Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2023
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 28 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 28 din 06 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de apel a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 28 din 06 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare spaniole, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Spania, a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 şi 40 şi 74 C. pen. spaniol, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018, la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep, a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania privind transferarea cetăţeanului român A., încarcerat în Spania, cu ultimul domiciliu din România în oraşul Bechet, judeţul Dolj, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.
În referatul întocmit de Parchet s-a reţinut că, la data de 28.10.2019, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea cu nr. x/2019 având ca obiect cererea formulată de către autorităţile judiciare din Spania privind transferarea persoanei condamnate A., deţinut în Spania, în vederea executării pedepsei privative de libertate de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Din documentele înaintate a rezultat că cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani (5110 zile) închisoare prin sentinţa nr. 812/12 din data de 22.11.2012 pronunţată de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la data de 18.06.2013, în sarcina acestuia reţinându-se că, în perioada 2010-2011, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale cu o minoră în vârstă de 13 ani, prin constrângerea acesteia, fapta fiind prevăzută de art. 183 alin. (3) şi (4) şi art. 74 din C. pen. spaniol ca infracţiune continuă de abuz sexual asupra unui minor de 13 ani, reglementată în legislaţia română ca infracţiune de viol săvârşită în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Din certificatul transmis a rezultat că, după sesizarea faptei, cetăţeanul român A. a părăsit teritoriul statului spaniol, fiind arestat în Londra la data de 11.10.2011 şi predat în Spania la data de 27.10.2011, unde a fost judecat în stare de arest preventiv.
Din verificările efectuate a rezultat că cetăţeanul român A. a fost reţinut de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru 24 ore, în baza unei semnalări introduse în SIS de autorităţile spaniole în aceeaşi cauză, şi a fost arestat în vederea predării pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 13.04.2011 şi până la 17.04.2011, prin încheierea din data de 13.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, fiind pus în libertate la data de 17.04.2011, întrucât nu a fost prezentat mandatul european de arestare.
A. a fost de acord să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova a reţinut că a fost investită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 153-170 din Legea 302/2004 rep, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege; cetăţeanul român A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 şi 40 şi 74 C. pen. spaniol, faptele având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Astfel, faţă de aspectul că infracţiunea continuată de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 şi 40 şi 74 C. pen. spaniol, pentru care a fost stabilită o pedeapsă de 14 ani închisoare, are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 12 ani închisoare, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 302/2004 rep s-a solicitat acordul autorităţilor judiciare spaniole pentru adaptarea pedepsei, în sensul reducerii până la maximul special prevăzut de legea română pentru infracţiunea similară.
Demersurile instanţei s-au concretizat în răspunsul statului solicitant, autorităţile judiciare spaniole comunicând la dosarul cauzei, la termenul din data de 3 februarie 2020, că sunt de acord cu adaptarea pedepsei, cuantumul pedepsei ce s urmează a fi executată fiind de 12 ani închisoare.
Din cuprinsul certificatului a reieşit că A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea şi şi-a exprimat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind de acord cu transmiterea certificatului şi a hotărârii judecătoreşti.
Potrivit menţiunilor certificatului şi din înscrisurile înaintate s-a reţinut că A. a părăsit teritoriul Spaniei la data de 28.02.2011, când a fost denunţat, a fost arestat la Londra la data de 11.10.2011 în baza unui mandat european de arestare şi predat autorităţilor spaniole la data 27.10.2011. Până la iniţierea procedurii de transfer a executat 2555 zile închisoare calculate la data de 08.10.2018, deduse din pedeapsa totală şi în continuare, de la această dată la zi, pedeapsa fiind executată complet la 06.10.2023.
S-a constatat astfel că sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep., întrucât hotărârea este definitivă şi executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română, persoana condamnată este cetăţean român, şi-a exprimat acordul cu privire la transferul în România în vederea executării pedepsei şi nu există vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
Instanţa a constatat astfel îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi a recunoscut sentinţa penală nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Spania, a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 şi 40 şi 74 C. pen. spaniol, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep., instanţa a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă, totodată dispunând transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, într-un penitenciar din România, cu deducerea din pedeapsă a perioadei executată de 2555 zile, calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018, la zi.
De asemenea, curtea de apel a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A., cererea fiind înregistrată iniţial la Judecătorul de Supraveghere a Pedepsei Privative de Libertate din cadrul Penitenciarului Craiova - Pelendava, fiind scoasă de pe rol şi trimisă administrativ către Judecătoria Craiova, formându-se dosarul nr. x/2022.
Contestatorul condamnat A. a solicitat deducerea unor zile din pedeapsă considerate ca executate ca urmare a obţinerii unor diplome de calificare, pe perioada în care executa pedeapsa în Spania; de asemenea, a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută, a perioadei considerate executate pe baza muncii prestate în Spania, respectiv a unui număr de 1.993 de zile.
Prin sentinţa penală nr. 795 din data de 10 martie 2023 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a Judecătoriei Craiova şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia Penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 106 din 06 mai 2022 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., ca nefondată.
Astfel, s-a reţinut că pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Craiova a dispus emiterea unor adrese către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului, Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, respectiv Centrul Penitenciar Topas şi Centrul Penitenciar Madrid III, pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a prestat muncă pe durata executării pedepsei, de la încarcerare până la predarea sa către autorităţile române, iar în caz afirmativ să precizeze dacă a fost remunerată, precum şi numărul de zile de muncă prestate şi dacă, potrivit legislaţiei spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiţionată, se poate reduce ca urmare a participării la activităţi lucrative dacă, potrivit legislaţiei spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiţionată, se poate reduce ca urmare a participării la activităţi lucrative şi să înainteze extras din legislaţia în materie, precum şi actele judiciare prin care a fost acordată această reducere.
Relaţiile au fost comunicate de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, la data de 16.02.2022.
În răspunsul transmis autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deţinutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică).
De asemenea, au fost menţionate dispoziţiile din legislaţia spaniolă privind condiţiile în care se poate acorda liberarea condiţionată ca urmare a participării la activităţi lucrative.
Evaluând datele concrete ale cauzei, s-a constatat că autorităţile spaniole nu au transmis o hotărâre judecătorească şi nici un act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situaţie faţă de care nu se poate reţine că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii prestate cât timp a fost încarcerat în statul emitent, care să poată fi recunoscută în condiţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.
Altfel spus, autorităţile statului de condamnare au transmis exclusiv documentele cu caracter informativ, iar nu şi acte judiciare prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o parte din pedeapsa de 12 ani închisoare, ca urmare a muncii prestate în perioada de detenţie în penitenciarele din Spania.
Or, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar emis de autorităţile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al muncii prestate în detenţie pe teritoriul acestui stat, instanţa statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte recunoaşterea perioadei cât a prestat muncă remunerată pe timpul cât a fost încarcerat în statul emitent, împrejurare care să poată fi valorificată potrivit art. 100 alin. (3) şi art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că Legea nr. 302/2004 nu prevede în mod expres această posibilitate.
Curtea de Apel a constatat, însă, că petentul A. a solicitat deducerea zilelor din pedeapsă considerate ca executate ca urmare a obţinerii unor diplome de calificare pe perioada în care a executat în Spania pedeapsa, precum şi deducerea din pedeapsa pe care o execută a perioadei considerate executate pe baza muncii prestate în Spania, respectiv a unui număr de 1993 de zile, existând astfel, identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări cu cele asupra cărora instanţa s-a mai pronunţat prin sentinţa penală nr. 106 din 06 mai 2022 a Curţii de Apel Craiova când a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac, concluziile apărătorului desemnat din oficiu fiind consemnate, pe larg, în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia de faţă prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. a solicitat deducerea, din pedeapsa în executarea căreia se află, a unor zile considerate ca executate ca urmare a obţinerii unor diplome de calificare, precum şi a muncii prestate în timpul detenţiei în penitenciarele din Spania, anterior predării.
Cererea astfel formulată constituie o contestaţie la executare care îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 156 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, " (1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător".
Aceste texte de lege, care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, instituie în sarcina instanţelor naţionale obligaţia deducerii din pedeapsa privativă de libertate care trebuie executată în România, atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, cât şi, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.
În considerarea acestor dispoziţii legale, cetăţeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoaşterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate şi a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituţii ale statului de condamnare, îşi păstrează acest drept şi ulterior transferării sale într-un loc de deţinere din ţara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât şi a statului de executare.
Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoşterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate şi a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituţii ale statului de condamnare, trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autorităţile acestui stat, care urmează a fi recunoscute în condiţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Evaluând datele concrete ale speţei prin prisma consideraţiilor teoretice expuse, Înalta Curte constată că, în susţinerea cererii sale, condamnatul A. nu a depus, iar în urma diligenţelor instanţei, autorităţile spaniole nu au transmis vreun act judiciar prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca urmare a muncii prestate în penitenciarele din Spania, anterior predării către autorităţile române.
În acest sens, se observă că, în urma diligenţelor efectuate de Curtea de Apel Craiova, la dosarul cauzei a fost transmisă adresa din 15.02.2022 emisă de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca prin care au fost înaintate: raportul de la Centrul Penitenciar Topas, din care rezultă că persoana condamnată a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018(la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), articolele din C. pen. spaniol referitoare la eliberarea condiţionată, copie de pe hotărârea AP Valencia, secţia a 4-a, din 22.11.2012, în baza căreia a fost emisă Executoria 57/2013 şi tabelul cuprinzând datele de luat în considerare pentru a obţine beneficiile eliberării condiţionate.
Altfel spus, în urma diligenţelor instanţei de fond, autorităţile statului de condamnare au transmis exclusiv documentele cu caracter informativ anterior menţionate, iar nu şi acte judiciare prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o parte din pedeapsa de 14 ani închisoare, ca urmare a muncii prestate în perioada de detenţie în penitenciarele din Spania.
De altfel, din înscrisurile transmise la dosar de autorităţile spaniole rezultă că persoana condamnată A. a prestat muncă (remunerată) doar în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019 - 02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019 - 25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), fără să fi beneficiat însă de o reducere corespunzătoare a pedepsei ca urmare a acestui fapt.
Or, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar emis de autorităţile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al muncii prestate în detenţie pe teritoriul acestui stat, instanţa statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, nu poate proceda la valorificarea perioadei cât persoana condamnată a prestat muncă remunerată în unităţile de detenţie ale statului de condamnare nici în condiţiile art. 100 alin. (3) şi art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd în mod expres această posibilitate, iar pe de altă parte, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene interzice statului de executare să aplice dreptul propriu privind executarea pedepselor, în locul dreptului statului emitent.
Ca urmare, constatând că statul spaniol nu a acordat condamnatului A. o reducere de pedeapsă ca efect al muncii prestate de acesta în Penitenciarul Topas, în perioadele anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 28 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 28 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 octombrie 2023.