Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 690 din 19.05.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia de necompetenţă material - funcţională a secţiei a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea secţiei I Penale a Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a reţinut că prin cererea/contestaţia la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 20.01.2023, sub nr. x/2023, petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat constatarea caracterului nelegal al măsurilor preventive privative de libertate şi acordarea de daune morale în cuantum de 5000 de RON.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 541 alin. (3), art. 597-599 C. proc. pen., art. 954 C. proc. civ.
Analizând excepţia invocată din oficiu prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 539 alin. (2) C. proc. pen. "Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei".
Potrivit dispoziţiilor art. 540. C. proc. pen., (1) La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării nelegale de libertate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat în situaţia prevăzută la art. 538. (2) Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel reţinut sau arestat nelegal să fie încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală. (3) La alegerea felului reparaţiei şi la întinderea acesteia se va ţine seama de situaţia celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse. (4) Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate. (5) Reparaţia este în toate cazurile suportată de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Or, la data de 22.08.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus asupra unei contestaţii formulate împotriva încheierii F/DL a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2017, iar, la data 23.07.2019 s-a pronunţat sentinţa penală nr. 138F/23.07.2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2018 (conform verificărilor din oficiu rezultate din sistemul Ecris al instanţelor), împotriva acestei sentinţe declarându-se apel, iar la dosar nu există nicio dovadă privind rămânerea definitivă a acestei hotărâri penale şi, având în vedere dispoziţiile art. 539 alin. (2) raportat la art. 404 alin. (4) C. proc. pen., Tribunalul a admis excepţia de necompetenţă material - funcţională a secţiei a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Penale a Curţii de Apel Bucureşti.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală la data de 30.05.2023, sub nr. x/2023.
Prin încheierea penală din data de 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de Statul Român - Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, iar, în temeiul art. 50 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 541 alin. (3) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de constatare a caracterului nelegal al măsurii preventive privative de libertate şi de obligare la plata daunelor morale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Totodată, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2023 din data de 20 ianuarie 2023 reclamantul A. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a solicitat să se constate caracterul nelegal al măsurii preventive privative de libertate cu consecinţa obligării la achitarea daunelor morale în valoare de 5000 de RON.
Conform dosarului penal ataşat, s-a constatat că prin rechizitoriul din data de 18 aprilie 2018, emis în dosarul de urmărire penală nr. 2956/D/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigaţii a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. (avocat în cadrul Baroului Bucureşti) sub acuzaţia săvârşirii, în concurs real, a unei infracţiuni de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi respectiv, a unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen., toate faptele în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.
Potrivit actului de sesizare, acuzaţiile aduse inculpatului anterior menţionat se întemeiază pe următoarea situaţie de fapt, stabilită pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală:
Inculpatul A., în vederea obţinerii de date şi informaţii de la inculpatul B. şi din actele dosarului penal cu nr. x/2013 al DIICOT, pe parcursul lunii mai 2017, la intervale diferite de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procedat după caz, în mod direct sau prin determinarea intenţionată a stagiarei sale C., precum şi cu ajutorul determinant din partea numitului D., la falsificarea prin contrafacerea scrierii, subscrierii şi atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului a mai mult înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contract de asistenţă juridică, act adiţional la acesta, precum şi două împuterniciri avocaţiale aferente, acte încheiate în mod aparent de către mama inculpatil B. pentru a-şi putea justifica interesul legitim şi pe care inculpatul le-a utilizat mai departe sau după caz le-a înmânat stagiarei spre utilizare, atât la arestul secţiei 15 poliţie cât şi la arhiva Curţii de Apel Bucureşti - faptă încadrată juridic în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Inculpatul A., în continuare, la data de 29.05.2017, a determinat-o pe stagiara sa C. să-l substituie şi să se prezinte la arhiva Curţii de Apel Bucureşti pentru a studia dosarul de instanţă cu nr. x/2017 având ca obiect contestaţia formulată de B. împotriva prelungirii măsurii arestării preventive, iar ulterior a obţinut de la stagiară menţiunile olografe (efectuate de aceasta fără vinovăţie) privind datele şi informaţiile necesare din dosar, respectiv aspectele de fapt reţinute în cauză, probele administrate, precum şi date referitoare la persoanele cercetate, inclusiv datele care au reieşit din reaudierea în calitate de inculpat a numitului B. referitoare la implicarea în activităţi infracţionale a numitului D., date pe care la rândul său, inculpatul le-a furnizat şi predat persoanei interesate şi astfel favorizate, respectiv numitul D., prin acest ajutor efectiv şi concret, inculpatul A. acţionând astfel în scopul îngreunării cercetărilor penale în dosarul nr. x/2013 instrumentat de DIICOT - S.C. şi tragerii la răspundere penală a numitului D. - faptă încadrată juridic în infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.
Inculpatul A., pe parcursul lunii iulie 2017, şi în susţinerea apărărilor sale făcute cu ocazia audierii din data de 29.06.2017 (de natură să confirme întâlnirile şi discuţiile avute cu cei doi presupuşi intermediari, pentru clientul B.) a procedat după caz, în mod direct sau prin determinarea intenţionată a stagiarei sale C. (aflată în eroare de fapt) la contrafacerea prin plăsmuire a unui număr de cinci procese-verbale de discuţii client ale căror rubrici erau completate olograf, acte antedatate după caz, din 18.05, 25.05 şi respectiv 29.05.2017 şi care ar fi redat în acele zile toate discuţiile purtate de către avocat cu numiţii D. şi E. cu ocazia întâlnirilor avute la sediul cabinetului, documente depuse în continuare la dosarul cauzei şi care nu reprezintă altceva decât înscrisuri "pro causa" plăsmuite şi folosite de către inculpatul A., în scopul susţinerii apărărilor făcute de acesta cu ocazia audierii şi îngreunării astfel a aflării adevărului judiciar - faptă încadrată juridic în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 138/F din data de 23 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în baza art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. s-a disjuns acţiunea penală formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigaţii a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva inculpatului E. şi s-a dispus formarea unui nou dosar.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin actul de sesizare, formulată de inculpatul A..
1. În baza art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.
În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele 3 pedepse aplicate, de 1 an şi 6 luni închisoare, de 9 luni închisoare şi de 9 luni închisoare, dându-se în executare pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, în final 2 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. şi art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.
În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, care se calculează potrivit dispoziţiilor. Art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţiile din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul F. sau în cadrul Poliţiei Locale a Sectorului 1 Bucureşti, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) s-au comunicat Serviciului de Probaţiune Bucureşti.
În baza art. 91 alin. (4) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a luat act că inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 11.08.2017 până la data de 22.08.2017, inclusiv.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, Curtea a constatat, în esenţă, că faptele analizate şi recunoscute în totalitate există şi au fost săvârşite de inculpatul A. cu vinovăţie, în forma intenţiei directe, acestea întrunind, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. şi art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi respectiv, a unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din Codul şi art. 321 din C. pen., toate faptele în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.
Cu privire la inculpatul A. (în vârstă de 39 de ani), Curtea a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina sa au o gravitate deosebită, ce rezultă din săvârşirea lor prin folosirea într-un scop fraudulos a calităţii de avocat al Baroului Bucureşti, pentru a favoriza un făptuitor prin obţinerea de informaţii nepublice dintr-un dosar penal instrumentat de una dintre cele mai importante structuri de parchet din ţară, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, cauză în care se efectuau cercetări penale cu privire la infracţiuni care sunt la rândul lor grave - infracţiuni informatice.
Gravitatea infracţiunilor săvârşite a rezultat şi din dezinvoltura şi lipsa de scrupule cu care inculpatul a acţionat, acesta dovedind îndrăzneală infracţională în condiţiile în care, deşi săvârşise 2 infracţiuni, dintre care una în formă continuată, a ales să nu se abată de la calea infracţională şi a săvârşit o a treia infracţiune, care în opinia inculpatului, era de natură să evite tragerea sa la răspundere penală, şi anume plăsmuirea unor înscrisuri, pe care le-a depus în continuare la dosar pentru a-şi susţine apărările.
Curtea a arătat că această gravitate a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului nu poate fi contrabalansată nici de conduita procesuală adoptată (determinată de conştientizarea, din postura de avocat, a avantajelor oferite, în acea situaţie, de colaborarea cu organele de urmărire penală, după ce iniţial nu recunoscuse săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa - reducerea semnificativă a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute în norma de incriminare a faptelor sale), nici de datele personale aparent favorabile, întrucât lipsa antecedentelor penale nu constituie un merit personal, ce ar trebui recompensat, ci o stare de normalitate, iar studiile superioare, pregătirea profesională şi situaţia familială (este căsătorit şi are doi copii minor) ar fi trebuit să constituie factori inhibanţi, care să îl determine la un alt tip de comportament social decât cel infracţional.
Sentinţa penală menţionată a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., prin decizia nr. 72/A din data de 05.03.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
În cursul urmăririi penale inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 11.08.2017 până la 22.08.2017, când, în această dată, prin încheierea nr. 763 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Astfel, în raport cu obiectul cererii şi a dispoziţiilor art. 541 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora "Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice", s-a apreciat că instanţei civile îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
În primul rând, Înalta Curte observă că petentul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 138/F din data de 23 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, care a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., prin decizia nr. 72/A din data de 05.03.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la pedeapsa de 2 închisoare, fiind dispusă suspendarea executării acestei pedepse.
De asemenea, se mai observă că petentul fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 11.08.2017 până la 22.08.2017, iar prin încheierea nr. 763 din 22.08.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Prin decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actele jurisdicţionale prevăzute în cuprinsul acestuia. Hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăşi, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate".
Se constată, totodată, că prin decizia nr. 136 din 3 septembrie 2021 a Curţii Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de G. în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Dolj, secţia I civilă şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 539 din C. proc. pen. care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) -d) din C. proc. pen., sau achitare este neconstituţională.
Ulterior acestei decizii, prin Legea nr. 201/2023, dispoziţiile art. 539 C. proc. pen. au fost modificate, având următorul conţinut:
"1) Are dreptul la repararea pagubei şi persoana faţă de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă:
a) măsura a fost constatată ca nelegală;
b) pentru infracţiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) -d) clasarea sau achitarea, cu excepţia cazului în care soluţia s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârşite.
(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) se dovedesc prin ordonanţa procurorului de revocare a măsurii reţinerii ori de clasare, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată de revocare a măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia sau, după caz, prin hotărârea definitivă de achitare".
Potrivit art. 541 alin. (2) C. proc. pen., "Acţiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, a ordonanţei sau, după caz, a încheierilor organelor judiciare prin care s-a constatat eroarea judiciară, privarea nelegală sau injustă de libertate, respectiv caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică".
Din interpretarea acestor texte rezultă că numai în aceste situaţii, respectiv atunci când prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată s-a dispus revocarea măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetată de drept aceasta, după caz, prin hotărârea definitivă s-a dispus achitarea, revine instanţei penale competenţa de a stabili caracterul nelegal al măsurii preventive privative de libertate.
Or, în cazul de faţă, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile menţionate mai sus, pe de o parte, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar, iar, pe de altă parte, s-a dispus condamnarea faţă de petent, competenţa de soluţionare a cererii privind acordarea despăgubirilor revine instanţei civile potrivit art. 541 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul petent A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, instanţă căreia i se trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul petent A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 octombrie 2023.