Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din data de 06 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 79 alin. (3) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie (3 acte materiale - din data de 06.06.2019, 04.07.2019 şi 13.02.2020).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 79 alin. (3) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe aceeaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii faptei.
A revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 635 din 25.09.2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare.
În baza art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (2) din C. pen. a adăugat la pedeapsa rezultantă, de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilită anterior, pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv condamnarea care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, inculpatul urmând a executa în final 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 14.02.2020 la 01.09.2020.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a hotărârii.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul B., necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată, (2 acte materiale - un act material din data de 23.07.2019 şi un act material din data de 18.09.2019).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 72 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 14.02.2020 la data de 01.09.2020.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului B. următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului B. să frecventeze două programe de reintegrare sociale derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Sectorului 3 Bucureşti sau ADP Sector 3, pe o perioadă de 100 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
3. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul C., necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată (2 acte materiale - din datele de 07.06.2019, respectiv 30.07.2019).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 14.02.2020 la 01.09.2020.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a hotărârii.
4. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 79 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul D., necunoscut cu antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată (2 acte materiale - un act material din data de 17.07.2019 şi respectiv un act material din data de 05/06.12.2019).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 14.02.2020 la 01.09.2020.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D., de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului D., următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului D., să frecventeze două programe de reintegrare sociale derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D., va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei sectorului 2 Bucureşti sau ADP sector 2 pe o perioadă de 100 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului D. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
5. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul E., necunoscut cu antecedente penale la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată, (3 acte materiale - un act material din data de 23.07.2019, un act material din data de 29.11.2019 şi respectiv un act material din data de 13.02.2020).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 14.02.2020 la 01.09.2020.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului E. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere a impus inculpatului E. următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului E. să frecventeze două programe de reintegrare sociale derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul E. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti sau ADP Sector 2, pe o perioadă de 100 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului E. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul E. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a hotărârii.
6. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul F. , cunoscut cu antecedente penale la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată (3 acte materiale - din datele de 29.11.2019, 12.12.2019 şi respectiv din data de 13.02.2020).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului F. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 14.02.2020 la 01.09.2020.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul F. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a hotărârii.
7. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul G. , necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată (3 acte materiale - un act material din data de 22.11.2019, un act material din data de 12.12.2019 şi respectiv un act material din data de 13.02.2020)
A aplicat inculpatului, în baza art. 67 alin. (2) din C. pen., pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) Din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedepse accesorii cu acelaşi conţinut ca şi pedepsele complementare.
În baza art. 335 alin. (2) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către un conducător auto al cărui drept de a conduce a fost suspendat (faptă din data de 05.12.2019).
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 1/3 din 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 5 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 14.02.2020 la data de 01.09.2020.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a hotărârii.
8. A constatat că prin încheierea din data de 17.11.2022, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H., din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual, prevăzute de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.
În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., faţă de lipsa de tipicitate obiectivă a faptei.
9. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, a achitat pe inculpatul I. , necunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., faţă de lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor.
10. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, a achitat pe inculpatul J., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., faţă de lipsa de tipicitate obiectivă a faptelor.
În baza art. 112 lit. b) şi lit. f) din C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpaţii G., E., F., A., D., B. şi C., în vederea distrugerii, a drogurilor rămase după efectuarea analizelor de laborator şi prelevarea contraprobelor, predate la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă, cu dovezile: seria x nr. x/03.07.2019; seria x nr. x/11.12.2018; seria x nr. x/03.07.2019; seria x nr. x/01.10.2019; seria x nr. x/12.08.2019; seria x nr. x/14.01.2020; seria x nr. x/13.12.2019; seria x nr. x/14.01.2020; seria x nr. x/14.01.2020; seria x nr. x/14.01.2020; seria x nr. x/31.03.2020; seria x nr. x/30.03.2020; seria x nr. x/30.03.2020; seria x nr. x/30.03.2020; seria x nr. x/30.03.2020 şi seria x nr. x/31.03.2020.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menţinut, în vederea confiscării speciale, sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, secţia de Combatere a Traficului de Droguri nr. 1847/D/P/2019, din data de 07.07.2020.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.100 RON, de la inculpatul E. suma de 1.400 RON, de la inculpatul B. suma de 1.500 RON şi de la inculpatul F. sumele de 9.373 RON şi 350 euro.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţii F., E., G., A., D., B. şi C. la plata sumei de 10.000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 8000 de RON în cursul urmăririi penale şi 2000 de RON în cursul judecăţii şi a camerei preliminare).
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I., J. H. în sumă de câte 1.000 RON fiecare şi parţial pentru inculpaţii F., E., G., A., D., B. şi C. (2800 RON din cursul urmăririi penale) au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x din data de 04.08.2020, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, secţia de Combatere a Traficului de Droguri, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaţilor:
1. A., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale), deţinere de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
2. B., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
3. E., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
4. G., trimis în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată (trei acte materiale), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., conducerea unui vehicul având suspendat dreptul de a conduce, prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen., instigarea la fals intelectual, prevăzute de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
5. C., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
6. F., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
7. D., în stare de arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) şi constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
8. H., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.
9. I., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.
10. J., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.
În esenţă, s-au reţinut în actul de sesizare următoarele, ca situaţie de fapt:
1. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. s-a reţinut că la data de 06.06.2019 în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,66 grame cocaină contra sumei de 350 RON; la data de 04.07.2019 în jurul orei 16:30, în timp ce se afla în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,76 grame cocaină, contra sumei de 350 RON şi, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării la reşedinţa sa din mun. Bucureşti, cantităţile nete de 20,87 grame cannabis, 179,67 grame cannabis, 192,47 grame cannabis, 181,57 grame cannabis şi 0,51 grame cannabis.
De asemenea, s-a reţinut că la data de 23.07.2019, în jurul orei 10:00, a deţinut pentru consum propriu în reşedinţa din mun. Bucureşti, cantităţile nete de 5,71 grame cocaină şi 1,64 grame cannabis.
Totodată, s-a reţinut că în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii F., G. şi D., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc şi mare risc.
2. În ceea ce îl priveşte pe inculpatului B., s-a reţinut că, la data de 23.07.2019, în jurul orei 15:00, în timp ce se afla pe B-dul x, mun. Bucureşti, într-un taxi marca x, a deţinut în vederea vânzării cantitatea netă de 0,81 grame cocaină; la data de 18.09.2019, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla pe B-dul x, mun. Bucureşti, le-a oferit numiţilor L. şi M. cantitatea netă de 0,04 grame cocaină şi, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării la reşedinţa sa din mun. Bucureşti, Aleea x, cantitatea netă de 0,89 grame amfetamină.
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii F., E. şi C., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup pe care l-a sprijinit prin distribuirea către membrii grupării şi către consumatori a unor cantităţi de droguri destinate traficării.
3. În sarcina inculpatului E., s-a reţinut că la data de 23.07.2019, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla la domiciliul său din mun. Bucureşti, str. x, i-a dat inculpatului B. cantitatea netă de 0,81 grame cocaină, urmând ca acesta din urmă să achite preţul ulterior; la data de 29.11.2019, în timp ce se afla în mun. Bucureşti, str. x, i-a vândut numitului N. cantitatea netă de 4,77 grame cocaină, urmând ca preţul (aproximativ 1.200-1.400 RON să fie achitat ulterior) şi, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti, str. x, cantitatea netă de 17,38 grame cocaină.
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii F., G., B. şi C., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup pe care l-a sprijinit prin distribuirea către membrii grupării a unor cantităţi de droguri destinate traficării.
4. În sarcina inculpatului G., s-a reţinut că la data de 22.11.2019, în jurul orei 20:50, în timp ce se afla în faţa restaurantului "O." din Bucureşti, str. x, i-a vândut numitului P. cantitatea netă de 1,60 grame cocaină, contra sumei de 700 RON, bani pe care i-a primit la o dată ulterioară; la data de 12.12.2019, în timp ce se afla pe Şoseaua x, mun. Bucureşti, a deţinut în vederea vânzării cantitatea netă de 9,85 grame cocaină şi, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării, în locuinţa sa din mun. Bucureşti, strada x, nr. 17, apt. 101, cantitatea netă de 3,85 grame cocaină.
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii F., E., D. şi A., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup pe care l-a sprijinit prin distribuirea către membrii grupării şi consumatori a unor cantităţi de droguri destinate traficării.
Totodată, la data de 05.12.2019, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x, mun. Bucureşti, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
S-a mai reţinut că la data de 05.12.2019, în timp ce se afla pe str. x, mun. Bucureşti, a deţinut în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, un pistol tip airsoft cu muniţie din metal, armă supusă autorizării.
La data de 05.12.2019, în timp ce se afla la sediul Brigăzii Poliţiei Rutiere, l-a determinat pe inculpatul H., avocat prezent pentru a-l reprezenta, să semneze procesul-verbal de depistare întocmit de către poliţişti pe numele fratelui său - E. - comunicându-i acestuia că intenţia sa este de a evita cercetarea pentru conducerea unui autoturism având suspendat exerciţiul dreptului.
5. În sarcina inculpatului C., s-a reţinut că, la data de 07.06.2019, în timp ce se afla pe str. x, mun. Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,96 grame cocaină, contra sumei de 800 RON; la data de 30.07.2019, în timp ce se afla pe str. x, mun. Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 1,14 grame cocaină, contra sumei de 800 RON şi la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării, în locuinţa sa din mun. Bucureşti, str. x, cantitatea netă de 17,38 grame cocaină.
De asemenea, în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii F., E. şi B., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup pe care l-a sprijinit prin distribuirea către membrii grupării a unor cantităţi de droguri destinate traficării.
6. În sarcina inculpatului F., s-a reţinut că, la data de 29.11.2019, în timp ce se afla pe str. x, mun. Bucureşti, i-a vândut inculpatului E. cantitatea netă de 4,77 grame cocaină, cu preţul de 200 RON/gram; la data de 12.12.2019, în timp ce se afla în faţa restaurantului pe care îl administra la acel moment, respectiv "Q.", din Piaţa Sfântul Ştefan, nr. 6, mun. Bucureşti, i-a vândut inculpatului G. cantitatea netă de 9,85 grame cocaină, contra sumei de 2.000 RON şi la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în apartamentul din mun. Bucureşti, Aleea x, cantitatea netă de 164,24 grame cocaină.
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii G., D., A., E., B. şi C., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup pe care l-a sprijinit prin distribuirea către membrii grupării a unor cantităţi importante de cocaină destinate traficării.
7. În sarcina inculpatului D., s-a reţinut că, la data de 17.07.2019, în timp ce se afla în comuna Dobroeşti, str. x, jud. Ilfov, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 1,45 grame cocaină, contra sumei de 900 RON; în noaptea de 05/06.12.2019, în jurul orei 00:05, în timp ce se afla pe Şoseaua x, Bucureşti, a deţinut în vederea vânzării un comprimat MDMA şi 0,13 grame cocaină şi în perioada 06.06.2019 - 13.02.2020, a constituit un grup infracţional organizat, împreună cu coinculpaţii F., G. şi A., grup infracţional care a acţionat pe raza municipiului Bucureşti, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, grup pe care l-a sprijinit prin distribuirea către membrii grupării şi consumatori a unor cantităţi de cocaină destinate traficării.
8. În sarcina inculpatului I., s-a reţinut că, la data de 05.12.2019, în timp ce îşi exercita atribuţiile de serviciu în calitate de agent al D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, împreună cu agentul J., la solicitarea ofiţerilor din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti, a oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului - E., deţinătorul unui permis de conducere valabil, fără a menţiona în procesul-verbal modalitatea de stabilire a identităţii acestuia.
De asemenea, s-a reţinut că, la data de 05.12.2019, l-a ajutat pe inculpatul G. să împiedice cercetările într-o cauză penală, sens în care, împreună cu inculpatul J., în calitate de agenţi de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului - E.. Cu aceeaşi ocazie, i-au restituit inculpatului G. un pistol pe care acesta îl deţinea, ridicat ulterior, cu privire la care s-a stabilit că deţinerea sa era supusă autorizării.
9. În sarcina inculpatului J., s-a reţinut că la data de 05.12.2019, în timp ce îşi exercita atribuţiile de serviciu în calitate de agent al D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, împreună cu agentul I., la solicitarea ofiţerilor din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti, a oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului - E., deţinătorul unui permis de conducere valabil, fără a menţiona în procesul-verbal modalitatea de stabilire a identităţii acestuia.
De asemenea, la data de 05.12.2019, l-a ajutat pe inculpatul G. să împiedice cercetările într-o cauză penală, sens în care, împreună cu inculpatul I., în calitate de agenţi de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului - E.. Cu aceeaşi ocazie, i-au restituit inculpatului G. un pistol pe care acesta îl deţinea, ridicat ulterior, cu privire la care s-a stabilit că deţinerea sa era supusă autorizării.
10. În sarcina inculpatului H., s-a reţinut că la data de 05.12.2019, s-a prezentat la sediul D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, în calitate de avocat al inculpatului G., a fost determinat de către acesta şi a semnat în fals un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului - E., deţinătorul unui permis de conducere valabil, pentru a evita cercetarea sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
De asemenea, s-a reţinut că, la data de 05.12.2019, l-a ajutat pe inculpatul G. să împiedice cercetările într-o cauză penală, sens în care a semnat un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului - E., în scopul evitării cercetării acestuia sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
Prin încheierea din data de 26.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a dispus, în baza art. 345 din C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiate a cererilor şi excepţiilor formulate de inculpaţii: C., F., D. şi R., cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, iar, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi s-a dispus începerea judecăţii. Hotărârea a rămas definitivă prin încheierea nr. 105/CP/08.02.2021 a completului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii C., F. şi H..
Analizând coroborat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt cu privire la infracţiunile de trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc şi fapta de deţinere de droguri de risc şi mare risc:
1. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului A.
A. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale)
- Actul material din data de 06.06.2019: s-a reţinut că la data de 06.06.2019, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti inculpatul A. i-a vândut martorul colaborator K. cantitatea netă de 0,66 grame cocaină contra sumei de 350 RON.
Relevante sub aspect probatoriu au fost considerate declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faza de judecată de către de investigatorul sub acoperire, având numele de cod "Panait Cosmin", precum şi de către martorului colaborator cu identitate reală K., aceştia fiind autorizaţi de către procuror pentru a procura, cumpăra droguri de risc şi de mare risc de la inculpatul A.. S-a arătat că, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire "Panait Cosmin" şi din declaraţia martorului colaborator cu identitate reală K. date la urmărirea penală, coroborate cu declaraţiile date de către aceştia în calitate de martori în faţa instanţei, la termenul din data de 06.12.2021, martorul K., având asupra sa suma de 500 RON (bani proveniţi din fondul special al DIICOT), s-a întâlnit cu inculpatul A., care a urcat în maşina sa şi au stat puţin de vorbă. După aceea, inculpatul a mers pe Şoseaua Mihai Bravu, Bucureşti şi a intrat în scara blocului D25. A revenit la martorul colaborator, după aproximativ 10 minute şi i-a vândut acestuia o folie din material plastic transparentă, sigilată la unul din capete prin ardere, ce conţinea o substanţă solidă de culoare albă, contra sumei de 350 RON. Martorul K. a predat investigatorului sub acoperire "Panait Cosmin" folia primită, împreună cu suma de 150 RON, bani rămaşi în urma cumpărării.
Natura acestei substanţe a fost determinată prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/11.06.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, constituind 0.66 grame cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Audiat cu privire la această faptă, la termenul de judecată din data de 27.09.2022, inculpatul a recunoscut săvârşirea acesteia (declaraţie dosar instanţă).
- Actul material din data de 04.07.2019: s-a reţinut că, la data de 04.07.2019, în jurul orei 16:30, în timp ce se afla în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti, inculpatul A. i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,76 grame cocaină contra sumei de 350 RON.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire "Panait Cosmin", declaraţia martorului colaborator cu identitate reală K., procesul-verbal de supraveghere operativă şi procesul-verbal de redare a activităţii înregistrate în mediu ambiental, coroborate cu declaraţiile date de către aceştia în faţa instanţei, la data de 04.07.2019, în jurul orei 16:30, după efectuarea unui control corporal şi al autoturismului său, investigatorul sub acoperire i-a înmânat martorului colaborator K. suma de 350 RON (bani proveniţi din fondul special al DIICOT) pentru a cumpăra un gram de cocaină de la inculpatul A. şi au mers împreună în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti, iar în acest perimetru a fost instalat un dispozitiv de supraveghere operativă format din lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză. Colaboratorul K. a mers la intersecţia str. x cu Mihai Bravu, unde s-a întâlnit cu inculpatul A., care a urcat în maşina sa. Inculpatul i-a vândut martorului colaborator o folie din material plastic transparentă, sigilată la unul din capete prin ardere, ce conţinea o substanţă de culoare albă, contra sumei de 350 RON. Martorul colaborator a predat investigatorului sub acoperire folia primită.
Folia din material plastic a fost introdusă într-un plic MAI, sigilat cu sigiliul tip MAI nr. x şi a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, iar conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/27.08.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, proba era constituită din 0.76 grame cocaină în amestec cu cofeină şi acetaminophen, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
- Actul material din data de 13.02.2020: s-a reţinut că, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării la reşedinţa sa din mun. Bucureşti, Şoseaua x, cantităţile nete de 20,87 grame cannabis, 179,67 grame cannabis, 192,47 grame cannabis, 181,57 grame cannabis şi 0,51 grame cannabis.
În urma autorizării date de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, s-a dispus efectuarea unei percheziţii la reşedinţa inculpatului A. din mun. Bucureşti, Şoseaua x, la data de 13.02.2020, fiind descoperite mai multe recipiente ce conţineau cantităţi diferite de substanţă vegetală.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele înaintate erau constituite din: 20,87 grame cannabis (proba nr. 1), 179,67 grame cannabis (proba nr. 2), 192,47 grame cannabis (proba nr. 3) şi 181,57 grame cannabis (proba nr. 4), drog de risc ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000; trei cântare electronice pe care s-a pus în evidenţă cocaină şi THC (probele 5 şi 6); 0.51 grame cannabis (proba nr. 7); o pungă din material plastic în care s-a pus în evidenţă cocaină şi THC (proba nr. 8) şi un recipient din sticlă transparentă în care s-a pus în evidenţă cocaină (proba nr. 9).
Cantităţile de 5,45 grame cannabis (contraproba nr. 1), 5,10 grame cannabis (contraproba nr. 2), 5,51 grame cannabis (contraproba nr. 3) şi 5,10 grame cannabis (contraproba nr. 4); 14,78 grame cannabis (proba nr. 1), 173,79 grame cannabis (proba nr. 2), 186,38 grame cannabis (proba nr. 3), 175,85 grame cannabis (proba nr. 4); trei cântare electronice (probele 5 şi 6), recipient din sticlă cu urme cocaină (proba nr. 9), rămase după efectuarea analizelor de laborator, au fost depuse la I.G.P.R. - DCJSEO, fiind eliberată dovada seria x nr. x, la data de 31.03.2020.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut actele materiale din data de 06.06.2019 şi din data de 04.07.2019, dar a contestat actul material din data 13.02.2020, declarând că drogurile erau destinate consumului propriu, (acuzaţia viza deţinerea în vederea vânzării la reşedinţa sa din mun. Bucureşti, Şoseaua x, cantităţile nete de 20,87 grame cannabis, 179,67 grame cannabis, 192,47 grame cannabis, 181,57 grame cannabis şi 0,51 grame cannabis), afirmând că drogurile erau destinate consumului propriu.
Curtea nu a reţinut această apărare, considerând-o neverosimilă, deoarece cantitatea de droguri excludea posibilitatea ca acestea să fie destinate consumului propriu, aşa cum s-a reţinut pentru fapta din data de 23.07.2019, când în locuinţa inculpatului s-a găsit cantitatea de 5,71 grame cocaină şi 1,64 grame canabis; de altfel, tipicitatea vânzărilor de droguri a făcut ca instanţa să aprecieze că acestea erau destinate vânzării.
B. Infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fapta din data de 23.07.2019
S-a reţinut că, la data de 23.07.2019, în jurul orei 10:00 inculpatul A. a deţinut pentru consum propriu, în reşedinţa din mun. Bucureşti, cantitatea de 5, 71 cocaină şi 1,64 grame cannabis.
Relevante sub aspect probatoriu s-au reţinut următoarele mijloace de probă; procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 3, secţia nr. 13, la data de 23.07.2019 care s-au deplasat la adresa din municipiul Bucureşti, în jurul orei 08:45 în baza sesizării primite prin sistemul de urgenţă SNUAU 112 unde au sancţionat contravenţional pe numita S. şi pe inculpatul A. care avuseseră o ceartă ce a tulburat ordinea şi liniştea publică.
În aceeaşi zi, aceiaşi lucrători de poliţie mai întocmesc un proces-verbal, din care reiese că, în jurul orei 10:00, s-au prezentat din nou la aceeaşi adresă, în baza unei noi solicitări. Fiind în faţa uşii de acces în apartament, au auzit ţipete şi strigăte de ajutor, iar inculpatul A. lovea şi împingea în uşă din interior, spunând că numita S. doreşte să îl lovească în cap cu o sticlă şi că vrea să îl omoare. În acest context, lucrătorii de poliţie au intervenit şi au observat că, în holul apartamentului erau inculpatul şi numita S., pe care au tras-o în holul blocului şi au deposedat-o de sticla pe care o avea în mână. Aceasta le-a relatat faptul că inculpatul a consumat o cantitate mare de cocaină şi a devenit agresiv, lovind-o, iar în timpul în care o agresa, inculpatul continua să consume cocaină.
După ce numita S. a sesizat din nou lucrătorii de poliţie, aceasta a precizat că, la venirea poliţiştilor, inculpatul a luat o punguţă cu cocaină şi a aruncat-o pe geam. Aceasta i-a condus pe poliţişti la parterul blocului, iar aceştia, în dreptul balconului de la dormitorului inculpatului A., au descoperit o punguţă din plastic ce conţinea o pulbere cristalizată de culoare albă. Aceasta a fost ridicată, introdusă într-un plic MAI, sigilat cu sigiliul tip MAI nr. x şi a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor.
De asemenea, în urma incidentului, s-a efectuat un proces-verbal de cercetare la faţa locului, iar în apartament, pe pat a fost descoperită o şapcă şi, sub aceasta, o pungă transparentă ce conţinea o plantă uscată de culoare verde. Punga a fost ridicată, introdusă într-un plic MAI, sigilat cu sigiliul tip MAI nr. x şi a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/20.11.2018, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele înaintate erau constituite din 5.71 grame pulbere care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 (proba nr. 1) şi 1,64 grame cannabis, drog de risc ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 (proba nr. 2).
Audiat fiind de către instanţă, inculpatul a recunoscut această faptă.
2. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului C.
A. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale)
- Actul material din 07.06.2019: s-a reţinut că la data de 07.06.2019, în timp ce se afla pe str. x, municipiul Bucureşti, inculpatul C. i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,96 grame cocaină, contra sumei de 800 RON.
Relevante sub aspect probator sunt: procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire, având numele de cod "Panait Cosmin", precum şi de către colaboratorul cu identitate reală K. pentru a procura, cumpăra droguri de risc şi de mare risc de la inculpatul C., autorizaţi potrivit dispoziţiilor legale, din care rezultă că la data de 07.06.2019, în jurul orei 21:30, după efectuarea unui control corporal şi al autoturismului cu care urma să se deplaseze, investigatorul sub acoperire i-a înmânat martorului colaborator K. suma de 1.000 RON (bani proveniţi din fondul special al DIICOT) pentru a cumpăra două grame de cocaină de la inculpatul C. şi au mers împreună în parcarea T., Bucureşti, iar în acest perimetru a fost instalat un dispozitiv de supraveghere operativă format din lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză.
S-a arătat că reiese din acelaşi proces-verbal că martorul K. a oprit în dreptul magazinului U., unde s-a întâlnit cu inculpatul C., care a urcat în maşina colaboratorului şi au stat puţin de vorbă. Inculpatul i-a vândut acestuia două punguţe mici din material plastic transparent, autosigilante, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, contra sumei de 900 RON. Martorul colaborator a predat investigatorului sub acoperire punguţele primite, împreună cu suma de 100 RON, bani rămaşi în urma cumpărării.
Punguţele din material plastic au fost introduse într-un plic MAI, sigilat cu sigiliul tip MAI nr. x şi au fost înaintate Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, iar conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/11.06.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, proba înaintată era constituită din 0.96 grame cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Fiind audiat, inculpatul C. a recunoscut comiterea faptei, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, nuanţând participaţia sa, în sensul că a cumpărat drogurile de la martorul colaborator K. la insistenţele acestuia, iar înainte de a le revinde le amesteca cu alte substanţe, cum ar fi Piracetamul sau Paracetamol, pentru diminuarea concentraţiei pure (declaraţie dosar fond, vol. II).
Acceptând această versiune a inculpatului, Curtea a reţinut că situaţia de fapt rămâne neschimbată, nefiind esenţial în cauză dacă puritatea drogurilor vândute a fost 100% şi nici dacă acesta a vândut cocaina la insistenţele martorului colaborator, din moment ce vânzarea a avut loc fără existenţa unei constrângeri, în sensul dispoziţiilor art. 24 sau art. 25 din C. pen.
- Actul material din data de 30.07.2019: s-a reţinut că, la data de 30.07.2019, în timp ce se afla pe str. x, municipiul Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 1,14 grame cocaină, contra sumei de 800 RON.
Relevante sub aspect probator s-au reţinut a fi următoarele: procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire "Panait Cosmin", declaraţia martorului colaborator cu identitate reală K., procesul-verbal de supraveghere operativă şi procesul-verbal de redare a activităţii înregistrate în mediu ambiental, la data de 30.07.2019, în jurul orei 21:30 din care rezultă că, după efectuarea unui control corporal şi al autoturismului cu care urma să se deplaseze, investigatorul sub acoperire, i-a înmânat martorului colaborator K. suma de 800 RON (bani proveniţi din fondul special al DIICOT) pentru a cumpăra două grame de cocaină de la inculpatul C. şi au mers împreună pe str. x, Bucureşti, iar în acest perimetru a fost instalat un dispozitiv de supraveghere operativă format din lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză.
S-a reţinut că K. a oprit pe str. x sector 5, Bucureşti, unde s-a întâlnit cu inculpatul C., care a urcat în maşina colaboratorului. Inculpatul i-a vândut acestuia două punguţe mici din material plastic transparent, autosigilante, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare albă, contra sumei de 800 RON. Martorul colaborator a predat investigatorului sub acoperire punguţele primite, iar conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.11.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, proba înaintată era constituită din 1.14 grame pulbere care conţine cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul C. a recunoscut comiterea faptei, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, cu aceleaşi precizări ca şi pentru actul material din data de 06.06.2019, consideraţiile anterioare ale instanţei fiind valabile şi în privinţa acestui act de executare ulterior (datat 30.07.2019).
- Actul material din data de 13.02.2020: s-a reţinut că, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării,în locuinţa sa din mun. Bucureşti, str. x, cantitatea netă de 17,38 grame cocaină.
Relevante sub aspect probator s-au reţinut următoarele: procesul-verbal încheiat în urma percheziţiei domiciliare, autorizate potrivit prevederilor legale la domiciliul inculpatului C. situat în municipiul Bucureşti, str. x, din care reiese că au fost descoperite un recipient de culoare neagră cu galben inscripţionat "V." ce conţinea în interior urme de materie, o cană din ceramică de culoare neagră ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare albă şi o punguţă cu o substanţă pulverulentă de culoare albă.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele analizate se compuneau din 0,76 grame pulbere cu cocaină şi piracetam, drog de mare risc ce face parte din tabelele anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 (proba nr. 11); trei ml lichid incolor care conţinea efedrină, care face parte din tabelul anexă nr. IV din Legea nr. 143/2000 (proba nr. 1).
Totodată, au existat mai multe bunuri ridicate de la inculpatul C. care conţineau urme de droguri, respectiv: trei fiole din sticlă pe care s-a pus în evidenţă efedrină (proba nr. 2); o seringă de unică folosinţă în care s-a pus în evidenţă efedrină (proba nr. 3); o seringă de unică folosinţă în care s-a pus în evidenţă efedrină (proba nr. 4); un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă amfetamină şi cocaină (proba nr. 6); o seringă de unică folosinţă în care s-a pus în evidenţă efedrină (proba nr. 7); un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă cocaină (proba nr. 8); un recipient de culoare neagră cu galben inscripţionat "V." în care s-a pus în evidenţă cocaină, cofeină şi piracetam (proba nr. 9).
De asemenea, au fost ridicate substanţe şi seringi care nu conţineau elemente ce se află sub controlul Legii nr. 143/2000 (proba nr. 5, proba nr. 10).
Cantităţile de 0,67 grame pulbere care conţinea cocaină (proba nr. 11), un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă cocaină şi amfetamină (proba nr. 6), un cântar electronic cu urme de cocaină (proba nr. 8), un recipient de culoare neagră cu galben inscripţionat "V.", în care s-a pus în evidenţă cocaină, cofeină şi piracetam (proba nr. 9), rămase din probe după efectuarea analizelor de laborator, au fost depuse la I.G.P.R. - DCJSEO, fiind eliberată dovada seria x nr. x, la data de 30.03.2020.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea acestei fapte, arătând că drogurile erau destinate consumului propriu, însă Curtea a apreciat apărarea ca fiind neverosimilă, deoarece cantitatea de droguri şi celelalte obiecte găsite, respectiv cântarul electronic şi recipientele din sticlă în care s-au identificat urme de droguri, exclud posibilitatea ca acestea să fie destinate consumului propriu, tipicitatea vânzărilor de droguri a făcut ca instanţa să aprecieze că acestea erau destinate vânzării.
3. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului D.
A. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale)
- Actul material din data de 17.07.2019: s-a reţinut că la data de 17.07.2019, în timp ce se afla în comuna Dobroeşti, str. x, jud. Ilfov, inculpatul i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 1,45 grame cocaină, contra sumei de 900 RON.
Relevante sub aspect probator s-au reţinut următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit de către investigatorul sub acoperire "Panait Cosmin", declaraţia martorului colaborator cu identitate reală K., procesul-verbal de supraveghere operativă şi procesul-verbal de redare a activităţii înregistrate în mediu ambiental, din care reiese, concordant, faptul că, la data de 17.07.2019, în jurul orei 21:45, după efectuarea unui control corporal, investigatorul sub acoperire i-a înmânat martorului colaborator K. suma de 950 RON (bani proveniţi din fondul special al DIICOT), pentru a cumpăra două grame de cocaină de la inculpatul D. şi au mers împreună în com. Dobroeşti, str. x, jud. Ifov, în zona "Sala Sportului", iar în acest perimetru a fost instalat un dispozitiv de supraveghere operativă format din lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză.
Colaboratorul K. a aşteptat în staţia STB, unde s-a întâlnit cu inculpatul D., care a venit cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în care s-a urcat martorul colaborator. Inculpatul i-a vândut martorului colaborator două folii din material plastic transparent, sigilate la unul din capete prin ardere, ce conţineau o substanţă solidă de culoare albă, contra sumei de 900 RON. Martorul colaborator a predat investigatorului sub acoperire foliile primite, împreună cu suma de 50 RON, bani rămaşi în urma cumpărării, iar substanţele au fost supuse expertizării, potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/29.07.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor reieşind că proba era constituită din 1.45 grame substanţă pulverulentă care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Audiat fiind cu privire la această faptă, inculpatul D. a recunoscut săvârşirea acesteia, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei (declaraţie dosar instanţă).
- Actul material din data de 05/06.12.2019: s-a reţinut că, în noaptea de 05/06.12.2019, în jurul orei 00:05, în timp ce se afla pe Şoseaua x, Bucureşti, inculpatul D. a deţinut în vederea vânzării un comprimat MDMA şi 0,13 grame cocaină.
Relevante sub aspect probator s-au reţinut următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză din care reiese că la data de 05.12.2019, au constituit un dispozitiv de supraveghere în zona Piaţa Iancului, Bucureşti, deoarece, din valorificarea mandatelor de supraveghere tehnică, rezulta că inculpatul D. urma să ajungă în această zonă, în care locuieşte inculpatul A.. În continuare, s-a reţinut că potrivit celor consemnate în acelaşi proces-verbal, în jurul orelor 23:00, inculpatul D. a sosit şi a mers la adresa din Şoseaua x, Bucureşti, unde a stat aproximativ 30 minute şi a coborât însoţit de trei persoane de sex bărbătesc, unul dintre aceştia fiind inculpatul A.. După ce s-au despărţit, inculpatul D. a fost oprit de către lucrătorii de poliţie din cadrul secţiei nr. 8, la solicitarea organelor judiciare care realizau activitatea de supraveghere. Aceştia i-au efectuat controlul corporal, în sacoul fiind descoperite un comprimat de culoare roz inscripţionat "RED" şi o folie din material plastic transparent ce conţinea o substanţă solidă de culoare albă.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/30.12.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele înaintate erau constituite din un comprimat cu logo "W." care conţinea MDMA şi 0.13 grame pulbere care conţinea cocaină, droguri de mare risc ce fac parte din tabelele anexă nr. 1 şi II din Legea nr. 143/2000.
În ceea ce priveşte acest act material, Curtea a reţinut că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, aşa cum eronat s-a menţionat în actul de inculpare, constatându-se că din declaraţia dată la data de 14.02.2020, cu ocazia audierii sale, acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere .
În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut săvârşirea actului material din data de 17.07.2019, despre fapta din data de 05.12.2019 declarând că a deţinut pastila pentru consumul propriu, apărare ce a fost înlăturată de către instanţă deoarece situaţia de fapt reţinută anterior depistării drogurilor prin efectuarea controlului corporal exclude această posibilitate, întâlnirea cu coinculpatul A. nu este întâmplătoare, urmează aceeaşi tipicitate a celuilalt act material analizat deja, respectiv cel din data de 17.07.2019, nereieşind din procesul-verbal de supraveghere că acesta se deplasa către un club, unde dorea să se distreze, aşa cum a declarat în faţa instanţei.
4. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului B.
A. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale)
- Actul material din data de 23.07.2019: în timp ce se afla într-un taxi marca Logan, inculpatul B. a deţinut în vederea vânzării cantitatea netă de cocaină de 0,81 grame.
Relevante sub aspect probatoriu s-au reţinut a fi cele consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia supravegherii de către lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză care au observat, în jurul orei 14:30, cum a sosit un taxi marca x, cu numărul de înmatriculare B.03. TXS, care a oprit în faţa blocului 25 şi din acesta a coborât inculpatul B.. În continuare, în procesul-verbal s-a consemnat cum acesta a intrat în scara nr. x a blocului şi, în scurt timp, a revenit la taxiul cu care a plecat. Lucrătorii de poliţie au pornit după respectivul autoturism taxi până pe str. x, Bucureşti, unde au solicitat sprijinul lucrătorilor de poliţie de la secţia nr. 1 pentru oprirea sa în trafic.
La data de 23.07.2019 în jurul orei 15:00, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 1, secţia 1, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe B-dul x, Bucureşti, la solicitarea ofiţerilor de poliţie delegaţi în cauză, au oprit pentru control în trafic autoturismul taxi marca x, cu numărul de înmatriculare B.03. TXS. În autoturism, pe bancheta dreapta faţă, se afla inculpatul B.. În urma controlului corporal efectuat, asupra acestuia au fost găsite o punguţă transparentă autosigilantă ce conţinea un praf de culoare albă şi un cântar.
Cele descoperite au fost ridicate de către poliţişti şi au fost introduse într-un plic sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. x, pentru a fi expertizate, iar conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/04.12.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele înaintate erau constituite din 0.81 grame pulbere care conţine cocaină şi un cântar pe care s-a pus în evidenţă cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Fiind audiaţi, inculpaţii E. şi B. au recunoscut comiterea acestei infracţiuni, respectiv faptul că drogurile descoperite asupra inculpatului B. au fost luate de la inculpatul E., cu preţul de aproximativ 900-1000 RON (bani care trebuia să fie achitaţi ulterior), în vederea vânzării ulterioare a acestora.
Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut că, deşi în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea acestui act material, în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul B. a negat acuzaţia (declaraţie dosar instanţă), afirmând că drogurile găsite asupra sa erau destinate consumului propriu, apărare pe care Curtea a înlăturat-o, ca nefondată, deoarece inculpatul nu a prezentat o explicaţie credibilă pentru schimbarea poziţiei sale procesuale. S-a reţinut că acest nou mod de a prezenta evenimentele din seara respectivă contrazice declaraţia coinculpatului X. care a recunoscut în faza de urmărire penală că a vândut drogurile inculpatului B., ce urma să le revândă, cu precizarea că în faţa instanţei acesta a declarat că îşi menţine cele consemnate în declaraţiile anterioare .
- Actul material din data de 18.09.2019: s-a reţinut că, la data de 18.09.2019, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla pe B-dul x, a oferit spre vânzare martorilor L. şi M. 0,04 grame cocaină.
Relevante sub aspect probatoriu s-au reţinut a fi procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză cu ocazia supravegherii acestuia care au consemnat că inculpatul B. s-a întâlnit în acea seară cu inculpatul E. în faţa cazinoului. Au stat împreună aproximativ 20 minute, după care inculpatul E. a intrat în cazino, iar B. a mers la un autoturism marca x, s-a urcat pe bancheta din dreapta faţă, apoi s-a deplasat cu acest autoturism pe B-dul x, unde a coborât şi a mers la autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x. S-a urcat în dreapta faţă şi a purtat o discuţie de cca. 15 minute cu şoferul maşinii, după care au pus în mişcare autoturismul. Pe Şoseaua x, maşina a oprit şi a coborât inculpatul B., iar lucrătorii de poliţie au urmărit în continuare autoturismul, care a oprit din nou şi în dreapta faţă s-a urcat o altă persoană de sex msculin şi au continuat deplasarea. După aproximativ 50 metri, au oprit pe B-dul x, nr. 200, Bucureşti.
De asemenea, s-a apreciat că relevanţă prezintă procesul-verbal de identificare din care reiese că şoferul (identificat în persoana numitului M.), a aruncat pe scaunul din dreapta, telefonul său mobil pe care avea un praf de culoare albă, care s-a vărsat pe scaun, fiind strâns de lucrătorii de poliţie şi introdus într-o folie din material plastic de culoare albă.
Tot sub aspect probatoriu, s-a menţionat procesul-verbal de percheziţie corporală efectuată asupra numitului L. (pasagerul din dreapta faţă) în care s-a consemnat că a fost găsit un pliculeţ tip zipp-lock ce prezenta urme de substanţă pulverulentă de culoare albă, coroborate cu concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/04.12.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, care a constat că probele înaintate erau constituite din 0.04 grame pulbere ce conţinea cocaină şi o punguţă din material plastic transparent în care s-a pus în evidenţă cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul B. a recunoscut comiterea faptei reţinute în sarcina sa la urmărirea penală, dar, în faţa instanţei, a negat, afirmând că nu a oferit martorilor L. şi M. droguri, apărare ce a fost înlăturată, deoarece nu se coroborează cu cele consemnate în procesele-verbale de supraveghere şi cu declaraţiile celor doi martori date la urmărirea penală.
Curtea a înlăturat şi declaraţiile celor doi date în faţa instanţei, acestea fiind evident nesincere, cei doi încercând să prezinte evenimentele din acea seară ca o întâlnire întâmplătoare, fiecare dintre protagonişti având preocupări licite. Inculpaţii nu au oferit explicaţii credibile cu privire la schimbarea conduitei lor procesuale faţă de cele declarate la urmărirea penală, în special martorul M. care afirmase că a primit gratis un pliculeţ de cocaină de la inculpatul B. pentru a testa calitatea acesteia.
- Actul material din data de 13.02.2020: s-a reţinut că, la data de 13.02.2020, inculpatul B. a deţinut la locuinţa sa din municipiul Bucureşti, Aleea Barajul Bicaz cantitatea de 0,89 grame amfetamină în vederea vânzării.
Relevante sub aspect probatoriu s-a reţinut a fi procesul-verbal al percheziţiei domiciliare efectuate în baza mandatului emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, la data de 13.02.2019, la reşedinţa inculpatului B. din mun. Bucureşti, Aleea x, Sector 3 unde s-a consemnat că s-a găsit punguţă autosigilantă ce conţinea o substanţă de culoare albă, coroborat cu concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din care reiese că proba înaintată era constituită din 0,89 grame pulbere care conţinea amfetamină în amestec cu cofeină şi lidocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Deşi s-a apărat declarând că drogurile erau pentru consumul propriu, Curtea a respins această apărare deoarece se încadrează în tipicitatea acţiunilor sale infracţionale.
5. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului G.
A. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale)
- Actul material din data de 22.11.2019: s-a reţinut că, la data de 22.11.2019, în jurul orei 20:50, în timp ce se afla în faţa restaurantului "O." din Bucureşti, str. x, i-a vândut numitului P. cantitatea netă de 1,60 grame cocaină, contra sumei de 700 RON, bani pe care i-a primit la o dată ulterioară.
Relevante sub aspect probatoriu s-au reţinut a fi cele consemnate în procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză din care reiese că la data de 22.11.2019, în jurul orei 20:50, în faţa restaurantului O., inculpatul G. s-a întâlnit cu martorul P., având loc un schimb între aceştia. Acest proces-verbal se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia depistării martorului P. în trafic, atunci când lucrătorii de poliţie din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti l-au legitimat pe acesta şi persoanele care îl însoţeau, cei doi fiind identificaţi drept martorul Y. şi P., ocazie cu care au găsit sub maşină, lângă roata din spate, unde se afla acesta din urmă, două punguţe din material plastic de culoare albă ce conţineau o substanţă solidă, despre care cele două persoane depistate nu au vrut să declare nimic.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/30.12.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, proba înaintată a fost constituită din 1.60 grame pulbere care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Prima instanţă a considerat că toate aceste probe se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal de depistare din care rezultă că numitul P. este posesorul postului telefonic cu numărul x, aşadar acesta fiind persoana cu care a discutat inculpatul G. anterior încheierii tranzacţiei.
Tot sub aspect probator, s-a apreciat că această situaţie se fapt se coroborează cu declaraţia numitului P., dată în calitate de suspect, care a recunoscut comiterea faptei şi a declarat că a primit cocaina de la inculpatul G., urmând să îi achite ulterior contravaloarea, respectiv 700 RON, lucru care s-a şi întâmplat.
S-a menţionat că, deşi în rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul G. a recunoscut săvârşirea acestui act material, aceasta este o constatare eronată; în faţa instanţei inculpatul a păstrat această poziţie procesuală.
- Actul material din data de 12.12.2019: s-a reţinut că, la data de 12.12.2019, în timp ce se afla pe Şoseaua x, municipiul Bucureşti, inculpatul G. a deţinut în vederea vânzării cantitatea netă de 9,85 grame cocaină.
Relevante pentru probarea acestui act material s-au reţinut a fi următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit de către ofiţerii de poliţie desemnaţi cu supravegherea inculpatului din care reiese că, în seara zilei de 12.12.2019, în jurul orei 20:30, în faţa restaurantului a oprit autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x şi, din partea faţă dreapta a coborât inculpatul G., care s-a întâlnit cu inculpatul F. la intrarea în restaurant. Cei doi au făcut un schimb de obiecte şi apoi inculpatul G. s-a întors la autoturismul cu care venise, maşina fiind în continuare urmărită de poliţiştii din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti până pe Şoseaua x, Bucureşti,
Prima instanţă a considerat relevant, sub aspect probatoriu, şi procesul-verbal de depistare în trafic, ocazie cu care, în urma percheziţiei autoturismului a fost descoperită o pungă din material plastic de culoare galbenă, în interiorul căreia se afla o substanţă solidă de culoare albă, despre care s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/09.01.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, a fi constituită din 9.85 grame substanţă presată care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Deşi inculpatul nu a recunoscut că punga găsită îi aparţine, instanţa a reţinut că acest aspect este fără dubiu şi reiese din declaraţia inculpatului F. care a recunoscut că a vândut inculpatului G. cantitatea de 9,85 grame cocaină şi din declaraţia martorului Z., şoferul autoturismului x, care a declarat, atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, că în timpul derulării evenimentelor, respectiv după oprirea maşinii de către poliţişti şi până la conducerea la sediul secţiei 8 de Poliţie, inculpatul G. i-a spus să stea liniştit, că va spune că drogurile sunt ale lui (declaraţie dosar de instanţă; declaraţie coinculpatul F. - dosar de instanţă).
S-a arătat că fiind audiat în calitate de martor, numitul Z. a declarat că l-a condus cu maşina pe inculpatul G., la solicitarea acestuia, deoarece avea permisul suspendat până pe Calea x, la restaurantul "Q.". Nu cunoştea motivul pentru care au fost acolo şi, la un moment dat, au fost opriţi de către lucrătorii de poliţie. La percheziţia autoturismului, a fost descoperită o punguţă cu cocaină, despre care inculpatul G. a negat în prezenţa poliţiştilor că i-ar aparţine, însă, ulterior, după ce au plecat de la sediul poliţiei, inculpatul G. i-a spus că este a lui.
De asemenea, inculpatul F. a recunoscut faptul că i-a vândut inculpatului G. cantitatea de 10 grame cocaină contra sumei de 2.000 RON.
Pentru toate aceste considerente, instanţa nu a pronunţat achitarea inculpatului pentru actele materiale din datele de 12.12.2019 şi din data de 21.11.2019, considerându-le imputabile inculpatului G. şi dovedite.
- Actul material din data de 13.02.2020: s-a reţinut că, la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti, cantitatea netă de 3,85 grame cocaină.
Relevante sub aspect probatoriu s-au reţinut a fi următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de percheziţie domiciliară, efectuată la reşedinţa inculpatului G. din municipiul Bucureşti, ocazie cu care au fost descoperite cinci folii din material plastic de culoare verde ce conţineau o substanţă de culoare albă.
Conform raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/18.02.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, cele 3,95 grame pulbere conţin cocaină, drog de mare risc.
6. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului F.
A. Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (3 acte materiale)
- Actul material din data de 29.11.2019: s-a reţinut că, la data de 29.11.2019, în timp ce se afla pe str. x, municipiul Bucureşti, i-a vândut inculpatului E. cantitatea netă de 4,77 grame cocaină, cu preţul de 200 RON/gram.
Relevant pentru probarea acestui act material s-a reţinut a fi procesul-verbal de supraveghere întocmit de către lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză din care reiese că în seara zilei de 29.11.2019, inculpatul F. s-a întâlnit cu inculpatul Panait Cosmin, acesta din urmă întâlnindu-se cu martorul N. căruia i-a vândut cantitatea de 4,77 grame cocaină. S-a arătat că aspectele consemnate în procesele-verbale de supraveghere ale celor doi inculpaţi se coroborează cu declaraţia martorului N. care a confirmat cumpărarea drogurilor, aspect confirmat şi de persoana care l-a însoţit în acea seară, respectiv martorul AA. (declaraţie dosar instanţă), dar şi cu declaraţiile inculpaţilor F. şi E., care recunosc săvârşirea faptei (declaraţii filele x, respectiv 43, vol. II, dosar de instanţă).
Tot sub aspect probator s-au menţionat concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/30.12.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, prin care s-a stabilit că în punga ridicată de la martorul N. se aflau 4.77 grame pulbere ce conţinea cocaină, drog de mare risc.
- Actul material din data de 12.12.2019: s-a reţinut că la data de 12.12.2019, în timp ce se afla în faţa restaurantului pe care îl administra la acel moment, respectiv "Q.", din Piaţa Sfântul Ştefan, nr. 6, mun. Bucureşti, inculpatul F. i-a vândut inculpatului G. cantitatea netă de 9,85 grame cocaină, contra sumei de 2.000 RON.
Instanţa a făcut trimitere la probatoriul menţionat cu privire la acelaşi act material reţinut la G..
- Actul material din data de 13.02.2020: s-a reţinut că, la data de 13.02.2020, inculpatul F. a deţinut în vederea vânzării, în apartamentul din municipiul Bucureşti, Aleea x, cantitatea netă de 164,24 grame cocaină.
Relevante sub aspect probatoriu s-au reţinut a fi următoarele mjloace de probă: procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că la adresa din municipiul Bucureşti, au fost descoperite un borcan din sticlă transparentă ce conţinea o substanţă de culoare albă (proba nr. 1), un recipient din material plastic transparent ce conţinea o substanţă de culoare albă (proba nr. 2) şi o cutie din material plastic de culoare neagră, etichetată "BB." ce conţinea o substanţă de culoare albă (proba nr. 7), precum şi alte bunuri.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/09.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele înaintate erau constituite din: 136,46 grame pulbere care conţinea cocaină (proba nr. 1), 27,78 grame pulbere care conţinea cocaină (proba nr. 2), drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Prima instanţă a precizat că proba ştiinţifică se coroborează cu declaraţia inculpatului F. care a recunoscut că deţinea drogurile în vederea vânzării acestora, dar şi declaraţia martorei CC., soţia inculpatului, dată la urmărirea penală, care a declarat că soţul său avea astfel de preocupări, dar şi cu conţinutul proceselor-verbale anterior menţionate.
7. În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului E.
- Actul material din data de 23.07.2019: s-a reţinut că la data de 23.07.2019, în jurul orei 14:30, în timp ce se afla la domiciliul său din mun. Bucureşti, str. x, inculpatul E. i-a dat inculpatului B. cantitatea netă de 0,81 grame cocaină, urmând ca acesta din urmă să achite preţul ulterior (instanţa a făcut trimitere la analizarea probatoriului cu privire la acelaşi act material analizat în sarcina inculpatului B.).
- Actul material din data de 29.11.2019: s-a reţinut că, la data de 29.11.2019, în timp ce se afla în mun. Bucureşti, str. x, inculpatul E. i-a vândut martorului N. cantitatea netă de 4,77 grame cocaină, urmând ca preţul (aproximativ 1.200-1.400 RON să fie achitat ulterior), instanţa a făcut trimitere la elementele probatorii analizate în legătură cu actul material din aceeaşi dată reţinut în sarcina inculpatului F..
- Actul material din data de 13.02.2020: s-a reţinut că la data de 13.02.2020, inculpatul E. a deţinut în vederea vânzării, în locuinţa sa din mun. Bucureşti, str. x, cantitatea netă de 17,38 grame cocaină.
Relevant sub aspect probatoriu s-a reţinut a fi procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că, la data de 13.02.2020, la domiciliul inculpatului E. din municipiul Bucureşti au fost descoperite două folii ce conţineau o substanţă de culoare albă şi un cântar. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, probele ridicate sunt 8,00 grame pulbere care conţinea cocaină (proba nr. 1) şi 9,38 grame pulbere care conţinea cocaină (proba nr. 2), drog de mare risc ce face parte din tabelele anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, precum şi un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă cocaină (proba nr. 3).
S-a mai apreciat că aceste probe se coroborează cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptei, dată la urmărirea penală, cu precizarea că în faţa instanţei inculpatul E. a declarat că recunoaşte fapta, fără a oferi alte detalii suplimentare.
II. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului G., s-a arătat că, la data de 05.12.2019, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x, mun. Bucureşti, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
Relevante sub aspect probator s-au reţinut a fi declaraţiile inculpaţilor I. şi J., agenţi de poliţie rutieră care au oprit în trafic autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x pe str. x, municipiul Bucureşti la solicitarea martorului DD., ofiţer de poliţie BCCO, şoferul autoturismului declinându-şi identitatea numitului E., identitate verificată în baza de date DEPABD; declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal nr. x/05.12.2019 întocmit pe numele E., dar şi cu declaraţia martorului DD., şeful operaţiunii de filaj de la BCCO din acea seara care a declarat, în faţa instanţei, că a doua zi, ajungând la sediul DIICOT cu actele întocmite de către cei doi poliţişti rutieri, a constatat că era consemnată greşit identitatea persoanei de la volan, deoarece, efectuând coordonarea acţiunii de filaj din seara zilei de 05.12.2019, ştia că la volanul autoturismului se afla G. şi nu E., fratele acestuia, aspect necomunicat însă poliţiştilor rutieri, respectiv inculpaţilor I. şi J. (declaraţiile inculpaţi filele şi declaraţie martorul DD. dosar instanţă).
Tot sub aspect probator, s-a reţinut declaraţia inculpatului G. de recunoaştere a faptei, dată atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, din care reiese că şi-a declinat identitatea fratelui său pentru a scăpa de răspunderea penală, deoarece avea suspendat dreptul de a conduce.
III. Cu privire la fapta de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., Curtea a reţinut, cu titlu preliminar că prin actul de inculpare, respectiv prin rechizitoriul, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni, pentru toţi cei şapte inculpaţi menţionându-se, ca modalitate de săvârşire a faptei, "constituire şi sprijinire". În descrierea acestei fapte, procurorul a precizat că inculpaţii au acţionat în mod coordonat în scopul obţinerii de foloase materiale injuste prin fapte îndreptate împotriva sănătăţii membrilor colectivităţii, aducând atingere ansamblului relaţiilor sociale privitoare la sănătatea publică, ca valoare socială fundamentală, a cărei protejare depinde de respectarea societăţii, în ansamblul ei, a regimului juridic al drogurilor în special. De asemenea, procurorul a mai precizat că acest grup infracţional organizat a funcţionat pe parcursul unei perioade de aproximativ 8 luni (de la data de 06.06.2019 până la data de 13.02.2020), fiind structurat pe paliere de decizie şi, respectiv, de execuţie şi fundamentat pe aportul coordonat al tuturor membrilor săi, cu stabilirea concretă pentru fiecare dintre ei a unei contribuţii materiale specifice, de natură să asigure consonanţa în acţiune a întregii grupări infracţionale.
Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 367 alin. (6) C. pen., prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Acţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat presupune o pluralitate constituită de cel puţin trei făptuitori, care acţionează în mod coordonat în baza unei discipline interne, având reguli ierarhice şi roluri bine definite, pentru a realiza activităţile infracţionale. S-a arătat că este de esenţa grupului existenţa autonomă a unei organizări constituite din cel puţin trei persoane.
S-a menţionat că, prin iniţierea constituirii unui grup infracţional organizat se înţelege acea activitate prin care iniţiativa constituirii grupului este comunicată altor persoane, cât şi propunerea, către persoanele cărora li se face această comunicare, de a face parte din grup (C.S.J., secţia penală, Decizia nr. 4074/2002). Este esenţial pentru reţinerea acestei modalităţi alternative a laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen. ca, actele de iniţiere să vizeze cel puţin trei persoane şi, în urma acestora, să se constituie un grup infracţional de minim trei persoane.
Aderarea la un grup infracţional organizat presupune existenţa a priori a unui grup infracţional constituit din cel puţin trei persoane în scopul săvârşirii de infracţiuni şi că o persoană şi-a manifestat voinţa de a se alătura grupului în vederea realizării scopurilor infracţionale. Este totodată necesar ca manifestarea de voinţă exprimată în sensul aderării să fie acceptată de ceilalţi membri ai grupului.
Curtea a apreciat că probele administrate în cauză conduc la concluzia inexistenţei unei pluralităţi constituite de infractori, în condiţiile în care din materialul probator administrat în cauză nu rezultă:
a. data şi modul de constituire a grupului într-o manieră logic argumentată, de natură a susţine acuzarea: este indicată data la care se presupune că a fost comisă infracţiunea, respectiv 06.06.2019, data presupusei iniţieri a grupului, grupul existând, în accepţiunea acuzării până la data de 13.02.2020, când au avut loc percheziţiile domiciliare şi s-a dispus reţinerea inculpaţilor, fără a reieşi din actele şi lucrările întocmite de organele de urmărire penală data aderării la grup a fiecărui inculpat şi care a fost, în concret, modalitatea de săvârşire a faptei de către fiecare în condiţiile în care unele modalităţi alternative de comitere a infracţiunii (constituire, aderare) sunt susceptibile de prelungire în timp. Organele de urmărire penală aveau obligaţia ca, în susţinerea acuzării, să precizeze şi momentul epuizării infracţiuni.
S-a mai reţinut lipsa de cursivitate logică a celor expuse în rechizitoriu, în sensul că în privinţa inculpatului F., căruia i se atribuie rolul de coordonator al grupului, primul act material din cadrul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, imputată acestuia are loc abia la 29.11.2019, când acesta îi vinde droguri inculpatului E.. În plus, i se atribuie încă un act material ce ar întruni elementele de tipicitate ale aceleiaşi infracţiuni, la data de 12.12.2019, când acesta vinde droguri inculpatului G. şi cu aceasta "se încheie" activitatea sa de coordonator al grupului, fără a se aminti în cel fel acesta era în relaţii de coordonare cu ceilalţi coinculpaţi, anterior datei de 06.06.2019 şi ulterior datei de 12.12.2019.
Instanţa a considerat că motivarea contribuţiei infracţionale a celor şapte inculpaţi la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 369 alin. (1) şi (2) din C. pen., fără indicarea mijloacelor de probă din care reiese vinovăţia acestora în raport de acuzaţia concret adusă nu este suficientă pentru a forma convingerea instanţei cu privire la existenţa infracţiunii, pentru niciunul din cei şapte inculpaţi, cu atât mai mult cu cât în faza cercetării judecătoreşti inculpaţii şi-au menţinut poziţia de nerecunoaştere a faptei şi nu există alte probe din care să reiasă vinovăţia acestora.
Instanţa a constatat că nu este clar din ce probe a tras procurorul de caz concluzia că pe palierul de vârf al grupării infracţionale, din punct de vedere al autorităţii ierarhice şi puterii de decizie, s-au aflat inculpaţii F., G. şi E., care aveau rolul de a procura drogurile, cu atât mai mult cu cât descrierea actelor materiale de trafic de droguri, aşa cum a fost aceasta analizată (la Cap. I) indică mai degrabă o colaborare restrânsă, dată de cantităţile de droguri vândute/cumpărate ce au fost foarte mici, singurele cantităţi mai mari fiind cele descoperite la percheziţiile domiciliare ale inculpaţilor A. şi F..
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că indicarea unei perioade variabile de 8 luni în care se susţine că a fost constituit un grup infracţional organizat fără identificarea momentului aderării în concret a fiecărui inculpat şi modalitatea concretă a săvârşirii infracţiuni, precum şi lipsa de cursivitate logică în descrierea activităţii infracţionale imputate coordonatorului grupului echivalează cu imposibilitatea probării dincolo de orice dubiu rezonabil a existenţei unei pluralităţi constituite de infractori şi pledează pentru reţinerea în cauză a unei pluralităţi ocazionale sub forma participaţiei penale;
b. existenţa a cel puţin trei persoane care au constituit grupul şi individualizarea explicită a acestora: instanţa de fond a apreciat că, din actele de urmărire penală, nu rezultă manifestarea de voinţă a cel puţin trei dintre inculpaţii trimişi în judecată şi care au constituit grupul, în sensul de a lua decizia de a se asocia pentru a acţiona structurat pentru o anumită perioadă de timp pentru a comite una sau mai multe infracţiuni. Curtea a constatat că inculpatul F. a vândut droguri într-o perioadă de 8 luni, o singură dată inculpatului E. şi o dată inculpatului G., fără a se reţine tipicitatea şi coordonarea acţiunilor între cei trei. Prin urmare, în lipsa a cel puţin trei persoane care să fi constituit grupul, nu se poate reţine tipicitatea obiectivă a faptei. În lipsa unui grup infracţional organizat nu se poate reţine tipicitatea faptei de aderare la acest grup, astfel că cele reţinute în sensul că pe parcursul existenţei grupului infracţional organizat, la activităţile acestuia au aderat şi inculpaţii A., D., B. şi C. nu pot fi considerate fapte tipice, prevăzute de art. 367 din C. pen.. În plus, Curtea a constatat că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpaţii A. şi C. l-au cunoscut pe inculpatul F. abia după ce au fost arestaţi, situaţie de natură a întări concluzia inexistenţei unei pluralităţi constituite de infractori;
c. caracterul structurat şi programul grupului: din probele administrate în cauză Curtea a apreciat că aceste condiţii nu sunt dovedite, ca şi existenţa unei ierarhizări a membrilor grupului care să fi acţionat coordonat;
d. stabilitatea grupului: Curtea nu a putut decela, din probele administrate în cauză, nici existenţa unor elemente de stabilitate în timp şi de continuitate a grupului, acestea fiind esenţiale, pe de o parte, în realizarea distincţiei între pluralitatea constituită şi participaţia penală, iar, pe de altă parte, în constatarea existenţei caracterului organizat.
e. în continuare, instanţa a făcut referi la probele pe care procurorul îşi întemeiază acuzarea; astfel, cu ocazia dezbaterilor, s-a susţinut că esenţială în cauză este o convorbire de la fila x din volumul 8 de urmărire penală, în care inculpatul E. se plânge spunând "ce facem . . . . . . . . . .". Curtea a reţinut că inculpatul nu vorbeşte despre cine sunt aceşti "noi", astfel încât acest proces-verbal de redare a convorbirii telefonice nu poate fi valorificat sub aspect probator în favoarea acuzaţiei aduse prin rechizitoriu. Rămânând la acelaşi inculpat, s-a susţinut tot prin rechizitoriu că acesta a recunoscut toate acuzaţiile, inclusiv cea de "constituire şi sprijinire" a grupului organizat. Totuşi, Curtea a constatat că declaraţia acestuia nu a fost una de recunoaştere decât pentru infracţiunea de trafic de droguri, deoarece acesta a declarat la urmărirea penală, la data de 14.02.2020, că nu recunoaşte decât fapta de a cumpăra droguri de la inculpatul F., iar în faţa instanţei nu a dorit să dea declaraţii suplimentare .
În consecinţă, Curtea a apreciat că ansamblul acuzaţiei formulate împotriva inculpaţilor, în ceea ce priveşte existenţa pluralităţii constituite de infractori, are caracter general şi echivoc, faptele acestora având doar natura unei pluralităţi ocazionale, obiectivată sub forma participaţiei penale la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. Curtea a subliniat că existenţa mai multor persoane care se hotărăsc să comită împreună una sau mai multe infracţiuni, organizându-şi activitatea infracţională în vederea asigurării eficienţei acesteia, precum şi în scopul evitării descoperirii infracţiunilor comise de către autorităţi, nu constituie per se o pluralitate constituită de infractori, pentru reţinerea incriminării autonome, prevăzute de art. 367 din C. pen., fiind esenţială întrunirea condiţiilor cumulative stipulate de art. 367 alin. (6) din C. pen., situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauză.
Raportat la standardul probei, dincolo de orice dubiu rezonabil, Curtea a considerat că activitatea infracţională a inculpaţilor F., E., G., A., D., B. şi C. constituie o formă clasică de participaţie penală, fiind reliefată pe de o parte componenta obiectivă a acesteia, constând săvârşirea împreună a uneia sau mai multor fapte prevăzute de legea penală cu identificarea rolurilor fiecăruia dintre infractori, iar, pe de altă parte, componenta subiectivă, constând în conlucrarea infractorilor la comiterea faptelor.
Curtea a mai apreciat că tendinţa constată în practica judiciară de a asimila o pluralitate ocazională de infractori pluralităţii constituite, în ipoteza în care participanţii îşi împart rolurile în cadrul activităţii infracţionale şi comit mai multe infracţiuni sub forma concursului real (omogen sau eterogen), este consecinţa eronatei înţelegeri a scopului urmărit prin incriminarea pluralităţii constituite şi a faptului că reţinerea caracterului infracţional autonom este justificată de necesitatea existenţei a minim trei persoane (membrii asocierii/grupului având toţi calitatea de autori ai infracţiunii) care să aibă un plan de a săvârşi anumite infracţiuni ("pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni"), iar gruparea să aibă o structură ierarhică ("grup structurat"), o conducere care asigură coordonarea grupului în ansamblu şi să fie constituită pentru o anumită perioadă de timp.
IV. Cu privire la faptele de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi infracţiunea favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen. privind pe inculpaţii H., I., Respectiv J. şi cu privire la infracţiunile de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen., instigarea la fals intelectual, prevăzute de art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen. imputate inculpatului G..
Preliminar, Curtea a reţinut că, prin încheierea din data de 17.11.2022, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H., din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.
Analizând coroborat probele administrate, Curtea a constatat o situaţie de fapt diferită de cea descrisă din actul de inculpare.
Astfel, cu privire la infracţiunea de fals intelectual reţinută în sarcina inculpaţilor I. şi J., respectiv complicitate la fals intelectual reţinută în sarcina inculpatului H. şi instigare la fals intelectual reţinută în sarcina inculpatului G., s-a constatat că, în seara zilei de 05.12.2019, lucrătorii delegaţi din cadrul BCCO efectuau supravegherea inculpatului G. care se întâlnise anterior cu inculpatul F., moment în care echipa din teren a solicitat sprijinul lucrătorilor poliţiei rutiere din zona B-dului Unirii, pentru a-l opri în trafic pe inculpatul G. care se deplasa singur, la volanul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x. Aşa cum a declarat martorul DD. (declaraţie dosar de instanţă), coordonatorul echipei de filaj din cadrul BCCO, deşi acesta cunoştea identitatea şoferului autoturismului, precum şi faptul că persoana în cauză avea interzis dreptul de a conduce, nu a comunicat acest lucru atunci când a solicitat sprijin de la poliţia rutieră, respectiv atunci când a luat legătura cu inculpatul I., de altfel nici ulterior acestui moment.
Aşa cum au declarat concordant inculpaţii J. şi I. (declaraţii dosar instanţă şi 73-74, vol. II dosar instanţă), s-a constituit un dispozitiv special, iar autoturismul condus de către inculpatul G. a fost blocat în trafic pe str. x . Martorul DD. a rămas în legătură cu inculpatul I., căruia i-a solicitat, potrivit celor declarate, să nu fie trecuţi în niciun înscris întocmit.
Inculpatul J. a solicitat şoferului autoturismului actele şi a primit actele maşinii şi un permis de conducere, pe numele E., potrivit declaraţiei sale, confirmată parţial de martorul I. care a spus că nu a văzut exact ce acte i-a înmânat şoferul colegului său. Inculpatul G. a declarat, la rândul său, că nu a înmânat decât actele maşinii şi a oferit datele de identificare ale fratelui său, E., respectiv nume, prenume, dată naştere.
Martorul EE. a declarat în faţa instanţei că i-a întrebat pe cei doi poliţişti, inculpaţii J. şi I. dacă au verificat şoferul, iar aceştia au confirmat, acesta fiind procedura atunci când o persoană nu deţine toate documentele asupra sa, indiferent dacă are sau nu permis de conducere, deoarece acesta trebuie prezentat împreună cu cartea de identitate. Acest aspect este confirmat şi de inculpatul G., care a declarat că a fost oprit în trafic şi ulterior verificat prin staţie (declaraţie martorul EE., dosar instanţă).
Inculpaţii J. şi I. au efectuat un control corporal şi al autoturismului, descoperind mai multe bunuri, printre care o cutie cu pastile, două cuţite, un pistol airsoft şi două pungi sigilate de bile, care au fost fotografiate şi trimise martorului DD. de către inculpatul I., acesta spunându-i să le ridice.
Atunci când cei doi inculpaţi l-au oprit pe inculpatul G., acesta l-a sunat pe martorul FF. (declaratie dosar instanţă), cu care trebuia să se întâlnească, spunându-i să îi trimită un avocat. Acesta l-a sunat pe martorul GG., care nu se afla în Bucureşti în acea seară (declaraţie dosar instanţă), dar care i-a comunicat că îi va trimite un coleg, respectiv pe inculpatul H. care nu-l cunoştea nici pe martorul FF., nici pe inculpatul G., conform declaraţiilor concordante ale acestora.
Inculpatul H. s-a întâlnit cu martorul FF. în apropriere de sediul poliţiei rutiere, unde fusese dus inculpatul G., a completat împuternicirea avocaţială la indicaţia martorului "G.", reţinând numele de familie, aşa cum a explicat instanţei şi a intrat în sediul Poliţiei Rutiere, întrebând de "domnul Panait". Ajuns acolo, l-a cunoscut pe inculpat, căruia i se luau probe pentru testarea antidrog şi a înmânat celor doi poliţişti împuternicirea, semnând procesul-verbal de constatare care era deja întocmit.
Instanţa nu a reţinut cele consemnate în rechizitoriu în sensul că inculpatul G. ar fi comunicat inculpatului H. adevărata sa identitate pentru a scăpa de răspunderea penală, deoarece acesta nu a confirmat această versiune în declaraţia sa dată în faţa instanţei, afirmând că nu a purtat această discuţie, fiind nemulţumit că a venit un avocat tânăr.
Prin rechizitoriu s-a imputat inculpaţilor I., J. săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, constând în aceea că, la data de 05.12.2019, în timp ce îşi exercitau atribuţiile de serviciu în calitate de agent al D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, inculpatul I. împreună cu inculpatul J., la solicitarea ofiţerilor din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti, au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului E., deţinătorul unui permis de conducere valabil, fără a menţiona în procesul-verbal modalitatea de stabilire a identităţii acestuia, ceea ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce priveşte participaţia sa în calitate de complice la aceeaşi infracţiune, inculpatul H. ar fi ajutat la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prin semnarea procesului-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului E..
Analizând acuzaţia concret, în raport de probele administrate în cauză, Curtea a considerat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual şi, în consecinţă, nici de complicitate la această infracţiune.
S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 192/2019: (3) Stabilirea identităţii unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identităţii se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum şi a verificărilor poliţistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii. (4) La solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a înmâna acestuia actele prevăzute la alin. (3) şi de a comunica informaţiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identităţii sale.
S-a arătat că, în raport de aceste prevederi legale, nu este esential dacă inculpatul G. a prezentat sau nu un permis de conducere emis pe numele fratelui său, important este ceea ce acesta recunoaşte, şi anume că a declarat identitatea fratelui său şi data naşterii pentru a fi verificat, întrucât textul de lege vorbeşte despre stabilirea identităţii pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor persoanei în cauză, ipoteza finală fiind întâlnită în speţa pendinte.
De asemenea, s-a arătat că este neîndoielnică verificarea identităţii în baza de date, atât în baza HH., cât şi în baza DEPABD, aşa cum reiese din procesul-verbal de accesare a acestora, de două ori în seara zilei de 05.12.2019, la orele 20:30 şi la orele 21:40, nefiind astfel clar fundamentul acuzaţiei aduse, în sensul că, dacă verificarea a avut loc, ce se mai impută inculpaţilor J. şi I., atâta vreme cât martorul DD., coordonatorul echipei de filaj din acea seară a afirmat foarte clar că nu le-a comunicat celor doi numele şoferului autoturismului care trebuia oprit în trafic, deşi cunoştea identitatea acestuia, precum şi interdicţia legală de a conduce, nici în seara zile de 05.12.019, nici ulterior, când a realizat că procesul-verbal este pe numele fratelui inculpatului G., respectiv E., la solicitarea procurorului coordonator al cazului. De menţionat că martorul, în calitate de coordonator al echipei de filaj, îi cunoştea pe cei doi fraţi Panait, acesta declarând că exista o asemănare fizică între ei, în special în fotografiile din baza de date DEPABD.
Din această perspectivă, s-a apreciat că falsul intelectual imputat nu are elementele specifice de tipicitate, din moment ce inculpaţilor nu li s-a comunicat identitatea persoanei care urma să fie oprită în trafic, nesusţinându-se nici teza unei conivenţe între cei trei.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., precum şi activitatea de complice imputată acestuia, s-a reţinut că nu este probată existenţa unei înţelegeri infracţionale între inculpatul H. şi inculpaţii J. şi I., respectiv existenţa unui ajutor sau vreo înlesnire în vederea omisiunii menţionării în cuprinsul procesului-verbal a modalităţii de stabilire a identităţii inculpatului G., iar faptul că a prezentat împuternicirea cu numele corect este un element în plus care atestă o eroare de identificare, în sensul că, dacă i s-ar fi spus de către G. că şi-a declarat o altă identitate, ar fi realizat că nu corespunde cu cele consemnate de el în împuternicire şi ar fi completat alta, cu identitatea fratelui său, pentru "a-l ajuta", aşa cum sugerează actul de acuzare.
De asemenea, Curtea a apreciat ca speculativă teza parchetului în sensul că inculpatul I., care a întocmit efectiv procesul-verbal de constatare, ar fi trebuit să observe din împuternicire că este menţionat un alt prenume, deoarece în practică se acordă puţină atenţie acestei verificări, chiar organele judiciare care primesc împuterniciri avocaţiale verifică rar dacă toate datele corespund; în acest sens este şi declaraţia inculpatului I. care a afirmat că a înţeles că avocatul a venit pentru "domnul Panait", pentru el a fost suficientă adresarea de o asemenea manieră.
Curtea a considerat că cei doi agenţi de la poliţia rutieră, inculpaţi în cauză, au respectat prevederile legale şi-au făcut datoria în mod riguros, verificând în bazele de date la care aceştia aveau acces, pe loc şi ulterior, la sediul poliţiei rutiere, identitatea şoferului autoturismului oprit în trafic, iar faptul că au consemnat datele altei persoane reprezintă o eroare de identificare, întâlnită în practică, după cum a declarat şi martorul EE.. În aceeaşi eroare, crezând că procesul-verbal de constatare a fost întocmit corect, în ceea ce priveşte identificarea persoanei, s-a aflat şi inculpatul H..
Reţinând lipsa de tipicitate obiectivă a faptei, Curtea nu a mai analizat şi susţinerile apărării referitoare la lipsa intenţiei în săvârşirea faptei imputate.
S-a mai reţinut că nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual, nu sunt întrunite nici elemente de tipicitate ale infracţiunii de instigare la fals intelectual referitoare la inculpatul G. deoarece este de neconceput instigarea la fals intelectual fără săvârşirea falsului; pe de altă parte, acceptând o astfel de ipoteză, inculpatul G. un scop, respectiv săvârşirea unui fals intelectual de către cei doi poliţişti în scopul de a scapă de urmărirea penală, deoarece conducea un autoturism pe drumurile publice, deşi dreptul de a conduce îi fusese suspendat, ceea ce ar presupune că atât instigatorul, precum şi autorii trebuiau să cunoască şi să acţioneze urmărind acest scop, ceea ce în cauză nu s-a susţinut şi nici probat.
2. Referitor la infracţiunile de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., imputate inculpaţilor I., J. şi H., s-a reţinut că, aşa cum reiese din declaraţiile inculpaţilor I. şi J., dar şi ale martorilor II., EE., JJ. şi DD. (declaraţii filele x, fila x, vol. I, respectiv dosar instanţă), doar un lucrător de poliţie cu o pregătire specifică putea aprecia dacă pistolul găsit în autoturism era suspus autorizării, motiv pentru care inculpatul I. a luat legătura cu cei de la direcţia arme şi muniţii, la sugestia şefului direct, martorul EE..
Deşi în faţa instanţei a evitat oferirea unui răspuns direct, Curtea a considerat veridică afirmaţia inculpatului I. care a declarat că martorul JJ. a vorbit la arme şi muniţii, descriind pistolul, şi primind răspunsul că nu era supus autorizării; martorul a declarat totuşi că a fost întrebat de către inculpatul I. ce bază legală există pentru reţinerea lui, a răspuns negativ şi, în aceste circumstanţe, a avut loc restituirea armei şi a pungilor cu bile.
A doua zi, respectiv la data de 06.12.2019, în jurul orei 10:30, martorul DD. s-a prezentat pe str. x, Bucureşti, la sediul Brigăzii Poliţiei Rutiere, în urma discuţiei telefonice purtate cu martorul II., şeful compartimentului Cercetări penale şi căruia martorul DD. i-a spus, la telefon, că vine să ridice comprimatele pentru a vedea dacă vor conţine substanţe interzise şi pistolul, pentru a vedea dacă e modificat.
Atunci când martorul DD. a ajuns la Brigada Poliţiei Rutier, martorul II. i-a comunicat că au fost chemaţi de acasă şi agenţii constatatori din seara precedentă (inculpaţii I. şi KK.). Când i-a fost înmânată lucrarea şi plicul cu comprimatele, martorul DD. a observat că lipsesc pistolul, muniţia şi cuţitele şi a întrebat ce s-a întâmplat cu ele, martorul II. i-a spus că inculpatul I. l-ar fi informat că lucrătorii de la Antidrog şi Arme nu s-au prezentat, astfel încât el le-a restituit, cum îi puseseră în vedere ofiţerii săi, cu motivarea că arma era de tip airsoft, astfel că nu este supusă autorizării.
În urma acestei discuţii, martorul II. l-a contactat telefonic pe inculpatul H. şi i-a pus în vedere să îi comunice clientului său să aducă armele şi muniţia pe care le-au descoperit în seara precedentă, iar după aproximativ 3 ore inculpatul G. s-a prezentat şi a predat pistolul şi muniţia, fără a fi identificat cu vreun act de identitate în procesul-verbal încheiat în acest sens, fiind preluate datele de identificare ale procesului-verbal încheiat cu o seară înainte.
Ajuns la sediul DIICOT cu documentele şi obiectele ridicate, martorul DD. a constatat şi a adus la cunoştinţa procurorului de caz faptul că persoana trecută în procesul-verbal de depistare nu este G., cel care conducea autoturismul şi a fost supravegheat, ci fratele acestuia E., primind dispoziţia de a nu aduce la cunoştinţa celor de la Politia Rutieră acest aspect de la procurorul de caz.
Potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică nr. x/11.02.2020, emis de Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, pistolul marca LL., ridicat de la inculpatul G., seria x, model x, calibru 6 mm BB, în contextul folosirii proiectilelor metalice puse la dispoziţie (ridicate de la inculpat şi, unele dintre acestea găsite în interiorul armei) corespund categoriei armelor neletale supuse autorizării prevăzute la categoria C din anexa Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.
Prin rechizitoriu s-a imputat inculpaţilor I., J. şi H. săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, fiind acuzaţi că, la data de 05.12.2019, l-au ajutat pe inculpatul G. să împiedice cercetările într-o cauză penală, sens în care: inculpaţii, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului E., proces-verbal semnat şi de către inculpatul H.. Cu aceeaşi ocazie, inculpaţii I., J. i-au restituit inculpatului G. un pistol, găsit în maşină, pe care acesta îl deţinea, ce a fost adus în ziua următoare la sediul secţiei de poliţie şi ridicat şi cu privire la care s-a stabilit că deţinerea sa era supusă autorizării.
În raport de această acuzaţie, instanţa de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J. s-a reţinut infracţiunea de favorizarea făptuitorului prin raportare la două conduite presupus ilicite: întocmirea procesului-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului G., respectiv pe numele E., precum şi restituirea unui pistol pentru a cărui deţinere era necesară autorizarea. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H. s-s reţinut doar semnarea procesului-verbal de constatare, în calitatea sa de avocat.
În ceea ce priveşte prima conduită pretins ilicită, instanţa a analizat, în raport de cele statuate în Decizia CCR nr. 810/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 249 alin. (1) şi art. 264 din C. pen. din 1969, precum şi ale art. 269 şi art. 298 din C. pen. (respinsă), publicată în Monitorul Oficial nr. 203 din 06 martie 2018, potrivit cărora: 34. Astfel, în ceea ce priveşte noţiunea de "făptuitor", Curtea a constatat că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceasta este definită ca "făptaş; persoană care făptuieşte, realizează ceva", iar potrivit aceluiaşi dicţionar, "făptaş" este acea "persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune". În continuare, Curtea a apreciat că, pentru a stabili înţelesul penal al noţiunii de "făptuitor", trebuie avut în vedere întreg ansamblul legislativ prevăzut de actul normativ în care se regăseşte prevederea criticată, şi anume C. pen.. Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 din C. pen., care definesc infracţiunea şi prevăd formele de vinovăţie în materie penală, rezultă că făptuitor este acea persoană care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. În plus, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 269 din C. pen., constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului săvârşirea faptelor concretizate în ajutorul dat făptuitorului, sub aspectul laturii subiective presupunând intenţia directă calificată prin scop, şi anume în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Având în vedere acest aspect, Curtea a constatat că nu orice faptă ce se concretizează într-un ajutor dat făptuitorului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege - Împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate - a fost urmărit prin realizarea faptei, se va reţine săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului. În realizarea elementului material al infracţiunii de favorizare a făptuitorului, autorul acesteia îşi va fi prefigurat efectul pe care realizarea acestuia îl va avea asupra făptuitorului unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, favorizatorul va avea o reprezentare reală a activităţii desfăşurate de cel favorizat, altfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub forma ajutorului dat făptuitorului.
Din cele statuate de către Curtea Constituţională, reiese faptul că doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege şi anume, împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, a fost urmărit prin realizarea faptei, se va reţine infracţiunea de favorizare a făptuitorului, deopotrivă, distincţia făcută de legiuitor fiind una doar de nuanţă, respectiv înţelegerea sau lipsa unei înţelegeri prealabile sau concomitente săvârşirii faptei; cel de al doilea alineat al acestui paragraf, prevede că favorizatorul va avea o reprezentare reală a activităţii desfăşurate de cel favorizat, astfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub forma ajutorului dat.
S-a mai arătat că nu reies din probatoriul administrat în cauză activităţile care conturează scopul urmărit de către inculpaţii I., J. şi H. prin aşa-zisa favorizare a inculpatului G., neexistând acea reprezentare reală a activităţii ilicite desfăşurate de cel favorizat.
S-a menţionat că, din declaraţiile martorilor audiaţi cu privire la evenimentele din data de 5.12.2019 şi din data de 06.12.2019, respectiv EE., II., MM., DD., JJ., GG. şi FF., nu se conturează, în niciun fel, vreo intenţie infracţională sau vreo activitate întreprinsă de inculpaţii I., J. şi H. care să creeze percepţia că, prin demersurile acestora, pe de o parte, în a-l identifica şi asista juridic pe inculpatul G. şi, de pe altă parte, prin omisiunea de a reţine acea armă considerată ca fiind supusă autorizării, ar fi încercat în vreun fel să îl favorizeze pe inculpatul G.; astfel, lipseşte chiar situaţia premisă - cunoaşterea de către autorul infracţiunii de favorizare a infractorului a faptului că cel favorizat a săvârşit o infracţiune.
Instanţa a remarcat cele consemnate cu privire la conduita martorilor II. şi MM., aceştia precizând că, la momentul la care au intrat în contact cu inculpatul G., practic au acţionat ca inculpaţii J. şi I., MM., precizând că inculpatul G. a intrat în sediul poliţiei fără niciun act de identitate şi că, la momentul predării pistolului şi muniţiei, ar fi fost necesară identificarea persoanei, dar că în acea dimineaţă baza de date a DEPABD nu funcţiona. S-a arătat că, deşi aceştia s-au aflat în eroare cu privire la identificarea corectă a persoanei care a predat pistolul şi muniţia, nu au fost acuzaţi de comiterea vreunei infracţiuni, dispunându-se clasarea în ceea ce îi priveşte.
În ceea ce priveşte restituirea pistolului, martorul JJ. a declarat că acel tip de pistol aer-soft nu ar fi avut nevoie de autorizaţie, era un fel de jucărie, iar cele 3 pachete sigilate, conţineau de fapt bile de plastic, de sticlă şi nu de metal; prin raportare la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, neexistând probe din care să reiasă că respectiva muniţie ar fi fost folosită, creându-se astfel aparenţa că acea armă, împreună cu muniţia care o însoţea, nu ar fi fost supusă unei autorizări speciale.
Concluzionând, Curtea a apreciat că, sub aspectul laturii obiective, fapta celui care favorizează presupune o intenţie directă calificată prin scop, însă acest scop nu a fost descris de procuror şi nici nu rezultă din mijloacele de probă administrate, nici în cursul urmăririi penale şi nici în timpul cercetării judecătoreşti, nu s-a demonstrat faptul că cei trei inculpaţi prin acţiunile lor, au dorit să îngreuneze în vreun fel sau să zădărnicească vreo urmărire penală. Cu privire la acea de a doua condiţie, cea a prefigurării de către cel care favorizează a faptului că cel favorizat a săvârşit o infracţiune, s-a arătat că nici în privinţa acestui aspect nu mai există niciun dubiu, fie şi plecând de la premisa că nu se cunoşteau. Practica judiciară, când evaluează această infracţiune, pleacă de la premisa că persoanele implicate se cunosc; a admite că un lucrător de poliţie care cunoaşte într-o seara, pe întuneric şi legitimează o persoană care se dovedeşte ulterior că nu este acea regăsită în procesul-verbal, ar dori, în vreun fel, să îi acorde vreun sprijin, fără a exista minime dovezi că se cunosc ori cu privire la scopul ce ar fi urmări prin acele acţiuni, nu sunt suficiente. Acelaşi raţionament se aplică şi în cazul inculpatului-avocat, care nu îşi cunoştea anterior clientul.
Referitor la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen., imputată inculpatului G., instanţa a reţinut că nu au fost administrate probe din care să reiasă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că pistolul deţinut de către acesta a fost folosit, din declaraţiile coinculpaţilor I. şi J. reieşind că cele trei pungi cu bile găsite în maşină erau sigilate, aşa cum s-a consemnat şi în procesul-verbal de constatare, întocmit în sera zilei de 05.12.2019.
În drept, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului A. întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale - 06.06.2019, 04.07.2019 şi 13.02.2020) şi deţinere de droguri de risc şi de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (faptă din data de 23.07.2019), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) şi art. 15 din Legea nr. 143/2000.
S-a arătat că, din punctul de vedere al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a vinde martorului colaborator K., la data de 06.06.2019 şi la data de 04.07.2019, 0,66 grame cocaină, respectiv 0,76 grame cocaină, drog de mare risc şi de a deţine, în vederea vânzării, la data de 13.02.2020, 20,87 grame canabis, 179,67 grame canabis, 192,47 grame canabis 181,57 grame canabis şi 0,51 grame canabis
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, din executarea integrală a elementului material al laturii obiective.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului, faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos, se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor.
În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc, din data 23.07.2019, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 trebuie îndeplinite următoarele condiţii: obţinerea de droguri pentru consum propriu, care se poate realiza numai prin una din următoarele modalităţi: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri, subiectul activ al infracţiunii să fie consumator şi deţinerea drogurilor să se facă fără drept.
Prima instanţă a reţinut, în urma evaluării coroborate a probelor, în sarcina inculpatului A., deţinerea la domiciliul său din municipiul Bucureşti, B-dul x nr. 48-56 a cantităţii nete de 5,71 grame heroină şi 1,64 grame canabis pentru consumul propriu.
Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora aprecierea duratei ori cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Aplicând aceste criterii, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., că faptele comise au un pericol social abstract relativ ridicat; faptele concrete prezintă o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, relativ mici, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv 3 acte materiale în decurs de 8 luni.
De asemenea, Curtea a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 635/25.09.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare şi că beneficiază de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de cele comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin adresa nr. x/2021 din data de 11.05.2020 care determină reducerea pedepselor la jumătate.
Curtea a reţinut, de asemenea, că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani închisoare, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi de la 6 luni la 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, limitele de pedepse reduc cu jumătate ca efect al prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi se majorează cu o treime, ca urmare a aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) din C. pen.
Instanţa nu a primit cererea inculpatului formulată prin intermediul apărătorului său ales de aplicare a prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. deoarece inculpatul nu a recunoscut fapta de trafic de droguri de mare risc în modalitatea descrisă în rechizitoriu, ci doar două din actele materiale reţinute în sarcina sa, nefiind astfel incidente prevederile legale invocate.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că fapta inculpatului B. întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale din datele de 23.07.2019, 18.09.2019 şi 13.02.2020) şi art. 15 din Legea nr. 143/2000.
S-a arătat că, din punctul de vedere al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a deţine în vederea vânzării, la data de 23.07.2019, cantitatea netă de 0,81 grame cocaină, de a oferi spre vânzare la data de 18.09.2019 0,04 grame cocaină şi de a deţine în vederea vânzării la data de 13.02.2020 0,89 grame amfetamină.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, din executarea integrală a elementului material al laturii obiective.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos, se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că, prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor. Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora aprecierea duratei ori cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Aplicând aceste criterii, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., că faptele comise au un pericol social abstract relativ ridicat, iar efectul nociv al drogurilor de mare risc este pe deplin cunoscut; faptele concrete prezintă de asemenea o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, relativ mici, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv 3 acte materiale în decurs de 8 luni.
De asemenea, Curtea a reţinut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi că beneficiază de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, în raport de cele comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin adresa nr. x/2021 din data de 11.05.2020 care determină reducerea pedepselor la jumătate.
Curtea a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani închisoare, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar acestea reduc cu jumătate ca efect al prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000.
Faţă de pedeapsa stabilită şi de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, Curtea a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, apreciind că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen.
Curtea a reţinut că fapta inculpatului C., întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale, din datele de 07.06.2019, 30.07.2019 şi 13.02.2020).
S-a arătat că, din punctul de vedere al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a vinde martorului colaborator K. la data de 07.06.2019, cantitatea de 0,96 grame cocaină, iar la data de 30.07.2019, de a vinde aceluiaşi martor cantitatea de 1,14 grame cocaină şi de a deţine în vederea vânzării la data de 13.02.2020, cantitatea de 0,79 grame cocaină.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, din executarea integrală a elementului material al laturii obiective.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor. Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere aceleaşi dispoziţii ale art. 74 alin. (1) din C. pen.. Instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., că faptele comise au un pericol social abstract relativ ridicat, iar efectul nociv al drogurilor de mare risc este pe deplin cunoscut; faptele concrete prezintă de asemenea o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, relativ mici, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv doar 3 acte materiale în decurs de 8 luni.
Instanţa nu a primit cererea inculpatului, formulată prin intermediul apărătorului său ales, de aplicare a prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. deoarece inculpatul nu a recunoscut fapta de trafic de droguri de mare risc în modalitatea descrisă în rechizitoriu, ci doar două din actele materiale reţinute în sarcina sa, nefiind astfel incidente prevederile legale invocate.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, iar în raport de cantităţile relativ mici traficate într-o perioadă lungă în care a fost supus măsurilor de supra veghere, dar şi de atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal ce a facilitat finalizarea cu celeritate a judecăţii în primă instanţă, Curtea a considerat că i se poate reţine circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., care permite reducerea pedepsei dacă sunt relevate aspecte legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Curtea a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoarea de la 5 la 12 ani, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar acestea s-au redus cu o treime ca efect al prevederilor 76 alin. (1) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului D. întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale din datele de 17.07.2019 şi din data de 05/06.12.2019) cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.
S-a arătat că, din punctul de vedere al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a de a vinde la data de 17.07.2019, martorului colaborator K. cantitatea de 1,45 grame cocaină şi de a deţine la data de 05/06.12.2019, în vederea vânzării, un comprimat MDMA şi 1,45 grame cocaină.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re, din executarea integrală a elementului material al laturii obiective.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor. Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. pen. şi a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., că faptele comise au un pericol social abstract relativ ridicat, însă faptele concrete prezintă o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, relativ mici, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv doar 2 acte materiale în decurs de 8 luni.
De asemenea, Curtea a reţinut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi că beneficiază de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000 în raport de cele comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin adresa nr. x/2021 din data de 11.05.2020 care determină reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, dar şi de prevederile art. 19 din legea nr. 682/2002, conform celor comunicate prin adresa nr. x/19.10.2021, emisă de către aceeaşi unitate de parchet, care au ca efect reducerea încă o dată la jumătate a limitelor de pedeapsă.
Curtea a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar acestea se reduc cu jumătate, ca efect al prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi cu încă jumătate, ca urmare a aplicării prevederilor art. 19 din legea nr. 682/2002.
Instanţa a respins cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 83 din C. pen., referitoare la amânarea executării pedepsei, deoarece, în raport de natura infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, ar însemna o greşită individualizare a executării pedepsei.
În schimb, faţă de pedeapsa astfel stabilită şi de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, Curtea a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, apreciind că se impune suspendarea sub supraveghere a executării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 din C. pen.
Prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului E., întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 143/2000.
S-a arătat că, din punctul de vedere al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a vinde la data de 23.07.2019, inculpatului B. cantitatea de 0,81 grame cocaină, de a vinde la data de 29.11.2019 cantitatea de 4,77 grame cocaină pentru o sumă de bani ce urma să fie achitată ulterior şi de a deţine în vederea vânzării la data de 13.02.2020 cantitatea netă de 17,38 grame cocaină.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor. Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. pen.. Aplicând aceste criterii, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., că faptele comise au un pericol social abstract relativ ridicat, însă faptele concrete prezintă o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, relativ mic, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv 3 acte materiale în decurs de 8 luni.
De asemenea, Curtea a reţinut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi că beneficiază de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000 în raport de cele comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin adresa nr. x/2021 din data de 11.05.2020 care determină reducerea pedepselor la jumătate.
Curtea a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani închisoare, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar acestea reduc cu jumătate, ca efect al prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000.
Faţă de pedeapsa stabilită şi de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, Curtea a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, apreciind că se impune suspendarea sub supraveghere a executării, fiind îndeplinite condiţiile obiective şi subiective prevăzute de art. 91 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că fapta inculpatului F., întruneşte atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale din datele de 29.11.2019, 12.12.2019 şi 13.02.2020).
S-a arătat că, din punctul de vedere al laturii obiective al infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a vinde la data de 29.11.2019 cantitatea de 4,77 grame cocaină inculpatului E., de a vinde la data de 12.12.2019, inculpatului G. cantitatea de 9,85 grame cocaină şi de a deţine în vederea vânzării la data de 13.02.2020, cantitatea de 164,24 grame cocaină.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor. Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. pen.. Aplicând aceste criterii în prezenta cauză, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., că faptele comise au un pericol social abstract relativ, însă faptele concrete prezintă o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv doar 3 acte materiale în decurs de 8 luni.
Instanţa nu a primit cererea inculpatului, formulată prin intermediul apărătorului său ales, de aplicare a prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. deoarece inculpatul nu a recunoscut infracţiunea în modalitatea descrisă în rechizitoriu, ci doar primele două actele materiale reţinute în sarcina sa, nefiind astfel incidente prevederile legale invocate.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, este integrat social, conform înscrisurilor depuse la dosar, cantităţile de droguri, traficate într-o perioadă lungă în care a fost supus măsurilor de supraveghere, nu sunt mari, iar atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, nu a îngreunat cercetările şi finalizarea cu celeritate a judecăţii în primă instanţă, apreciind că i se poate reţine circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., care permite reducerea pedepsei dacă sunt relevate aspecte legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Curtea a reţinut că limitele de pedeapsă, fixate în legea specială pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi mare risc, sunt închisoare de la 5 la 12 ani închisoare, iar acestea reduc cu o treime ca efect al prevederilor 76 alin. (1) C. pen.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului G. întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în formă continuată (trei acte materiale din datele de 22.11.2019, 12.12.2019 şi din data de 13.02.2020) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi conducerea unui vehicul având suspendat dreptul de a conduce, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
S-a arătat că din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, elementul material este reprezentat de acţiunile inculpatului de a vinde la data de 22.11.2019, martorului P. cantitatea de 1,60 grame cocaină, de a deţine în vederea vânzării la data de 12.2019, cantitatea netă de 9,85 grame cocaină şi de a deţine în vederea vânzării la data de 13.02.2020, cantitatea de 3,85 grame cocaină.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.
Din punct de vedere subiectiv, Curtea a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos se caracterizează prin intenţie directă, în sensul că prin activităţile desfăşurate, a prevăzut şi a urmărit producerea unei stări de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor.
În ceea ce priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii trebuie ca un conducător autor, al cărui drept de a conducere a fost suspendat şi i s-a eliberat dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie, dar care pe parcursul acestei prohibiţii legale, este surprins încălcând obligaţia de a nu mai conduce vehicule pe drumurile publice, întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.
În cauză din probele administrate s-a reţinut în sarcina inculpatului G. că a încălcat interdicţia legală pe care o avea de a conduce, forma de vinovăţie fiind intenţia directă. Vinovăţia inculpatului, în contextul faptei expuse, îmbrăcând forma intenţiei directe s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) din C. pen.. Aplicând aceste criterii, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, că faptele comise au un pericol social abstract relativ ridicat, însă faptele concrete prezintă o gravitate medie, având în vedere atât cantităţile traficate, relativ mici, cât şi ritmicitatea acestor vânzări, respectiv 3 acte materiale în decurs de 8 luni.
De asemenea, Curtea a reţinut că inculpatul este singurul care nu a recunoscut, nici măcar parţial, vreunul din actele materiale ale infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc de care a fost acuzat, încercând să minimalizeze activitatea sa infracţională, prin recunoaşterea doar a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Curtea a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani închisoare, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pentru infracţiunea prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 06 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi inculpaţii G., A., C., F. şi H..
Procurorul a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate apreciind că există o contradicţie între considerente şi dispozitiv, nu a fost motivată hotărârea ca urmare a lipsei analizei probatoriului administrat în ceea ce priveşte soluţiile de achitare dispuse în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. privind pe inculpaţii I., J., H. şi G..
Sub acest aspect, s-a arătat că, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că falsul intelectual nu are elementele clasice de tipicitate, din moment ce inculpaţilor J. şi I. nu li s-a comunicat identitatea persoanei care urma să fie oprită în trafic, nesusţinându-se nici teza unei conivenţe între cei trei, iar faptul că au consemnat datele altei persoane reprezintă o eroare de identificare, întâlnită în practică, eroare în care s-a aflat şi inculpatul H.. A mai arătat că, prima instanţă a reţinut ca nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals intelectual şi instigare la fals intelectual pentru un argument eronat, respectiv aceea că ar fi de neconceput instigarea la fals intelectual fără săvârşirea infracţiunii de fals. Sub acest aspect, a apreciat că motive de fapt corespund unui temei juridic distinct, respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a sau art. 16 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
De asemenea, procurorul a invocat faptul că instanţa de fond nu a analizat acuzaţiile formulate în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual sub aspectul celor doua elemente reţinute: încheierea procesului-verbal care atesta în mod nereal identitatea persoanei oprită în trafic ca fiind E., iar nu G., şi consemnarea modului în care a fost stabilită identitatea numitului G. ca fiind E.. Procurorul a apreciat că instanţa a analizat activitatea infracţională cel mult sub aspectul unei infracţiuni de abuz în serviciu şi nu sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, motivând că inculpaţilor nu li se poate reţine o vinovăţie sub aspectul îndatoririlor de serviciu. În ceea ce priveşte atestarea în mod fals a identităţii lui G., instanţa nu a analizat infracţiunea de fals intelectual din perspectiva elementelor constitutive.
A mai susţinut că nu a fost analizată activitatea infracţională raportat la formele de participaţie ale inculpaţilor, autor, instigator sau complice.
A considerat că nici în ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a făptuitorului, instanţa nu a analizat acuzaţia, în condiţiile în care exista situaţia premisă, săvârşirea unor infracţiuni, respectiv conducerea unui autovehicul având suspendat dreptul de a conduce şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, cu privire la care inculpaţii au dat ajutor în scopul îngreunării tragerii la răspundere penală.
Cu privire la infracţiunea de nerespectare a armelor şi muniţiilor, instanţa nu a analizat acuzaţia adusă, care consta în aceea că, la data de 05.122019, în timp ce se afla pe str. x, mun. Bucureşti, inculpatul G. a deţinut în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x un pistol tip airsoft cu muniţie din metal, armă supusă autorizării, nu a analizat probele, respectiv raportului de constatare criminalistică conform căruia pistolul marca LL., ridicat de la inculpat, corespunde categoriei armelor neletale supuse autorizării, prevăzute la categoria C din anexa Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor muniţiilor. S-a arătat că singura apreciere a instanţei a fost aceea că nu s-au făcut probe din care să reiasă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că pistolul deţinut a fost folosit.
În egală măsură, procurorul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor de achitare dispuse sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, în privinţa inculpaţilor I., J., complicitate la fals intelectual, în privinţa inculpatului H. şi instigare la fals intelectual în privinţa inculpatului G..
Sub acest aspect, a susţinut că, din acuzatia formulată, rezulta falsificarea procesului-verbal de cei doi agenţi de poliţie sub cel puţin două aspecte: întocmirea procesului-verbal sub numele lui Panait Cosmin, deşi, în realitate, persoana oprită era G. şi omisiunea de a menţiona modalitatea reală de stabilire a identităţii.
Cu privire la întocmirea procesului-verbal sub numele lui E., s-a arătat că, din probele administrate, rezulta că persoana oprită nu era E., ci G.. De altfel, instanţa a constatat că, în procesul-verbal, s-a atestat în mod fals că persoana oprită e E., deşi în realitate era G., însă a reţinut că nu ar fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective. Procurorul a susţinut că, în condiţiile în care în procesul-verbal este atestată identitatea unei alte persoane, nu se poate reţine neîndeplinirea elementelor de tipicitate obiectivă.
S-a arătat că eroarea sau lipsa intenţiei vizează latura subiectivă şi nu latura obiectivă a infracţiunii, motiv pentru care instanţa trebuia să analizeze întrunirea condiţiilor pentru tragerea la răspundere penală raportat la fiecare inculpat în parte.
Cu privire la inculpatul G., procurorul a menţionat că în mod evident îşi cunoştea identitatea reală şi a acţionat cu intenţie pentru a-i determina pe cei doi agenţi de politie să întocmească procesul-verbal pe numele fratelui său, în scopul de a se sustrage de la răspundere penală. Instanţa trebuia să dispună condamnarea inculpatului sub aspectul săvârşirii, fie a infracţiunii de instigare la fals intelectual, fie pentru participaţie improprie la fals intelectual, în condiţiile în care ar fi considerat că cei doi agenţi de poliţie ar fi întocmit procesul-verbal fără vinovăţie. Astfel, a apreciat că soluţia de achitare este nu doar nefondată, ci şi nelegală.
Cu privire la inculpatul H., a considerat că acesta, cunoscând identitatea reală a clientului său, de altfel aceasta fiind trecută pe împuternicirea avocaţială, i-a sprijinit pe G. şi pe cei doi agenţi de poliţie să întocmească procesul-verbal pe numele Panait Cosmin, semnând acel proces-verbal şi întărind astfel prezumţia de legalitate a înscrisului. Faptul că inculpatul a cunoscut că procesul-verbal este întocmit pe numele altei persoane rezultă nu doar din împuternicirea avocaţială, ci şi din declaraţia inculpatului G. care a menţionat că a luat legătura cu avocatul său şi i-a comunicat faptul că şi-a declinat o identitate falsă. Având în vedere că inculpatul a acţionat cu intenţie, procurorul a susţinut că instanţa trebuia să dispună condamnarea sub aspectul săvârşirii fie a infracţiunii de complicitate la fals intelectual, fie pentru participaţie improprie la fals intelectual.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii J. şi I., procurorul a considerat că au acţionat cu intenţie în scopul de a-l favoriza pe inculpatul G.. A apreciat că modalitatea consemnată de stabilire a identităţii este una falsă, întrucât inculpatul nu avea niciun document de identitate pe numele Panait Cosmin. Astfel, atât cei doi poliţişti, cât şi G. au arătat ca acesta nu a prezentat o carte de identitate pe numele E., întrucât nu ar fi avut-o asupra sa, de asemenea, nu a prezentat nici permis de conducere pe numele E., întrucât, conform declaraţiei inculpatului E., nu îi fusese încredinţat permisul de conducere, iar din procesul-verbal rezultă că, întrucât nu a prezentat un permis de conducere, s-a accesat baza de date. Procurorul a susţinut, în acest context, că neprezentarea unui act pe baza căruia se putea stabili identitatea, impunea întocmirea unui proces-verbal de identificare, cu atât mai mult cu cât privea o persoană suspectată de comiterea unor fapte penale grave. În cauză inculpaţii nu au întocmit un astfel de proces-verbal, neputând justifica modalitatea în care au stabilit identitatea numitului G. ca fiind E..
De altfel, nici atunci când avocatul inculpatului G., inculpatul H., s-a prezentat având asupra sa împuternicirea avocaţială cu numele real, inculpaţii nu au solicitat explicaţii cu privire la neconcordanţa de nume. A mai precizat că scopul de a-l sprijini pe G. urmează să fie analizat în cadrul infracţiunii de favorizare a făptuitorului, din perspectiva modului fals în care s-a consemnat stabilirea identităţii lui G., precum şi din perspectiva faptul că aceştia au avut la dispoziţie atât mijloace tehnice, bazele de date pe care le-au accesat, dar şi împuternicirea avocaţială ce consemna numele real, G., urmând a se reţine că aceştia nu s-au aflat în eroare, ci au acţionat cu intenţie, fiind întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective ale infracţiunii.
De asemenea, cu privire la omisiunea de a menţiona în procesul-verbal modalitatea de stabilire a identităţii persoanei oprite, s-a arătat că inculpaţii au menţionat, contrar realităţii, că au solicitat documentele personale ale celui oprit şi au constatat că se numeşte E., în condiţiile în care acesta nu a prezentat un act de identitate. Inculpaţii, agenţi de poliţie, ar fi trebuit să consemneze că cel oprit în trafic nu a prezentat un act de identitate şi să ateste în mod concret şi real modalitatea de stabilire a identităţii sale, potrivit Legii nr. 192/2019, fie prin prezentarea unui act prevăzut cu fotografie, fie pe baza declaraţiilor acesteia, precum şi a verificărilor realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces. S-a apreciat că indicarea modalităţii de stabilire a identităţii cu ocazia întocmirii procesului-verbal este obligatorie potrivit legii şi produce consecinţe juridice importante. În cazul în care inculpatul G. ar fi declarat identitatea nereală doar verbal, astfel cum a susţinut inculpatul J., "metodologia cere precizarea modalităţii de stabilire a identităţii doar atunci când un şofer oprit în trafic nu prezintă un act de identitate cu fotografie şi îşi declara identitatea doar verbal. În acest caz se întocmeşte un proces-verbal de identificare." Or, în cauză, nu a fost întocmit un proces-verbal de identificare şi nici nu se precizează cum a fost stabilită identitatea.
Procurorul a mai invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea făptuitorului, în privinţa inculpaţilor I., J. şi H..
În acest sens, a apreciat că prin fapta inculpaţilor J. si I., cu complicitatea inculpatului H., de a întocmi procesul-verbal pe numele E., persoană ce avea dreptul de a conduce valabil, s-a realizat ajutorul în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere având permisul suspendat,
De asemenea, s-a apreciat că prin fapta inculpaţilor, de a nu consemna în procesul-verbal faptul că în autoturismul inculpatului G. a fost identificat un pistol cu muniţie metalică aferentă, precum şi omisiunea ridicării acestora, deşi se solicitase în mod expres de către ofiţerul BCCO DD., era de natură să îngreuneze cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, în lipsa muniţiei şi a descrierii corespunzătoare a bunurilor, lipsind elemente necesare pentru evaluare. Procurorul a susţinut că faptele sunt confirmate de probele administrate şi de modul de derulare a evenimentelor.
Reprezentantul Ministerului Public a mai invocat nelegalitatea soluţiei de achitare a inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, apreciind că instanţa de fond nu a analizat nici probele administrate, nici acuzaţia.
S-a arătat că, potrivit concluziilor raportului de constatare criminalistică nr. x/1 1.022020, emis de Institutul National de Criminalistică Serviciul Expertize Criminalistice, pistolul marca LL., ridicat de la inculpatul G., seria x, model x, calibru 6 mm BB, în contextul folosirii proiectilelor metalice puse la dispoziţie (ridicate de la inculpat unele dintre acestea găsite în interiorul armei), corespund categoriei armelor neletale supuse autorizării, prevăzute la categoria C din anexa Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor muniţiilor.
Evaluând acuzaţia, procurorul a susţinut că acţiunea de deţinere presupune primirea şi păstrarea de către o persoană fizică sau juridică a armelor neletale, din categoria celor supuse autorizării, indiferent cu ce titlu. S-a arătat că nu are nicio importanţă dacă acestea sunt deţinute ca urmare a cumpărării, împrumutului, donaţiei sau pentru a fi păstrate. De asemenea, pentru existenta infracţiunii nu are importanţă perioada deţinerii, nici cantitatea sau calitatea armelor, important fiind ca acestea să fie în stare de funcţionare. Portul presupune acţiunea subiectului activ, persoană fizică, de a avea asupra sa arme neletale din categoria celor supuse autorizării şi/sau muniţii, indiferent de perioada de timp sau loc. A apreciat că infracţiunea există chiar dacă persoana fizică poartă numai muniţie sau numai o armă neletală din categoria celor supuse autorizării.
Procurorul a mai invocat nelegalitatea reţinerii art. 43 alin. (5) din C. pen. în privinţa inculpatului A. arătând că, în mod nelegal, instanţa a dispus condamnarea reţinând că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; respectiv de la 6 luni la 3 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, întrucât limitele se reduc cu jumătate, ca efect al prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi se majorează cu o treime, ca urmare a aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) din C. pen.
La stabilirea tratamentului sancţionator, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din C. pen. şi nu ale art. 43 alin. (5) din C. pen., care vizează recidiva postexecutorie, întrucât inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 635/25.09.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare.
De asemenea, s-a mai invocat netemeinicia reţinerii circumstanţei atenuante, prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., în privinţa inculpaţilor C. şi F., cu consecinţe pe aspectul individualizării judiciare a pedepselor.
În final, procurorul a invocat netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor G., E., F., A., D., B. şi C. sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, apreciind că, pe baza probatoriului administrat, în cauză se poate constata existenţa unei organizări preexistente cu rolurile determinate, stabile, dar şi cu mijloace de comunicare între inculpaţi, în scopul desfăşurării unor operaţiuni cu droguri.
În susţinerea apelului, inculpatul C. a invocat faptul că, prin rechizitoriu se reţin trei acte materiale, iar în dispozitivul sentinţei se face vorbire doar de două astfel de acte. S-a arătat că, deşi instanţa de fond, în considerente, antamează chestiunea a trei acte materiale, a reţinut cu referire la actul material din 13.02.2020, o cantitate mai mare de droguri ridicată, deşi această chestiune a fost tranşată de către procuror când a rectificat rechizitoriul. Cu toate acestea, instanţa de fond reţine, în mod eronat, ca fiind ridicată o cantitate mult mai mare, de 17,38 grame, ce nu are corespondent în realitate. Având în vedere diferenţa mare de cantitate, dublată de considerentele sentinţei, conform cărora ritmicitatea a fost foarte mică, pe parcursul a 8 luni, doar 3 acte materiale, a considerat că reţinerea eronată a acestei cantităţi a condus la îndepărtarea apărărilor, conform căreia a deţinut această cantitate în vederea consumului propriu.
Inculpatul a mai solicitat reindividualizarea pedepsei, apreciind că instanţa de fond a aplicată o pedeapsă mult prea severă în raport cu fapta reţinută în sarcina sa.
A mai invocat faptul că, pe parcursul procesului penal, a formulat un denunţ la DIICOT, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
De asemenea, a mai arătat că în cuprinsul considerentelor, s-a reţinut aplicarea unei pedepse complementare pe o perioadă de 2 ani, iar în dispozitiv a fost menţionată o perioadă de 3 ani.
Inculpatul A. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate de către prima instanţă, apreciind că este disproporţionată în raport de faptele comise, precum şi cu atitudinea de recunoaştere adoptată. A susţinut că a recunoscut faptele, a avut o atitudine sinceră în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, singura conduită nerecunoscută referindu-se la fapta din data de 13.02.2020, când s-a apreciat eronat că drogurile găsite la percheziţie erau destinate vânzării şi nu consumului propriu. A arătat că drogurile pe care le-a remis martorului colaborator erau achiziţionate pentru propriul consum.
Inculpatul G. a solicitat schimbarea încadrării juridice cu privire la cele două acte materiale, reţinute în actul de sesizare ca fiind activităţi de trafic de droguri (actele materiale din data de 12.12.2019 şi 13.02.2020), din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată (trei acte materiale), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în două infracţiuni în concurs, respectiv infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, actul material din data de 22.11.2019 şi infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, actele materiale din data de 12.12,2019 şi 13.02.2020, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
În acest sens, a apreciat că probatoriul administrat, respectiv declaraţiile inculpaţilor G. şi F., declaraţia martorului Z. şi faptul că nu s-au găsit la percheziţia domiciliară a inculpatului G., sume de bani, obiecte specifice în derularea unui trafic de droguri (cântar, cantităţi mari de droguri, staniol, folii), faptul că acesta era încadrat în muncă şi îşi procura venituri licite, susţin solicitarea sa.
În ceea ce priveşte actul material din data de 22.11.2019, a considerat că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.
De asemenea, a solicitat reindividualizarea pedepsei prin prisma cererii de schimbare a încadrării juridice anterior menţionate, reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a denunţului formulat în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a răspunsului primit de la procuror, la data de 14.03.2023, din care rezultă faptul că s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei denunţate.
Inculpatul H. a invocat greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual în infracţiunea de complicitate la fals intelectual, apreciind că reţinerea în sarcina sa a complicităţii la infracţiunea de fals intelectual constituie o veritabilă extindere a procesului penal cu privire la alte fapte şi nu o schimbare de încadrare juridică şi a solicitat achitarea, întrucât nu este îndeplinită condiţia esenţială reprezentată de calitatea subiectului activ, avocatului lipsindu-i calitatea de funcţionar public (în raport cu infracţiunea de fals intelectual).
Inculpatul F. nu a depus în scris motive de apel, însă cu ocazia dezbaterilor a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea procesuală de recunoaştere a faptei.
În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:
- 15 martie 2023, când s-a acordat termen pentru pregătirea apărării;
- 26 aprilie 2023, când s-au susţinut cererile de probatorii, iar instanţa a încuviinţat cererile aşa cum au fost formulate în scris şi susţinute în şedinţă publică de către inculpaţii C., G. şi A., precum şi de către reprezentantul Ministerului Public. La acelaşi termen inculpaţii au arătat că nu înţeleg să dea declaraţii în apel, menţin cele relatate anterior şi/sau valorifică dreptul la tăcere (apelantul intimat inculpatul G. a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de judecată; apelantul intimat inculpat A. a arătat că menţine declaraţia dată în faţa instanţei de fond şi nu doreşte să dea declaraţie în etapa procesuală a apelului; apelantul intimat inculpat C. a afirmat că nu doreşte să dea declaraţie în faza procesuală a căii de atac; apelantul intimat inculpat F. a arătat că înţelege să menţină declaraţiile date în faţa instanţei de fond; apelantul intimat inculpat H. a precizat că înţelege să se prevaleze de dreptul la tăcere; apelantul intimat inculpat J. a arătat că menţine declaraţia dată anterior şi nu doreşte să dea declaraţie în calea de atac a apelului; apelantul intimat inculpat B. a arătat că nu are nimic de adăugat faţă de cele relatate anterior; apelantul intimat inculpat I. a arătat că înţelege să menţină declaraţiile date în faza urmăririi penale şi a judecăţii pe fond şi că nu doreşte să dea declaraţie la acest moment procesual; apelantul intimat inculpat E. a afirmat că nu doreşte să dea declaraţie în etapa procesuală a apelului).
- 24 mai 2023, când s-a procedat la audierea martorilor JJ. şi DD.;
- 7 iunie 2023, când s-a procedat la audierea martorilor GG., P. şi K.;
- 20 septembrie 2023, când a fost audiat martorul EE. şi au avut loc dezbaterile.
Conţinutul probatoriilor administrate în cursul judecării apelului vor fi în continuare redate integral pentru ca ulterior, punctual, în raport cu situaţia juridică a fiecărui participant, să fie reluate aspectele relevante, utile contribuţiei infracţionale analizate.
Audiaţi în faza apelului martorii au declarat următoarele:
Martorul GG.: Menţin în totalitate declaraţiile date anterior în cauză.
Întrebări formulate de Reprezentantul Ministerului Public:
1. Cine v-a solicitat serviciile de asistenţă juridică, cine a întocmit delegaţia, cine a comunicat datele clientului?
Răspuns: Serviciile de asistenţă juridică mi le-a solicitat clientul meu FF., respectiv telefonic în seara din ajunul zilei de Sfântul Nicolae, pentru o persoană despre care mi-a comunicat că este un amic de-al său. FF. era un client vechi al societăţii noastre de avocatură. I-am comunicat că voi apela la unul din avocaţii din departamentul penal al societăţii, pentru că eu nu mă pot prezenta. Nu mi-a spus numele persoanei respective, dar am dedus din exprimarea dumnealui că este vorba despre o persoană pe care eu nu o cunoşteam. Delegaţia a întocmit-o colegul meu, H., conform indicaţiilor oferite de către FF.. Delegaţia a fost întocmită în parcarea unei staţii peco din apropierea secţiei de poliţie din str. x, indicaţiile referindu-se la datele persoanei ce urma să fie reprezentată mai departe. Precizez că domnul H. nu îl cunoştea pe FF., cu atât mai puţin pe persoana care urma să fie asistată.
2. Inculpatul H. era instruit de către dvs. să ia legătura cu clientul pentru a înţelege situaţia acestuia în mod particular şi a reuşi să facă o apărare efectivă?
Răspuns: H. este avocat definitiv colaborator în cadrul societăţii, fără cabinet individual şi fără clientelă proprie.
3. Vi s-a comunicat de către H. că în seara respectivă nu a putut lua legătura cu clientul şi care a fost motivul?
Răspuns: Imediat după ce s-a terminat activitatea, colegul meu m-a sunat pentru a-mi relata rezumativ ceea ce s-a întâmplat în seara respectiv. Mi-a spus că organele de cercetare penală i-au respectat drepturile persoanei respective, în sensul că l-a lăsat să ia legătura cu viitorul client, însă faptic acest lucru nu s-a putut realiza prea bine deoarece, pe de o parte, persoana ce urma să fie asistată avea o lamelă în gură pentru prelevarea de probe de salivă şi nu putea să vorbească, iar ulterior, nu au putut avea discuţii confidenţiale din cauza spaţiului care era foarte mic, unde erau mulţi poliţişti în încăpere. Mi-a mai comunicat faptul că, clientul a părut nemulţumit de faptul că nu m-am prezentat eu, lucru care ulterior mi-a fost confirmat de către FF.. De aici reticenţa acestuia în a comunica cu avocatul lui practic.
4. Vi s-a trimis procesul-verbal încheiat de către organele de poliţie, prin mesaj Whatsapp, de către domnul H.?
Răspuns: În ziua următoare, persoana asistată de către domnul H. mi-a comunicat pe whattsapp un proces-verbal, din câte îmi amintesc era vorba de un proces-verbal de predare a unei arme. Nu aveam cum să deduc nume din moment ce nu le ştiam de dinainte, întrucât nu mi s-au comunicat. Presupun că persoana respectivă avea numărul meu de telefon de la FF.. Totodată, acea persoană m-a întrebat telefonic cum facem cu banii, referindu-se la onorariu. Probabil în acel context i-am răspuns persoanei respective printr-un mesaj că voi rezolva cu Cosmin, referindu-mă la FF.. Ştiu că în ziua următoare organele de poliţie l-au chemat pe domnul Panait la sediul poliţiei să predea o armă şi domnul Panait m-a sunat întrebându-mă dacă îl putem asista eu sau colegul meu în această activitate, respectiv să meargă la poliţie să predea arma. Eu i-am comunicat că nici eu şi nici colegul nu putem să îl asistăm, având alte activităţi, dar l-am rugat să mă sune după şi să îmi spună ce s-a întâmplat. În acest context, a rezultat acea conversaţie pe whattsapp.
5. Aţi trimis respectivul proces-verbal domnului H. şi l-aţi întrebat de ce s-a întocmit pe numele de Panait Cosmin în loc de G.?
Răspuns: Nu i-am trimis procesul-verbal domnului H. şi nu aveam de unde să deduc existenţa a două persoane, atâta timp cât eu nu cunoşteam pe niciuna dintre cele două persoane. Precizez că H. mi-a mărturisit după întocmirea dosarului penal că niciodată nu ar face lucruri de genul acuzaţiilor aduse, nu şi-ar risca în nici un caz cariera pentru care a muncit foarte mult.
Martorul JJ.: Menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond.
Sunt poliţist, funcţionar public cu statut special, în prezent împuternicit adjunct al şefului secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Bucureşti.
Nu reţin exact data, prin anul 2019-2020, în timp ce eram împuternicit adjunct al şefului Brigăzii Rutiere, din cadrul DGPMB, mă aflam în unitate întrucât am coordonat o misiune legată de o partidă de fotbal, cu participarea unui număr însemnat de spectatori.
La acea dată s-au petrecut evenimentele care fac obiectul prezentei cauze. Din câte îmi amintesc, un echipaj de poliţie a avut o constatare în trafic. Cei doi lucrători de poliţie sunt părţi din dosar, mi-am amintit numele lor acum, Stan şi I.. Erau mai mulţi poliţişti în curtea unităţii, fiind implicaţi în acea misiune, era pe final misiunea, începeau să se retragă din teren şi am aflat că echipajul a avut o constatare mai deosebită, în sensul că după oprirea în trafic, au fost conduse la sediul unităţii persoanele respective, din autoturismul oprit. Era vorba despre o armă tip airsoft, la acel moment, că a fost găsită şi mai multe bunuri şi obiecte, despre care nu îmi aduc aminte.
Ştiu că a venit şi avocatul ales, care să îi reprezinte pe cei aflaţi în autoturismul oprit şi au fost consultări specifice colegilor, în legătură cu ce ar trebui să facă în continuare referitor la această depistare în trafic, respectiv ce documente trebuie să fie întocmite, dacă s-au săvârşit fapte penale ori contravenţionale.
Au fost anunţaţi colegi de la structurile de specialitate de combatere a crimei organizate. Din ce am înţeles la momentul respectiv, totul a pornit de la o sesizare a colegilor de la structura de crimă organizată, de a fi oprit acel autoturism.
Deşi eu nu eram la comanda unităţii atunci, eram acolo cu cealaltă misiune pe care o coordonam, am recomandat colegilor care au făcut constatarea să se întocmească un proces-verbal detaliat, cu toate aspectele constatate şi să fie menţionate toate bunurile care au fost găsite, să fie informaţi colegii din structurile menţionate, pentru a acorda sprijin de specialitate. Am rugat şi ofiţerul de serviciu să se implice în contactarea colegilor şi solicitarea de sprijin. Nu mai reţin exact dacă am discutat aceleaşi aspecte şi cu ofiţerul care era la comandă. Am spus că după ce e documentaţia completă să fie prezentată grupei operative.
Ştiu că am solicitat sprijin colegilor de la structura de arme şi muniţii, ofiţerul de serviciu chiar a venit în curte şi toată lumea încerca să stabilească o legătură cu specialiştii din domeniul armelor, pentru a se stabili care este procedura de urmat în continuare.
Din ce reţin, la acel moment, în urma convorbirilor, s-a spus că nu este o armă care să aibă un regim special. Nu s-a constatat într-un document, acestea erau informaţiile la acel moment. Nu ştiu unde se afla arma la acel moment.
Până am plecat eu nu s-a prezentat nimeni, doar mi s-a transmis, nu îmi amintesc de către cine, că arma nu impune un regim special. Bănuiesc că arma a fost adusă la sediul secţiei, pentru că şi autoturismul a fost adus, alături de cei opriţi în trafic.
Nu îmi amintesc alte aspecte. La plecare concluzia care se contura la acel moment a fost să se întocmească documentaţie, cât mai detaliată, cu tot ce s-a constatat, să fie solicitat sprijinul structurilor de specialitate şi să fie prezentată toată documentaţia grupei operative, care era asigurată cu poliţişti desemnaţi ca organe de cercetare penală, pentru a se stabili dacă sunt indicii cu privire la săvârşirea unei fapte penale.
Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:
1. Aţi fost informat cu acea ocazie, că, pe lângă această armă, în interiorul autoturismului, ar fi fost identificată şi muniţie metalică?
R: Am fost informat, erau mai multe bunuri, identificate în autoturism. Nu s-a menţionat despre muniţie. Ştiu că era vorba despre o cutie cu bile, dar nu îmi amintesc să fi precizat cineva din ce material erau, metalice sau de plastic.
2. În condiţiile date, respectiv în situaţia în care a fost identificată o astfel de armă de către organe de poliţie din cadrul Brigăzii Rutiere de poliţie, având în vedere faptul că nu erau specialişti în arme şi muniţii, aveau obligaţia de a ridica armamentul?
R: Pentru a fi ridicată arma şi muniţia era nevoie de o bază legală şi exact asta a fost concluzia. Dacă exista o contravenţie care presupunea măsura complementară a ridicării, să fie aplicată şi să fie ridicată, ori dacă se întocmeşte dosar penal, să fie ridicată la dosar, pentru cercetări. Dacă nu exista nici contravenţie, nici infracţiune, nu exista bază legală să ridice arma.
Martorul DD.: Menţin declaraţia dată în faţa instanţei de fond.
În momentul săvârşirii faptelor aveam calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul BCCO Bucureşti, calitate pe care o am şi în prezent.
Din ce îmi amintesc, cred că în decembrie în anul 2019, în timp ce ne aflam într-o activitate de supraveghere, am solicitat unui echipaj din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti să oprească un autoturism, în care se afla la volan una dintre persoanele pe care le supravegheam la momentul respectiv, într-un dosar al DIICOT Bucureşti, în care eram delegat. Am solicitat acest lucru, întrucât aveam suspiciunea că în autoturism se găseau substanţe interzise, care ne interesau pe noi în cauză. Un echipaj de la Brigada Rutieră a oprit autoturismul în zona Unirii şi au desfăşurat activităţile specifice.
La ceva timp după ce autoturismul a fost oprit, cred că poliţiştii de la rutieră au luat legătura cu mine, nu mai reţin exact şi mi-au spus ce au găsit în autoturism, în urma controlului, respectiv mai multe comprimate, un pistol, cred că şi un cuţit. Ştiu că am discutat cu ei şi le-am spus să ridice comprimatele şi pistolul pentru expertizare. La ceva timp, am discutat cu ei şi au spus că merg la sediul Brigăzii Rutiere pentru a întocmi documentele şi a finaliza activitatea.
Întrucât activitatea de supraveghere a continuat, nu am mai ţinut legătura cu poliţiştii de la Brigada Rutieră, în seara respectivă. A doua zi, am mers la sediul Brigăzii Rutiere pentru a lua procesul-verbal de constatare şi bunurile ridicate. În dimineaţa respectivă am luat legătură cu domnul II., din cadrul brigăzii respective.
Atunci când am ajuns la sediul lor, domnul II. mi-a spus că pistolul a fost restituit şi că au fost ridicate doar comprimatele. Am luat procesul-verbal de constatare şi comprimatele şi m-am deplasat la sediul DIICOT.
Ţin minte că la sediul brigăzii domnul II. mi-a spus că cei care au făcut constatarea au fost chemaţi de acasă, întrucât sunt probleme cu procesul-verbal de constatare, în sensul că pistolul a fost restituit şi a fost trecut că este de culoare verde, colegii fiind chemaţi de acasă pentru clarificarea situaţiei.
Domnul II. l-a contactat telefonic pe domnul Panait şi i-a solicitat să se prezinte la sediul Brigăzii Rutiere cu pistolul în cauză. Nu mai reţin care dintre cei doi fraţi a fost solicitat.
Eu am plecat la sediul DIICOT cu documentele, iar ulterior, domnul II. m-a contactat telefonic, pentru a merge la sediul Brigăzii Rutiere, să îmi predea pistolul, împreună cu procesul-verbal din dimineaţa respectivă, întrucât domnul Panait, la solicitarea sa, îl adusese.
În momentul în care am citit cele două procese-verbale am constatat faptul că în acestea sunt trecute datele de identificare ale numitului Panait Cosmin, iar nu ale lui G., persoana pe care o supravegheam în seara solicitării către Brigada Rutieră. G. se afla în acel autoturism la momentul solicitării, numai el, fără fratele său.
I-am adus la cunoştinţă doamnei procuror ce am constatat cu ocazia citirii celor două procese-verbale, alături de procesul-verbal de constatare mai era şi o împuternicire avocaţială, pe care era trecut numele G..
Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:
1. Cum aţi luat la cunoştinţă că la volanul autoturismului se afla G.?
R: Eram în activitate de supraveghere, domnul G. a coborât din autoturism, în zona Unirii, atunci am văzut cu certitudine că el este. În momentul în care a fost oprit de către poliţiştii din cadrul Brigăzii Rutiere, mă aflam la cca. 30 m de locul opririi. Îi cunosc pe ambii fraţi.
2. În condiţiile discuţiilor pe care le-aţi purtat cu inculpaţii I. şi Stan, le-aţi spus să ridice şi comprimatele?
R: În discuţiile purtate cu cei doi, din ce îmi amintesc, le-am spus să ridice pistolul şi comprimatele. Nu mi-au spus că refuză acest lucru. Ultima discuţie a fost în sensul că le vor ridica, nu îmi amintesc cu exactitate. În urma expertizării la laborator specializat s-a constatat că nu erau interzise la deţinere.
Întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat J.:
1. Aveaţi cunoştinţă despre faptul că G. avea permisul de conducere suspendat?
R: În momentul respectiv, când am solicitat, ştiam cu ceva timp în urmă că avea suspendat dreptul de conducere G., însă, în seara respectivă nu eram sigur dacă mai era suspendat. G. a fost singur în autoturism.
2. La momentul la care aţi solicitat sprijinul Brigăzii Rutiere, aţi indicat şi numele persoanei aflate la volanul autoturismului?
R: Nu i-am spus numele şi prenumele persoanei care conducea autoturismul.
Întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat I.:
1. Întrebare reformulată de către Înalta Curte: Cum se prezentau comprimatele, a doua zi, când v-au fost remise?
R: Erau într-o cutie de culoare verde. Menţiunea "verde" din procesul-verbal se referea la pistolul de culoare verde, din ce îmi amintesc.
2. V-au precizat cei doi inculpaţi, I. şi Stan, de ce nu au ridicat pistolul?
R: Cred că am avut o discuţie a doua zi, la sediu, cu domnul I.. Domnul I. mi-a spus că aşa au decis şefii, nu îmi amintesc exact.
Întrebări formulate de către Înalta Curte:
1. În momentul în care aţi discutat cu cei doi lucrători de poliţie, I. şi Stan, aceştia v-au precizat numele persoanei oprite în trafic?
R: nu.
Martorul EE.: Menţin declaraţia acordată pe parcursul procesului penal.
Nu mai cunosc data exactă, eram în serviciu, ca şef de schimb, undeva în jurul 18 sau chiar mai târziu, am fost apelat prin sistemul radio de colegul meu, I., care mi-a comunicat că un domn de la o structură a Ministerului de Interne, nu îmi aduc aminte exact care, i-a spus că urmează să treacă prin zona lui un autoturism în care sunt droguri şi m-a întrebat ce să facă. Am spus că, aşa cum e normal, să dea curs informaţiei, chiar dacă vine de la un cetăţean sau de la un cadru MAI, să ia măsurile legale care se impun.
Fiind singur în intersecţia la Piaţa Unirii, în sprijinul lui l-am mai trimis şi pe domnul Stan, care îşi desfăşura activitatea la baza pantei Mitropoliei. Nu am avut niciun fel de suspiciune cu privire la corectitudinea lor, cunoscându-i ca fiind poliţişti integri.
În cadrul activităţilor, la un moment dat, am trecut pe la intersecţia de la Piaţa Unirii, am văzut că era o maşină oprită şi făceau un control amănunţit al maşinii respective.
Le-am spus să-şi facă treaba, cum era normal, eu mi-am văzut de activităţile mele. La ieşirea din schimb, eu trebuie să centralizez activitatea fiecărui agent în parte şi să o raportez mai departe.
Ulterior, ştiu că au venit la bază cu persoana care conducea maşina respectivă, ştiu că au făcut verificări şi pe staţia pe care o are fiecare poliţist şi au mers şi la Dispeceratul Brigăzii Rutiere să facă verificări amănunţite, întrucât persoana respectivă nu avea documente de identitate asupra sa.
Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public:
1. Vă mai amintiţi, colegii dvs., atunci au comunicat dacă persoana oprită în trafic avea asupra sa permis şi carte de identitate?
R: Aşa am înţeles, de la colegii mei, că nu avea actele de identitate asupra sa.
2. În situaţia în care o persoană care este depistată în trafic nu are documente asupra sa, cum se stabileşte identitatea persoanei?
R: Se solicită date persoanei respective, date de identificare, nume, prenume, data naşterii, CNP, cât mai multe date, se introduce informaţia în staţia mobilă pe care o are fiecare poliţist asupra lui şi la datele respective apare o fotografie, dacă sunt corecte. Imaginea se compară cu persoana.
3. Se întocmeşte şi un proces-verbal de identificare în astfel de situaţii?
R: Nu.
4. Ne puteţi spune ceva despre o armă care ar fi fost identificată în maşină cu acea ocazie?
R: Mi-am adus aminte acum, ar fi fost o armă, s-a sunat de la dispeceratul Brigăzii Rutiere la serviciul arme şi muniţii, de unde s-a spus că nu face obiectul cercetărilor, nu reprezintă obiectul lor de activitate, întrucât acea armă nu este supusă autorizării.
Întrebări formulate de către apărătorul ales al apelantului inculpat J.:
1. În activitatea dvs., cunoaşteţi să fi existat vreodată erori de identificare a persoanelor atunci când a fost interogată baza de date, pentru persoanele care nu deţineau asupra lor documente de identitate?
R: Da, destul de curent se întâmplă asemenea erori, întrucât imaginea este foarte mică şi nu se pot distinge detalii.
Martorul P.: Menţin în totalitate declaraţia dată în calitate de suspect la data de 13.02.2020.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatul G..
1. De cât timp îl cunoşteaţi pe inculpatul G.?
Răspuns: Îl cunosc de mai mult timp, dinainte de fapta ce face obiectul prezentului dosar. Pot să spun că îl cunosc pe G. de aproximativ 10 ani.
2. În data 22.11.2019 puteţi să spuneţi unde v-aţi întâlnit cu inculpatul G.?
Răspuns: Nu ştiu exact adresa, era un restaurant numit, NN., sau "OO., situat pe str. x. M-am întâlnit cu G. în interiorul restaurantului adică pe holul dintre uşa de ieşire şi uşa de intrare în restaurant. Uşa de ieşire avea geamuri, dar nu ştiu dacă era închisă sau deschisă.
3. De cine eraţi însoţit în maşină când aţi mers la restaurant?
Răspuns: Îl ştiu din vedere pe băiat, nu ştiu cum îl cheamă, doar am apelat la el să mă ducă acolo pentru că eu consumasem alcool.
4. Aţi comunicat prietenului care este scopul deplasării?
Răspuns: Nu.
5. Anterior datei de 22.11.2019, când a avut loc ultima discuţie între dvs. şi G.?
Răspuns: Nu îmi aduc aminte data exactă, cred că în preajma Crăciunului din anul anterior. Întâlnirea de la restaurant am stabilit-o cu G. printr-o discuţie telefonică purtată tot în data de 22.11.2019.
6. În declaraţia de suspect dată la DIICOT a existat vreun moment presiune din partea celui care v-a luat declaraţia?
Răspuns: Nu au fost exercitate presiuni sau altfel de acte asupra mea, eu am declarat adevărul.
Martorul K.: Menţin în totalitate declaraţiile date anterior în cauză.
Întrebări formulate de apărătorul apelantul inculpat A.:
1. În ce condiţii l-aţi cunoscut pe inculpatul A.?
Răspuns: Nu îmi aduc aminte, ştiu că aveam nişte prieteni comuni, dar nu îmi aduc aminte contextul exact în care ne-am întâlnit.
2. În ce condiţii aţi cumpărat cele două doze de cocaină de la inculpat la data de 06.06.2019 şi cea din data de 04.07.2019?
Răspuns: Eu ştiam că A. se ocupă cu vânzarea de cocaină, în anul 2019 am fost implicat într-un dosar având ca obiect trafic de droguri, în calitate de inculpat. Am avut opţiunea de a participa la un flagrant pentru a obţine o reducere a pedepsei. Propunerea mi-a fost formulată de către procurorul ca instrumenta acel caz. Procurorul ştia că A. era implicat în traficul de droguri şi eu ştiam, dar menţionez că anterior nu cumpărasem droguri de la A.. Am fost autorizat să particip la aceste acte de trafic, fiind însoţit de lucrătorii de poliţie. Ştiam cum arată A., îl cunoşteam dinainte.
3. De unde ştiaţi că A. făcea trafic de droguri?
Răspuns: Aveam cunoştinţe comune, se ştia acest aspect, nu era un secret.
4. Puteţi preciza ce discuţii aţi avut cu A. anterior celor două acte de cumpărare?
Răspuns: Din ce îmi aduc aminte am discutat la telefon, dar nu îmi aduc aminte detalii din cauza trecerii timpului. Am stabilit un loc de întâlnire şi o oră.
5. Aţi fost cel care l-aţi prezentat pe D. inculpatului A.?
Răspuns: Nu mai ştiu exact cum s-a întâmplat.
6. Inculpatul A. v-a îndrumat către o altă persoană, menţionând că el nu se ocupă cu traficul de droguri?
Răspuns: Nu îmi aduc aminte dacă mi-a zis aşa ceva.
7. Aţi insistat ca A. să vă vândă cele două doze?
Răspuns: Nu îmi aduc aminte de câte ori l-am întrebat. Nu îmi aduc aminte dacă m-a refuzat în vreun moment. La acel moment eu eram stresat şi presat şi făceam ce era nevoie, fiind împins de la spate de către procurori şi de către reprezentanţii poliţiei. Mi s-a spus că dacă nu voi participa la flagrant nu mi se va reduce pedeapsa. Nu am fost obligat de nicio persoană să particip la flagrant. A fost alegerea mea.
Întrebări formulate de apărătorul inculpatului C.:
1. La întrebarea formulată de apărătorul inculpatului C., citindu-mi-se paragraful 3 din pagina 3 din declaraţia dată în faza de urmărire penală în data de 12.02.2020, arăt că numitul, Cosmin, la care fac referire este C. pe care îl identific în sala de judecată.
2. Cum l-aţi cunoscut pe inculpat C.?
Răspuns: Ne-am cunoscut la sala de forţă, PP. situată zona Piaţa Delfinului, Şoseaua Pantelimon. Nu sunt sigur, dar cred că l-am cunoscut pe inculpat în anul 2017.
3. Cum aţi aflat că inculpatul C. vindea cocaină?
Răspuns:Nu mai ştiu de la cine am aflat, dar cel mai probabil tot de la vreun prieten comun. Eu cu C. ne întâlneam ocazional la sala de forţă, unde purtam discuţii scurte. În cadrul acestor discuţii nu cred că am vorbit şi despre vânzarea cumpărarea de droguri. Prietenul comun cred că tot la sală l-am întâlnit. Nu pot să spun că era prieten, dar era cunoştinţă comună tot de la sala de forţă.
4. Cum aţi ajuns să îl contactaţi pe Instagram pe inculpatul C. pentru a cumpăra droguri?
Răspuns: Nu aveam altă metodă de a-l contacta. L-am contactat în urma propunerii formulate de procuror pentru a beneficia de reducerea pedepsei. Nu mai ştiu dacă procurorul avea informaţia potrivit căreia inculpatul C. vindea droguri sau am furnizat eu această informaţie.
Probele relevante în raport cu soluţia
La fundamentarea hotărârii, instanţa de apel va avea în vedere declaraţiile date în faţa sa, declaraţiile din faţa instanţei de fond, înscrisurile depuse în apel, ca şi cele deja existente la dosar, proba ştiinţifică (raport de constatare criminalistică).
În ceea ce priveşte valorificarea probatoriilor administrate în faze procesuale anterioare apelului, se constată că o eventuală achiesare a părţilor ori necontestarea probatoriului deja administrat face posibilă folosirea acestuia în fundamentarea prezentei hotărâri, fără ca vreuna dintre probele astfel valorificate să aibă un caracter determinant.
În cursul judecări în apel, inculpaţii au participat personal şi au fost asistaţi de apărători aleşi sau desemnaţi din oficiu, şi-au valorificat apărările prin formularea şi administrarea de probe, respectiv audieri de martori şi depunerea de înscrisuri. Probatoriul evaluat coroborat, inclusiv cel din faza apelului, administrat la solicitarea procurorului ori a inculpaţilor, profită situaţiei juridice a tuturor participanţilor, în limitele în care vizează faptele ce constituie acuzaţii.
Principiul in dubio pro reo
Principiului in dubio pro reo a fost evocat în motivele de apel şi concluziile orale din cadrul dezbaterilor de către de procuror şi apărare. Problematica este, de principiu, relevantă întrucât incidenţa sa implică pronunţarea unei soluţii de achitare, în considerarea art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar excluderea sa echivalează cu răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie şi pronunţarea unei soluţii diferite asupra acţiunii penale.
Jurisprudenţă europeană
Principiul prezumţiei de nevinovăţie, aşa cum reiese din articolul 6 alin. (2) din CEDO şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, impune ca procurorul să dovedească fără dubiu vinovăţia inculpatului (61). Principiul in dubio pro reo (62), care, potrivit doctrinei majoritare, decurge tot din această dispoziţie, îşi găseşte aplicarea în hotărârea judecătorească. Astfel, acesta reprezintă o expresie specifică a principiului prezumţiei de nevinovăţie.
Pentru instanţa penală, spre deosebire de Ministerul Public, acest principiu nu este o normă de probaţiune, ci o normă de decizie. Teza nu îi spune judecătorului când să aibă îndoieli, ci cum trebuie să decidă atunci când are îndoieli. Dacă într-un proces penal nu se poate lămuri cu suficientă certitudine dacă un inculpat a săvârşit o infracţiune, atunci acesta trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie (63). Dreptul procesual penal ţine seama de această împrejurare, deoarece impune judecătorului ca, în vederea condamnării inculpatului, să aibă convingerea vinovăţiei acestuia dincolo de orice dubiu rezonabil; în această privinţă, cerinţele intimei convingeri a judecătorului se stabilesc conform prevederilor dreptului procesual penal naţional şi de aceea pot diferi de la un stat membru la altul (64). Principiul in dubio pro reo îi asigură inculpatului dreptul să fie tratat ca şi cum nevinovăţia sa a fost dovedită (65). Conform acestuia, din perspectiva procesului penal şi a protecţiei drepturilor fundamentale, nu există diferenţă calitativă între achitarea din lipsă de probe şi achitarea ca urmare a constatării fără dubiu a nevinovăţiei inculpatului (66). (CJUE, Concluziile Avocatului General, prezentate la 3 mai 2007(1), Cauza C-62/06, cu privire la a treia întrebare preliminară, paragrafe 66 şi 67).
Jurisprudenţă naţională
Standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o garanţie procesuală a aflării adevărului şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, acest standard asigură respectarea prezumţiei de nevinovăţie până la momentul asumării de către judecător a convingerii cu privire la vinovăţia inculpatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, asumare concretizată prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare (Decizia CCR nr. 618 din 22 sept. 2020, M. Of. nr. 31 dec. 2020, paragraf 30/Decizia nr. 47 din 16 februarie 2016, M. Of. nr. 323 din 27 aprilie 2016).
Curtea a constatat că soluţia legislativă constituie transpunerea în dreptul pozitiv a exigenţelor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, asigurând dreptul inculpatului la un proces echitabil. Astfel, având competenţa de a aprecia diferitele elemente de probă, în vederea stabilirii vinovăţiei inculpatului, instanţa de apel nu poate pronunţa hotărârea de condamnare decât după readministrarea obligatorie a declaraţiilor pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare şi care au fost suficiente pentru a-l determina pe judecătorul primei instanţe să se îndoiască de temeinicia acuzaţiei şi să motiveze achitarea acestuia (CCR, Decizia nr. 692 din 8 noiembrie 2018, M. Of. nr. 324 din 24 aprilie 2019, paragraf 22; ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia nr. 177/2019).
Prezumţia de nevinovăţie nu poate fi anulată decât prin certitudinea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului, certitudine bazată pe probe neîndoielnice, aşa încât, atâta vreme cât nu s-au stabilit cu certitudine temeiurile răspunderii penale, aceasta nu poate avea loc (ÎCCJ, decizia nr. 122 din 27 martie 2006 a Completului de 9 judecători; în acelaşi sens şi ÎCCJ, s.p., decizia nr. 3418 din 18 iunie 2004).
Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluţia ce se impune este achitarea inculpatului de către instanţa de judecată (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007). În considerentele acestei decizii s-a arătat că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen.., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci inculpatul trebuie achitat. (extras din considerentele I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007).
Problematica prescripţiei răspunderii penale
Instanţa de control judiciar va evalua instituţia prescripţiei răspunderii penale, în raport de deciziile instanţei de contencios constituţional nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a Deciziei nr. 67/2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.
În considerentele deciziei, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: (...) deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (par. 72); În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (paragraf 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale (paragraf 74); Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate." (paragraf 76).
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1) din C. pen.. Astfel, decizia instanţei de control constituţional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forţă juridică a instituţiei prescripţiei speciale, cu consecinţa revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce va continua să curgă neîntrerupt (dacă nu s-a împlinit anterior deciziilor).
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia penală substanţială, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.
În acest context, evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripţie, efectele întreruptive de prescripţie ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.
Problematica împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale este eficientă în cauză în raport cu infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu.
Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, termenul general de prescripţie se va calcula, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de la data săvârşirii faptei.
Activitatea colaboratorului autorizat
În raport cu activitatea colaboratorului şi investigatorului se menţionează că aceştia au fost autorizaţi prin ordonanţa procurorului să efectueze activităţile descrise, inclusiv cumpărarea de droguri, interceptarea şi înregistrarea audio-video, în mediu ambiental, însă numai în condiţiile art. 148 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv în urma emiterii mandatelor ori confirmării autorizaţiilor de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, astfel că probatoriile sunt legal obţinute şi, de altfel, necontestate de părţi în calea de atac (a se vedea f. x şi urm., vol. II, dup).
Dialogurile interceptat şi redate în cuprinsul proceselor-verbale, ca şi declaraţiile ori procesele-verbale de consemnare a activităţilor depuse, în contextul ansamblului probatoriilor, justifică concluzia preexistenţei, constanţei, persistenţei în timp a conduitelor infracţionale pentru făptuitorii vizaţi de procedeele probatorii administrate cu ajutorul colaboratorului şi investigatorului, fără a se surprinde o activitate de provocare din partea acestora. Relevante sunt în acest context succesiunea evenimentelor în cazul vânzărilor cu accent pe discuţiile ambientale şi cantitatea, natura sau specificul bunurilor identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare ce dovedesc implicarea făptuitorilor în conduita infracţională, anterior activităţii autorizate şi ulterior, cu caracter de îndeletnicire asumată.
Examinând apelurile de faţă, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat direct şi nemijlocit în calea de atac şi a celui necontestat de către părţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că situaţia de fapt a fost riguros stabilită de către prima instanţă. Evaluările bazate pe susţinerile părţilor şi probatoriile administrate în apel nu au aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, ci susţin soluţiile pronunţate.
Sentinţa este motivată pe toate aspectele specifice şi utile soluţiei pronunţate, iar modificarea din calea de atac este rezultatul probatoriilor administrate în apel, împlinirii termenului de prescripţie, după pronunţarea hotărârii atacate şi reindividualizării judiciare, consecinţă a incidenţei şi aplicării unor cauze legale de reducere a pedepsei în calea de atac.
Decizia vizează reformarea rezolvării acţiunii penale în privinţa infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu (încetarea procesului penal ca urmare a incidenţei prescripţiei răspunderii penale) şi individualizarea judiciară a pedepselor, soluţia fiind pronunţată în favorem.
Infracţiuni de trafic de droguri şi de deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000
Potrivit art. 2. alin. (1) din actul normative menţionat, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art. 4 alin. (1), cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Individualizarea judiciară a pedepselor principale.
Înalta Curte va avea în vedere şi va reevalua criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., subliniind, sub aspectul circumstanţelor reale, contribuţiile individuale, efective, determinate în principal prin numărul actelor de executare dovedite, cantitatea şi natura drogului, obiect material al infracţiunii.
Circumstanţele de ordin personal, ca atitudinea ori conduita procesuală pot deveni relevante cauzei în contextul decelării unor cauze legale de reducere a pedepsei. Alte circumstanţe de ordin personal, ca lipsa antecedentelor penale, înserarea în viaţa socială, conduita familială corectă, minori în întreţinere, un nivel de pregătire corespunzător ori stabilitatea financiară din profesii ori activităţi remunerate onest nu constituie elemente utile individualizării judiciare in favorem, ci aspecte de normalitate.
Individualizarea judiciară a pedepselor acccesorii şi complementare
Potrivit art. 66 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa poate dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b).
Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.
Văzând texul de lege referitor la interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) şi lit. b) în mod cumulativ, natura infracţiunii şi modul de operare, ce pot genera nedemnitate în raport cu o funcţie de reprezentativitate în cadrul autorităţilor publice sau în orice alte funcţii publice care implică exerciţiul autorităţii de stat şi în condiţiile angajării răspunderii penale pentru aceste infracţiuni, se va dispune interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, cumulativ cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ca pedeapsă complementară, pe o durată determinată, cât şi ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Instanţa de control judiciar constată că pedepsele complementare şi accesorii în conţinut, nu au făcut obiectul devoluării în calea de atac, astfel că vor fi menţinute, inclusiv în considerarea argumentului că întregesc ori completează, în mod legal şi eficient, tratamentul sancţionator.
Eventuala neconcordanţa a duratei pedepsei complementare, evocate în motivele de apel de către inculpatul C., va fi evaluată ca eroare materială, îndepărtată prin prezenţa soluţie, ce va menţine cuantumul stabilit prin dispozitivul sentinţei (infra, Situaţia juridică a inculpatului C.).
Situaţia juridică a inculpatului A.
Acuzaţia. În sarcina inculpatului A. s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni continuate de trafic de droguri (trei acte de executare), prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin. (1) art. 43 alin. (5) din C. pen. [art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 79 alin. (3) din C. pen..], constând în aceea că, la data de 06.06.2019, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,66 grame cocaină contra sumei de 350 RON; la data de 04.07.2019, în jurul orei 16:30, în timp ce se afla în zona staţiei de metrou Iancului, Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,76 grame cocaină contra sumei de 350 RON; iar la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării, la reşedinţa sa din mun. Bucureşti, Şoseaua x, cantităţile nete de 20,87 grame cannabis, 179,67 grame cannabis, 192,47 grame cannabis, 181,57 grame cannabis şi 0,51 grame cannabis.
Motivele de apel ale inculpatului, apărările formulate, conduita procesuală sunt subsumate reducerii pedepsei pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în considerarea atitudinii sincere atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi a instanţei de judecată, cu menţiunea, în cazul ultimul act material, a faptului că drogurile au fost destinate consumului propriu, aspect reiterat şi în ultimul cuvânt în apel.
Procurorul a exercitat calea de atac în privinţa acestui inculpat doar sub aspectul reţinerii greşite a art. 43 alin. (5) din C. pen., solicitând aplicarea unei pedepse legale, în baza art. 43 alin. (1) din C. pen.
Probatorii relevante. Înalta Curte constată că inculpatul a achiesat la toate probele administrate în faza urmăririi penale şi a instanţei de fond, nu a propus probe în apel, cu excepţia audierii martorului K.. Prin încheierea din data de 26 aprilie 2023, în apel, s-a admis solicitarea, martorul fiind audiat în şedinţa din 7 iunie 2023 când a declarat că menţine cele relatate în fazele procesuale anterioare, iar la întrebările formulate de apărătorul apelantului inculpat A. a arătat că nu îşi aminteşte împrejurările în care l-a cunoscut. Referitor la cumpărarea celor două doze de cocaină de la inculpat, la datele de 06.06.2019 şi de 04.07.2019, a relatat: ştiam că A. se ocupă cu vânzarea de cocaină, în anul 2019 am fost implicat într-un dosar având ca obiect trafic de droguri, în calitate de inculpat. Am avut opţiunea de a participa la un flagrant pentru a obţine o reducere a pedepsei. Propunerea mi-a fost formulată de către procurorul ce instrumenta acel caz.
Procurorul ştia că A. era implicat în traficul de droguri şi eu ştiam, dar menţionez că anterior nu cumpărasem droguri de la A..
Am fost autorizat să particip la aceste acte de trafic, fiind însoţit de lucrătorii de poliţie. Ştiam cum arată A., îl cunoşteam dinainte. (...) Aveam cunoştinţe comune, se ştia acest aspect, nu era un secret (n.n. că inculpatul A. ar fi vândut droguri) . (...) din ce îmi aduc aminte am discutat la telefon, dar nu îmi aduc aminte detalii din cauza trecerii timpului. Am stabilit un loc de întâlnire şi o oră. (...) Nu îmi aduc aminte de câte ori l-am întrebat. Nu îmi aduc aminte dacă m-a refuzat în vreun moment. La acel moment eu eram stresat şi presat şi făceam ce era nevoie, fiind împins de la spate de către procurori şi de către reprezentanţii poliţiei. Mi s-a spus că dacă nu voi participa la flagrant nu mi se va reduce pedeapsa. Nu am fost obligat de nicio persoană să particip la flagrant. A fost alegerea mea.
Probatoriul evaluat coroborat, cu accent pe cel administrat în faza apelului, la solicitarea procurorului ori a celorlalţi inculpaţi, ce profită şi situaţiei juridice a inculpatului A., în limitele în care vizează faptele ce constituie acuzaţii în raport cu acest făptuitor, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, ci susţine soluţia pronunţată. În plus, astfel cum deja s-a evocat, situaţia de fapt a fost corect evaluată şi reţinută în sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Din probele administrate în apel, dar şi în fond şi în cursul urmăririi penale, la care partea a achiesat, amintim: declaraţiile investigatorului sub acoperire şi procesele-verbale întocmite de în cadrul activităţii autorizate de către investigatorul "Panait Cosmin", declaraţiile colaboratorului cu identitate reală K., procesul-verbal de transcriere a discuţiilor purtate de către inculpat cu colaboratorul autorizat la data de 6.06.2019 şi 4.07.2019 referitoare la cantităţi şi preţuri ce urmau a face obiectul tranzacţiei şi la stabilirea întâlnirii în vederea vânzării şi planşele foto aferente care surprind momentele predării pliculeţului şi primirii banilor, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatulu
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, actul material din data de 13.02.2020, contrar susţinerilor inculpatului care a recunoscut deţinerea drogurilor, însă a arătat că ar fi fost destinate consumului, în raport de cantitatea relativ mare de droguri ce a fost identificată la domiciliul acestuia în urma percheziţiei domiciliare, a manierei păstrării prin divizarea cantităţii (în dormitor au fost găsite, pe canapea, două pachete, ambalate într-o pungă şi într-o cutie, urme de substanţă albă au fost identificate şi pe masa din bucătărie) şi ascunderea acesteia (în balcon, în interiorul unei lăzi frigorifice), instanţa de control judiciar apreciază că substanţele erau destinate vânzării, iar nu consumului (cantităţile nete de 20,87 grame cannabis, 179,67 grame cannabis, 192,47 grame cannabis, 181,57 grame cannabis şi 0,51 grame cannabis). Amintim că apărarea nu a invocat probatorii noi pe acest aspect, mărginindu-se a solicita reevaluarea motivului deţinerii, fără alte desluşiri.
În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi mare risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că probele administrate fac dovada deplină a faptului imputat, respectiv deţinerea la domiciliu a cantităţii nete de 5,71 grame heroină şi 1,64 grame canabis pentru consumul propriu.
Reiterăm aceea că inculpatul A. a achiesat cu privire la această infracţiune la restul probelor administrate în faza urmăririi penale şi nu a propus probe noi, cu excepţia reaudierii martorului K.. Din probele administrate în apel, dar şi în fond sau în cursul urmăririi penale la care partea a achiesat, relevante în privinţa acestui act de executare, amintim: declaraţia inculpatului A.; declaraţia martorului K. din faţa instanţei de apel; procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Poliţia Sectorului 3, secţia nr. 13, la data de 23.07.2018 care s-au deplasat la adresa din municipiul Bucureşti; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din aceeaşi dată, respectiv 23.07.2018; raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/20.11.2018, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din care reiese că probele înaintate erau constituite din 5.71 grame pulbere care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 şi 1,64 grame canabis, drog de risc ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 . Toate acestea au fost evaluate riguros de instanţa de fond, concluzia fiind aceea a deţinerii, de către inculpatul A., în apartamentul său, în data de 23.07.2018, a unor cantităţi droguri de risc şi mare risc, respectiv 1,64 grame canabis şi 5,71 grame cocaină, pentru consumul propriu . De altfel, la data de 17.12.2018, a fost pusă în mişcare acţiune penală pentru această infracţiune .
Înalta Curte constată că prima instanţă, dintr-o evidentă eroare materială, a menţionat, ca dată a săvârşirii faptelor, 23.07.2019, deşi materialul probator şi actele procesuale şi procedurale din dosarul conexat nr. x/2018 atestau indubitabil ca dată a săvârşirii, 23.07.2018.
Instanţa de control judiciar evaluează ca riguroasă concluzia instanţei de fond referitoare la analiza elementelor constitutive ale infracţiunii şi la suficienţa probatoriilor în răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie. Totuşi, pentru această infracţiune răspunderea penală este înlăturată, fiind împlinit termenul de prescripţie.
Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.
Înalta Curte constată că termenul de prescripţie se determină, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată. Pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în raport de momentul săvârşirii faptei, data de 23.07.2018, termenul general de prescripţie, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 22.07.2023.
Faţă de aceste aspecte, instanţa de control judiciar, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., va dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (faptă din 23.07.2018), întrucât, la data de 22.07.2023, a intervenit prescripţia răspunderii penale (sentinţa a fost pronunţată la data de 06.12.2022).
Ca urmare, se impune admiterea apelului inculpatului, descontopirea pedepsei rezultante, de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicate de către prima instanţă, în pedepsele componente, pe care instanţa de control judiciar le va repune în individualitatea lor, subsecvent, pronunţându-se soluţiile distincte de condamnare, ce implică evaluarea, tratamentului sancţionator în cadrul pluralităţii infracţionale a recidivei postcondamnatorii şi încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum.
Critica procurorului referitoare la nelegalitatea reţinerii art. 43 alin. (5) din C. pen. în privinţa inculpatului A. este întemeiată
Procurorul a susţinut că săvârşirea infracţiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie impunea aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din C. pen., iar nu cele ale art. 43 alin. (5) din C. pen., care vizează recidiva postexecutorie.
Instanţa de fond a constatat că inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 635/25.09.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare, iar ulterior a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (2) din C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie în cazul săvârşirii unui concurs de infracţiuni.
Apelul parchetului este fondat, prin prisma faptului că instanţa, deşi a aplicat în mod corect tratamentul sancţionator prin cumul aritmetic, în condiţiile art. 96 alin. (2) şi art. 43 alin. (2) din C. pen., menţiunile referitoare la recidiva postexecutorie (art. 43 alin. (5) din C. pen.) au influenţat limitele de pedeapsă în care a intervenit individualizarea, aspect evident în contextul menţiunii stabilirii cuantumului minimului pentru infracţiunea de trafic de droguri, de 3 ani şi 4 luni (minimul fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare).
În acest context, instanţa de control judiciar constată că intervalul de pedeapsă dedus din incidenţa art. 15 din Legea nr. 143/2000, redus la jumătate, pentru fiecare infracţiune în mod distinct, devine 2 ani şi 6 luni la 6 ani, respectiv 3 luni la 1 an şi 6 luni închisoare, pedepsele aplicate de prima instanţă fiind de 3 ani şi 4 luni şi 6 luni.
În considerentele sentinţei s-a menţionat faptul că limitele de pedeapsă fixate în legea specială sunt închisoare de la 5 la 12 ani, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi de la 6 luni la 3 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, limitele ce se reduc cu jumătate, ca efect al prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi se majorează cu o treime, ca urmare a prevederilor art. 43 alin. (5) din C. pen., aplicându-se o pedeapsă în cuantumul minimului special pentru trafic de droguri şi orientată către minimul special pentru deţinere în vederea consumului (p.29).
Relevantă dezbaterii este individualizarea pedepsei principale sub aspectul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Instanţa de control judiciar consideră că acest cuantum, de 3 ani şi 4 luni închisoare, stabilit spre minim, în intervalul de pedeapsă decelat în urma incidenţei textului referitor la cauza legală de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, corespunde criteriilor de individualizare, fiind judicioasă în cazul unităţii legale de infracţiune, săvârşite cu astfel de antecedenţă penală ce justifică reţinerea perseverenţei infracţionale, în condiţiile recunoaşterii (exclusiv) a acestei acuzaţii. Instanţa de apel va valorifica şi circumstanţe reale defavorabile legate de natura drogului, cantitatea, pluralitatea de acte de executare.
În continuare, Înalta Curte constată că tratamentul sancţionator stabilit faţă de acest inculpat impunea aplicarea dispoziţiilor evocate de instanţa de fond, art. 96 alin. (4) din C. pen. (dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei) şi a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din C. pen. (când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta).
Evaluând antecedenţa penală relevantă stabilirii tratamentului sancţionator, se constată că: prin sentinţa penală nr. 635 din data de 25.09.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 21.10.2017, în baza art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (faptă din data de 16.02.2017), s-au interzis, cu titlu de pedeapsa accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., iar, în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durata de 2 ani. În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
Constatând că infracţiunea pentru care se va pronunţa soluţia de condamnare a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, în intervalul suspendării condiţionate în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 635 din 25.09.2017, se impune revocarea suspendării şi adăugarea, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, a pedepsei de 2 ani închisoare (condamnare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii), măsuri legale şi necesare pentru finalizarea tratamentului sancţionator. În final, în urma cumulului, inculpatul urmează a executa o pedeapsă principală rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare.
Înalta Curte constată că, în cazul inculpatului A., executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate este singura modalitate ori posibilitate în raport de cuantumul său.
Cumulul pedepselor accesorii şi complementare
Se vor menţine şi pedepsele accesorii şi complementare în limitele celor stabilite de prima instanţă, inclusiv pe lângă pedeapsa rezultantă, maniera individualizării acestora fiind temeinică şi, de altfel, necriticată în apel.
În privinţa cumulului pedepselor complementare, potrivit art. 45 lit. b) din C. pen., în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune, iar potrivit alin. (5), dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pedepsele complementare şi accesorii sunt de aceeaşi natură şi conţinut ca cele aplicate prin condamnarea anterioară. Sentinţa penală nr. 635/2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a rămas definitivă la data de 21.10.2017, astfel că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durata de 2 ani, s-a executat până la data de 20.10.2019.
Ca urmare, în urma operaţiunii contopirii pedepselor completare şi accesorii, inculpatul va executa pedeapsa complementară aplicată în prezenta cauză şi pedeapsa accesorie pe durata pedepsei principale, astfel, în baza art. 45 alin. (3) lit. b), art. 65 şi art. 67 alin. (2) din C. pen., se vor aplica faţă de inculpat:
- pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
- pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
Situaţia juridică a inculpatului C.
Acuzaţia. În sarcina inculpatului C. s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni continuate de trafic de droguri de mare risc (trei acte de executare), constând în aceea că, la data de 07.06.2019, în timp ce se afla pe str. x, municipiul Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 0,96 grame cocaină, contra sumei de 800 RON; la data de 30.07.2019, în timp ce se afla pe str. x, municipiul Bucureşti, i-a vândut martorului colaborator K. cantitatea netă de 1,14 grame cocaină, contra sumei de 800 RON; iar la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti cantitatea netă de 0.76 grame cocaină.
Motivele de apel ale inculpatului, apărările formulate, conduita procesuală
Inculpatul a invocat faptul că prin rechizitoriu se reţin trei acte materiale în sarcina sa, iar în dispozitivul sentinţei se referă doar la două acte materiale, precum şi faptul că instanţa de fond a reţinut, cu privire la actul material din data de 13.02.2020, o cantitate mult mai mare de droguri decât cea reală, astfel că a fost înlăturată apărarea conform căreia drogurile erau destinate consumului propriu. În esenţă, a evocat o neconcordanţă ori o contradicţie între considerente şi dispozitivul sentinţei şi o ignorare a limitelor acuzaţiei.
De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în considerarea conduitei de recunoaştere şi cooperare cu organul judiciar susţinute, prin formularea unui denunţ şi suspendarea executării pedepsei.
Procurorul a exercitat calea de atac în privinţa acestui inculpat, sub aspectul greşitei reţineri a incidenţei circumstanţei atenuante judiciare, prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.
Probatorii relevante. Înalta Curte constată că inculpatul a achiesat la toate probele administrate în faza urmăririi penale şi a instanţei de fond, nu a propus probe în apel, cu excepţia înscrisurilor în dovedirea cauzei legale de reducere a pedepsei.
Probatoriul evaluat coroborat, inclusiv cel din faza apelului administrat la solicitarea procurorului ori a celorlalţi inculpaţi, ce profită şi situaţiei juridice a inculpatului, în limitele în care vizează faptele ce constituie acuzaţii în raport cu acest făptuitor, nu au aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, ci susţine soluţia pronunţată. În plus, astfel cum deja s-a evocat, situaţia de fapt a fost corect evaluată şi reţinută în sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Din probele administrate în apel, dar şi în fond şi în cursul urmăririi penale, la care partea a achiesat, amintim: declaraţia investigatorului sub acoperire "Panait Cosmin", colaboratorului cu identitate reală K. (reaudiat în apel); procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire, având numele de cod "Panait Cosmin", precum şi de către colaboratorul cu identitate reală K.; declaraţiile inculpatului C. din cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond; concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/11.06.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din care rezultă că proba înaintată era constituită din 0.96 grame cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000; concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.11.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din care rezultă că proba înaintată era constituită din 1.14 grame pulbere care conţine cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000; concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din care rezultă că probele analizate se compuneau din 0,76 grame pulbere cu cocaină şi piracetam, drog de mare risc ce face parte din tabelele anexă nr. II din Legea nr. 143/2000; procesul-verbal de percheziţie domiciliară .
Probatoriul administrat în apel, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, ci susţine soluţia pronunţată. În plus, amintim că situaţia de fapt a fost corect evaluată şi reţinută de către instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată.
Chiar dacă în dispozitivul hotărârii atacate se menţionează condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată, 2 acte materiale - din datele de 07.06.2019, respectiv 30.07.2019, Înalta Curte constată că această menţiune reprezintă o evidentă eroare materială, în cuprinsul considerentelor instanţa de fond evaluând toate cele trei acte materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, punctual, în raport cu fiecare dintre cele trei evocând acuzaţia, probatoriul relevant, poziţia procesuală a inculpatului de recunoaştere a primelor acte de executare şi de negare în raport cu actul deţinerii a 0,76 grame pulbere cu cocaină şi piracetam, din data de 13.02.2020, pe care a motivat-o în considerarea propriului consum (p.10-13 din sentinţă).
În egală măsură, se reţine că menţiunea din cuprinsul considerentelor referitoare la cantitatea de 17,38 grame cocaină deţinută în vederea vânzării la data de 13.02.2020, constituie, de asemenea, o eroare materială. Evaluarea instanţei efectuată cu ocazia analizei acestei infracţiuni a avut în vedere cantitatea corectă de 0,76 grame pulbere cu cocaină, aşa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/06.03.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor.
De altfel, se constată că în cuprinsul rechizitoriului, la secţiunea în drept, procurorul a menţionat în mod eronat cantitatea de 17,38 grame cocaină, deşi în analiza probatoriului, din cuprinsul aceluiaşi act, este menţionată cantitatea corectă, reală, deţinută în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti, de inculpatul C., la data de 13.02.2020, respectiv 0,76 grame cocaină.
Mai mult, procurorul de caz a remediat acest aspect, prin procesul-verbal din data de 06.10.2020, prin care a dispus îndreptarea erorii materiale evidente din cuprinsul rechizitoriului, la secţiunea în drept, cu privire la inculpatul C. referitoare la încadrarea juridică dată uneia dintre infracţiuni, pentru care a fost greşit menţionat "la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti, str. x, cantitatea netă de 17,38 grame cocaină", urmând a se citi "la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti cantitatea netă de 0.76 grame cocaină" .
În ceea ce priveşte ultimul act material, respectiv din data de 13.02.2020, contrar susţinerilor inculpatului care a recunoscut deţinerea cantităţii de droguri, însă a arătat că ar fi fost destinată consumului propriu, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că drogurile erau destinate vânzării, iar nu consumului propriu. Deşi cantitatea de droguri găsită la domiciliul inculpatului este una redusă, modul în care inculpatul a acţionat, ritmicitatea acţiunilor, natura şi cantitatea drogurilor vândute anterior, respectiv 0,96 grame cocaină şi 1.14 grame cocaină, multitudinea de bunuri specifice activităţilor cu droguri, enumerate de prima instanţă şi ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare (seringi, utilizate şi neutilizate, cântare, electronice, recipiente diverse, toate purtând urme de astfel de substanţe, se constată că inculpatul C. a deţinut cantitatea de 0,76 grame cocaină, la domiciliul său, în vederea vânzării.
Amintim că, în privinţa inculpatului C., procurorul a declarat apel în defavoare, solicitând înlăturarea circumstanţei atenuante judiciare cu privire la această infracţiune.
În privinţa solicitării inculpatului vizând obţinerea unei situaţii mai blânde prin scoaterea din unitatea legală a unui act de executare (cel săvârşit la data de 13.02.2020), care ar dobândi independentă şi relevanţă juridică distinctă de unitatea infracţională legală (ce rămâne a încorpora primele două acte de executare din 7.06.2019 şi 30.06.2019), instanţa de apel constată că această operaţiune ar conduce la o pedeapsă distinctă şi suplimentară (pentru infracţiunea de consum de droguri), ce ar fi contopită cu cea aplicată pentru unitatea legală, generând o rezultantă în cuantum sporit, situaţie împotriva interesului procesual al inculpatului C., mai ales că, în cazul acestuia, judecata în apel va menţine soluţia de condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, iar, spre deosebire de situaţia juridică a inculpatului A., nu ar putea fi considerată ca intervenită prescripţia răspunderii penale (termenul de 5 ani s-ar împlini la data de 12.02.2025).
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel apreciază că se impune reţinerea cauzei legale de reducere.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte natura juridică a dispoziţiilor enunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 3/2018, a stabilit că aceasta are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă.
Astfel, reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 constituie o chestiune de apreciere a instanţei de fond sau apel, aceasta fiind în măsură să stabilească dacă, în contextul concret, un inculpat a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.
În acest context, Înalta Curte constată că, prin adresa nr. x/2023 din data de 13.09.2023, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, secţia de combatere a drogurilor a transmis faptul că, la data de 13.02.2023, a fost înregistrat, sub nr. x/2023, denunţul formulat de inculpatul C., iar, prin ordonanţa din 21.03.2023, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. S-a menţionat că, în urma valorificării informaţiilor furnizate de martorul colaborator C., s-a procedat la prinderea în flagrant a persoanei vizate de denunţ, în prezent, faţă de aceasta fiind dispusă măsura controlului judiciar. Faţă de aceste date concrete, s-a apreciat că este incidentă cauza legală de reducere a pedepsei.
La rândul său, instanţa de control judiciar, faţă de cele menţionate în cuprinsul acestei adrese, apreciază că inculpatul C. a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unei persoane ce a săvârşit o infracţiune de trafic de droguri, sens în care se impune reţinerea, în favoarea sa, a acestei cauze legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce acţionează asupra intervalului de pedeapsă prevăzut de norma de incriminare, reducându-l la jumătate, acesta devenind 2 ani şi 6 luni - 7 ani şi 6 luni închisoare.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, se constată că prima instanţă a menţionat în dispozitiv durata (pe o perioadă de 3 ani), pe care instanţa de apel o va considera suficientă scopului şi o va menţine, prezentul demers fiind eficient şi în raport cu îndepărtarea eventualei erori materiale strecurate în considerente.
Critica procurorului referitoare la înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., în privinţa inculpatului C., este întemeiată, apelul fiind fondat sub acest aspect.
Potrivit art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Prima instanţă a reţinut incidenţa acestor dispoziţii în raport de faptul că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, de cantităţile relativ mici traficate într-o perioadă lungă în care a fost supus măsurilor de supraveghere, dar şi de atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal ce a permis finalizarea cu celeritate a judecăţii în primă instanţă.
În privinţa individualizării judiciare, instanţa de apel consideră că lipsa antecedentelor penale, precum şi atitudinea procesuală corectă (reflectată în exerciţiul drepturilor şi garanţiilor procesuale), nu pot susţine, în mod real, incidenţa circumstanţei atenuante, astfel că apelul declarat de procuror este fondat.
În privinţa individualizării pedepsei principale, instanţa de control judiciar consideră că acest cuantum, de 3 ani şi 4 luni închisoare, stabilit de către prima instanţă, orientat spre minim, în intervalul de pedeapsă decelat în urma incidenţei textului referitor la circumstanţele atenuante judiciare (iar nu a cauzei legale de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002), nu corespunde pe deplin criteriilor de individualizare, fiind evaluată unitatea legală de infracţiune, recunoaşterea parţială a conduitei infracţionale, fără însă, a se reflecta cantitatea totală de drog mai redusă, faţă de cea evaluată în cazul coinculpatului A.. În aceste condiţii, văzând limitele de pedeapsă (5-15 ani închisoare) reduse la jumătate (2 ani şi 6 luni - 7 ani şi 6 luni închisoare), ca urmare a incidenţei art. 19 din Legea nr. 682/2002, va stabili o pedeapsă orientată spre minim, respectiv 3 ani închisoare, considerând acest cuantum judicios în raport cu toate elementele utile demersului, menţionate anterior.
Instanţa de control judiciar va menţine şi pedepsele accesorii şi complementare, în limitele celor stabilite prin dispozitivul sentinţei, maniera individualizării acestora fiind temeinică şi, de altfel, necriticată în apel.
În continuare, Înalta Curte constată că tratamentul sancţionator stabilit faţă de acest inculpat justifică aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen.. Astfel, ansamblul pedepselor principale, accesorii şi complementare, prin lipsirea temporară a inculpatului de accesul la funcţii publice şi la exerciţiul autorităţii de stat şi prin efectele reformative la nivel individual ale prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii şi ale frecventării unui program derulat de Serviciul de probaţiune din raza de domiciliu sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, alături de suma măsurilor de supraveghere, formează un tratament sancţionator suficient şi eficient atingerii scopului şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
Reţinând şi egalitatea de tratament cu inculpaţii D. şi B., instanţa de apel va constata că suspendarea sub supraveghere a pedepsei este utilă şi suficientă reformării conduitei şi conformării normelor penale.
În temeiul art. 91 alin. (1) şi urm. din C. pen., va stabili un termen de supraveghere maximal pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, respectiv 4 ani, calculat începând cu data prezentei decizii.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i se vor impune inculpatului C., următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., va impune inculpatului C., să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, activitate potenţial utilă reformării atitudinii sale faţă de normele sociale, inclusiv faţă de cele penale.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C., va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţi în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog - Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii Obregia sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 3 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile, perioadă considerată îndestulătoare în raport cu persoana inculpatului.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., se va atrage atenţia inculpatului C. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere ori al neexecutării obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În privinţa determinării sferei obligaţiilor stabilite, instanţa de control judiciar s-a raportat, de asemenea, la tratamentul sancţionator stabilit faţă de coinculpaţii cu situaţii juridice similare pentru care s-a dispus suspendarea executării de către instanţa de fond, si pentru care tratamentul sancţionator nu a fost devoluat ori reformat în calea de atac.
Situaţia juridică a inculpatului F.
Acuzaţia. În sarcina inculpatului s-a reţinut infracţiunea continuată de trafic de droguri de mare risc (trei acte de executare), necontestate, constând în vânzarea cantităţilor de 4,77, 9.85 grame cocaină şi deţinerea în vederea vânzării a cantităţii de 164,24 grame cocaină, în datele de 29.11.2019, 12.12.2019 şi 13.02.2020.
Motivele de apel, apărările formulate, conduita procesuală. Apelul inculpatului F. a vizat numai reindividualizarea pedepsei, în considerarea conduitei sale evaluate ca sincere, cu solicitarea reducerii cuantumului pedepsei şi a modificării modalităţii de executare.
Procurorul a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.
Potrivit art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., pot constitui circumstanţe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Instanţa de fond a reţinut incidenţa acestor dispoziţii în raport de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat familial, cantităţile de droguri traficate într-o perioadă lungă, în care a fost şi supus măsurilor de supraveghere, nu sunt mari, precum şi atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, ce a exclus încercări de împiedicare ori amânare a judecăţii în primă instanţă.
Soluţie. Instanţa de control judiciar reţine ca relevante individualizării judiciare cantitatea de drog traficată (vândută ori deţinută în vederea vânzării), perseverenţa infracţională (acte de executare multiple în interval de cca 1 an), poziţia procesuală adoptată de recunoaştere parţială a faptelor ce constituie acuzaţii. Lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală relativ sinceră ori existenţa unui copil în întreţinere nu pot susţine elemente relevante în raport cu circumstanţa atenuantă, care să justifice aplicarea sa. Chiar dacă dovesc elemente de normalitate în relaţiile socio-familiale, acestea nu sunt suficiente pentru a atrage incidenţa circumstanţelor atenuante câtă vreme nu sunt apte a susţine diminuarea gravităţii infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
De asemenea, existenţa unui minor în întreţinere ar fi trebuit să constituie o frână în ce priveşte trecerea la act, care să acţioneze la nivel individual, ce însă nu a operat ca atare, iar opunerea acestei stări de fapt organului judiciar nu poate fi eficientă în privinţa individualizării sancţiunii deoarece, în ipoteza particulară, gravitatea actului infracţional nu poate fi diminuată de calitatea de părinte.
Ca urmare, instanţa de apel nu evaluează ca justificată reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel că le va înlătura, urmând a se consta, în lipsa unor cauze, stări, de atenuare în privinţa acestui inculpat, că individualizarea pedepsei se va realiza în intervalul prevăzut de norma de incriminare, 5-15 ani închisoare, fără luarea în considerare a majorării specifice infracţiunii continuate.
Totuşi, criteriile sau elemente analizate anterior dovedesc potenţial reformator în privinţa conduitei sale raportate la normele penale şi vor orienta pedeapsa în cuantumul minimului special (5 ani închisoare), individualizare considerată judicioasă şi eficientă pentru atingerea scopului. În aceste limite urmează a fi admis apelul declarat de procuror.
Situaţia juridică a inculpatului G.
Acuzaţia. În sarcina inculpatului G. s-a reţinut, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, aceea că, la data de 22.11.2019, în jurul orei 20:50, în timp ce se afla în faţa restaurantului "O." din Bucureşti, str. x, i-a vândut numitului P. cantitatea netă de 1,60 grame cocaină, contra sumei de 700 RON, bani pe care i-a primit la o dată ulterioară; la data de 12.12.2019, în timp ce se afla pe Şoseaua x, municipiul Bucureşti, inculpatul G. a deţinut în vederea vânzării cantitatea netă de 9,85 grame cocaină; la data de 13.02.2020, a deţinut în vederea vânzării în locuinţa sa din mun. Bucureşti, strada x, nr. 17, apt. 101, cantitatea netă de 3,85 grame cocaină.
Motivele de apel, apărările formulate, conduita procesuală. Inculpatul nu a recunoscut conduita infracţională şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la actul material din data de 22.11.2019 şi în infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la actele materiale din data de 12.12.2019 şi 13.02.2020, aflate în concurs. În privinţa soluţiei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, a apreciat că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.
Prealabil, Înalta Curte evaluează că solicitarea inculpatului nu reprezintă o veritabilă cerere de schimbare a încadrării juridice, ci, în esenţă, se urmăreşte schimbarea situaţiei de fapt, în baza reaprecierii probelor administrate în cursul procesului penal, pentru a se susţine soluţia achitării, pentru o parte din actele de executare ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc şi mare risc, iar pentru un act de executare să se modifice caracterizarea în drept într-o infracţiune mai uşoară.
Procurorul a evaluat întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale pentru infracţiunile de grup infracţional, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi instigare la fals intelectual, pentru care prima instanţă a pronunţat achitarea, în baza art. 16 alin. (1) teza I din C. proc. pen. şi a solicitat condamnarea.
Probatorii relevante. Înalta Curte constată că probatoriul administrat în apel, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale, ci susţine soluţia pronunţată. În plus, situaţia de fapt a fost corect evaluată şi reţinută prin sentinţă.
Soluţie. Contrar susţinerii inculpatului conform cărora se impune achitarea sa pentru actul material din data de 22.11.2019, Înalta Curte constată că probatoriul susţine pe deplin săvârşirea acestuia ca şi a celor din datele de 12.12.2019 şi 13.02.2020 şi întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale în considerarea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Cu privire la primul act material s-a reţinut că, în data de 22.11.2019, în jurul orei 20:50, în timp ce se afla în faţa restaurantului "O." din Bucureşti, i-a vândut numitului P. cantitatea netă de 1,60 grame cocaină, contra sumei de 700 RON, bani pe care i-a primit la o dată ulterioară.
Martorului P., audiat în faza apelului, la solicitarea inculpatului G., a declarat că menţine în totalitate cele relatate în calitate de suspect la data de 13.02.2020 (…) şi a precizat că a declarat adevărul şi că nu au fost exercitate presiuni sau altfel de acte asupra sa . Audiat în calitate de suspect, numitul P. a arătat: Îl cunosc pe G. de mai mulţi ani (...) ştiam că vinde cocaină, acest aspect fiind cunoscut de mai multe persoane, inclusiv prin cluburi. Am consumat anterior de câteva ori cocaină în afara ţării şi în ţară, am cumpărat de câteva ori şi de la el. Pe data de 22.11.2019 eram la restaurantul Stradivarius de pe Bulevardul x cu mai multe persoane. L-am sunat pe G. care mi a spus să vin la restaurantul O. unde mi-a dat două punguţe cu cocaină, fiecare de 1 g, în schimbul cărora urma să îi dau 700 RON. Nu am avut atunci banii însă i-am dat ulterior .
Potrivit procesului-verbal de transcriere a dialogului telefonic interceptat autorizat, la ora 20:36:06, G. este contactat telefonic, stabilindu-se o întâlnire la restaurantul O., imediat în aceeaşi seară .
De asemenea, din procesul-verbal din data de 22 noiembrie 2019, întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară, reiese că, în data de 22.11.2019, în jurul orelor 20:48, în faţa O., a oprit un autoturism marca x, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare x, în care se aflau două persoane de sex masculin. Pasagerul din dreapta faţă a coborât din autoturism şi a intrat în restaurant, unde s-a întâlnit la uşa de acces cu numitul G.. Cei doi au avut o scurtă conversaţie şi au făcut un schimb, bărbatul necunoscut i-a dat o sumă de bani, iar G. i-a remis două punguţe.
Contrar susţinerii apărării, acest probatoriu se coroborează şi cu alte mijloace de probă administrate. Astfel, procesele-verbale de filaj, realizate de către lucrători de poliţie din cadrul BCCOB, în condiţiile autorizării activităţii investigatorului şi colaboratorului şi ulterior emiterii mandatul de supraveghere tehnică de Tribunalul Bucureşti, atestă faptul că s-a constituit un dispozitiv de supraveghere operativă în zona O., constatându-se cele iterate anterior, respectiv că că, în data de 22.11.2019, în jurul orei 20:48, a sosit inculpatul G. cu autoturismul x, cu nr. de înmatriculare x, şi a remis unei persoane de sex masculin două punguţe, primind o sumă de bani. Ulterior, autoturismul s-a pus în mişcare, fiind oprit în trafic, cei doi ocupanţi coborând (şoferul şi cumpărătorul, respectiv ocupantul locului dreapta faţă), acesta din urmă deplasându-se către uşa din spate. Planşa fotografică atestă locul identificării celor două doze, respectiv după roata dreapta-spate, fără a fi fost zdrobite de manevrele specifice parcării laterale, ceea ce a condus la concluzia că au fost aruncate ulterior opririi; procesul-verbal din data de 22.11.2019, întocmit cu ocazia depistării martorului P. în trafic de către lucrătorii de poliţie din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti - Serviciul Antidrog, în care s-a arătat că în urma legitimării au fost identificaţi ca fiind martorul Y. şi P., iar sub maşină, lângă roata din spate, s-au găsit 2 punguţe din material plastic de culoare albă ce conţineau o substanţă solidă, precum şi planşa fotografică care prezintă două doze tip bilă, găsite sub roata dreapta spate a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x .
Martorul Y. nu a fost solicitat în vederea reaudierii, astfel încât se reţine că declaraţia sa nu a fost contestată. Audiat în fazele anterioare martorul susţinut această succesiune a evenimentelor şi participanţilor.
Raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x din 30.12.2019, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, a rezultat că proba înaintată era constituită din 1.60 grame pulbere care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 .
Instanţa de control judiciar constată că materialul probator anterior prezentat, are aptitudinea şi amplitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie, cu privire la acest act material şi de a susţine întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale a inculpatului G., evaluarea primei instanţe fiind riguroasă sub acest aspect.
În ceea ce priveşte actele materiale subsecvente, din datele de 12.12.2019 şi 13.02.2020, inculpatul a susţinut că faptele săvârşite se circumscriu infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deţinerea de droguri în vederea consumului propriu.
Din probele administrate în apel, dar şi în fond şi în cursul urmăririi penale, la care partea a achiesat amintim: procesul-verbal din data de 12.12.2019 întocmit de către ofiţerii de poliţie desemnaţi cu supravegherea inculpatului G.: în data de 12/12/2019, în jurul orelor 20:30 în faţa restaurantului Q. a oprit un autoturism marca x de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare x în care se aflau două persoane de sex bărbătesc. Din faţă dreapta a coborât numitul G. şi s-a îndreptat către intrarea restaurantului acolo unde s-a întâlnit cu numitul AN6, au stat puţin de vorbă, au făcut un schimb de obiecte după care numitul G. a revenit la autoturism. După ce numitul G. a urcat în dreapta faţă au plecat din zonă şi s-au deplasat pe următorul itinerariu: strada x bulevardul x x, iar când au ajuns în dreptul imobilului situat la numărul 8 autoturismul a fost oprit la solicitarea noastră de lucrători de poliţie din cadrul secţiei 8. Cu ocazia percheziţionării autoturismului lucrătorii de poliţie din cadrul secţiei 8 au găsit, la trapa acestuia, o pungă din material plastic ce conţinea o substanţă solidă de culoare albă; procesul-verbal din data de 12.12.2019, întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul DGPMB Poliţia Sector 2, secţia 8, cu ocazia opririi în trafic a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, în care s-a arătat că, în urma percheziţiei autoturismului a fost descoperită la trapa autoturismului îndesată între geam şi plafon o punguţă din material plastic de culoare galbenă, în interiorul căreia se afla o substanţă solidă de culoare albă; concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x din 09.01.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, din care rezultă că proba înaintată era constituită din 9.85 grame substanţă presată care conţinea cocaină, drog de mare risc ce face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, precum şi poziţia exprimată de inculpatul F. şi declaraţia martorului Z.. Astfel în calitate de suspect, numitul F. a recunoscut că a vândut inculpatului G. cantitatea de 9,85 grame cocaină: în cursul lunii decembrie 2019 am primit mesaj de la G. în care spunea că vrea să cumpere cocaină şi l-am chemat la Q.. Acesta a venit şi ne-am întâlnit în faţa restaurantului, nu am văzut cu ce maşină a sosit. Eu i-am dat o punguţă cu 10 grame cocaină contra sumei de 2000 RON . În privinţa declaraţiilor date în faţa primei instanţe de către inculpatul F., acesta a recunoscut infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, precizând ca a vândut cantitatea de 9.85 grame cocaină inculpatului G., pentru ca în utimul cuvânt în apel să susţină poziţia sa cu menţiuni legate de periculozitatea drogului ce l-a traficat şi cu precizarea asumării conduitei infracţionale.
Martorului Z., şoferul autoturismului x, a declarat în cursul urmăririi penale că: Pe drum acesta a recunoscut că punguţa îi aparţine, însă nu mi-a spus dacă o luase din locul în care-l dusesem iniţial, cât şi în faţa primei instanţe: inculpatul G., cu puţin timp înainte, mi-a spus să stau liniştit că nu am eu nicio treabă, că o să zică el că este consumator . Inculpaţii nu au solicitat reaudierea acestui martor în apel.
Potrivit procesul-verbal de percheziţie domiciliară, efectuată la reşedinţa inculpatului G. din municipiul Bucureşti, Strada x, nr. 17, confirmă faptul că au fost descoperite cinci folii din material plastic de culoare verde ce conţineau o substanţă de culoare albă, iar concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x din 18.02.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, confirmă că cele 3,95 grame pulbere conţin cocaină (5 folii), drog de mare risc ce face parte din tabelele anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 .
În acest context probator, contrar susţinerilor apărării, instanţa de control judiciar apreciază că probele anterior evocate confirmă faptul că inculpatul G. a deţinut în datele 12.12.2019 şi 13.02.2020, cantitatea de 9,85 grame cocaină, respectiv 3,85 grame cocaină în vederea vânzării şi nu a consumului propriu, actul anterior dovedit al vânzării, modul de operare, cantităţile relativ mari de drog identificate la intervale scurte şi natura dogului, susţin concluzia în sensul că şi aceste cantităţi de droguri au fost deţinute de inculpatul G. în vederea vânzării, iar nu a consumului propriu, astfel că în mod corect a reţinut prima instanţă, în sarcina aceatuia, infracţiunea continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Faptul că în momentul efectuării percheziţiei domiciliare din data de 13.02.2020, nu s-au identificat sume de bani ori obiecte specifice în derularea infracţiunii de trafic de droguri (mai ales că fusese deja depistat pentru actul material anterior, datat 22.11.2019) sau faptul că inculpatul era încadrat în muncă şi îşi procura venituri licite, nu pot răsturna concluzia anterioară pentru a reţine incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, referitoare la deţinerea drogului în vederea consumului propriu.
Ca urmare, instanţa constată ca fiind riguroasă concluzia primei instanţe în sensul întrunirii exigenţelor angajării răspunderii penale pentru această infracţiune.
În ceea ce priveşte scoaterea din unitatea legală a unui act de executare şi reţinerea unui concurs între traficul de droguri de mare risc, unitate naturală (act din data de 22.11.2019) şi deţinere de droguri pentru consum propriu (acte de executare din datele de 12.12.2019 şi 13.02.2020), în urma schimbării de încadrare juridică solicitate de apărare, rămân relevante consideraţiile expuse în cazul coinculpatului C.. Astfel, scoaterea din unitatea legală a două sau cel puţin a unui act de executare, care ar dobândi independentă şi relevanţă juridică, distinctă de infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, conducând la pedepse distincte ce ar fi contopite, generând o rezultantă în cuantum sporit, ar fi împotriva interesului procesual al inculpatului, mai ales că judecata în apel va menţine soluţia de condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, iar, în cazul acestuia, spre deosebire de situaţia juridică a inculpatului A., nu ar putea fi considerată ca intervenită prescripţia răspunderii penale (termenul de 5 ani s-ar împlini la data de 11.12.2024, respectiv 12.02.2025).
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel apreciază că se impune reţinerea cauzei legale de reducere.
Astfel cum s-a arătat şi în cazul inculpatului C., reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, constituie o chestiune de apreciere a instanţei (de fond sau apel), aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret, un inculpat a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.
Înalta Curte constată că prin adresa nr. x/2020 din data de 11.05.2023, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a transmis faptul că, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus emiterea rechizitoriului la data de 26.10.2020, fiind sesizat Tribunalul Bucureşti cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de trafic de influenţă, S-a menţionat că dosarul s-a constituit ca urmare a denunţului formulat, la data de 16.07.2020, de către numitul G..
Faţă de cele menţionate în cuprinsul acestei adrese, precum şi în raport de cuprinsul rechizitoriului din data de 26.10.2020, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2020 (ataşat prezentei cauze ca înscris relevant), instanţa de control judiciar apreciază că inculpatul G. a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unei persoane ce a săvârşit o infracţiune de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din C. pen., sens în care se impune reţinerea în favoarea sa a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii limitelor în care se va individualiza pedeapsa.
În consecinţă, va reţine în favoarea inculpatului G. cauza legală de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar şi dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b), şi 76 alin. (1), [implicit art. 79 alin. (1)] din C. pen., aplicate de prima instanţă şi necontestate de procuror în apel. Procurorul nu a declarat apel în privinţa acestui inculpat pentru excluderea circumstanţei atenuante judiciare, ca în cazul coinculpatului C., deşi apelul procurorului este exercitat în defavoare (a solicitat condamnarea pentru infracţiunile pentru care prima instanţă a pronunţat achitarea).
Potrivit art. 79 alin. (1) din C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
Limitele prevăzute în norma de incriminare (5 la 15 ani închisoare) se vor reduce cu o treime în considerarea circumstanţeleor atenuante (3 ani şi 4 luni - 10 ani închisoare), iar apoi la jumătate, în considerarea cauzei legale de reducere a pedepsei, devenind 1 an şi 8 luni - 5 ani închisoare)
În aceste limite ale individualizării pedepsei faţă de inculpatul G., sub aspectul infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine gravitatea faptei prin prisma naturii şi cantităţii drogului de mare risc vândut (mai mare ca în situaţia coinculpaţilor), a pluralităţii infracţionale, a unui mod de operare asumat şi menţinut, în condiţiile perseverenţei infracţionale. Toate aceste elemente ori criterii de individualizare justifică aplicarea unei pedepse spre maximul anterior determinat, respectiv în cuantum de 4 ani şi 6 luni închisoare. Executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate este singura modalitate prevăzută de lege în raport de cuantumul său.
Se vor menţine şi pedepsele accesorii şi complementare în limitele celor stabilite de prima instanţă, maniera individualizării acestora fiind temeinică şi, de altfel, necriticată în apel.
Infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen.
Acuzaţie. În sarcina inculpatului G. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, la data de 05.12.2019, în timp ce se afla pe str. x, mun. Bucureşti, a deţinut în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x un pistol tip airsoft cu muniţie din metal, armă supusă autorizării.
Prima instanţă a reţinut ca relevante soluţiei de achitare, în considerarea tezei potrivit căreia fapta nu este prevăzută de legea penală [art. 16. lit. b) teza I din C. proc. pen..], împrejurarea referitoare la lipsa probelor din care să reiasă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că pistolul deţinut de către inculpat ar fi fost folosit, considerând relevante soluţiei declaraţiile coinculpaţilor I. şi J. şi procesul-verbal de constatare întocmit în seara zilei de 05.12.2019, potrivit cărora pungile cu bile găsite în maşină erau sigilate.
Motivele de apel. Procurorul a solicitat a se constata că, în condiţiile deţinerii armei cu muniţie metalică, era necesară obţinerea autorizaţiei prevăzute de legea specială, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
Probatorii relevante. Sub aspectul infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, instanţa de control judiciar consideră utile: declaraţiile date în faţa sa în condiţii de contradictorialitate şi oralitate (declaraţiile inculpaţilor I. şi J., dar şi ale martorilor EE., JJ. şi DD., solicitaţi în apărare de aceiaşi inculpaţi, ce vor fi pe larg evaluate în secţiunea destinată acuzaţiilor aduse acestora); procesul-verbal şi planşa aferentă ce atestă caracteristicile pistolului şi muniţia găsită în încărcător, respectiv 4 bile metalice; concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x din data de 11.02.2020, emis de Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, potrivit căruia arma în litigiu este un pistol marca LL., seria x, model x, calibru 6 mm BB, proiectilele puse la dispoziţie în punguţa notată cu P1 sunt metalice, sferice şi sunt calibru 6 mm BB, proiectilele puse la dispoziţie în punguţa notată cu P2 sunt din sticlă, sferice, calibru 6 mm BB, iar în contextul folosirii proiectilelor metalice puse la dispoziţie corespund categoriei armelor neletale supuse autorizării prevăzute la categoria C din anexa Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor - armele scurte care pentru aruncarea proiectilului metalic folosesc forţa de expansiune a gazelor sub presiune aflate într-un recipient şi care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220m/s .
Jurisprudenţa anterioară a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen., atunci când, în urma efectuării unei percheziţii domiciliare, inculpatul a fost depistat, deţinând fără drept, două pistoale cu aer comprimat, marca QQ., cu seria x, cal. 4,5 mm şi marca x, cu seria x, cal. 4,5 mm din categoria armelor neletale supuse autorizări, precum şi 19 butelii cu C02 şi 195 proiectile cal. 4,5 mm, pe care le-a achiziţionat ilegal din Italia, fără a deţine autorizaţie de procurare emisă de organele de poliţie conform Legii nr. 295/2004 (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 385/RC din 31 octombrie 2018, dosar nr. x/2017); deţinerea de către inculpat a unei arme cu aer comprimat marca "RR.", seria x, cal. 5,5 mm; a unui pistol cu aer comprimat marca "SS.", seria x, cal. 6 mm; a unui pistol neletal cu aer comprimat fără marcă şi serie, cal 6 mm; a 55 diaboluri cal. 5,5 mm; a 29 bile din plumb şi a 7 butelii aer comprimat (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 18/RC din 11 ianuarie 2023, dosar nr. x/2019); deţinerea şi punerea în circulaţie, fără autorizaţia cerută de lege, a unui pistol cu gaze întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, deoarece potrivit legii, deţinerea şi efectuarea de operaţiuni cu arme pentru împrăştierea de gaze nocive, iritante sau neutralizante sunt supuse autorizării (CSJ, secţia penală, decizia nr. 555/2004, în C. pen.. Comentariu pe articole, G. Bodoroncea şi alţii, Ediţia 3, p. 1577).
De asemenea, s-a mai reţinut că fapta inculpatului care a deţinut, fără drept, un pistol, o armă neletală cu gaz, marca TT., special 99 de calibru 9PA, pentru care nu deţinea autorizaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor (CA Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 1220 din 1 octombrie 2019).
Înalta Curte constată că inculpatul nu a solicitat probe pe această acuzaţie în apel, nu a contestat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, a recunoscut deţinerea pistolului, însă a precizat că a folosit, ca muniţie, bile de plastic, iar arma nu era supusă autorizării.
Soluţie. Potrivit art. 342 alin. (2) din C. pen., deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Noţiunea de arme şi muniţii neletale este definită de acelaşi act normativ (art. 2 pct. II 3 din Legea nr. 295/2004) ca fiind: armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor. De asemenea, sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.
În materia armelor neletale, se face distincţie între armele neletale supuse autorizării şi cele supuse notificării, nerespectarea regimului legal în privinţa primei categorii de arme neletale fiind de natură să atragă răspunderea penală.
Cele două cerinţe esenţiale, ataşate elementului material, ce urmează a fi probate în cauză sunt:
- determinarea apartenenţei armei la una din categoriile supuse autorizării (prin natura sa ori prin adaptarea muniţiei);
- arma neletală să fie deţinută (sau purtată) fără drept.
Folosirea armei nu constituie o variantă alternativă în cadrul normei de incriminare analizate. Ca urmare, argumentul instanţei de fond pentru a dispune soluţia achitării, constând în aceea că nu s-ar fi făcut probe din care să reiasă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că pistolul deţinut a fost folosit, este lipsit de rigoare juridică şi inapt susţinerii soluţiei.
În esenţă, chestiunea devoluată, prin apelul declarat de reprezentantul Ministerului Public, este subsumată unei evaluări în drept, respectiv a elementelor constitutive ale infracţiunii, fără a exista o contestare a probatoriului administrat fie din parte procurorului, fie din partea inculpatului/ţilor.
Procedând la analiza celor două condiţii numite anterior, Înalta Curte reţine:
Dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, prevăd că armele neletale din categoriile C (şi D) din anexă pot fi deţinute, purtate şi folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiţia îndeplinirii procedurilor de înregistrare ori autorizare a acestora, după caz, la/de către autorităţile competente, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 prevede că dispoziţiile referitoare la acordarea permisului de armă, la înscrierea armei în permisul de armă, la drepturile şi obligaţiile solicitantului armei letale, prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 26, 27, 31, 32, 33 şi 50, se aplică şi în ceea ce priveşte armele neletale supuse autorizării. Ca urmare, persoana care a procurat, în condiţiile legii, arme neletale din categoria C are obligaţia ca, în termen de 3 zile lucrătoare de la data procurării, să se prezinte la organul de poliţie care a eliberat autorizaţia de procurare, în vederea solicitării acordării permisului de armă sau, după caz, pentru înscrierea armei în permisul de armă al cărui titular este deţinătorul.
1. Potrivit raportului de constatare criminalistică efectuat în faza de urmărire penală, evocat anterior, arma deţinută este un pistol marca LL., care, în contextul folosirii proiectilelor metalice, corespundea categoriei armelor neletale supuse autorizării, prevăzute la categoria C din anexa Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor. Raportul de constatare criminalistică a atestat şi faptul că arma se afla în stare de funcţionare, fiind încărcată cu 3 proiectile tip bilă metalică, încă unul căzând din pistol la momentul îndepărtării încărcătorului. Muniţie suplimentară în punguţe de plastic sigilate, respectiv proiectilele metalice şi de sticlă, au fost identificate odată cu pistolul, fiind ridicate şi evaluate în cadrul aceleiaşi constatări criminalistice.
2. Acţiunea de deţinere presupune posesia armelor neletale, din categoria celor supuse autorizării, în alt mod decât portul care absoarbe deţinerea (a se vedea G. Bodoroncea în C. pen. admotat, ediţia 3, Ed. C.H.beck, p. 1574 şi urm.).
În privinţa elementului material al laturii obiective, inculpatul a recunoscut deţinerea armei. În faza audierii sale de către prima instanţă, inculpatul a precizat: am deţinut acel pistol în autoturism, dar l-am cumpărat din magazin, acesta nu trebuia supus autorizării. El nu era folosit, şi aşa cum corect s-a consemnat în procesul-verbal întocmit de poliţisti, în autoturism s-au găsit 2 pungi cu bile sigilate. Precizez, de asemenea, că pistolul a fost folosit doar cu bile de plastic .
Poziţia inculpatului în legătură cu muniţia utilizată va fi îndepărtată ca nesinceră, deoarece, astfel cum s-a arătat anterior, pistolul era încărcat cu bile metalice în nr. de 4, iar muniţia identificată alături de pistol, ridicată şi evaluată în cadrul constatării, era similară, constând în bile metalice şi de sticlă.
Existenţa în interiorul armei a unor proiectile sferice metalice, este relevantă din perspectiva laturii obiective, vizând condiţiile asumate în legătură cu utilizarea armei, dar, şi din perspectiva laturii subiective, inculpatul urmărind o anumită eficienţă particularizată a dispozitivului, care exclude ideea culpei. Din perspectiva laturii subiective, se va reţine intenţia ca formă a vinovăţiei, inculpatul cunoscând ori trebuind că cunoască obligaţia de autorizare şi să se conformeze acesteia, mai ales în contextul în care a particularizat şi a ales un tip de muniţie vulnerant şi cu eficienţă sporită.
Ca urmare, toate manoperele referitoare la deţinerea pistolului în stare de funcţionare şi la dotarea sa cu muniţie eficientă, inclusiv din perspectiva modificării categoriei armei, demonstrează reprezentarea pe care inculpatul o avea sau o putea avea în raport cu situaţia juridică determinată de deţinere.
Sintagma fără drept din norma de incriminare constituie o cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor şi se analizează din perspectiva condiţiilor prevăzute de Legea nr. 295/2004, republicată, lipsa autorizaţiei fiind relevantă analizei.
În faza apelului inculpatul a înţeles să valorifice dreptul la tăcere, astfel că nu au fost relevate explicaţii suplimentare faptului decelat din probatorii ori apărări eficiente în raport cu acestea. Este de amintit şi caracterul flagrant al infracţiunii cercetate, inculpatul fiind surprins şi oprit în trafic, ocazie cu care au fost identificate pistolul şi bilele aferente.
Ca urmare, fapta inculpatului constând în deţinerea unui pistol tip airsoft cu muniţie din metal ce corespunde categoriei armelor neletale prevăzute la categoria C din anexa Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, supuse autorizării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen.
În acest context, instanţa de control judiciar apreciază că probele administrate sunt apte a răsturna prezumţia de nevinovăţie, fiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii penale a inculpatului G., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen.
Amintim că în privinţa acestui inculpat, procurorul nu a solicitat, prin motivele de apel, înlăturarea circumstanţelor atenuante.
În privinţa individualizării judiciare a sancţiunii, instanţa de apel, evaluând criteriile evocate anterior, însă şi poziţia inculpatului, în contextul menţinerii circumstanţelor atenuante, va stabili o pedeapsă în cuantum de 3 luni închisoare. Astfel, se va avea în vedere că inculpatul a pus la dispoziţia organului de urmărire penală pistolul şi muniţia, după ce acestea fuseseră restituite de către lucrătorii ce le ridicaseră în contextul identificării în autoturismul condus de inculpatul oprit în trafic, poziţie evaluată ca fiind de cooperare cu organul judiciar, de raportare riguroasă la obligaţiile procesuale şi de exercitare corectă a drepturilor procesuale (chiar în contextul în care, ulterior, a exprimat o poziţie neverosimilă în raport cu muniţia folosită, poziţie explicitată anterior).
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel are în vedere argumentul per a contrario, dedus din considerentele Deciziei nr. 3/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept, potrivit căruia cauza legală de reducere, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, se va aplica tuturor infracţiunilor descoperite şi cercetate la momentul denunţului, dacă fac obiectul aceleiaşi cauze.
În urma aplicării cauzei legale de reducere, limitele în care va interveni individualizarea judiciară vor fi reduse la jumătate, în cazul infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după stabilirea efectelor circumstanţelor atenuante (2 luni - 8 luni închisoare), limitele devenind 1 lună - 4 luni închisoare.
În cazul infracţiunii de conducere fără permis, incidenţa exclusivă a cauzei legale de reducere a pedepsei va determina intervalul 3 luni - 1 an şi 6 luni închisoare, util individualizării cuantumului pedepsei.
În final, instanţa de apel va reţine că pedepse în cuantum de câte 3 luni închisoare, pentru ambele infracţiuni, sunt suficiente scopului sancţiunii.
Confiscarea specială. Restituirea armei deţinute fără drept
Pentru a putea dispune confiscarea specială se impunea parcurgerea unei proceduri contradictorii, în dublu grad de jurisdicţie, astfel ca persoana ce poate invoca drepturi reale asupra acestor bunuri, să aibă eficiente oportunităţi de apărare în cadrul procedurii penale.
Jurisprudenţa evocată anterior a atestat, ca soluţie în raport cu arma şi muniţia deţinute, măsura confiscării speciale, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. [ÎCCJ, deciziile 18/RC/2023 şi 385/RC/2018].
Potrivit art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.
Din perspectiva dreptului substanţial evocat, soluţia de condamnare pentru fapta de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen., impunea confiscarea specială a obiectului material al infracţiunii, respectiv a pistolului marca LL., seria x, model x, calibru 6 mm BB, a proiectilelor metalice, sferice de calibru 6 mm BB şi a proiectilelor din sticlă, sferice, de calibru 6 mm BB, deţinute fără drept.
Din perspectiva dreptului formal, măsura de siguranţă poate fi dispusă numai dacă garanţiile procesuale, recunoscute în favoarea persoanei ce poate justifica un interes legitim în raport cu bunul ce face obiectul confiscării, au fost respectate. În ipoteza particulară, eludarea contradictorialităţii şi a dublului grad de jurisdicţie exclud luarea măsurii prin decizia pronunţată în apel.
Potrivit art. 8, 10 alin. (5) din C. proc. pen., organele judiciare au obligaţia de a desfăşura procesul penal în condiţiile respectării garanţiilor procesuale şi cu asigurarea exercitării depline şi efective a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali, în tot cursul procesului penal.
Curtea Constituţională a reţinut că, prin natura sa, contradictorialitatea este o garanţie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, întrucât duce la atingerea obiectivelor constituţionale prin posibilitatea atât a acuzării, cât şi a apărării, nu numai de a lua cunoştinţă de toate piesele, observaţiile sau elementele de probă propuse judecătorului de natură să îi influenţeze decizia, ci şi de a le discuta ori comenta (extras din Decizia nr. 76 din 26 februarie 2015, publicată în M. Of. nr. 174 din 13 martie 2015, paragraf 15).
Potrivit normelor interne, naţionale şi ratificate (art. 2 din Protocolul nr. 7 şi art. 6 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), dublul grad de jurisdicţie este recunoscut şi reglementat în materie penală ["(...) art. 129 din Constituţie trebuie interpretat în lumina art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, care consacră dreptul la dublu grad de jurisdicţie în materie penală, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Rationae materiae, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie consacră dreptul la un dublu grad de jurisdicţie numai în materie "penală" (...) - extras din Decizia Curţii Constituţionale nr. 362 din 28 mai 2019, publicată în M.Of. nr. 568 din 10 iulie 2019, paragraf 12].
Dublul grad de jurisdicţie în materie penală, reglementat de dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, are şi consacrare naţională în materia căilor de atac, legislaţia procesual penală oferind o reglementare completă ce acoperă toate aspectele. [Decizia Curţii Constituţionale nr. 263 din 17 mai 2022, publicată în M.Of. nr. 835 din 25 august 2022, paragraf 36].
În jurisprudenţa sa anterioară, Înalta Curte a dispus "desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeaşi instanţă, conform prevederilor art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., întrucât, instanţa de fond nu a administrat niciun probatoriu pentru a constata existenţa sau inexistenţa faptei şi nu a pronunţat o soluţie cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale, dispunând încetarea procesului penal, iar prin examinarea acestora direct în apel urmată de pronunţarea unei hotărâri definitive, inclusiv asupra măsurii de siguranţă, s-ar încălca dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din protocolul 7 al Convenţiei potrivit căruia persoana declarată vinovată are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau condamnării de către o jurisdicţie superioară, întrucât lipsa unei judecăţi efective în faţa primei instanţe face iluzoriu dreptul privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală.
Totodată, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel.
Instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaţilor (...).
În consecinţă, atâta vreme cât, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, prin ivirea acestor omisiuni evidente din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 396 şi art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., instanţa de apel nu poate suplini atribuţiile instanţei de fond printr-o hotărâre definitivă ce ar urma a nu fi supusă, ulterior, controlului judiciar". (Extras din ÎCCJ - Completul de 5 Judecători, decizia penală nr. 91 din data de 12 decembrie 2023, dosar nr. x/2023, www.x.ro)
Revenind la prezenta cauză, Înalta Curte constată că procurorul nu a înţeles să solicite luarea măsurii confiscării pistolului şi muniţiei aferente nici prin rechizitoriu, nici în cursul judecăţii, în fond sau apel, limitându-se la a solicita (prin rechizitoriu) confiscarea specială în raport cu alte infracţiuni ce aparţin obiectului judecăţii, respectiv confiscarea substanţelor interzise (drogurilor) rămase după efectuarea analizelor de laborator şi prelevarea contraprobelor.
În cursul judecăţii, exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare se realizează în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi contradictoriu, instanţa fiind obligată să pună în discuţia publică a părţilor orice cerere şi excepţie invocată din oficiu, de procuror, părţi sau ceilalţi subiecţi procesuali.
Spre deosebire de jurisprudenţa naţională anterior evocată, deşi există o soluţie a acţiunii penale pronunţate de instanţa de fond în urma administrării şi evaluării probelor, totuşi măsura confiscării speciale a rămas în afara dezbaterii contradictorii în cursul judecăţii în fond şi nu a fost antamată nici în apel.
În aceste condiţii, lipsa asigurării dublului grad de jurisdicţie exclude posibilitatea luării măsurii confiscării speciale şi impune soluţia restituirii armei şi muniţiei către inculpatul G., cu condiţia asigurării, în persoana acestuia, a exigenţelor legii speciale.
Infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor I. şi J., respectiv complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., privind pe inculpatul H. şi instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., privind pe inculpatul G.
Acuzaţia. În sarcina inculpaţilor I. şi J. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals intelectual constând în aceea că, la data de 05.12.2019, în timp ce îşi exercitau atribuţiile de serviciu în calitate de agenţi al D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, la solicitarea ofiţerilor din cadrul B. C. civ..O. Bucureşti, au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului, E., deţinătorul unui permis de conducere valabil, fără a menţiona în procesul-verbal modalitatea de stabilire a identităţii acestuia.
În sarcina inculpatului G. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual contând în aceea că, la data de 05.12.2019, în timp ce se afla la sediul Brigăzii Poliţiei Rutiere, l-a determinat pe inculpatul H., avocat prezent pentru a-l reprezenta, să semneze procesul-verbal de depistare întocmit de către lucrătorii de poliţie pe numele fratelui său, E., comunicându-i acestuia că intenţia sa este de a evita cercetarea pentru conducerea unui autoturism având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
În sarcina inculpatului H. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, constând în aceea că la data de 05.12.2019, s-a prezentat la sediul D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, în calitate de avocat al inculpatului G., depunând şi o împuternicire avocaţială în acest sens, context în care a fost determinat de către acesta şi a semnat în fals un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului, E., deţinătorul unui permis de conducere valabil, pentru a evita cercetarea sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce a numitului G..
Prin încheierea din data de 21.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H., din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., reţinând că autorul infracţiunii de fals intelectual este subiect calificat, respectiv funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate pe care inculpatul nu o deţinea la momentul săvârşirii faptelor .
Instanţa de fond a apreciat că cei doi agenţi de la poliţia rutieră au respectat prevederile legale şi-au făcut datoria în mod riguros, verificând în bazele de date la care aceştia aveau acces, pe loc şi ulterior, la sediul poliţiei rutiere, identitatea şoferului autoturismului oprit în trafic, iar faptul că au consemnat datele altei persoane reprezintă o eroare de identificare întâlnită în practică. S-a apreciat că în aceeaşi eroare şi în urma celor atestate în procesul-verbal de constatare în ceea ce priveşte identificarea persoanei, s-a aflat şi inculpatul H..
Motivele de apel. Procurorul a susţinut că inculpaţii, lucrători de poliţie şi avocatul persoanei oprite în trafic, au atestat cu ştiinţă date nereale, reţinându-se greşit şi cu posibile consecinţe juridice, identitatea conducătorului auto surprins în trafic, deşi au verificat sau puteau verifica baza de date DEPAP.
În privinţa avocatului ce şi-a exercitat atribuţiile la acel moment, s-a susţinut că, cel târziu la sediul secţiei de poliţie a aflat identitatea clientului său, însă nu a înţeles să aducă la cunoştinţa organului de cercetare penală aspectul constatat, semnând procesul-verbal ce atesta date nereale.
Probatorii relevante. În contextul analizei coroborate, vor fi avute în vedere declaraţiile părţilor şi martorilor, cu accent pe cele administrate în apel, înscrisuri şi procese-verbale întocmite în cadrul percheziţiei autoturismul şi planşele foto aferente.
Jurisprudenţă relevantă. Instanţa supremă a atestat motivat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în situaţia în care agentul de poliţie constatator a întocmit în fals procesul-verbal de sancţionare contravenţională, sub aspectul atestării nereale a faptei şi a orei comiterii faptei de 19:00 (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 2901 din 29.10.2014, disponibilă pe www.x.ro).
S-a mai reţinut că, fapta de a-i propune unui poliţist să-i încheie procesul-verbal de constatare a producerii accidentului cu o dată ulterioară (pentru a putea încheia asigurarea CASCO anterior producerii accidentului în scopul obţinerii despăgubirilor de la asigurator), propunere acceptată de către poliţist, constituie instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, respectiv fals intelectual (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 5049 din 6 septembrie 2006, disponibilă pe www.x.ro).
Jurisprudenţa instanţei supreme a mai reţinut săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în cazul falsificării unui proces-verbal, de către un funcţionar public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu încredinţate de către o unitate prevăzută de art. 145 din C. pen., prin omisiunea, cu ştiinţă, de a insera date privind acte de violenţă exercitate asupra unei persoane de către funţionarii publici în exerciţiul atribuţiilor de serviciu (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 2245 din 1 iunie 2011, disponibilă pe www.x.ro).
Soluţie. Potrivit art. 321 alin. (1) din C. pen., falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Elementul material al infracţiunii de fals intelectual îl reprezintă atestarea, confirmarea, înregistrarea, consemnara de către un funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în mod nereal, a unor fapte sau împrejurări care nu au avut loc sau care, deşi au avut loc, s-au petrecut în alt mod decât cel consemnat.
În cazul acestei infracţiuni este necesar ca falsificarea înscrisului să fie de natură să producă consecinţe juridice, faptele sau împrejurările atestate în mod nereal, fie prin ele însele, fie prin modul în care condiţionează înscrisul să aibă aptitudinea să determine efecte juridice.
Pentru a reţine acuzaţia în sarcina inculpaţilor trebuie dovedită conduita acestora constând în atestarea asumată (voită sau cu intenţie) a unei chestiuni nereale (a unei identităţi false a conducătorului auto oprit în trafic) în contextul redactării actului (procesului-verbal) în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Înalta Curte constată că probatoriul administrat în apel nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte inexistenţa temeiurilor angajării răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual, ci susţine soluţia pronunţată, respectiv achitarea inculpaţilor, indiferent de forma de participaţie, în considerarea temeiului prevăzut de art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., referitor la lipsa prevederii faptei în legea penală.
În fapt, Înalta Curte reţine că în seara zilei de 05.12.2019, lucrătorii delegaţi din cadrul BCCO, efectuau supravegherea inculpatului G. care se întâlnise anterior cu inculpatul F., moment în care echipa din teren a solicitat sprijinul lucrătorilor poliţiei rutiere din zona B-dlui Unirii, pentru a-l opri în trafic pe inculpatul G. ce se deplasa singur, la volanul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x. Ulterior, inculpaţii J. şi I. au oprit, pe str. x, autoturismul, aspect ce rezultă atât din procesul-verbal din data de 9.01.2020, întocmit de lucrătorul de poliţie judiciară din cadrul BCCOB - Serviciul Antidrog şi planşa fotografică ce conţine capturi de imagine obţinute în urma vizionării materialelor înregistrate de camera de supraveghere A018 Piaţa Unirii, procesul-verbal din 9.12.2019 întocmit de martorul DD., ofiţer în cadrul BCCOB - Serviciul Antidrog (51-53, vol. III, dup), precum şi din declaraţia martorului DD. dată atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel .
În urma solicitării actelor, inculpatul G. a prezentat inculpatului J. actele maşinii şi un permis de conducere aparţinând fratelui său, numitul E., fără a remite cartea sa de identitate, astfel că inculpatul J. a efectuat verificări cu privire la identitatea conducătorului auto menţionat pe permis în baza de date a Poliţiei Române.
Inculpatul G. audiat de instanţă de fond a relatat că: am prezentat domnilor poliţişti doar actele maşinii şi permisul de conducere al fratelui meu. Le-am indicat acestora numele şi prenumele fratelui meu, adică E., precum şi datele de identificare ale fratelui meu, respectiv data naşterii şi adresa, iar aceştia m-au verificat prin staţie .
Inculpatul J. a relatat: şoferul m-a întrebat ce documente trebuie să prezinte, eu i-am menţionat: permisul, cartea de identitate, talonul maşinii şi asigurarea obligatorie RCA. Din torpedoul maşinii, acesta a scos şi mi-a înmânat ultimele trei documente, fără cartea de identitate. L-am întrebat pe şofer ce este cu cartea de identitate, iar acesta mi-a spus că a uitat-o acasă .
Inculpatul I.: nu mai reţin care dintre noi s-a prezentat şoferului autoturismului şi nu reţin nici cine a cerut documentele şoferului. Ştiu însă că le avea în mână colegul meu. I-au fost înmânate de către şofer din torpedo, actele maşinii. Nu ştiu ce acte de identitate a înmânat colegului meu, permis sau carte de identitate, precum şi cele consemnate în procesul-verbal din data de 9.01.2020, întocmit de lucrătorul de poliţie judiciară din cadrul BCCOB - Serviciul Antidrog: numitul G. discută cu lucrătorii de poliţie de la Brigada Rutieră şi se plimbă pe lângă maşină, ulterior merge la uşa din partea dreaptă faţă şi ia nişte documente pe care le prezintă poliţiştilor .
În lipsa cărţii de identitate, inculpatul J. a procedat la verificarea în baza de date a persoanei în cauză. Precizez că identitatea fusese stabilită de colegul meu Stan, în urma verificării pe staţie şi tabletă (declaraţie I., f. x, d.CAB); le-am indicat acestora numele şi prenumele fratelui meu, adică E., precum şi datele de identificare ale fratelui meu, respectiv data naşterii şi adresa, iar aceştia m-au verificat prin staţie (declaraţie G., f. x, d. CAB); folosind datele de pe permisul de conducere prezentat, am efectuat o verificare în maşina de poliţie a colegilor mei care veniseră în sprijin, a identităţii, folosind CNP-ul de pe permisul de conducere. Precizez că am făcut această verificare folosind CNP-ul în tableta pe care o aveam asupra noastră folosind aplicaţia Poliţiei Române. Suplimentar, prin intermediul staţiei de emisie-recepţie am verificat dacă persoana respectivă are probleme rutiere şi mi s-a comunicat că nu (declaraţie J., f. x, d. CAB); Ştiu că au făcut verificări şi pe staţia pe care o are fiecare poliţist şi au mers şi la Dispeceratul Brigăzii Rutiere să facă verificări amănunţite, întrucât persoana respectivă nu avea documente de identitate asupra sa. Întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public: 1. Vă mai amintiţi, colegii dvs., atunci au comunicat dacă persoana oprită în trafic avea asupra sa permis şi carte de identitate? R: Aşa am înţeles, de la colegii mei, că nu avea actele de identitate asupra sa. 2. În situaţia în care o persoană care este depistată în trafic nu are documente asupra sa, cum se stabileşte identitatea persoanei? R: Se solicită date persoanei respective, date de identificare, nume, prenume, data naşterii, CNP, cât mai multe date, se introduce informaţia în staţia mobilă pe care o are fiecare poliţist asupra lui şi la datele respective apare o fotografie, dacă sunt corecte. Imaginea se compară cu persoana. 3. Se întocmeşte şi un proces-verbal de identificare în astfel de situaţii? R: Nu. (declaraţie martor EE., f. x, d. ICCJ); nu mai reţin dacă cei doi mi-au spus dacă şoferul deţinea asupra sa permis sau carte de identitate, ştiu că i-am întrebat dacă au verificat şoferul. Mi-au spus că trebuie verificat în baza de date pe staţia de emisie recepţie. Metodologia spune că trebuie verificat în baza de date şi atunci când persoana are asupra sa permisul, nu doar când nu îl are asupra sa, pentru că acel document poate fi fals, poate face obiectul unei suspendări a dreptului de conducere (declaraţie martor EE., f. x, d. CAB); situaţia interogării în baza DEPABD cu privire la numitul E. de unde reiese că la data de 05.12.20119, ora 20:01.25 a fost accesată de către KK. .
Instanţa de control judiciar constată că inculpaţii, lucrători de poliţie, nu au cunoscut identitatea reală a persoanei oprite în trafic, G.. Actele înmânate şi informaţiile primite prin aplicaţia Poliţiei Române susţineau identitatea numitului E..
Instanţa reţine că aplicaţia utilizată prezintă poza persoanei verificate, însă într-un format mic ce nu permite o identificare veritabilă, mai ales în condiţiile în care cei doi inculpaţi erau fraţi şi prezentau asemănări fizice. Aceste chestiuni legate de verificarea bazei de date disponibile şi eficienţa demersului au fost astfel atestate de martori:
Martorul EE., audiat în faza apelului, la întrebările formulate de procuror:
"În situaţia în care o persoană care este depistată în trafic nu are documente asupra sa, cum se stabileşte identitatea persoanei?", "Se întocmeşte şi un proces-verbal de identificare în astfel de situaţii?", a răspuns:
"Se solicită date persoanei respective, date de identificare, nume, prenume, data naşterii, CNP, cât mai multe date, se introduce informaţia în staţia mobilă pe care o are fiecare poliţist asupra lui şi la datele respective apare o fotografie, dacă sunt corecte. Imaginea se compară cu persoana." şi nu se întocmeşte proces-verbal.
La întrebările formulate de către apărătorul ales al apelantului inculpat J., martorul a răspuns că destul de curent apar asemenea erori (de identificare a persoanelor atunci când este interogată baza de date), întrucât imaginea este foarte mică şi nu se pot distinge detalii .
Totodată, martorul II., a precizat că în practică au existat erori de identificare a persoanei verificate: când o persoană este oprită în trafic şi nu are acte de identitate, aceasta este verificată în baza de date după informaţiile oferite şi apoi se face confruntarea şi cu poza care apare în urma verificării. Este adevărat că această procedură de identificare poate da erori pornind de la premisa credinţei persoanei oprite în trafic, care ar putea da date eronate, la erorile de identificare concurând şi slăbiciunile sistemul DEPABD şi posibila lipsă de experienţă a colegilor care fac identificarea. În practică au existat erori cu privire la identificare . Acest martor nu a fost solicitat pentru reaudiere în faza apelului de către părţi, astfel că declaraţia sa se consideră necontestată.
De altfel, şi martorul DD. a confirmat asemănarea evidentă dintre cei doi fraţi, precum şi faptul că nu a comunicat identitatea persoanei cu privire la care a solicitat oprirea în trafic: fizic îl cunoşteam şi pe inculpatul Panait Cosmin, fratele celui dintâi. După aprecierea mea, există o asemănare între cei doi fraţi. Din punctul meu de vedere cei doi semănau mai mult fizic din fotografiile aflate în baza de date a DEPABD, diferenţa fizică dintre ei fiind mult mai mare în realitate; iar la întrebarea formulată de către apărător ales al apelantului intimat inculpat J.: La momentul la care aţi solicitat sprijinul brigăzii rutiere, aţi indicat şi numele persoanei aflate la volanul autoturismului, răspunsul martorului a fost negativ (Nu am spus numele şi prenumele persoanei care conducea autoturismul, f. x, d. ICCJ).
Înalta Curte reiterează că ceea ce se impută inculpaţilor prin actul de sesizare este că au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui celui oprit în trafic, ce deţinea unui permis de conducere valabil, fără a menţiona în procesul-verbal modalitatea de stabilire a identităţii persoanei vizate de control.
În procesul-verbal întocmit de inculpaţii J. şi I. se menţionează următoarele: După ce ne-am deplasat la portiera stângă faţă a autovehiculului, la conducătorul auto şi ne-am declinat calitatea, i-am solicitat acestuia documentele personale cât şi pe cele ale autovehiculului. Am constatat faptul că acesta se numeşte E..
De asemenea cu ocazia verificărilor în bazele de date ale Poliţiei Române am constatat faptul că numitul E. are dreptul de a conduce valabil, verificare ocazionată de faptul că numitul E. nu a putut prezenta pentru control permisul de conducere, fiindu-i întocmit procesul-verbal de constatare sancţionare nr. x .
Din analiza conţinutului procesului-verbal evocat, se constată că inculpaţii au inserat împrejurările reale, singurul aspect menţionat eronat fiind faptul că numitul E. nu a putut prezenta permisul de conducere. În realitate, cel oprit în trafic a remis inculpatului J., la solicitarea expresă, permisul, talonul maşinii şi asigurarea obligatorie RCA, fără a prezenta cartea de identitate.
Inculpatul J., audiat de către instanţa de fond, la întrebarea adresată de către procurorul de şedinţă, de ce s-a consemnat în procesul-verbal faptul că E. nu a putut prezenta permisul de conducere?, inculpatul a explicat aceea că procesul-verbal a fost redactat de colegul său, inculpatul I., ce sosise după ce solicitase şi îi fuseseră înmânate actele, fiind în eroare la momentul redactării procesului-verbal cu privire la actul omis a-l prezenta conducătorul auto: cred că a greşit atunci când a făcut această consemnare, nu şi-a dat seama, pentru că aşa cum am declarat, persoana ne-a prezentat permisul de conducere .
Inculpatul I. a explicitat în aceleaşi limite generarea erorii, declarând că nu a fost cel căruia i-au fost remise documentele solicitate, iar identitatea a fost verificată prin staţie şi pe tabletă de către coinculpatul J., ulterior, la sediul secţiei de poliţie, fiind întocmit procesul-verbal .
Instanţa constată că inserarea menţiunii eronate a fost verosimil explicată de către inculpaţi, iar evenimentele, în succesiunea lor dovedită, susţin această apărare.
În ceea ce priveşte lipsa menţiunii în procesul-verbal a modalităţii de stabilire a identităţii numitului E., se constată că în cuprinsul procesului-verbal s-a arătat că s-au efectuat verificări în bazele de date ale Poliţiei Române, iar actele remise au constituit premisa interogării bazei de date.
Această verificare a fost efectuată la locul opririi în trafic de către numitul J. şi la sediul poliţiei, la ora 22:54.12, de către coinculpatul I. (situaţia interogării în baza DEPABD cu privire la numitul E., f. x, dup). În contextul acestei verificări ori activităţi efectuate de lucrătorii de poliţie amintim dispoziţiile art. 322 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 192/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranţei publice: Stabilirea identităţii unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identităţii se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum şi a verificărilor poliţistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii; La solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a înmâna acestuia actele prevăzute la alin. (3) şi de a comunica informaţiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identităţii sale.
Faţă de materialul probator anterior evocat, instanţa de apel apreciază că evaluarea primei instanţe a fost riguroasă, inculpaţii, lucrători de poliţie, J. şi I. neavând reprezentarea faptului că persoana oprită în trafic nu este cea care s-a recomandat prin actele înmânate, respectiv nu a aveau cunoştinţă că nu este E., ci G., fratele celui dintâi. De altfel, verificările impuse de normele legale cu privire la identitatea persoanei oprite în trafic s-au realizat în raport cu datele declarate şi susţinute prin actele înmânate lucrătorilor de poliţie.
Instanţa de apel apreciază că inculpaţii J. şi I. şi-au îndeplinit obligaţiile legale referitoare la verificarea persoanei oprite în trafic şi stabilirea identităţii acesteia, aspectele inserate în cuprinsul procesului-verbal valorificând împrejurările în care s-au săvârşit faptele, cele declarate de persoana vizată şi cele decelate în urma accesării bazei de date, în contextul în care nu fuseseră furnizate de către lucrătorii operativi datele de identificare ale persoanei vizate de activitatea de supraveghere.
În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în mod judicios prima instanţă a dispus achitarea autorilor infracţiunii de fals intelectual, inculpaţii J. şi I. [în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I], soluţie ce radiază şi asupra complicelui concomitent.
Jurisprudenţă relevantă
Actele complicelui susţin o faptă comisă de către autor. Lipsa faptei autorului conduce astfel nu numai la achitarea acestuia, dar şi la achitarea pentru acelaşi temei a respectivilor complici, fără ca instanţa să mai analizeze vinovăţia acestora sau să administreze alte probe în ceea ce îi priveşte. Proba privind lipsa faptei autorului este suficientă pentru a conduce la achitarea tuturor celor acuzaţi de a fi participat la fapta respectivă.
Lipsa faptei diferă ca situaţie juridică, prin consecinţele sale, de lipsa vinovăţiei autorului. În acest din urmă caz, fapta pe care o sprijină complicele există, iar lipsa vinovăţiei autorului reprezintă o situaţie subiectivă care îi profită doar acestuia. Lipsa faptei reprezintă însă o situaţie obiectivă ce se răsfrânge asupra tuturor participanţilor care nu pot fi traşi la răspundere pentru un act care nu a existat, indiferent dacă sunt acuzaţi că l-au săvârşit ori doar sprijinit.
Prin urmare, constatând că în cazul autorului, inculpatul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază că se impune adoptarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen.. cu referire la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală - aspect ce determină, sub raportul elementului formal al infracţiunii, lipsa cerinţei esenţiale a complicităţii de a se constitui într-o contribuţie efectivă şi reală la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, în lipsa săvârşirii unei fapte penale de către autor, activitatea realizată de complice nu cade sub incidenţa legii penale, motiv pentru care în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen.., a fost achitat şi coinculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii - de folosire a influenţei sau a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite-, în forma complicităţii, (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia nr. 90/2020 - infracţiuni de corupţie).
Fără a relua analiza exhaustivă realizată de către prima instanţă, Înalta Curte reţine, în fapt, că inculpatul H. s-a prezentat la sediul Poliţiei Rutiere, a depus o împuternicire avocaţială completată pe numele inculpatului G. şi a semnat procesul-verbal de constatare din data de 05.12.2019, întocmit de inculpaţii J. şi I., în condiţiile în care fusese desemnat în mod intempestiv apărător şi nu îi cunoştea pe fraţii Panait.
Instanţa de apel constată că martorul UU. l-a contactat telefonic pe martorul GG. pentru a-i solicita acordarea unor servicii de asistenta juridică, respectiv pentru a-l asista pe inculpatul G., cel solicitat fiind indisponibil, a transmis un coleg, respectiv pe inculpatul H. care s-a întâlnit cu martorul FF. în apropierea sediului poliţiei.
Martorului GG. a fost audiat de către instanţa de apel, acesta a relatat astfel: Serviciile de asistenţă juridică mi le-a solicitat clientul meu, FF., respectiv telefonic în seara din ajunul zilei de Sfântul Nicolae, pentru o persoana despre care mi-a comunicat că este un amic de-al său. FF. era un client vechi al societăţii noastre de avocatură. I-am comunicat că voi apela la unul din avocaţii din departamentul penal al societăţii, pentru că eu nu mă puteam prezenta. Nu mi-a spus numele persoanei respective, dar am dedus din exprimarea dumnealui că este vorba despre o persoană pe care eu nu o cunoşteam.
Delegaţia a întocmit-o colegul meu, H., conform indicaţiilor oferite de către FF. . . . . . . . . . .în parcarea unei staţii peco din apropierea secţiei de poliţie din str. x, indicaţiile referindu-se la datele persoanei ce urma să fie reprezentată mai departe. Precizez că domnul H. nu îl cunoştea pe FF., cu atât mai puţin pe persoana care urma să fie asistată. (...) Imediat după ce s-a terminat activitatea, colegul meu m-a sunat pentru a-mi relata rezumativ ceea ce s-a întâmplat în seara respectiv. Mi-a spus că organele de cercetare penală i-au respectat drepturile persoanei, în sensul că l-a lăsat să ia legătura cu viitorul client, însă faptic acest lucru nu s-a putut realiza prea bine deoarece, pe de o parte, persoana ce urma să fie asistată avea o lamelă în gură pentru prelevarea de probe de salivă şi nu putea să vorbească, iar ulterior nu au putut avea discuţii confidenţiale din cauza spaţiului care era foarte mic . . . . . . . . . .Mi-a mai comunicat faptul că, cel asistat a părut nemulţumit de faptul că nu m-am prezentat eu, lucru care ulterior mi-a fost confirmat de către FF.. De aici reticenţa acestuia în a comunica cu avocatul prezent . Aceste aspecte au fost susţinute şi în fazele anterioare ale procesului penal astfel: inculpatul H. nu îl cunoştea pe martorul FF., ştia doar că este clientul societăţii de avocatură de care mă ocupam cu un alt coleg (...) i-am dat numărul de telefon al martorului FF. să ia legătura cu acesta şi să îi dea detalii despre persoana care avea nevoie de asistenţă juridică, eu necunoscând acea persoană . Am luat legătura cu colegul meu H., i-am comunicat numărul de telefon al clientului FF., i-am povestit ce mi-a comunicat acesta şi l-am rugat să îl contacteze şi să stabilească împreună celelate detalii .
Martorului FF. a precizat că a fost solicitat de numitul G. să îi găsească un avocat la momentul la care fusese oprit în trafic: martorul GG. mi-a spus că el nu poate veni, dar va trimite un coleg (...) m-am deplasat şi eu la sediul poliţiei rutiere, acolo unde am fost sunat de inc. H. că a ajuns. M-a întrebat unde este prietenul meu G. care avea nevoie de el şi i-am spus că se află în sediul poliţiei rutiere. Inulpatul H. nu îl cunoştea pe inc. G. (...) revin asupra afirmaţiei făcute anterior şi arăt că inc. H. a întrebat când a ajuns la sediul poliţiei din zona Udrişte unde este Panait şi nu unde este G., aşa cum am declarat anterior. Eu nu am văzut împuternicirea avocaţială .
Inculpatului G., audiat de către prima instanţă a relatat că: în ceea ce îl priveşte pe dl. avocat H. arăt că singura discuţie pe care am avut-o cu acesta a fost în sensul că mi-a spus "salut Panait". Mie în acel moment mi se prelevau probe, în rest nu am mai discutat. Am fost tot timpul înconjuraţi de poliţişti. Eu nu i-am spus domnului avocat prenumele meu. Am răspuns afirmativ când mi-a spus numele de familie, era un avocat pe care nu îl cunoşteam .
Poziţia exprimată de către inculpatului G. din cursul urmăririi penale în sensul că după ce avocatul a stat de vorbă cu poliţiştii, eu i-am spus că mă numesc G. şi că am declarat că sunt fratele meu E., avocatul meu nu mi-a spus nimic după ce am comunicat acest lucru. După ce am avut această discuţie cu avocatul, am semnat împreună procesul-verbal de depistare, la care nu am formulat obiecţiuni, a fost retractată în faţa instanţei de fond: singura discuţie pe care am avut-o cu acesta a fost în sensul că mi-a spus "salut Panait". Mie în acel moment mi se prelevau probe, în rest nu am mai discutat. Am fost tot timpul înconjuraţi de poliţişti. Eu nu i-am spus domnului avocat prenumele meu .
De altfel, afirmaţiile inculpatului G., din faţa instanţei de apel, se coroborează atât cu declaraţia inculpatului H. [De ce a declarat G. că v-a spus că şi-a declarat o altă identitate atunci când aţi discutat? Răspuns: Eu nu comentez poziţia procesuală a altor persoane, dar în momentul în care am vorbit declinându-mi identitatea, avea o lamelă în gură pentru că i se prelevau probe nici nu ar fi putut vorbi cu mine. Pe de altă parte, în acea încăpere aşa cum am mai spus erau şi 6-7 poliţişti. Ulterior, cât timp m-am aflat împreună cu inculpatul G. am fost tot timpul înconjurat de poliţişti], cât şi cu declaraţia martorului GG. [Colegul meu H. nu mi-a comunicat că persoana pentru care s-a prezentat la Brigada Rutieră i-a spus că a declarat o altă identitate în faţa poliţiştilor ].
În acelaşi sens, inculpatul H. a relatat, în cadrul audierii sale din faţa primei instanţe: Am fost contactat telefonic de către domnul avocat coordonator GG. care mi-a transmis ca un client al său, un anume Mihai, l-a sunat spunându-i că o cunoştinţă are nevoie de asistenţă juridică la Sediul Poliţiei Rutiere Bucureşti. Domnul avocat GG. mi-a transmis numărul de telefon al acestui domn Mihai cu care am luat legătura, iar acesta mi-a spus că a sa cunoştinţă a fost oprită în trafic şi că în autoturism s-au găsit cuţite, bâte şi un pistol. În timp ce mă deplasăm cu autoturismul personal către zona Unirii, acel domn Mihai m-a contactat din nou şi mi-a spus că persoana respectivă a fost dusă la Sediul Poliţiei Rutiere. M-am întâlnit cu acel Mihai la benzinăria din zonă, am scos delegaţierul, iar domnul Mihai mi-a comunicat numele persoanei pe care urma să o reprezint, respectiv G.. M-am prezentat la Sediul Poliţiei Rutiere, am spus cum mă numesc şi că îl prezint pe domnul Panait. În acelaşi fel am procedat şi când am fost dus la încăpere unde se afla domnul Panait. În acea cameră se aflau 6-7 poliţişti, iar eu le-am spus din nou cum mă numesc, că îl reprezint pe domnul Panait, fiind arătată persoana respectivă. Am cerut să mă apropii de dl Panait pe care îl vedeam pentru prima dată în viaţa mea şi am spus cum mă numesc, cerându-i să semneze împuternicirea avocaţială. Acesta a semnat delegaţia avocaţială. Dl. Panait a fost ezitant în discuţiile cu mine, am avut impresia că citise ce scrie pe împuternicire, iar ulterior am aflat că şi-ar fi dorit prezenţa avocatului coordonator GG., eu fiind, în opinia dânsului, prea tânăr şi lipsit de experienţă. Am semnat procesul-verbal de constatare, neobservând că este menţionat un alt prenume. Am o problemă cu reţinerea prenumelor persoanelor, încerc să reţin numele de familie .
Înalta Curte constată că, dacă inculpatul H. ar fi cunoscut că inculpatul G. şi-a declinat identitatea fratelui său, E. şi ar fi achiesat la conduita infracţională prin sprijinirea clientului, nu este rezonabilă şi eficientă scopului depunerea împuternicirii avocaţiale cu numele real. Tocmai depunerea la doar a unei împuterniciri avocaţiale cu numele real face dovada, în contextul evaluării coroborate a datelor conţinute de mijloacele de probă relevante, a lipsei conduitei infracţionale în condiţiile erorii asupra prenumelui clientului său.
Înalta Curte constată că modalitatea în care inculpatul a devenit apărător ales (intempestiv şi din hazard, fără a-i cunoaşte pe fraţii Panait), contactul redus cu clientul şi maniera în care acesta a fost derulat, ca şi actele în care a fost implicat nu susţin o conduită infracţională în sensul unei participaţii la infracţiunea de fals intelectual. În contextul evocat, instanţa de apel nu găseşte justificat un mobil infracţional, nu consideră explicabil ori justificat, la nivel rezonabil, resortul pentru care ar fi urmărit exonerarea de la răspundere penală a unei persoane pentru o infracţiune cu sancţiune redusă, ce nu ar fi impactat esenţial pedeapsa de executat, în condiţiile unei potenţiale pluralităţi infracţionale ce includea fapte evident mai grave.
În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals intelectual, probatoriile evaluate anterior sunt relevante şi în raport cu conduita infracţională imputată inculpatului G..
Acuzaţia. Faţă de inculpatului G. se reţine că, la data de 05.12.2019, în timp ce se afla la sediul Brigăzii Poliţiei Rutiere, l-a determinat pe inculpatul H., avocat prezent pentru a-l asista, să semneze procesul-verbal de depistare, întocmit pe numele fratelui său, E., comunicându-i acestuia că intenţia sa este de a evita cercetarea pentru conducerea unui vehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
Astfel cum s-a arătat anterior, mijloacele de probă nu susţin o conivenţă infracţională şi nu sunt apte a demonstra, în sarcina participanţilor, un contact consistent şi necesar acţiunii de instigare.
Amintim că în cursul judecării apelului inculpaţii au evocat dreptul la tăcere astfel că nu au fost invocate apărări noi ori diferite de cele susţinute în faţa instanţei de fond.
Ca urmare, sub aspectul infracţiunii de fals intelectual, indiferent de forma de participaţie penală, instanţa de apel va menţine soluţiile pronunţate, probatoriul administrat nefiind suficient ori apt a răsturna concluzia primei instanţe.
Infracţiunile de favorizarea făptuitorului, prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen., imputate inculpaţilor I., J. şi H.
Acuzaţia. În sarcina inculpaţilor J. şi I. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului constând în aceea că, la data de 05.12.2019, l-au ajutat pe inculpatul G. să împiedice cercetările într-o cauză penală, sens în care, cei doi inculpaţi, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Poliţiei Rutiere, au oprit în trafic autoturismul condus de către inculpatul G., care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce şi au întocmit un proces-verbal de constatare pe numele fratelui inculpatului, respectiv pe numele E.. Cu aceeaşi ocazie, i-au restituit inculpatului G. un pistol pe care acesta îl deţinea, ridicat ulterior şi cu privire la care s-a stabilit că deţinerea sa era supusă autorizării.
În sarcina inculpatului H. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, constând în aceea că, la data de 05.12.2019, l-a ajutat pe inculpatul G. să împiedice cercetările într-o cauză penală, sens în care a semnat un proces-verbal de constatare pe numele fratelui său, numitul E., în scopul evitării cercetării inculpatului sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce.
În drept, acuzaţia vizează o infracţiune unică naturală de favorizare a infractorului, aflată în concurs formal cu infracţiunea de fals intelectual [art. 269 alin. (1) cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen..].
În esenţă, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut o infracţiune, considerată de procuror şi de către prima instanţă, ca fiind o unitate naturală colectivă, cu două acte materiale, primul vizând întocmirea procesului-verbal de constatare pe numele altei persoane, iar nu a conducătorului auto oprit în trafic şi secundul vizând restituirea către persoana oprită în trafic a pistolului şi muniţiei găsite în autoturism şi cu privire la care s-a stabilit că deţinerea era supusă autorizării.
Faţă de această acuzaţie prima instanţă a pronunţat o soluţie în temeiul cazului prevăzut de art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).
În ceea ce priveşte temeiul achitării, instanţa de control judiciar reţine că, art. 16 din C. proc. pen., introduce cazuri de stingere a acţiunii penale într-o ordine legală de preferinţă. În privinţa alegerii temeiului incident: legiuitorul a statuat în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale determinate de lipsa de temei de fapt sau de drept, iar în prevederile aceleiaşi norme, însă la lit. e) - j) din acelaşi cod, cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale determinate de lipsa de obiect al acţiunii penale.
În situaţia invocării incidenţei mai multor cauze, fie determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept, fie de lipsa de obiect, soluţia se dispune în baza unui singur temei juridic, ordinea de prioritate fiind cea cronologică statuată în art. 16 alin. (1) lit. a) - d) şi art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.
Altfel spus, din tehnica de reglementare şi metoda sistematică de interpretare a normei mai sus menţionate, nu se poate inversa ordinea de aplicare a dispoziţiilor menţionate, întotdeauna având prevalenţă cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale determinate de lipsa de temei de fapt sau de drept, în raport cu cele determinate de lipsa de obiect a acţiunii penale (extras din Decizia 91/2023 a ICCJ - Completul de 5 judecători penal 2 - 2023).
Potrivit art. 269 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de favorizare a infractorului ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Primul act material vizează ajutorul dat, la data de 05.12.2019, inculpatului G., de către inculpaţii J., I. şi H., pentru a împiedica cercetările într-o cauză penală ce ar fi vizat infracţiunea de conducere fără permis.
Motivele de apel. Apelul declarat de procuror împotriva soluţiei de achitare, valorifică ideea că inculpaţii, cu ştiinţă şi în exercitarea atribuţiilor se serviciu, au săvârşit infracţiunea de fals intelectual, ce a constituit un ajutor dat celui oprit în trafic pentru a împiedica tragerea sa la răspundere penală pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 din C. pen.).
Soluţie. În ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului H., precum şi primul act material al acestei infracţiuni reţinut în sarcina inculpaţilor J. şi I., instanţa de apel are în vedere cele evaluate anterior, în secţiunea destinată analizei infracţiunilor de fals intelectual, respectiv complicitate la fals intelectual, probatoriile evocate fiind relevante şi prezentei dezbateri, în contextul unei pluralităţi infracţionale ce îmbracă forma concursului formal.
Probele administrate în legătură cu acest act material, analizate anterior, susţin existenţa unei activităţi în exerciţiul profesiei, fără conotaţie ilicit penală, limite în care urmează a se menţine soluţia primei instanţe.
Al doilea act material vizează ajutorul dat făptuitorului, respectiv inculpatului G., de către inculpaţii J. şi I., ca urmare a restituirii pistolului cu privire la care s-a stabilit că, în condiţiile utilizării muniţiei metalice, era supus autorizării, acţiune considerată aptă a împiedica cercetările faţă infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
Motivele de apel. Procurorul a susţinut că inculpaţii, lucrători de poliţie, au săvârşit infracţiunea, probatoriile administrate fiind suficiente concluziei.
Potrivit art. 269 alin. (1) din C. pen., ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Elementul material al infracţiunii constă în ajutorul dat unui făptuitor, direct sau indirect, în scopul periclitării normalei desfăşurări a anchetei penale (împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală sau tragerii la răspundere penală).
Instanţa de control constituţional, în ceea ce priveşte noţiunea de făptuitor, a reţinut că potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, aceasta este definită ca "făptaş; persoană care făptuieşte, realizează ceva", iar potrivit aceluiaşi dicţionar, "făptaş" este acea "persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune". În continuare, a apreciat că, pentru a stabili înţelesul penal al noţiunii de "făptuitor", trebuie avut în vedere întreg ansamblul legislativ prevăzut de actul normativ în care se regăseşte prevederea criticată, şi anume C. pen.. Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 din C. pen., care definesc infracţiunea şi prevăd formele de vinovăţie în materie penală, rezultă că făptuitor este acea persoană care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. În plus, a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 269 din C. pen., constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului săvârşirea faptelor concretizate în ajutorul dat făptuitorului, sub aspectul laturii subiective presupunând intenţia directă calificată prin scop, şi anume în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Având în vedere acest aspect, Curtea a constatat că nu orice faptă ce se concretizează într-un ajutor dat făptuitorului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege - împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate - a fost urmărit prin realizarea faptei, se va reţine săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului. În realizarea elementului material al infracţiunii de favorizare a făptuitorului, autorul acesteia îşi va fi prefigurat efectul pe care realizarea acestuia îl va avea asupra făptuitorului unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, favorizatorul va avea o reprezentare reală a activităţii desfăşurate de cel favorizat, altfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub forma ajutorului dat făptuitorului.
Totodată, Curtea a constatat că "prin «făptuitor» se înţelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de făptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfăşurarea urmăririi penale in rem, dar în privinţa cărora nu este atins standardul de probaţiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecţilor sau a inculpaţilor. Prin urmare, în privinţa acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care să sugereze o eventuală formă de vinovăţie în săvârşirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale (CCR, Decizia nr. 810 din 7 decembrie 2017, par. 34,35).
Ajutorul acordat făptuitorului poate fi atât material, cât şi moral şi constă în orice acţiune sau inacţiune prin care se acordă sprijin efectiv, real şi eficient, direct sau indirect, indiferent dacă se referă la ansamblul activităţii ilicite comise de acesta sau numai la anumite acţiuni sau inacţiuni, prevăzute de legea penală. În orice ipoteză, pentru a exista infracţiunea de favorizare a infractorului, ajutorul acordat trebuie să fie de natură sau apt a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei.
Nu prezintă relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă urmărirea penală sau judecata au fost efectiv îngreunate sau zădărnicite, fiind suficient să fi existat posibilitatea realizării unuia dintre aceste rezultate.
Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că autorul ştia că s-a săvârşit o infracţiune şi îşi dirija efortul către un ajutor acordat făptuitorului, prevăzând urmarea, respectiv aceea că, prin acest ajutor (ingerinţă) ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, rezultat pe care îl urmăreşte sau doar îl acceptă.
Jurisprudenţa instanţei supreme reţine săvârşirea acestei infracţiuni în cazul în care actele infracţionale s-au realizat atât prin acţiuni finalizate, când ajutorul a fost concret, banii au fost trimişi şi au contribuit efectiv la ascunderea infractorului, deci la ajutarea sa în sensul legii, cât şi sub forma unor demersuri lipsite de rezultat, dar pedepsibile, atunci când favorizatorii nu au putut găsi soluţii de trimitere în siguranţă a altor tranşe de bani necesare favorizatului sau nu au reuşit să găsească soluţii consistente, apte să stânjenească procedura de extrădare a condamnatului (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 264 din 24 ianuarie 2014, disponibilă www.x.ro).
De asemenea, s-a mai reţinut săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului în situaţia acordării unui ajutor inculpaţilor cercetaţi pentru trafic de persoane constând în crearea unui probatoriu care să conducă la o situaţie de fapt nereală, dar cu caracter favorabil, în sensul lipsei exploatării victimelor (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 174 din 23 septembrie 2022, disponibilă www.x.ro).
În consecinţă, pentru a stabili vinovăţia unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, probele trebuie să conducă la concluzia că:
a) cauză penală pendinte, indiferent de stadiul procesual (situaţia premisă este îndeplinită şi atunci când subiectul intervine în stadii incipiente).
b) există un act de sprijin pentru cel care a comis o faptă penală, efectuat cu scopul de a împiedica cursul normal al justiţiei, respectiv a împiedica sau îngreuna cercetarea, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Natura actului de sprijin este irelevantă. Condiţia este îndeplinită atunci când se probează scopul urmărit prin actul de conduită, indiferent de eficienţa acestuia ori chiar dacă scopul nu este atins (e.g., în cazul unui avocat, sprijinul poate să fie acordat inclusiv prin punerea în practică a planului creat de un inculpat, prin care se urmăreşte înlăturarea declaraţiilor date de victimele traficului de persoane care îl incriminau).
c) cronologia actelor subiectului activ al infracţiunii şi coroborarea acestora cu etapele cauzei penale privindu-l pe făptuitor, ca şi impactul asupra cauzei penale probează scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse ori măsurii privative de libertate (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 174 din 23 septembrie 2022, disponibilă www.x.ro).
Prealabil evaluării acestei infracţiuni, instanţa de apel face trimitere la considerentele cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) din C. pen., în care s-a arătat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii penale a inculpatului G., pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În aceste coordonate, instanţa de control judiciar reţine că faptele coinculpaţilor J. şi I. se aflau în interdependenţă, influenţau cercetarea pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi puteau avea aptitudinea unui ajutor acordat inculpatului G., apt a împiedica cercetarea.
Probatorii relevante. În raport cu actul material analizat, au fost administrate următoarele mijloace de probă: constatarea tehnico-ştiinţifică balistică, referitoare la examinarea armei şi muniţiei aferente, identificate în încărcător şi în pungile sigilate, reprezentând bile metalice şi din plastic; procesul-verbal de constatare, înscrisuri; declaraţii de martori şi inculpaţi.
În fapt, Înalta Curte reţine că în urma opririi în trafic a inculpatului G. la solicitarea ofiţerilor BCCO Bucureşti şi efectuării controlului corporal şi al autoturismului, inculpaţii J. şi I. au găsit un pistol tip airsoft şi muniţia aferentă aflată într-o punguţă de plastic transparent, constând în proiectile sferice metalice şi de sticlă. Ulterior, inculpatul I. a luat legătura cu ofiţerii de la BCCO Bucureşti care solicitaseră oprirea în trafic a autoturismului, aducându-le la cunoştinţă că au găsit în cadrul percheziţiei şi o armă şi muniţia aferentă. Martorul DD., ofiţer BCCO, a solicitat ridicarea armei şi muniţiei şi întocmirea unui proces-verbal detaliat cu privire la evenimentele desfăşurate. De asemenea, inculpaţii J. şi I. au luat legătura cu superiorii pentru a anunţa ridicarea armei şi muniţiei, solicitând lămuriri cu privire la modalitatea de acţiune în legătura cu arma ridicată.
Soluţie. Conţinutul informaţional al probatoriilor evaluate coroborat nu sunt suficiente răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, astfel că instanţa de control judiciar va asuma soluţia primei instanţe (de achitare). Spre deosebire de cele evaluate în ciclul procesual anterior, faţă de această acuzaţie şi în raport cu cei doi inculpaţi vizaţi, Înalta Curte consideră că se impune, suplimentar, evaluarea principiului in dubio pro reo şi stabilirea priorităţii aplicării cazurilor de achitare, respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, reţinut de prima instanţă sau art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în contextul pluralităţii actelor materiale şi a unei deosebiri sub aspectul eficienţei probatoriilor.
Înalta Curte reţine că era necesar a se evalua natura armei şi muniţiei în contextul indisponibilizării şi expertizării sale de către lucrători specializaţi, agenţii din cadrul brigăzii de poliţie rutieră neavând competenţe funcţionale în a stabili, ex proprii sensibus, natura acestora. Totuşi, independent de conduita profesională, suma informaţiilor, deduse din probatoriile administrate, nu susţin, dincolo de orice îndoială rezonabilă, un probatoriu eficient, apt a demonstra, că inculpaţii au urmărit favorizarea celui oprit în trafic în sensul îngreunării cercetării, prin restituirea pistolului şi muniţiei.
Instanţa de control judiciar reţine că identificarea armei în autoturismul inculpatului, chiar dacă a condus la dilema naturii conduitei ilicite de a fi contravenţională ori infracţională, impunea reţinerea şi evaluarea armei de lucrători specializaţi. În condiţiile existenţei unui dubiu cu privire la natura armei identificate, se impunea ridicarea acesteia şi stabilirea, prin intermediul unui constatări criminalistice (balistice) a încadrării în una din categoriile specifice, rezultatul putând conduce la restituirea armei ori la indisponibilizarea sa ca obiect material al infracţiunii.
Raportul de constatare a atestat natura armei în condiţiile utilizării muniţiei identificate în încărcător şi în punguţele sigilate ca fiind dintre cele supuse autorizării. În condiţiile în care niciunul din agenţii de poliţie solicitaţi a opri autoturismul în trafic nu era specializat în domeniul balistic şi a imposibilităţii declarate de inculpaţi de a stabili categoria în care se includea acea armă, se impunea reţinerea şi edificarea asupra actului de conduită ilicit contravenţional ori penal prin remiterea către specialistul îndrituit a analiza.
Instanţa de apel apreciază că modalitatea de acţiune a celor doi agenţi de poliţie a fost eficientă în a conduce la atingerea scopului enunţat de normă, acela de a îngreuna ori zădărnicii cercetarea penală pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, numai conduita ulterioară a posesorului armei, constând în depunerea benevolă, însă la solicitare expresă, a exclus producerea acestei urmări. În acest context, conduita posesorului armei a devit extrem de relevantă şi utilă în contextul individualizării judiciare a pedepsei, orientând sancţiunea sa în cuantumul minimului special, astfel cum s-a arătat anterior.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că probatoriile dovedesc că această conduită a agenţilor de poliţie din cadrul brigăzii rutiere a fost influenţată de colegi ori superiorii ce au fost consultaţi la momentul acţiunii de identificare a armei ori ulterior, în contextul redactării procesului-verbal, astfel încât soluţia pronunţată de prima instanţă, în considerarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., apare ca fiind riguroasă.
În acest sens, analizând probatoriul administrat se reţin următoarele:
Inculpaţii J. şi I. au consemnat în cuprinsul procesul-verbal din data 05.12.2019, cu privire la arma găsită în autoturismul inculpatului G., că au procedat la efectuarea controlului corporal cât şi al autovehiculului şi au găsit un pistol airsoft nr. x Walter P99. Ce ar fi fost ridicate şi sigilate şi ambalate cu sigiliul x.
De asemenea, prin Nota existentă la dosarul cauzei, pe care se regăseşte doar ştampila Brigăzii Rutiere, fără nicio semnătură şi ce se doreşte a fi o completare sau o explicitare a procesului-verbal datat 05.12.2019 se arată că (...) în urma controlului autovehiculului a fost găsită o cutie de plastic care conţinea pastile de diverse forme şi culori a căror provenienţă nu a putut fi probată. În cauză s-a întocmit proces-verbal de ridicare a cutiei respective, care a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul x şi s-a întocmit proces-verbal de constatare a contravenţiei nr. x, cf. art. 147 alin. (1) din RAOUG 195/2002 rep. .
Amintim în acest context că, potrivit art. 147 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.
În cuprinsul procesului-verbal din data de 09 decembrie 2019, întocmit de lucrătorul de poliţie judiciară DD., a arătat că am fost contactat telefonic de către ag. de poliţie I., care mi-a comunicat faptul că în autoturismul oprit a fost găsit un pistol tip airsoft, două cuţite, mai multe bile şi o cutie cu mai multe comprimate. Eu i-am comunicat acestuia să ridice pistolul şi cutia de comprimate, să-l testeze pe conducătorul auto în vederea stabilirii dacă acesta a consumat substanţe interzise, după care să întocmească procesul-verbal cu cele constatate (...) La data de 06.12.20149, în jurul orelor 10:30-11:00 m-am deplasat la sediul Brigăzii Rutiere din strada x, unde am luat legătura cu cms de poliţie II. pentru ridicarea lucrării. Acesta mi-a comunicat că cei doi agenţi constatatori au fost sunaţi să vină de acasă deoarece nu au ridicat pistolul găsit în autoturism. Ulterior, în biroul susnumitului au venit şi cei doi agenţi constatatori. În momentul în care l-am întrebat pe agentul de poliţie I. de ce nu a ridicat pistolul şi muniţia, acesta mi-a spus că superiorii săi au sunat la Serviciul Arme, iar lucrătorii din cadrul acestui serviciu au comunicat că nu se deplasează în vederea examinării pistolului, iar ofiţerii aflaţi la comandă în seara constatării i-au spus să nu-l ridice deoarece este de tip airsoft şi nu este supus înregistrării şi autorizării. De asemenea, agentul de poliţie mi-a spus că şi-a ascultat superiorii şi nu a ridicat pistolul şi muniţia, cu toate că eu îi solicitasem acest lucru .
Audiat în cadrul apelului, martorul DD. a menţinut cele relatate în fazele procesuale anterioare, arătând: La ceva timp după ce autoturismul a fost oprit, cred că poliţiştii de la rutieră au luat legătura cu mine, nu mai reţin exact şi mi-au spus ce au găsit în autoturism, în urma controlului, respectiv mai multe comprimate, un pistol, cred că şi un cuţit. Ştiu că am discutat cu ei şi le-am spus să ridice comprimatele şi pistolul pentru expertizare. La ceva timp, am discutat cu ei şi au spus că merg la sediul brigăzii rutiere pentru a întocmi documentele şi a finaliza activitatea. Întrucât activitatea de supraveghere a continuat, nu am mai ţinut legătura cu poliţiştii de la brigada rutieră, în seara respectivă. A doua zi, am mers la sediul brigăzii rutiere pentru a lua procesul-verbal de constatare şi bunurile ridicate. În dimineaţa respectivă am luat legătură cu domnul II., din cadrul brigăzii respective. Atunci când am ajuns la sediul lor, domnul II. mi-a spus că pistolul a fost restituit şi că au fost ridicate doar comprimatele. Am luat procesul-verbal de constatare şi comprimatele şi m-am deplasat la sediul DIICOT. Ţin minte că la sediul brigăzii, domnul II. mi-a spus că cei care au făcut constatarea au fost chemaţi de acasă, întrucât sunt probleme cu procesul-verbal de constatare, în sensul că pistolul a fost restituit şi a fost trecut că este de culoare verde, colegii fiind chemaţi de acasă pentru clarificarea situaţiei. Domnul II. l-a contactat telefonic pe domnul Panait şi i-a solicitat să se prezinte la sediul brigăzii rutiere cu pistolul în cauză. Nu mai reţin care dintre cei doi fraţi a fost solicitat (...). La întrebările formulate de către reprezentantul Ministerului Public, martorul a răspuns: (...), din ce îmi amintesc, le-am spus să ridice pistolul şi comprimatele. Nu mi-au spus că refuză acest lucru. Ultima discuţiei a fost în sensul că le vor ridica, nu îmi amintesc cu exactitate. În urma expertizării la laborator specializat s-a constatat că nu erau interzise la deţinere. (...) La întrebarea formulată de către complet, martorul a răspuns că am avut, cred, o discuţie a doua zi, la sediu, cu domnul I.. Domnul I. mi-a spus că aşa au decis şefii, nu îmi amintesc exact. .
Aceste aspecte legate de motivele restituirii armei au fost susţinute constant şi de către inculpaţi:
Inculpatul I. a arătat că martorul DD. i-a solicitat să ridice arma şi muniţia, dar după consultarea superiorilor săi, a constatat că nu ar fi existat o bază legală pentru confiscarea pistolului, ceea ce l-a condus la concluzia necesităţii restituirii: La momentul depistării pistolului am vorbit cu dl DD. de la BCCO şi i-am spus că am găsit nişte pastile, un pistol tip airsoft şi cuţitele. La acel moment mi-a spus să le ridic. La sediul Poliţiei Rutiere a mai schimbat mesaje scrise cu dl DD., prin intermediul aplicaţiei whatsapp, întrebându-l ce să fac cu obiectele găsite pentru că aveam un an experienţă şi ştiam că, de exemplu, potrivit noilor dispoziţii legale, cuţitele şi bâta nu puteau fi confiscate. Referindu-se la pistol, acesta mi-a spus să întreb superiorii mei. În seara respectivă, am vorbit cu JJ. care era la comandă, iar acesta a luat legătura cu cei de la Arme şi Muniţii. Eu personal nu am vorbit cu cei de la Arme şi Muniţii. Ştiu că a vorbit dl JJ. în prezenţa mea. Nu îmi aduc aminte dacă a vorbit şi colegul Stan cu cei de la Arme şi Muniţii. În mod normal cei de la arme şi muniţii ar fi trebuit să vină să vadă pistolul, dar nu au făcut-o pentru că din descrierea comunicată telefonic şi-au dat seama ce tip de pistol este şi au spus că nu este supus autorizării. Am cerut superiorilor mei să îmi comunice baza legală pentru confiscarea pistolului. Au spus că nu există. Când spun superiorii mei mă refer la JJ. în seara respectivă. Am întocmit procesul-verbal prin care am consemnat ridicarea pastilelor găsite şi restituirea celorlalte bunuri, inclusiv a pistolului. În seara respectivă nu am vorbit cu ofiţerul BCCO în timp ce mă aflam în sediul Poliţiei Rutiere. Din câte îmi amintesc, cred că a doua zi, ofiţerul BCCO, dl DD. a venit la sediul poliţiei, noi am fost chemaţi de acasă, a ridicat lucrarea, inclusiv pastilele respective. A întrebat despre pistol şi i-am spus că l-am restituit pentru că nu am avut bază legală să îl reţinem .
Această succesiune de evenimente a fost descrisă şi de către coinculpatul J. care a declarat: L-am întrebat pe şofer de documentele de provenienţă ale pistolului şi mi-a răspuns că le are acasă şi că este un pistol folosit pentru airsoft, un joc sportiv. În autoturism am mai găsit şi 3 pungi cu bile, toate 3 sigiliate, precum şi 2 cuţite şi o bâtă. (...) Întorcându-ne spre sala de instructaj, ne-am întâlnit cu martorul JJ., la acel moment era adjunctul şefului Poliţiei Rutiere din Bucureşti, acesta ne-a întrebat ce este cu noi, i-am relatat ce s-a întâmplat şi l-am întrebat ce facem cu pistolul. Martorul JJ. a dat ordin ofiţerului de serviciu să ia legătura cu cineva de la Arme şi Muniţii, să vină să ridice pistolul. Ofiţerul de serviciu a dat un telefon acolo şi mi-a dat mie telefonul să vorbesc cu un coleg, nu mai reţin numele şi gradul, acesta cerându-mi detalii despre pistol. Aflând de la mine aceste amănunte, mi-a spus că mă sfătuieşte să îl returnez pentru că nu este o armă supusă autorizării, în caz contrar putând fi acuzat de abuz în serviciu. Ulterior JJ. m-a întrebat ce mi s-a spus de la arme şi muniţii, i-am relatat, acesta spunându-mi să o dau înapoi că nu avem bază legală să o reţinem. Am procedat potrivit celor spuse, potrivit ordinului primit. .
Martorul JJ., audiat atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel a arătat: (...) Ştiu că a venit şi avocatul ales, care să îi reprezinte pe cei aflaţi în autoturismul oprit şi au fost consultări specifice colegilor, în legătură cu ce ar trebui să facă în continuare referitor la această depistare în trafic, respectiv ce documente trebuie să fie întocmite, dacă s-au săvârşit fapte penale ori contravenţionale. Am rugat şi ofiţerul de serviciu să se implice în contactarea colegilor şi solicitarea de sprijin. Nu mai reţin exact dacă am discutat aceleaşi aspecte şi cu ofiţerul care era la comandă. Am spus că după ce este documentaţia completă, să fie prezentată grupei operative. Ştiu că am solicitat sprijin colegilor de la structura de arme şi muniţii, ofiţerul de serviciu chiar a venit în curte şi toată lumea încerca să stabilească o legătură cu specialiştii din domeniul armelor, pentru a se stabili care este procedura de urmat în continuare. Din ce reţin, la acel moment, în urma convorbirilor, s-a spus că nu este o armă care să aibă un regim special. Nu s-a constatat într-un document, acestea erau informaţiile la acel moment. Nu ştiu unde se afla arma la acel moment. Până am plecat eu nu s-a prezentat nimeni, doar mi s-a transmis, nu îmi amintesc de către cine, că arma nu impune un regim special. Bănuiesc că arma a fost adusă la sediul secţiei, pentru că şi autoturismul a fost adus, alături de cei opriţi în trafic (...)
La întrebările formulate de către reprezentantul Ministerului Public, martorul a răspuns: (...) erau mai multe bunuri, identificate în autoturism. Nu s-a menţionat despre muniţie. Ştiu că era vorba despre o cutie cu bile, dar nu îmi amintesc să fi precizat cineva din ce material erau, metalice sau de plastic. Pentru a fi ridicată arma şi muniţia era nevoie de o bază legală şi exact asta a fost concluzia. Dacă exista o contravenţie care presupunea măsura complementară a ridicării, să fie aplicate şi să fie ridicată ori dacă se întocmeşte dosar penal, să fie ridicată la dosar, pentru cercetări. Dacă nu exista nici contravenţie, nici infracţiune, nu exista bază legală să ridice arma .
În cursul judecăţii în fond, acelaşi martor JJ. a relatat următoarele: EE. mi-a spus totodată că s-au găsit în maşină mai multe obiecte suspecte, printre care şi un pistol şi eu i-am spus să ia legătura cu cei de la arme şi muniţii. După ce am vorbit cu EE., am cerut şi ofiţerului de serviciu să îi contacteze pe cei de la arme şi muniţii să ne acorde sprijin. Nu îmi amintesc dacă acest lucru l-am făcut direct sau prin intermediul lui EE.. Cei de la arme şi muniţii trebuiau să verifice dacă pistolul are nevoie sau nu de autorizare. Din câte îmi amintesc, EE. sau ofiţerul de serviciu mi-au comunicat ulterior că s-ar fi vorbit la arme şi muniţii şi că, în urma verificărilor, pistolul nu avea nevoie de autorizaţie. Nu am avut o altă discuţie ulterioară cu EE.. Este posibil ca în acea seară să fi vorbit cu inculpaţii I. şi Stan despre acest eveniment, s-au purtat discuţii cu mai mulţi colegi în curte.
La întrebările apărătorului ales al inculpatului J., martorul a arătat că la plecarea din unitate în acea seară, am cerut ofiţerului de serviciu şi lui EE. să se întocmească un proces-verbal, în detaliu, despre tot ce s-a întâmplat, pentru a vedea dacă s-a comis sau nu o infracţiune. Nu ştiu cine a luat decizia de restituire a pistolului, bănuiesc că inculpaţii Stan şi I. s-au consultat cu EE. anterior. Din punctul meu de vedere, ca sa fie restituit, pistolul trebuia să fie mai întâi ridicat, ceea ce nu se întâmplase. Noi nu eram specialişti pentru a stabili care era situaţia în concret cu acest pistol, dacă se putea contura sau nu o faptă penală. Din discuţiile purtate cu colegi de ai mei, cu alte prilejuri, ştiu că tipul de pistol airsoft nu ar fi avut nevoie de autorizare, era un fel de jucărie. Când am dat dispoziţia cu privire la întocmirea procesului-verbal, am spus să se cerceteze lucrarea la grupa operativă de cercetare penală, să se stabilească acolo care era exact situaţia armei pentru a vedea dacă avem baza legală să o reţinem. .
Martorul EE. a arătat similar, la întrebări formulate de către reprezentantul Ministerului Public, în legătură cu arma identificată în autoturismul oprit în trafic: s-a sunat de la dispeceratul Brigăzii Rutiere la serviciul arme şi muniţii, de unde s-a spus că nu face obiectul cercetărilor, nu reprezintă obiectul lor de activitate, întrucât acea armă nu este supusă autorizării.; Cei doi mi-au spus că au găsit un pistol în maşina, iar eu le-am spus să ia legătura prin dispecerat cu cei de la arme şi muniţii să spună ce este cu pistolul întrucât ei erau specialişti. .
Audiat de către instanţa de fond, martorul II. a declarat următoarele: (...) Despre contextul întâlnirii mele, în ziua de 6.12.2019, cu inculpaţii I. şi Stan declar că am vorbit cu şeful acestora şi l-am întrebat dacă sunt la serviciu pentru că venise ofiţerul de la BCCO să ridice procesul-verbal încheiat de cei doi cu o seară înainte, prilej cu care am observat că, deşi în lucrare se face vorbire de un pistol şi muniţie, acestea nu fuseseră ridicate. Inculpaţii I. şi Stan erau la uşa mea, prilej cu care i-am întrebat de ce au dat arma înapoi cu gândul că dacă aceasta era supusă autorizării ratam o infracţiune. Ei mi-au spus că s-au consultat cu şefii de la arme şi cu cineva din conducere şi au ajuns la concluzia că pistolul trebuia restituit deoarece nu era supus autorizării. Discutând aceste lucruri cu ofiţerul de la BCCO acesta a afirmat că pistolul poate suferi modificări, dar s-ar putea să existe o problemă la muniţie. (...) Nu-mi aduc aminte dacă am vorbit la telefon cu inculpatul G. sau cu avocatul acestuia, dar ştiu că i-am solicitat să vină să predea pistolul şi muniţia în cauză. Sincer nu credeam că se va prezenta. Pentru că inculpaţii I. şi Stan lucraseră de noapte, iar în data de 6/12/2019 erau încă la serviciu în jurul prânzului, le-am zis să plece şi l-am rugat pe martorul MM. să întocmească el procesul-verbal de ridicare a pistolului şi a muniţiei, dacă mi aduc aminte bine. Am fost sunat de către inculpatul G. că a ajuns la poartă să predea pistolul şi muniţia şi probabil că am dat dispoziţie să fie adus sus la etajul 4 unde lucra grupa operativă, inclusiv martorul MM.. În momentul în care G. a ajuns cu obiectele solicitate, inculpaţii I. şi Stan nu se mai aflau la sediul poliţiei. La întrebările apărătorului ales al inculpatului J. arăt că ar fi fost corect ca la întocmirea procesului-verbal de predare a pistolului şi muniţiei să se procedeze la o nouă identificare a persoanei care a prezentat aceste obiecte. Din câte îmi aduc aminte persoana care a predat obiectele a fost identificată după datele menţionate într-un proces-verbal de contravenţie întocmit cu o seară înainte (...), muniţia era reprezentată de două tipuri de bile, nu pot da detalii, nu sunt specialist. În competenţa serviciului meu nu se aflau infracţiuni cu privire la arme şi muniţii .
Analizând coroborat aceste probe, Înalta Curte reţine împrejurarea că inculpaţii, J. şi I., agenţi ai poliţiei rutiere, nu îl cunoşteau anterior pe cel vizat de supravegherea operativă şi oprit în trafic; au desfăşurat activităţi specifice fişei postului la momentul opririi sale (potrivit punctului 13 din fişa postului, agentul de poliţie rutieră opreste, controlează şi verifică autovehiculele şi ocupanţii acestora, respectând legislaţia în vigoare şi normele de conduită), inculpatul I., redactorul procesului-verbal, avea o experienţă extrem de redusă (1 an). Ulterior, ajunşi la sediul secţiei, au restituit pistolul găsit în autoturismul inculpatului VV., însă, pe firul decizional s-au interpus evaluari ale unor superiori ori colegi din alte departamente, iar lipsa de coerenţă în abordare şi la nivelul factorilor implicaţi în acţiunea desfăşurată a determinat, în final, decizia restituirii.
Lipsa ori insuficienta pregătire practică ori experienţă profesională, necunoaşterea generalizată ori o ignorare sau superficialitate în privinţa procedurilor specifice de urmat în cazul unei activităţi interdepartamentale, de cooperare interdisciplinară a generat confuzie, context în care inculpaţii nu au primit sprijinul solicitat şi au finalizat printr-o decizie incorectă, însă eroarea decizională nu este echivalentă conduitei ilicit penale, atât timp cât lipsesc intenţia specifică şi scopul infracţional. Lipsa suficientei cunoaşteri a procedurilor, bazei legale, implicit a specificului profesiei, fără ataşarea unui scop şi a unei intenţii infracţionale, lasă conduita în afara ilicitului penal.
În plus, categoria armei nu era generată de pistolul însuşi, ce aparent se încadra în cele de tip airsoft, ci de muniţia folosită, ce a fost găsită în interiorul încărcătorului şi în punguţele separate.
Chiar şi în contextul reţinerii unei insuficiente probaţiuni care să facă dovada deplină a celor două elemente anterior evocate, scopul şi intenţia infracţională, ar deveni incident principiului in dubio pro reo, iar soluţia acţiunii penale ar fi aceeaşi, respectiv achitarea celor doi inculpaţi.
Faţă de ansamblul acestor considerente, Înalta Curte va menţine soluţia pronunţată de către prima instanţă, respectiv aceea a achitării în considerarea art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, faţă de ambele acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii, considerând evaluarea referitoare la lipsa ilicitului penal ca fiind corectă în privinţa celor doi inculpaţi.
Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 342 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Acuzaţia. În sarcina inculpaţilor A., B., E., G., C., F. şi D., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Potrivit art. 367 alin. (1), (2) şi (6) din C. pen., infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat constă în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Soluţia instanţei de fond. Instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor, în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, motivat de faptul că din probele administrate nu rezultă data şi modul de constituire a grupului într-o manieră logic argumentată, de natură a susţine acuzaţia, existenţa a cel puţin trei persoane care au constituit grupul, individualizarea explicită a acestora, caracterul structurat, programul şi stabilitatea grupului
Probele relevante. În raport cu această acuzaţie, în faza apelului, în şedinţa din 7 iunie 2023, a fost audiat martorul K. care a declarat următoarele: (...) nu îmi aduc aminte contextul exact în care l-am cunoscut de inculpatul A.. Eu ştiam că se ocupă cu vânzarea de cocaină. În anul 2019 am fost implicat într-un dosar având ca obiect trafic de droguri, în calitate de inculpat. Am avut opţiunea de a participa la un flagrant pentru a obţine o reducere a pedepsei. Propunerea mi-a fost formulată de către procurorul ce instrumenta acel caz. Procurorul ştia că A. era implicat în traficul de droguri şi eu ştiam, dar menţionez că anterior nu cumpărasem droguri de la acesta. Am fost autorizat să particip la aceste acte de trafic, fiind însoţit de lucrătorii de poliţie. Ştiam cum arată A., îl cunoşteam dinainte. Aveam cunoştinţe comune, se ştia că făcea trafic de droguri, nu era un secret. Din ce îmi aduc aminte, am discutat la telefon cu A., dar nu îmi amintesc detalii din cauza trecerii timpului. Am stabilit un loc de întâlnire şi o oră.(...) La acel moment eu eram stresat şi presat şi făceam ce era nevoie, fiind împins de la spate de către procurori şi de către reprezentanţii poliţiei. Mi s-a spus că dacă nu voi participa la flagrant nu mi se va reduce pedeapsa. Nu am fost obligat de nicio persoană să particip la flagrant. A fost alegerea mea.
La întrebarea formulată de apărătorul inculpatului C., după citirea paragrafului 3 din pagina 3 din declaraţia dată în faza de urmărire penală, în data de 12.02.2020, martorul a arătat că numitul "Cosmin, la care fac referire este C. pe care îl identific în sala de judecată. Ne-am cunoscut la sala de forţă, PP., situată zona Piaţa Delfinului, Şoseaua Pantelimon. Nu sunt sigur, dar cred că l-am cunoscut pe inculpatul C. în anul 2017. Nu mai ştiu de la cine am aflat (că C. vindea cocaină), dar cel mai probabil tot de la vreun prieten comun. Eu cu C. ne întâlneam ocazional la sala de forţă, unde purtam discuţii scurte. În cadrul acestor discuţii nu cred că am vorbit şi despre vânzarea-cumpărarea de droguri. Prietenul comun cred că tot la sala l-am întâlnit. Nu pot să spun că era prieten, dar era cunoştinţă comună tot de la sala de forţă. Nu aveam altă metodă de a-l contacta. L-am contactat (pe inculpatul C., pe Instagram), în urma propunerii formulată de procuror pentru a beneficia de reducerea pedepsei. Nu mai ştiu dacă procurorul avea informaţia potrivit căreia inculpatul C. vindea droguri sau am furnizat eu această informaţie.
Probele relevante demersului sunt şi cele în raport cu infracţiunile de trafic de droguri evaluate anterior, reprezentând procedeele probatorii administrate în faza de urmărire penală (percheziţia domiciliară), constatările ştiinţifice ce au evaluat natura substanţelor identificate cu ocazia percheziţiilor şi interceptările autorizate ale comunicaţiilor dintre inculpaţi, în contextul operaţiunilor punctuale de vânzare - cumpărare.
Noţiunea de grup infracţional organizat. Codul defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni (ÎCCJ, s. pen., d. pen. nr. 147 din 28 ianuarie 2015, d. nr. 2907/115/2012 pe www.x.ro sau în L. Lefterache, Probe şi prezumţii în procesul penal, comentarii de jurisprudenţă, UJ, 2015, pct. 67, p. 139).
Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie calificată prin scop.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, există grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiuni, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în conţinutul infracţiunii.
Grupul infracţional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării şi scopul săvârşirii unei infracţiuni. Cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.
Nu are relevanţă pentru existenţa grupului dacă între membrii acestuia sunt sau nu legături de rudenie. Atunci când există un număr de trei persoane care, cunoscându-se, s-au asociat şi au acţionat coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, nu are relevanţă pentru caracterul penal al faptei acestora dacă există alte persoane care, fie nu se cunosc una pe alta, fie nu au cunoscut scopul asocierii, dar au sprijinit sau aderat la grup. (ÎCCJ, s.pen., d.p. nr. 604/19 februarie 2013, d. nr. x/2011 pe www.x.ro sau în L. Lefterache, Probe şi prezumţii în procesul penal, comentarii de jurisprudenţă, UJ, 2015, pct. 64, p. 139).
Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii. În sarcina inculpaţilor s-a reţinut acţiunea de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.
În acest context, Înalta Curte aminteşte că acţiunea de "constituire" presupune asocierea efectivă a trei sau mai multor persoane, prin realizarea acordului de voinţă pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni. Constituirea unui grup infracţional organizat este o activitate prin care se înfiinţează o organizaţie criminală, care vizează săvârşirea unor infracţiuni. (CCR, Decizia nr. 483 din 13 iulie 2021, par. 13).
De asemenea, "sprijinirea" presupune un ajutor dat grupului de către o persoană din afara acestuia. (CCR, Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2021, par. 19). Acţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat constă într-un ajutor de natură materială sau morală pe care o persoană, care deşi nu face parte din grup, o acordă membrilor unui astfel de grup, iar în considerarea pericolului ridicat pe care îl prezintă asemenea fapte, legiuitorul a înţeles să le pedepsească pe acestea indiferent de forma în care sunt săvârşite. Aşa fiind, sintagma "sub orice formă" din cuprinsul art. 367 alin. (1) din C. pen. are sensul ce rezultă din înţelesul uzual al termenilor care o compun, respectiv acela de a indica faptul că, indiferent de maniera în care este comisă acţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, aceasta intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 367 alin. (1) din C. pen. şi va fi sancţionată cu pedeapsa prevăzută în cuprinsul textului criticat (CCR, Decizia nr. 483 din 13 iulie 2021, par. 14).
În jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că în cadrul grupului fiecare inculpat are un rol prestabilit, există şi o ierarhie, trăsăturile legale ale grupului organizat, respectiv continuitatea activităţii infracţionale, ierarhizarea membrilor grupului sunt îndeplinite. Caracterul organizat al grupului rezultă şi din complexitatea activităţilor desfăşurate prin implicarea mai multor persoane pe paliere diferite (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2243 din 3 iulie 2014, www.x.ro).
Definiţia grupului organizat este corespondentă definiţiei date de art. 1 din Decizia - cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva criminalităţii organizate asociaţiei criminale - o asociaţie structurată stabilită în timp, de mai mult de două persoane, care acţionează concertat în vederea comiterii de infracţiuni (...) pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau de altă natură material (pct. 1); asociaţie care nu este formată la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracţiuni şi care nu prezintă în mod necesar roluri definite formal pentru membrii săi, continuitatea membrilor sau o structură dezvoltată (pct. 2) (http:/eur-lex.europa.eu/).
Astfel cum deja s-a arătat, situaţia de fapt a fost corect evaluată şi reţinută prin sentinţa pronunţată.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri, cu excepţia inculpatului G., însă au negat participarea la grupul infracţional organizat, apărarea evocând lipsa conivenţei infracţionale demonstrate de faptul că nu se cunoşteau şi nu au conlucrat într-o structură determinată.
Soluţia. Înalta Curte constată că în mod judicios s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., probele existente la dosarul cauzei nefiind apte ori suficiente dovedirii condiţiilor de constituire, organizare şi funcţionare ale grupului.
Instanţa de control judiciar constată că săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de trafic de droguri s-a realizat ca urmare a unei pluralităţi ocazionale, sub forma participaţiei penale, nefiind identificate elemente care să susţină existenţa unei structuri organizate, specifice grupului infracţional.
Probatoriul administrat în apel, în raport cu această acuzaţie, respectiv declaraţia martorului K., prin datele furnizate, evidenţiază sau identifică doi furnizori (vânzători) de droguri fără interconectare în cadrul unui grup infracţional.
Modalitatea de acţiune a inculpaţilor, utilizarea unor coduri în comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile, faptul că luau legătura pentru transmiterea cantităţilor de stupefiante ce constituie obiectul material al infracţiunii, relevă doar intenţia acestora de a ascunde activitatea infracţională legată de traficul de droguri, fără a susţine constituirea unui grup infracţional. Operaţiunile legate de traficul de droguri presupun inevitabil transfer, vânzarea şi cumpărarea, simpla remitere a drogurilor nefiind suficientă decelării ori demonstrării grupului infracţional, în lipsa susţinerii ori dovedirii elementelor specifice constituirii, organizării şi funcţionării sale.
De asemenea, nici faptul că la percheziţiile domiciliare efectuate la numiţii G. şi E. a fost găsită cocaină ambalată în acelaşi tip de ambalaj, cu referire la material şi culoare, ca cele identificate la domiciliu inculpatului F., nu sunt informaţii suficiente demonstrării întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii analizate, existenţei şi funcţionării grupului organizat.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a circumscris exclusiv infracţiunilor de trafic de droguri, fără a exista o pluralitate constituită în sensul grupului infracţional, motiv pentru care se va menţine soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond în privinţa acestei infracţiuni, pentru toţi participanţii numiţi în actul de sesizare.
Apelul inculpatului H. referitor la greşita schimbare a încadrării juridice
Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 21.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea juridică a faptei de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H., din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., reţinând că autorul infracţiunii de fals intelectual este subiect calificat, respectiv funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate pe care inculpatul nu o deţinea la momentul săvârşirii faptelor .
Potrivit art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Dacă dispune schimbarea încadrării juridice, instanţa pune în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru pregătirea apărării faţă de noua încadrare.
Încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanţe între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret al acesteia. De pildă, se poate schimba încadrarea juridică dintr-o infracţiune în altă infracţiune, însă cu reţinerea aceleiaşi laturi obiective, dar cu urmări sau cu împrejurări diferite. Aşadar, schimbând încadrarea juridică a faptei, instanţa constată ca săvârşită aceeaşi faptă prevăzută în actul de sesizare, însă cu reţinerea sau înlăturarea unor împrejurări de care nu/se face vorbire în rechizitoriu (paragraful 30). Necesitatea recalificării în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului poate să reiasă din cercetarea judecătorească, având în vedere materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, prin raportare la circumstanţele concrete ale cauzei (paragraful 28 CCR, Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 18 iulie 2017).
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod judicios a dispus schimbarea încadrării juridice raportat la imposibilitatea reţinerii ca subiectiv activ al infracţiunii de fals intelectual a unei alte persoane decât un funcţionar public, respectiv a unui avocat.
Prin operaţiunea de schimbare a încadrării juridice, instanţa nu a modificat acuzaţiile iniţiale aduse inculpatului prin rechizitoriu şi care au fost precizate şi asumate în mod definitiv în etapa camerei preliminare, ci a recalificat, în drept, faptele reţinute în sarcina inculpatului.
Mecanismul schimbării încadrării juridice, nu a cuprins un element complet nou, străin de obiectul acuzaţiei, ci s-a raportat la dispoziţia de trimitere în judecată, la caracterizarea în drept a infracţiunii şi la baza factuală reţinută în actul de sesizare stabilind numai că participaţia penală a inculpatului poate îmbrăca forma complicităţii, nu a autoratului.
Astfel, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., prima instanţă a menţinut conţinutul faptei imputate inculpatului fără a adăuga la acuzaţia iniţială asumată prin actul de sesizare.
Sub acest aspect, critica inculpatului H. referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice apare ca nefondată, iar solicitarea sa de achitare pentru infracţiunea de fals intelectual este, de asemenea, neîntemeiată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de către inculpaţii A., C. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 06 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, va desfiinţa, în parte, sentinţa apelată şi va rejudeca în limitele precizate anterior.
În baza art. 274 şi 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor admise vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 274 şi 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi apelanţii cărora li s-au respins căile de atac, F. şi H., în limitele culpei lor procesuale decelate în raport cu ansamblul actelor procesuale ori procedurale efectuate pentru judecată, la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 şi 275 din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, pentru inculpaţii F., A., E. şi B., în sumă de câte 1360 RON fiecare, ca şi cel parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în sumă de 900 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de către inculpaţii A., C. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 06 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Desfiinţează, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând:
1. Descontopeşte pedeapsa aplicată inculpatului A. de 5 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (faptă din 23.07.2018), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Menţine pedeapsa principală de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000 şi art. 79 alin. (3) din C. pen. şi pedeapsele accesorii şi complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., revocă beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 635 din 25.09.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare.
În baza art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., adaugă la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată anterior, pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 635 din 25.09.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, inculpatul urmând a executa, în final, 5 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b) şi art. 67 alin. (2) din C. pen., aplică faţă de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b) şi art. 65 din C. pen., aplică faţă de inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
2. Descontopeşte pedeapsa aplicată inculpatului G. de 5 ani şi 2 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Reţine în favoarea inculpatului G. cauza legală de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 342 alin. (2) cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpatul G. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Menţine aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi a pedepsei accesorii în acelaşi conţinut.
În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă pe inculpatul G. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către un conducător auto al cărui drept de a conduce a fost suspendat.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele şi aplică pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (3 luni + 3 luni), inculpatul G. urmând a executa pedeapsa rezultantă în cuantum de 4 ani şi 8 luni închisoare.
Menţine aplicarea, pe lângă pedeapsa rezultantă, a pedepsei complementare a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi a pedepsei accesorii în acelaşi conţinut.
3. Reţine în favoarea inculpatului C., cauza legală de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Înlătură circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., reţinută în favoarea inculpatului.
În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Menţine pedepsele accesorii şi complementare în limitele celor stabilite prin dispozitivul sentinţei apelate.
În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C., pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat începând cu data prezentei decizii, conform prevederilor art. 92 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului C., următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta, sens în care încredinţează supravegherea inculpatului acestui serviciu;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlului mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., impune inculpatului C., să frecventeze două programe de reintegrare sociale derulate de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C., va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog - Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii Obregia sau Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 3 Bucureşti, pe o perioadă de 100 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., atrage atenţia inculpatului C. asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
4. Înlătură circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. reţinută în favoarea inculpatului F..
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpatul F., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (3 acte materiale: 29.11.2019, 12.12.2019 şi respectiv 13.02.2020).
Menţine pedepsele accesorii şi complementare în limitele celor stabilite prin dispozitivul sentinţei apelate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.
II. Respinge apelurile declarate de inculpaţii F. şi H. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) din C. pen., restituie inculpatului G. pistolul marca LL., seria x, model x, calibru 6 mm BB, a proiectilelor metalice, sferice de calibru 6 mm BB şi a proiectilelor din sticlă, sferice, de calibru 6 mm BB, cu condiţia îndeplinirii exigenţelor legii speciale în privinţa înregistrării şi/sau autorizării.
Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public şi inculpaţii A., C. şi G. rămân în sarcina statului.
Obligă apelanţii F. şi H. la plata sumei de câte 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii F., A., E. şi B., în sumă de câte 1360 RON fiecare, rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C., în sumă de 900 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei, azi 28 februarie 2024.