Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2023
Analizând calea de atac declarată de contestatorul A., constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 66 din data de 25 mai 2023 pronunţată în Dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., l-a obligat pe contestator să plătească statului suma de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. a reţinut onorariul avocatului desemnat din oficiu în sarcina statului.
Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 14.05.2015, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a înregistrat sub nr. x/2015 sesizarea nr. x/2015 din 12.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a numitului A., condamnat la pedeapsa închisorii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi tâlhărie, prevăzute de art. 575, art. 573, nr. 1 şi art. 628 alin. (1) şi (3) C. pen. italian prin sentinţa penală nr. 20 din 07.03.2012, pronunţată în Dosarul nr. x al Curţii de Apel cu Juraţi din Napoli-Italia, definitivă la aceeaşi dată.
Prin sentinţa penală nr. 55 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din data de 5.07.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetăţeanului român A., condamnat de către autorităţile judiciare din Italia la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aflat în executarea acestei pedepse, în penitenciarul din Cuneo.
În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare parţială a sentinţei nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a Sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prevăzută de art. 575, 576 nr. 1 din C. pen. italian, ce are ca şi corespondent infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. român şi tâlhărie prevăzută de art. 628 alin. (1) şi (3) din C. pen. italian, ce are ca şi corespondent infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 din C. pen. român.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă aplicată prin sentinţa nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, pronunţată în Dosarul nr. x, ca reformă parţială a sentinţei emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigaţii preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.
S-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aplicată persoanei transferabile A., perioada arestării şi perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în esenţă, că faptele pentru care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. au fost săvârşite în luna aprilie 2009, când era în vigoare C. pen. român din 1969, iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul C. pen. român, care a modificat, printre altele, limitele pedepselor prevăzute pentru o serie de fapte reglementate ca infracţiuni în vechiul C. pen., însă infracţiunile reţinute în sarcina persoanei transferabile A., deşi erau prevăzute şi în C. pen. din 1969, nu erau sancţionate cu pedepse mai blânde decât cele prevăzute de actualul C. pen.. Prin urmare, a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent.
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 18.05.2021 la Curtea de Apel Suceava, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare privind sentinţa penală nr. 55 pronunţată la data de 17.08.2015 de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din 05.07.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.
În susţinerea contestaţiei la executare, a arătat că în cauză se impune deducerea unei perioade de 675 zile, ca urmare a executării pedepsei închisorii timp de 15 semestre, în perioada 16.04.2009 - 18.08.2016, pe teritoriul statului italian, perioadă care trebuia dedusă din oficiu, ca urmare a acordării beneficiului de liberare anticipată de către autorităţile judiciare italiene.
Contestatorul a solicitat suplimentar, prin memoriile depuse la dosarul cauzei, contopirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicate în Italia, precum şi deducerea în baza recursului compensatoriu a zilelor acordate în baza Legii nr. 169/2017, cerere la care ulterior a renunţat până la închiderea dezbaterilor.
Prin sentinţa penală nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. privind sentinţa penală nr. 55 din data de 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din data de 5.07.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost rescunoscute următoarele acte judiciare emise de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011, emis la data de 17.10.2011, prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011, Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012, prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012 şi Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. 777/2014, emis la data de 08.04.2014, prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 -16.04.2013, s-a dedus din pedeapsa detenţiunii pe viaţă aplicată condamnatului A., recunoscută şi pusă în executare prin sentinţa penală nr. 55, pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din data de 5.07.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin sentinţă, a fost anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 67/2015 din 06.07.2016 emis de către Curtea de Apel Suceava şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza sentinţei, la data rămânerii definitive a acesteia.
Curtea de Apel Suceava a constatat că A. a beneficiat de 315 zile de liberare anticipată, ce au fost acordate prin odinele Biroului de Supraveghere din Avellino antereferite. Totodată, a reţinut că, din înscrisurile transmise de către autorităţile judiciare italiene, rezultă că pe teritoriul Italiei contestatorul A. s-a aflat în executarea a două pedepse pronunţate pentru săvârşirea unor infracţiuni concurente, astfel cum rezultă din cronologia prezentată referitoare la data săvârşirii infracţiunilor şi a datelor de pronunţare a hotărârilor de condamnare, pedeapsa de 8 ani închisoare şi amendă de 1.400 euro şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă, însă a avut în vedere perioada dedusă ca fiind executată din pedeapsa detenţiunii pe viaţă, astfel cum s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, respectiv de la 16.04.2009.
Ulterior, prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava şi înregistrată sub nr. x/2023 din data de 28.04.2023, care face obiectul prezentei cauze, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare cu privire la hotărârea pronunţată în Dosarul nr. x/2021 al aceleiaşi instanţe, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor câştigate prin muncă, respectiv un număr de 296,97 de zile, pentru a fi eligibil pentru comisia de liberare condiţionată, în temeiul dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 254/2013.
Având în vedere cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen., reglementarea instituţiei liberării condiţionate în dreptul intern, precum şi temeiul de drept al cererii formulate de contestator, expuse pe larg în considerentele hotărârii contestate în cauză, curtea de apel a constatat că motivul invocat nu se circumscrie cazurilor în care se poate formula contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie persoana condamnată A., prin care a solicitat recunoaşterea celor 296 de zile câştigate prin muncă, care îi conferă posibilitatea formulării unei cereri de liberare condiţionată.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare este reglementată de C. proc. pen. ca un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive, care poate fi folosit în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În temeiul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., se poate invoca orice cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti contestate, care nu se analizează în cadrul altei proceduri reglementate de Codul de procedură.
În speţă, contestatorul condamnat A. a solicitat deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a unui număr de 296,97 de zile pe care le-ar fi câştigat prin muncă ulterior datei la care a fost transferat în România în temeiul sentinţei penale nr. 55 din data de 17.08.2015 a Curţii de Apel Suceava, cum a precizat personal în faţa Curţii de Apel Suceava .
În raport de această împrejurare, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., legiuitorul reglementând o altă procedură în cadrul căreia pot fi valorificate zile câştigate prin munca prestată în timpul executării pedepsei, în cuprinsul art. 99-106 din C. proc. pen., respectiv liberarea condiţionată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol "se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate."
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul-condamnat A..
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 66 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 septembrie 2023.