Şedinţa publică din data de 07 februarie 2024
Analizând conflictul negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1522 din data de 23 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Tulcea, secţia civilă şi penală a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea invocată din oficiu şi, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de A., în prezent deţinut în Penitenciarul Tulcea, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 340 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Tulcea, pentru avocat B..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 06.09.2023, petentul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 2 ani şi 3 luni pe care o execută în prezent, a perioadei arestului preventiv: de la 17.12.2021 când a fost arestat, până la 17.03.2022, când a expirat mandatul de arestare.
La solicitarea instanţei, s-au ataşat la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: cazierul judiciar şi mandatul de executare nr. x din 18.11.2022 emis de Judecătoria Slobozia.
La termenul de judecată din 09.11.2023 instanţa a calificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Judecătoria Tulcea a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.: "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Faţă de precizările formulate, Judecătoria Tulcea a constatat că obiectul contestaţiei la executare deduse judecăţii este reprezentat de nemulţumirea petentului că Judecătoria Slobozia, la pronunţarea sentinţei penale nr. 287/26.05.2022, ce stă la baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 420/2022, nu a avut în vedere perioada executată cu titlu de arest preventiv, respectiv 17.12.2021-17.03.2022.
Prin urmare, Judecătoria Tulcea a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 50 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine Judecătoriei Slobozia are a pronunţat sentinţa penală nr. 287/26.05.2022.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 06 decembrie 2023.
Prin sentinţa penală nr. 44 din data de 17 ianuarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Slobozia, în baza art. 47 din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu.
În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Tulcea, în favoarea Judecătoriei Tulcea.
În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă cu Judecătoria Tulcea.
În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Suma ce reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, conform delegaţiei pentru asistenţa judiciară obligatorie ataşată la dosar, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Ialomiţa.
În esenţă, Judecătoria Slobozia a reţinut că, prin cererea formulată de petentul condamnat A., acesta a solicitat deducerea perioadei de reţinere şi arest preventiv (17.12.2021 - 17.03.2022), măsuri care au fost dispuse într-un alt dosar, din pedeapsa pe care o execută în prezent. În drept, cererea nu a fost motivată.
De asemenea, instanţa a constatat că, potrivit adresei Penitenciarului Tulcea nr. x din data de 22.12.2023, petentul condamnat se află în executarea MEPI nr. 420 din data de 18.11.2022, emis de către Judecătoria Slobozia, în baza sentinţei penale nr. 287 din data de 26.05.2022, pronunţată de către Judecătoria Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 1551/A/18.11.2022, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.
La termenul din data de 17.01.2024, instanţa a pus în discuţie şi a recalificat obiectul cererii ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., având în vedere că, în fapt, petentul solicită o micşorare a pedepsei prin deducerea perioadei de reţinere şi arest preventiv (17.12.2021 - 17.03.2022), măsuri care au fost dispuse într-un alt dosar de urmărire penală, respectiv în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia.
La acelaşi termen s-a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenă teritorială a Judecătoriei Slobozia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Slobozia a constatat că petentul, la data formulării cererii, respectiv 01.09.2023, conform menţiunilor de pe plicul prin care a fost expediată cererea şi din fişa mutări de la dosarul Judecătoriei Tulcea, executa pedeapsa închisorii în Penitenciarul Tulcea.
Astfel, în condiţiile în care obiectul cererii îl reprezintă contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Judecătoria Slobozia a constatat că este competentă să soluţioneze cererea instanţa de executare sau, conform art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., instanţa corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
De asemenea, a reţinut că, potrivit Deciziei nr. 15/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
La data formulării cererii, petentul A. executa pedeapsa închisorii în Penitenciarul Tulcea, care se află în circumscripţia Judecătoriei Tulcea.
Faţă de aceste considerente, Judecătoria Slobozia a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru soluţionarea acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 februarie 2024.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Slobozia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prioritar, trebuie subliniat că problema competenţei suscită discuţii în raport de calificarea juridică a cererii formulate de către petentul condamnat A., precum şi de normele procesual penale care reglementează competenţa de soluţionare a acestei cereri.
Analizând cererea formulată de petent, Înalta Curte reţine că acesta a solicitat deducerea perioadei de 3 luni în care a fost arestat preventiv, respectiv de la data de 17.12.2021 până la data de 17.03.2022, fără a indica vreun temei de drept.
De asemenea, în faţa Judecătoriei Tulcea, la termenul de judecată din data de 09.11.2023, petentul A. a arătat că este nemulţumit de faptul că instanţa care a emis mandatul pe care îl execută în prezent nu a dedus perioada în care a fost arestat preventiv, precizând că a fost arestat într-un alt dosar, nu în cel în care i s-a aplicat pedeapsa .
Înalta Curte constată, totodată, că prin sentinţa penală nr. 287 din 26 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Slobozia, s-au hotărât următoarele:
"În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A., zis Ţari cetăţenie română, studii - 8 clase, stare civilă - necăsătorit (concubinaj), fără ocupaţie şi fără loc de muncă, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., faptă comisă la data de 17.07.2019.
Constată că, prin sentinţa penală nr. 530/18.12.2020 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare la data de 11.01.2021, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o perioada de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art. 48 raportat la art. 205 alin. (1) şi alin. (3) lit. b), faptă săvârşită la data de 04.11.2015.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., dispune anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 530/18.12.2020 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare la data de 11.01.2021.
Constată că infracţiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta hotărâre şi cea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 530/18.12.2020 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare la data de 11.01.2021, sunt concurente.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele concurente şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea aplicată, (9 luni închisoare), astfel că inculpatul A. va executa o pedeapsă totală de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Dispune executarea pedepsei prin privare de liberate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 530/18.12.2020 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare la data de 11.01.2021.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., obligă pe inculpatul C. la plata sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat."
Înalta Curte constată că petentul condamnat A. a invocat, prin contestaţia la executare formulată, împrejurări anterioare pronunţării sentinţei penale nr. 287 din 26 mai 2022 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 1551/A din 18 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, împrejurări care constau într-o nelămurire cu privire la perioada ce urmează a fi executată în concret de acesta. Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Tulcea, aceste motive se circumscriu cazului de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte instanţa competentă, se observă că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece contestaţia la executare formulată de petentul A. este, conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., instanţa care a pronunţat hotărârea cu privire la care s-a ivit nelămurirea, respectiv Judecătoria Slobozia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Slobozia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2024.