie energică din partea justiţiei.
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea supusă judecăţii este mai mică de 5 ani, că inculpatul nu a beneficiat până în prezent de renunţarea la aplicarea pedepsei şi că în cauză sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de art. 80 C. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 80 C. pen., va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, în sensul că va înlătura dispoziţiile privind amânarea aplicării pedepsei amenzii prev de art. 83-86 din C. pen., iar în baza art. 80 din C. pen., va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A..
În baza art. 81 din C. pen., va aplica inculpatului un avertisment.
În baza art. 82 alin. (3) din C. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind anularea renunţării la aplicarea pedepsei.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 20 septembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată, şi înlătură dispoziţiile privind stabilirea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei amenzii prev de art. 83-86 din C. pen., iar în baza art. 80 din C. pen., dispune renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A..
În baza art. 81 din C. pen., aplică inculpatului un avertisment.
În baza art. 82 alin. (3) din C. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind anularea renunţării la aplicarea pedepsei.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 februarie 2024.