Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 92 din 12.02.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2016, printre altele, cu privire la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

I.1. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Cod şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de evaziune fiscală (fapta nr. 3 rechizitoriu)

2. În baza art. 52 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală. (fapta nr. 5 rechizitoriu)

3. În baza art. 335 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul anulat (faptă din 26.08.2015).

4. În baza art. 47 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de instigare la evaziune fiscală (fapta nr. 11 rechizitoriu).

5. În baza art. 320 C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale (fapta nr. 15 rechizitoriu faptă după data de 02.02.2016).

6. În baza art. 323 C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals. (fapta 02.02.2016).

7. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Cod şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de evaziune fiscală (fapta nr. 17 rechizitoriu)

8. În baza art. 358 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de comercializare de produse alterate.

9. În baza art. 193 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

10. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Cod şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de evaziune fiscală (perioada 01.01.2014-09.02.2016 fapta nr. 24 rechizitoriu).

11. În baza art. 52 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală (fapta nr. 25 rechizitoriu în legătură cu inculpata B.).

12. În baza art. 335 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul anulat (fapta din 09.12.2015).

13. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Cod art. 41 alin. (1) C. pen. art. 5 C. pen.,

14. În baza art. 52 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală (decembrie 2011, ianuarie 2012- decembrie 2012, fapta nr. 29 rechizitoriu).

15. În baza art. 52 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală (perioada august 2010- ianuarie 2011, fapta nr. 30 rechizitoriu).

16. În baza art. 52 C. pen. în ref. la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.,

A condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pentru infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală (fapta nr. 31, determinare S.C. C. SRL).

A constatat că faptele pe pentru care s-a dispus condamnarea la punctele (2,5,6,8,9,10,11,12) sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepasa de 2 ani şi 6 luni prin s.p. nr. 185/12.02.2013 a Jud. Constanţa, defin prin dec. pen nr. 922/01.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa şi cele pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare prin s.p. nr. 44P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, defin. prin dec.pen 216/A din 20.06.2019 a ÎCCJ.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu cea dispusă prin s.p. ne185/12.02.2013 a Jud. Constanţa, defin prin dec. pen nr. 922/01.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul pedepselor stabilite, respectiv 12 ani şi 6 luni şi 20 zile, în final inculpatul urmând a executa pedeapsă rezultantă de 19 de ani şi 6 luni şi 20 zile închisoare.

A menţinut revocarea dispusă prin s.p. nr. 44P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, defin prin dec.pen 216/A din 20.06.2019 a ÎCCJ şi a dispus executarea pedepsei de 19 ani şi 6 luni şi 20 zile aplicată prin prezenta, alăturat pedepsei de 3 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin s.p. nr. 178/01.04.2008 a Trib. Constanţa defin. prin dec.pen. 4187/17.12.2008 a ÎCCJ, în final inculpatul urmând să execute pedepasa rezultantă de 23 de ani şi 20 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen.,

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi c (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

A dispus ca pedeapsa principală să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 40 alin. (3) C. pen.,

A dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 11.02.2016-07.06.2016, precum şi a perioadei executate de la 12.07.2019 la zi

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 43/P/24.06.2019 emis de Curtea de Apel Constanţa şi emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive.

A constatat incidenţa cazurilor de nedemnitate prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 cu privire la inculpatul A..

17. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g) a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie, la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 52 C. pen. rap la art. 322 C. pen., în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., în referire la întocmirea în fals a facturilor către care au reflectat în mod nelegal prestarea serviciilor către S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., SC G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L., ca urmare a intervenţiei prescripţiei (fapta nr. 31 rechizitoriu).

18. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de instrumente oficiale, faptă prev. de art. 317 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 41 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenţiei prescripţiei (fapta nr. 1 rechizitoriu).

19. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea instrumentelor oficiale false, prev de art. 318 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi 41 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenţiei prescripţiei (fapta nr. 2 rechizitoriu).

20. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 47 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., (2 infracţiuni), urmare intervenirii prescripţiei.

21. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 47 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., (2 infracţiuni fapta nr. 4 rechizitoriu).

22. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de instrumente oficiale, faptă prev. de art. 317 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 41 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenţiei prescripţiei (fapta în legătură cu I., fapta nr. 6 rechizitoriu).

23. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea instrumentelor oficiale false, prev de art. 318 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi 41 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei (fapta nr. 7 rechizitoriu).

24. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., (în perioada ianuarie 2007 - martie 2007 fapta nr. 8) ca urmare a intervenirii prescripţiei.

25. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 47 C. pen. în ref. la art. 4 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., (în legătură cu inculpata B. fapta nr. 10 din rechizitoriu), ca urmare a interveniri prescripţiei.

26. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., (contrafacerea prin scanare a contractului de închiriere nr. x din15 mai 2012) ca urmare a intervenirii prescripţiei.

27. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen. în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., (în perioada 2007 - 2012, a procedat la contrafacerea certificatelor sanitar veterinare în numele S.C. J. S.R.L., SC. C. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L.) ca urmare a intervenirii prescripţiei.

28. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., în referire la folosirea certificatelor sanitar veterinare contrafăcute în numele S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., şi S.C. K. S.R.L, în perioada 2007 - 2012, ca urmare a intervenirii prescripţiei.

29. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. g), a) încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei.

30. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. b) C. proc. pen.,

A achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţoiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1lit. a) din Legea 656/2002 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

31. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. b) C. proc. pen.,

A achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţoiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1lit. b) din Legea 656/2002 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

32. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. b) C. proc. pen.,

A achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1lit. b) din Legea 656/2002 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

33. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. b) C. proc. pen.,

A achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţoiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1lit. c) din Legea 656/2002 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

34. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. b) C. proc. pen.,

A achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit prev. de art. 48 C. pen. în ref la art. 13² din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., (în perioada 19 octombrie - 18 noiembrie 2015 în legătură cu inculpatul L.).

În baza art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen.,

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M. Eugenia.

A obligat inculpatul A. la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă M..

A respins, ca nefondate, restul pretenţiilor civile formulate de către partea civilă M..

A admis, în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

A obligat inculpatul A. în solidar cu inculpaţii: O. şi S.C. P. la plata sumei de 1.092.566 RON (reprezentând impozit pe profit 475.388 RON - TVA 617.178 RON), iar pe inculpaţii A. şi O., în solidar la plata sumei de 939.893 RON (reprezentând impozit pe profit 395.264 RON şi TVA 544.589 RON) la care se adaugă accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

A menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 45/P/2012 din data de 24.03.2016 .

În baza art. 118 lit. b) şi f) C. pen., a dispus confiscarea bunurilor identificate la S.C. P. S.R.L., enumerate în dispozitivul sentinţei, precum şi a sumei de 3950 RON identificată la locuinţa folosită de inculpatul A. din Municipiul Constanţa, str. x cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate autorizat în baza autorizaţiei de percheziţie emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Constanţa, indisponibilizată la Q. - sucursala Constanţa de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în baza recipisei de consemnare nr. x din 11 februarie 2016.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii A., O. şi R..

Prin decizia penală nr. 865/P din data de 25 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 92/12.02.2021 a Tribunalului Constanţa, în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpaţii R., A., O. împotriva sentinţei penale nr. 92/12.02.2021 a Tribunalului Constanţa, în dosarul nr. x/2016.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

A. 1. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

2. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (1) C. pen. în ref.la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

3. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu permisul de conducere anulat prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

4. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de instigare la evaziune fiscală prev. de art. 47 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

5. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

6. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

7. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

8. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 C. pen. în cond. art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

9. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

11. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 C. pen. în referire la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în cond. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

12. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu permisul de conducere anulat prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

13. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

14. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

15. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

16. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea participaţiei improprii prev. de art. 52 C. pen. în ref.. la art. 48 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în cond. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

S-a menţinut pedeapsa principală de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi lit. c) (dreptul de a fi administrator) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.. (perioada 01.01.2014 - 09.02.2016)

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 185/12.02.2013 a Judecătoriei Constanţa, def. prin decizia penală nr. 922/01.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa şi cea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 44P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, def. prin decizia penală nr. 216/A din 20.06.2019 a ICCJ.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa închisorii de 7 ani cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 185/12.02.2013 a Judecătoriei Constanţa, def. prin decizia penală nr. 922/01.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44/P/23 februarie 2018, def. prin decizia penală nr. 216/2019 a ICCJ şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul pedepselor stabilite, respectiv 22 de luni, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare.

S-a menţinut revocarea dispusă prin s.p. nr. 44P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin dec. pen 216/A din 20.06.2019 a ÎCCJ şi s-a dispus executarea pedepsei de 8 ani şi 10 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin s.p. nr. 178/01.04.2008 a Trib. Constanţa definitivă. prin dec. pen. 4187/17.12.2008 a ÎCCJ, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. şi lit. c) (dreptul de a fi administrator) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate, în conformitate cu art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen. şi art. 40 alin. (3) C. pen., s-au dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 11.02.2016-07.06.2016, precum şi a perioadei executate de la 12.07.2019 la zi.

S-a constatat că inculpatul A. este arestat în altă cauză.

S-au înlăturat prevederile art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., privind contopirea pedepsele aplicate de instanţa de instanţa de fond cu cea dispusă prin s.p. nr. 185/12.02.2013 a Jud. Constanţa, definitivă prin dec. pen nr. 922/01.11.2013 a Curţii de Apel Constanţa şi aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din totalul pedepselor stabilite, şi aplicarea pedepsei rezultante de 19 de ani şi 6 luni şi 20 zile închisoare inculpatului A..

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale instanţei de fond dacă nu contravin prezentei decizii.

C. În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa faţă de inculpata O., cu privire la prejudiciul în legătură cu S.C. P. S.R.L..

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa faţă de inculpata O., cu privire la prejudiciul în legătură cu S.C. C. S.R.L..

În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa în contradictoriu cu inculpatul A. şi inculpata S.C. P..

A obligat inculpatul A. în solidar cu inculpata S.C. P. la plata sumei de 1.092.566 RON (reprezentând impozit pe profit - 475.388 RON şi TVA 617.178 RON), la care se adaugă accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

A obligat inculpatul A. la plata sumei de 211.438 RON, la care se adaugă accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa (în legătură cu activitatea din cadrul S.C. C. SRL).

A obligat inculpatul A. la plata sumei de 324.803 RON, la care se adaugă accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa (în legătură cu activitatea din cadrul S.C. K. SRL).

A obligat inculpatul A. la plata sumei de 128.657 RON, la care se adaugă accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa (în legătură cu activitatea din cadrul S.C. J. SRL).

A înlăturat din sentinţa penală apelată obligarea inculpatul A. în solidar cu inculpaţii: O. şi S.C. P. la plata sumei de 1.092.566 RON (reprezentând impozit pe profit 475.388 RON - TVA 617.178 RON), iar pe inculpaţii A. şi O., în solidar la plata sumei de 939.893 RON (reprezentând impozit pe profit 395.264 RON şi TVA 544.589 RON) la care se adaugă accesoriile bugetare calculate până la data plăţii efective a debitului principal, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate dacă nu contravin deciziei din apel.

*******

Împotriva deciziei din apel, nr. 865/P din data de 25 august 2023, a formulat recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat ales S., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin recursul în casaţie formulat, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În motivare, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, apărarea inculpatului A. a arătat că acest caz de casare vizează infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (evaziune fiscală în formă continuată - perioada 01.01.2014 - 09.02.2016) pentru comiterea căreia inculpatul a fost condamnat în cauză la o pedeapsă de 7 ani de închisoare.

S-a menţionat că acuzaţia este aceea că inculpatul A. a săvârşit fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât în calitate de reprezentant al S.C. P. S.R.L., în perioada 1 ianuarie 2014 - 9 februarie 2016, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului cu suma de 1.092.566 RON, compusă din 475.388 RON reprezentând impozit pe profit şi 617.178 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată, ca urmare a omisiunii înregistrării în evidenţa contabilă a veniturilor realizate.

A susţinut apărarea inculpatului că această faptă nu e prevăzută de legea penală, având în vedere că:

1. inculpatul a ţinut evidenţa contabilă şi a înregistrat operaţiunile imputate, aspect menţionat în rechizitoriu;

2. fapta are natură contravenţională;

3. inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 C. pen. în cond. art. 35 alin. (1) C. pen., astfel încât, pentru veniturile realizate ca urmare a săvârşirii acestor activităţi, deşi ele au fost înregistrate, nu exista obligaţia declarării.

1. Astfel, în esenţă, în ceea ce priveşte primul aspect invocat, în sensul că inculpatul a înregistrat în contabilitate operaţiunile imputate de parchet, apărarea a arătat că, prin rechizitoriu (preluat ca atare în hotărârea atacată), fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, menţionată la filele x, este descrisă după cum urmează:

"Faţă de aspectele prezentate mai sus rezultă că S.C. P. S.R.L. nu a organizat ţinerea în totalitate a evidenţei contabile aşa cum prevăd dispoziţiile legale în materie. Societatea comercială a ţinut doar o evidenţă primară, respectiv s-a limitat la a întocmi documente pentru următoarele operaţiuni economico-financiare efectuate:

- pentru aprovizionările cu mărfuri şi intrarea acestora în gestiune;

- transferul mărfurilor între gestiuni (între punctele de lucru);

- procese-verbale de producţie/rapoarte de transformare pentru procesarea semi-carcaselor de porc, a puilor întregi etc;

- încasările zilnice realizate ca urmare a vânzărilor către populaţie au fost evidenţiate cu ajutorul aparatelor de marcat electronice fiscale prin emiterea de bonuri fiscale şi rapoarte de închidere zilnice, întocmirea de monetare;

- plata furnizorilor de mărfuri, materiale consumabile, chirii spaţii şi utilităţi, etc.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în materie financiar fiscală, ca urmare a omisiunii înregistrării veniturilor în evidenţele contabile ale inculpatei persoană juridică S.C. P. S.R.L. Constanţa, aceasta s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma de 1.092.566 RON compusă din:

• 475.388 RON reprezentând impozit pe profit de plată

• 617.178 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată".

În raportul de constatare s-a reţinut că:

- declaraţia 112 (cu salariaţii) a fost depusă lunar pentru perioada martie 2014- decembrie 2015;

- declaraţia 100 pentru trimestrul I 2014 a fost depusă la data de 27.05.2015, în care s-a înscris un impozit pe venitul microîntreprinderilor (deşi la 26.03.2014 a depăşit plafonul de microîntreprinderi), iar pentru trimestrele II, III şi IV nu au fost depuse;

- pentru trimestrele I, II şi III 2015, declaraţiile 100 au fost depuse cu valoare 0, iar pentru trimestrul IV 2015, declaraţia nu a fost depusă;

- nu a depus la organul fiscal bilanţurile contabile aferente exerciţiilor financiare 2013 şi 2014;

- la 26.03.2014 a depăşit plafonul de 65.000 euro încasări şi nu a declarat organului fiscal prin depunerea declaraţiei de menţiuni 010;

- la 05.03.2014 a depăşit plafonul de 220.000 RON şi avea obligaţia de a se înregistra ca plătitor de TVA;

- prin decizia nr. 12315/22.05.2014 emisă de AJEF CT, societatea a fost declarată inactivă începând cu data de 14.07.2014 (prin urmare impozitul pe venit se calculează Ură cheltuielile deductibile - cu excepţia salariilor)

Faţă de toate acestea, reţinute în cuprinsul raportului de constatare ce a stat la baza descrierii faptei prin Rechizitoriu, apărarea inculpatului a susţinut că fapta imputată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Astfel, s-a arătat că potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005:

"(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;"

A arătat apărarea inculpatului că, analizând textul incriminator, se poate observa că elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală se raportează la omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în actele contabile sau alte documente legale.

S-a menţionat că, în cauză, potrivit celor descrise în Rechizitoriu, se precizează expres faptul că "Societatea comercială a ţinut doar o evidenţă primară". Totodată, s-a arătat că în cuprinsul actului de sesizare, se mai reţine că au fost întocmite documente pentru operaţiunile economico-financiare efectuate, respectiv:

"- pentru aprovizionările cu mărfuri şi intrarea acestora în gestiune;

- transferul mărfurilor între gestiuni (între punctele de lucru);

- procese-verbale de producţie/rapoarte de transformare pentru procesarea semi-carcaselor de porc, a puilor întregi, etc;

- plata furnizorilor de mărfuri, materiale consumabile, chirii spaţii şi utilităţi etc ".

În opinia apărării recurentului inculpat, din cele prezentate, reiese faptul că în speţă nu există "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate".

2. De asemenea, s-a susţinut prin motivele de recurs în casaţie că fapta are natură contravenţională.

S-a arătat că potrivit art. 41 alin. (1) pct. 8 şi pct. 9 din Legea nr. 82/1991 "Constituie contravenţie următoarele fapte: 8. nedepunerea, potrivit prezentei legi, a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare anuale consolidate, a situaţiilor financiare interimare, precum şi a raportărilor contabile; 9. nerespectarea prevederilor art. 10 şi 36¹".

Conform art. 219, intitulat Contravenţii, din Ordonanţa nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală din 2003, lege în vigoare la 01.01.2014):

"(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală sau de menţiuni;

b) neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;"

Conform art. 221³, intitulat Contravenţii şi sancţiuni, din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal din 2003, lege în vigoare la 01.01.2014):

"(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 RON la 5.000 RON următoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege sau depunerea cu date incomplete ori nereale a situaţiilor de raportare reglementate în prezentul titlu;

(2) Următoarele fapte constituie contravenţii:

e) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute în prezentul titlu;"

În această ordine de idei, s-a susţinut că, dacă pentru o societate cu răspundere limitată este ţinută o evidenţă primară, în care sunt înregistrate toate operaţiunile comerciale şi veniturile realizate (inclusiv prin bonuri fiscale şi rapoarte Z), astfel cum s-a întâmplat în cauză (aspect confirmat de parchet prin rechizitoriu), iar dispoziţiile din Legea contabilităţii, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală reglementează în mod expres faptele contravenţionale, după cum au fost enumerate mai sus, apreciază apărarea că nu se poate reţine elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Cu alte cuvinte, ceea ce se impută inculpatului A., referitor la contabilitatea societăţii P. S.R.L., constând în nedeclararea veniturilor realizate, se susţine că, poate îmbrăca cel mult haina juridică a contravenţiei descrise de normele fiscale mai sus indicate.

Conchizând, s-a precizat că, doar omisiunea înregistrării poate reprezenta elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, aspect ce nu poate fi reţinut în speţă, prin prisma motivelor arătate.

3. În al treilea rând, prin motivele recursului, s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 C. pen. în cond. art. 35 alin. (1) C. pen., astfel încât, pentru veniturile realizate ca urmare a săvârşirii acestor activităţi nu exista obligaţia declarării.

A menţionat apărarea inculpatului că pentru infracţiunea de comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 C. pen., în cond. art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în mod repetat, în baza rezoluţiei infracţionale unice, în perioada 2014 - 10.02.2016, inculpatul a procedat la vânzarea de alimente prin magazinele societăţii P. S.R.L. cunoscând că sunt alterate, fiind vătămătoare sănătăţii, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar instanţa de apel, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

S-a precizat că, plecând de la dispoziţiile normei de incriminare (art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005), nu orice operaţiune comercială sau orice venit realizat trebuie declarat. Obligaţia înregistrării sau declarării nu există dacă operaţiunea comercială este ilicită ori venitul este obţinut în urma unei activităţi ilicite.

A menţionat apărarea că bunurile din surse ilicite (indiferent că sursa este contravenţională sau penală) nu sunt supuse prelevării fiscale, ci altor măsuri (spre exemplu, confiscării) astfel că, în speţă, reţinându-se că veniturile neînregistrate au provenienţă infracţională sau contravenţională (provenind din comercializare de produse alterate - conform acuzaţiilor), este exclusă de plano existenţa infracţiunii de evaziune fiscală.

În opinia apărării, în toate situaţiile în care bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă au caracter ilicit, deoarece provin din săvârşirea de infracţiuni sau contravenţii, nu este realizat conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală imputată în speţă.

S-a arătat că, potrivit O.G. nr. 2/20012, art. 112 şi 1121 C. pen. şi art. 44 din Constituţie, bunurile care provin din săvârşirea de contravenţii sau infracţiuni se confiscă, astfel că lipseşte "obiectul" impozabil sau taxabil.

Din punctul de vedere al apărării, bunurile care constituie produs al unei infracţiuni ori al unei contravenţii nu sunt surse impozabile sau taxabile, ci eventual confiscabile, cel puţin până la data expirării termenului de prescripţie a răspunderii penale când acestea reintră în circuitul juridic şi obligaţia declarării lor poate fi considerată că se naşte.

Cu alte cuvinte, s-a susţinut că, atât timp cât în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de comercializare de produse alterate prev. de art. 358 C. pen., constând în aceea că, în mod repetat, în baza rezoluţiei infracţionale unice, în perioada 2014 - 10.02.2016, acesta a procedat la vânzarea de alimente prin magazinele societăţii P. S.R.L., cunoscând că sunt alterate, fiind vătămătoare sănătăţii, este evident că veniturile generate de aceste operaţiuni nu pot presupune obligaţia de evidenţiere în actele contabile.

Astfel, prin raportare şi la acest argument, apreciază apărarea că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, impunându-se achitarea inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În concluzie, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului în casaţie şi să se dispună achitarea inculpatului A., în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) rap. la art. 396 alin. (5) cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către procuror şi părţi, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La data de 16.10.2023, au fost depuse la dosar concluziile scrise formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, asupra recursului în casaţie de faţă .

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 30.10.2023, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 28.11.2023, fiind de asemenea, depus la dosar raportul asupra recursului în casaţie de faţă.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 28 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casaţie de la termenul din 13.02.2024, s-au luat concluziile apărării recurentului şi ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat în cauză de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc -din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...) Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (decizia nr. 442/RC/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Ca atare, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute sau asupra elementelor laturii subiective.

În cauza de faţă, critica recurentul inculpat A. formulată prin prisma cazului de casare prevăzut la art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., vizează exclusiv infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (în perioada 01.01.2014 - 09.02.2016), pentru comiterea căreia inculpatul a fost condamnat în cauză la o pedeapsă principală de 7 ani de închisoare.

În esenţă, în motivarea cererii de recurs în casaţie apărarea recurentului A. a susţinut că fapta de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, din perspectiva următoarelor aspecte:

- primul argument invocat în susţinerea neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, constă în faptul că inculpatul a ţinut evidenţa contabilă şi a înregistrat operaţiunile imputate, aspect reţinut în cauză atât prin rechizitoriu cât şi de instanţe. Apărarea a făcut referire la faptul că în cauză s-a afirmat că S.C. P. S.R.L. nu a organizat ţinerea în totalitate a evidenţei contabile aşa cum prevăd dispoziţiile legale în materie. Societatea comercială a ţinut doar o evidenţă primară, respectiv s-a limitat la a întocmi documente pentru următoarele operaţiuni economico-financiare [...], or, în opinia apărării recurentului inculpat, faţă de cele reţinute în fapt de către acuzare reiese că în speţă nu există "omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate".

- prin al doilea motiv invocat s-a susţinut că fapta are natură contravenţională. În susţinerea acestui aspect, apărarea recurentului a invocat dispoziţiile din Legea contabilităţii, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, apreciind apărarea că potrivit acestor prevederi legale care reglementează în mod expres faptele contravenţionale, ceea ce se impută inculpatului A., referitor la contabilitatea societăţii P. S.R.L., constând în nedeclararea veniturilor realizate, poate cel mult să constituie contravenţie, astfel că în opinia recurentului nu se poate reţine elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

- al treilea argument invocat de apărarea recurentului, potrivit căruia "este exclusă de plano existenţa infracţiunii de evaziune fiscală" se referă la împrejurarea că, în condiţiile în care inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 C. pen., pentru veniturile realizate ca urmare a săvârşirii acestei activităţi, deşi ele au fost înregistrate, nu exista obligaţia declarării dacă operaţiunea comercială este ilicită ori venitul este obţinut în urma unei activităţi ilicite. A menţionat apărarea că bunurile din surse ilicite (indiferent că sursa este contravenţională sau penală) nu sunt supuse prelevării fiscale, ci altor măsuri (spre exemplu, confiscării) astfel că, în speţă, reţinându-se că veniturile neînregistrate au provenienţă infracţională sau contravenţională (provenind din comercializare de produse alterate - conform acuzaţiilor), este evident că veniturile generate de aceste operaţiuni nu pot presupune obligaţia de evidenţiere în actele contabile. Mai exact a afirmat apărarea inculpatului recurent că, bunurile care constituie produs al unei infracţiuni ori al unei contravenţii nu sunt surse impozabile sau taxabile, ci eventual confiscabile, astfel că lipseşte "obiectul" impozabil sau taxabil.

În prezenta cauză, examinând cauza prin prisma criticilor aşa cum au fost formulate de apărarea inculpatului A., Înalta Curte reaminteşte că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat în cauză, se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de încriminare, iar verificările instanţei de recurs în casaţie din această perspectivă, a noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

În aceste coordonate, în raport de motivele de recurs în casaţie astfel cum au fost formulate, de dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că în prezenta cauză, prin decizia recurată, instanţa de apel a evidenţiat corect corespondenţa între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, reţinând că toate statuările în fapt ale instanţelor de fond şi de apel din prezenta cauză relevă că faptele inculpatului A., astfel cum au fost detaliate în hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., (pentru perioada 01.01.2014 - 09.02.2016).

Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, aşa cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, se reţine că S.C. P. S.R.L., admisnistrată şi condusă de inculpatul A., nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat organelor fiscale, veniturile realizate din activitatea de comerţ cu amănuntul desfăşurată în perioada ianuarie 2014 - februarie 2016 prin punctele de lucru deschise pe raza municipiului Constanţa. În baza mijloacelor de probă administrate în cauză, s-a concluzionat că, urmare a proceedelor ilicite la care a recurs inculpatul, activitatea comercială desăşurată de societatea P. S.R.L. în perioada de referinţă (ianuarie 2014 - februarie 2016), a fost o activitate pe durata căreia s-a procedat la ascunderea sursei impozabile, respectiv a veniturilor rezultate din comercializarea cărnii şi a produselor din carne, cu consecinţa prejudicierii bugetului consolidat al statului.

În concret, starea de fapt valorificată prin decizia penală recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în cond. art. 35 alin. (1) C. pen., constă în aceea că în perioada 1 ianuarie 2014 - 9 februarie 2016, inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. P. S.R.L., s-a sustras de la plata obţigaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului cu suma de 1.092.566 RON, compusă din 475.388 RON reprezentând impozit pe profit şi 617.178 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată, ca urmare a omisiunii înregistrării în evidenţa contabilă a veniturilor realizate. Pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului prin omisiunea înregistrării în totalitate a veniturilor realizate în evidenţa contabilă a S.C. P. S.R.L. Constanţa, ca urmare a activităţii economice desfăşurate, în cauză, a fost efectuat un raport de constatare tehnico ştiinţifică în materie financiar-fiscală.

În esenţă, s-a stabilit de către instanţa de control judicar că, din conţinutul raportului de constatare ştiinţifică din data de 04.05.2016, rezultă că S.C. P. S.R.L. a desfăşurat prin cele trei puncte de lucru activitatea comercială declarată la registrul comerţului încadrată în clasa CAEN 4722 - Comert cu amănuntul al cărnii şi al produselor din carne, în magazine specializate. În plus faţă de acest obiect de activitate, aceasta a mai desfăşurat şi activitate de procesare a cărnii, respectiv de fabricare a pastei de mici, cârnaţilor de casă, jumări, şuncă/costiţă afumată pentru care nu a solicitat autorizarea.

Înalta Curte, în acord cu instanţele de fond şi apel, reţine că prin neîndeplinirea obligaţiei de a depune declaraţiile prevăzute de lege privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, S.C. P. S.R.L. a ascuns în fapt că a desfăşurat activităţi comerciale producătoare de venituri.

S-a mai reţinut prin decizia recurată că, "prin neţinerea evidenţei contabile până la întocmirea de balanţe de verificare şi de situaţii financiare, S.C. P. S.R.L. a ascuns organelor fiscale faptul că aceasta a devenit plătitoare de impozit pe profit (începând cu trimestrul 1 2014) şi de taxă pe valoarea adăugată (începând cu 01.05.2014).

SC P. S.R.L. nu a depus bilanţurile contabile aferente exerciţiilor financiare 2013 si 2014. Astfel, organul fiscal a fost în imposibilitate de a constata care au fost veniturile realizate de S.C. P. S.R.L. de a reîncadra contribuabilul ca plătitor de impozit pe profit în loc de plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi din neplătitor de TVA în plătitor de TVA.

Prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului prin nedeclararea veniturilor realizate din desfăşurarea operaţiunilor comerciale descrise la obiectivul nr. 1, este de 1.092.566 RON compus din:

- 475.388 RON reprezentând impozit pe profit de plată determinat conform punctului Ill. 1 din cuprinsul raportului;

- 617.178 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată de plată determinată conform punctului 111.2 din cuprinsul raportului."

De asemenea, în acord cu instanţele de fond şi apel Înalta Curte reţine că persoana responsabilă pentru prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului este A., asociat şi persoana care s-a ocupat în fapt de administrarea şi conducerea S.C. P. S.R.L. pentru perioada 01.01.2014 - 09.02.2016. Faptul că inculpatul A. s-a ocupat de administrarea S.C. P. S.R.L. rezultă şi din actul constitutiv actualizat al acesteia care la punctul 9 stipulează: "Administrarea societăţii se face de A., care asigură atât conducerea societăţii, cât şi reprezentarea ei în relaţiile cu terţii. Administratorul se numeşte pe o perioadă nedeterminată. Administratorii angajează şi concediază personalul, stabilesc drepturile şi obligaţiile acestuia, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul şi contul de profit şi pierderi pe anul precedent, precum şi proiectul de program de activitate şi de buget pe anul viitor."

Instanţele de fond şi apel au statuat în baza probatoriului administrat în cauză că inculpatul A. a coordonat întreaga activitate desfăşurată de S.C. P. S.R.L. şi a monitorizat modalitatea de colectare a sumelor de bani rezultate din vânzări precum şi modalitatea de înregistrare financiar-contabilă a veniturilor societăţii. De altfel, organele fiscale au procedat la declararea inactivă a S.C. P. S.R.L. începând cu data de 14 iulie 2014, din vina exclusivă a inculpatului A. care a omis neîndeplinirea obligaţiilor declarative tocmai pentru a împiedica organul fiscal să verifice şi să constate valoarea operaţiunilor comerciale, operaţiuni care conduceau la obligativitatea S.C. P. S.R.L. de a rămâne o persoană juridică activă şi de a se înregistra ca plătitoare de TVA şi de impozit pe profit.

Din situaţia de fapt reţinută definitiv rezultă şi că, după declararea ca inactivă a S.C. P. S.R.L., deşi inculpatul cunoştea care sunt consecinţele acestei situaţii fiscale, a continuat să desfăşoare activităţi economice producătoare de taxe şi impozite, având drept unic scop să nu declare sursa impozabilă şi să obţină veniturile care să le folosească exclusiv în interesul său.

În raport cu această bază factuală, a concluzionat instanţa de apel că fapta mai sus descrisă intră sub incidenţa prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., iar răspunderea pentru neînregistrarea în evidenţa contabilă a S.C. P. S.R.L. o obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, aparţine administratorului societăţii - inculpatul A..

Ca atare, prin decizia recurată, pe baza stării de fapt aşa cum a fost reţinută în cauză cu titlu definitiv, instanţa a conchis că, urmare a omisiunii înregistrării veniturilor în evidenţele contabile ale inculpatei - persoană juridică S.C. P. S.R.L. Constanţa, aceasta s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma de 1.092.566 RON (compusă din 475.388 RON reprezentând impozit pe profit şi 617.178 RON reprezentând TVA), persoana responsabilă pentru prejudiciul în cuantum total de 1.092.566 RON produs bugetului general consolidat al statului fiind aşadar inculpatul A., asociat în cadrul S.C. P. S.R.L. şi administrator în fapt al societăţii, acesta fiind persoana care s-a ocupat în fapt de toată activitatea desfăşurată de societate în perioada 2014 - 2016.

Înalta Curte, în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţe, apreciază criticile inculpatului vizând greşita condamnare a acestuia întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ca fiind nefondate.

Înalta Curte, în considerarea tuturor argumentelor anterior menţionate, constată că este neîntemeiată critica apărării recurentului inculpat A., potrivit căreia, fapta imputată nu ar intra sub sfera ilicitului penal, respectiv că ar reprezenta o contravenţie, în realitate activitatea infracţională imputată acestuia se cirscumscrie normei de incriminare care sancţionează penal infracţiunea de evaziune fiscală.

Aşa cum rezultă din situaţia factuală reţinută în cauză şi probatoriul administrat, inculpatul A., coordonând întreaga activitate desfăşurată de S.C. P. S.R.L., nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat organelor fiscale, veniturile realizate din activitatea de comerţ cu amănuntul desfăşurată în perioada ianuarie 2014 - februarie 2016 prin punctele de lucru deschise pe raza municipiului Constanţa, iar urmare a omisiunii înregistrării veniturilor în evidenţele contabile, aceasta s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma de 1.092.566 RON, ascuzând aşadar sursa impozitabilă sau taxabilă cu consecinţa sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului.

Deşi inculpatul, prin apărător, a susţinut că această faptă nu constituie decât o contravenţie, în realitate aceasta îmbracă forma ilicitului penal. Înalta Curte a decis în jurisprudenţa sa că omisiunea de a întocmi un document justificativ privind o anumită operaţiune nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 decât atunci când subiectul activ avea doar obligaţia declarării veniturilor sau dacă a omis să le declare în declaraţia fiscală, dar le-a înregistrat în celelalte documente. În situaţia în care contribuabilul avea obligaţia declarării şi evidenţierii sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b), şi nu doar condiţiile pentru reţinerea unei contravenţii, deoarece fără această evidenţă a operaţiunilor comerciale efectuate, organele fiscale nu ar avea cum să cunoască obligaţiile fiscale pe care le are contribuabilul (Decizia penală nr. 3167/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În concret, existând obligaţia legală de evidenţiere a veniturilor obţinute din vânzarea produselor alimentare, prin omisiunea înregistrării în totalitate în evidenţa contabilă a S.C. P. S.R.L. Constanţa, a veniturilor realizate ca urmare a activităţii economice desfăşurate, în mod corect prin decizia recurată s-a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală constă în omisiunea de a evidenţia, în documentele legale, operaţiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi a TVA-ului datorat bugetului consolidat al statului, faptă pe care inculpatul A. a comis-o în calitate de administrator de facto al societăţii comerciale S.C. P. S.R.L..

Prin urmare, criticile apărării vizând neprevederea faptei de legea penală, precum şi că fapta ar reprezenta o contravenţie, sunt nefondate.

Tototdată, Înalta Curte constată că apărarea inculpatului a invocat faptul că nu avea obligaţia să evidenţieze în actele contabile ale societăţii operaţiunile comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, întrucât a fost trimis în judecată şi pentru comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 C. pen. şi astfel, în toate situaţiile în care bunul sau sursa impozabilă ori taxabilă au caracter ilicit, deoarece provin din săvârşirea de infracţiuni sau contravenţii, în opinia apărării, pentru veniturile realizate ca urmare a săvârşirii acestor activităţi, nu exista obligaţia declarării.

Din acest punct de vedere constată că instanţa de apel a înlăturat în mod corect apărarea inculpatului formulată în acelaşi sens, stabilind că omisiunea de evidenţiere în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale desfăşurate sau a veniturilor realizate constituie infracţiune de evaziune fiscală fiind adus atingere modului legal de colectare a banilor la bugetul de stat, în timp ce vânzarea de produse alterate are o incriminare distinctă, prevăzută de art. 358 C. pen., prin care se aduce atingere sănătăţii publice. Pe cale de consecinţă, s-a precizat că exista obligaţia legală de evidenţiere a veniturile obţinute din vânzarea unor produse alimentare, chiar alterate, iar o astfel de activitate infracţională poate intra sub incidenţa a două norme penale cu consecinţe distincte.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obţinute din activităţi ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale.

Se mai reţine că, veniturile menţionate de apărarea inculpatului, cum că ar avea sursă ilicită, respectiv acelea provenind din infracţiunea de comercializare de produse alterate prevăzută de art. 358 C. pen., sunt doar extrinsec ilicite, respectiv provin din activităţi permise de lege, dar sub anumite condiţii care, dacă sunt încălcate, devin activităţi infracţionale. În materie fiscală, aceasta este şi viziunea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care face distincţie între operaţiuni care pot fi considerate economice şi cele care sunt strict interzise (A se vedea, în acest sens, şi B. Terra, J. Kajus, Ghidul directivelor europene privind TVA. Vol. I. Introducere în sistemul european de TVA (trad.: G. Mihu, V. Pătru), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 285 şi urm.).

Pe cale jurisprudenţială, cu referire la acest aspect, s-a arătat că "omisiunea de a face înregistrările în contabilitate nu reprezintă un caz de autoincriminare cu privire la o infracţiune, ci reprezintă infracţiunea însăşi". S-a mai reţinut, de asemenea, că "Nerespectarea obligaţiei de declarare cu sinceritate, în mod real a veniturilor, este o infracţiune în sine, independentă de răspunderea penală pentru actele care au stat la baza obţinerii veniturilor", iar "Interdicţia autoincriminării nu poate fi interpretată ca o imunitate generală, a tuturor conduitelor motivate de dorinţa de a scăpa de investigaţia autorităţii competente". (ICCJ, secţia penală, decizia nr. 117/2014 (http:/www.x.ro).

Astfel, reţinând natura doar extrinsec ilicită a veniturilor în legătură cu care s-a reţinut că nu au fost înregistrate în contabilitate, precum şi împrejurarea că inculpatul a comercializat în mod constant, în perioada 2014 - 2016, carne şi produse din carne, nefiind vorba de o activitate comercială ocazională, ci cu titlu obişnuit, în cadrul unui veritabil circuit comercial, Înalta Curte apreciază că exista obligaţia evidenţierii veniturilor astfel obţinute şi a plăţii către bugetul statului a taxelor şi impozitelor aferente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nici această critică formulată de recurent referitoare la împrejurarea că nu exista obligaţia declarării veniturilor motivat de faptul că provenienţa acestora era ilicită, nu este apreciată ca fiind întemeiată.

În concret, faţă de cele reţinute în cauză, Înalta Curte constată că, modalitatea faptică prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală imputată inculpatului A., respectiv prin omisiunea înregistrării în evidenţa contabilă a veniturilor realizate, se circumscrie sustragerii de la plata obţigaţiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, (în speţă, suma de 1.092.566 RON, compusă din 475.388 RON reprezentând impozit pe profit şi 617.178 RON reprezentând TVA).

Or, prevederile de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 incriminează tocmai o astfel de conduită.

În concluzie, examinând actele materiale comise de inculpatul A. şi reţinute ca atare cu titlu definitiv de către instanţele de fond şi apel, se apreciază că acestea întrunesc cerinţele de tipicitate obiectivă prevăzute de lege pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus în cauză condamnarea inculpatului, aşadar, în speţă, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nefiind incident în cauză, cazul de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 865/P/25.08.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 865/P din data de 25.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2024.

High Court of Cassation and Justice

scj