Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Hunedoara, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de 25.05.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat liberarea condiţionată, considerând, în esenţă, că îndeplineşte cerinţele legii.
Prin sentinţa penală nr. 376 din 20.10.2023, pronunţată de Judecătoria Dej în dosar nr. x/2023, s-a respins, în temeiul art. 587 alin. (2) C. proc. pen., ca neîntemeiată, cererea de liberare condiţionată formulată de petentul A., deţinut în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 226/2015, emis de Tribunalul Alba în baza sentinţei penale nr. 136/2015, pronunţată de Tribunalul Alba; în baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen., s-a stabilit că petentul va putea reitera cererea de liberare condiţionată după data de 18.02.2024.
La data de 02.11.2023, la momentul comunicării minutei, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 376 din 20.10.2023, pronunţată de Judecătoria Dej în dosar nr. x/2023, pozitie procesuală menţionată în chiar dovada de primire a copiei minutei .
În şedinţa publică din data de 20 decembrie 2023, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, având în vedere că din dovada de comunicare a minutei rezultă că, la momentul la care condamnatul a formulat contestaţia, se afla în Penitenciarul Deva.
Prin decizia penală nr. 566/2023 din 20 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secţia penală, a admis, în temeiul art. 587 alin. (3) C. proc. pen., excepţia necompetenţei teritoriale şi, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de către contestatorul condamnat A., aflat în Penitenciarul Deva, împotriva sentinţei penale nr. 376 din 20.10.2023 a Judecătoriei Dej, pronunţată în dosar nr. x/2023, reţinând că, potrivit art. 587 alin. (3) C. proc. pen., hotărârea judecătoriei (prin care se soluţionează cererea sau propunerea de liberare condiţionată) poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere în termen de 3 zile de la comunicare, respectiv tribunalul în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării contestaţiei.
Prin decizia penală nr. 43/2024 din 30 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a admis, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 587 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 36 alin. (2) C. proc. pen., excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatorul-deţinut A. împotriva sentinţei penale nr. 376 din 20.10.2023 a Judecătoriei Dej în favoarea Tribunalului Cluj; în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Hunedoara şi s-a dispus, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., înaintarea dosarului nr. x/2023 către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Hunedoara a reţinut că, în materia liberării condiţionate, dispoziţiile art. 587 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. folosesc sintagma "în a cărei/cărui circumscripţie se află locul de deţinere" pentru stabilirea competenţei teritoriale, sintagmă al cărei înţeles a fost clarificat prin decizia nr. 15/2018 a Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.
Astfel, cu acea ocazie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat împrejurarea că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii (a sesizării instanţei), indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Raportat la dispoziţiile art. 597 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. - aplicabile tuturor procedurilor judiciare din Titlul V al C. proc. pen. - şi având în vedere şi art. 4251 alin. (5) C. proc. pen. - norma cadru în materia contestaţiei, cale ordinară de atac - în mod evident, prin art. 587 C. proc. pen., legiuitorul nu a urmărit stabilirea de reguli diferite de competenţă teritorială în materia liberării condiţionate, în toate cazurile prezentând relevanţă teritorial doar instanţa de la locul de deţinere din momentul formulării cererii şi numai pentru stabilirea competenţei primei instanţe (implicit, în acest fel se determină şi competenţa teritorială a instanţei de control judiciar).
Odată reţinută competenţa teritorială de către judecătorie, fiind depăşit momentul procesual de invocare a necompetenţei teritoriale a instanţei, această competenţă rămâne definitiv câştigată, ea nu mai poate fi repusă în discuţie cu încălcarea condiţiilor art. 47 alin. (3) C. proc. pen., respectiv din oficiu, de către instanţa de control judiciar, în condiţiile neinvocării sale de către contestator; chiar dacă Tribunalul Cluj ar fi apreciat că s-au nesocotit regulile de competenţă teritorială pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă, soluţia legală era de desfiinţare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei competente, respectiv judecătoriei, nicidecum tribunalului, direct în calea de atac a contestaţiei.
De altfel, la aceeaşi concluzie a ajuns Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin mai multe decizii pronunţate în regulatoare de competenţă privind exact această problemă juridică (d.ex. încheierea nr. 29/25.01.2024, pronunţată în dosar nr. x/2023, sentinţa nr. 681/6.12.2023, pronunţată în dosar x/2023, încheierea nr. 422/11 iulie 2023, pronunţată în dosar nr. x/2023 etc.).
Mai mult, practica constantă a Î.C.C.J. este în sensul că determinarea competenţei instanţei de control judiciar are în vedere calea de atac formulată şi instanţa a cărei hotărâre se atacă, nemaifiind posibil nici chiar sub aspect material a modifica aspectele de competenţă în stabilirea căii de atac (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2947 din 1 octombrie 2013).
Pe cale de consecinţă, odată ce competenţa teritorială a instanţei de fond a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Dej, calea de atac a contestaţiei împotriva sentinţei nu poate fi judecată decât de către instanţa ierarhic superioară, respectiv Tribunalul Cluj, nicidecum de către un tribunal căruia nu îi este arondată această instanţă de fond.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Cluj, reţinând următoarele:
Obiectul cauzei cu privire la care s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Tribunalul Hunedoara este reprezentat de contestaţia persoanei condamnate A. formulată împotriva sentinţei penale pronunţată în primă instanţă în materia executării hotărârilor penale, în speţă, liberarea condiţionată.
"Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere", conform art. 587 alin. (1) C. proc. pen.
Referitor la noţiunea de loc de deţinere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 15 din 17.09.2018, a statuat:
"Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate."
În temeiul art. 36 alin. (2) teza finală C. proc. pen., "Tribunalul soluţionează (…) contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.".
Potrivit art. 587 alin. (3) C. proc. pen., "Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare", iar conform dispoziţiilor art. 597 alin. (7) din acelaşi cod, "Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.".
Totodată, conform art. 4251 alin. (5) C. proc. pen., contestaţia se soluţionează de către instanţa superioară celei sesizate.
Având în vedere normele menţionate, în ceeea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze calea de atac declarată împotriva hotărârii judecătoriei, în materia liberării condiţionate, Înalta Curte constată că prevederile art. 587 alin. (3) C. proc. pen. trebuie interpretate prin prisma dispoziţiilor art. 597 alin. (7) raportat la art. 4251 alin. (5) C. proc. pen.
În speţă, hotărârea atacată de către contestatorul condamnat A. este pronunţată de Judecătoria Dej, instanţa ierarhic superioară fiind Tribunalul Cluj; ca atare, în temeiul art. 587 alin. (3) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 597 alin. (7) şi art. 4251 alin. (5) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Tribunalului Cluj.
Transferarea condamnatului într-un alt penitenciar, ulterior datei formulării cererii de liberare condiţionată, nu are aptitudinea de a modifica competenţa instanţei ierarhic superioare, potrivit art. 597 alin. (7) raportat art. 4251 alin. (5) C. proc. pen.
O altfel de interpretare ar conduce la declinări succesive ale competenţei, condamnatul putând fi transferat în cursul executării pedepsei în mai multe locuri de detenţie, ceea ce ar face pe de-o parte, nesigură competenţa instanţei, iar pe de altă parte, ar duce la prelungirea nejustificată a judecării cererii de liberare condiţionată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2024.