Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 25.01.2023, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul A., în baza art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor.
În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. lit). h) din C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art. 92 C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. pe perioada termenului de supraveghere.
În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa complementară aplicată inculpatului se execută de la data rămânerii definitive a senţinţei.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. cu aplic. art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Braşov, Primăriei mun. Braşov, Primăriei Bod, sau în cadrul oricărei instituţii din subordinea Consiliului Local al mun. Braşov.
I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., a confiscat de la inculpat arma de vânătoare marca B. - seria x şi cartuşele letale aferente, bunuri aflate în camera de corpuri delicte din cadrul IPJ Braşov în baza dovezii seria x, nr. x/22.02.2022.
Prin decizia penală nr. 472/AP din 31.05.2023, pronunţată în dosarul cu nr. x/2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 106 din 25.01.2023, pronunţată de Judecătoria Braşov pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând, a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii în baza de date;s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, respingând, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A..
Împotriva deciziei penale nr. 472/AP din 31.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor.
Prin încheierea din 7 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis în principiu, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din 31.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Faţă de scopul căii extraordinare de atac, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.
Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală astfel cum a fost stabilită de instanţa de apel prin hotărârea atacată întrucât, în această cale extraordinară de atac analiyându-se doar aspecte de drept, nu se poate proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că-temei pentru a casa hotărârea recurată îl constituie acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile prevăzute de lege.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Totodată, s-a apreciat că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor" prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.
Inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.
În opinia recurentului inculpat, instanţa de apel a considerat greşit că fapta sa de a purta, la data de 07.10.2021, arma de vânătoare şi muniţia aferentă de la domiciliu până în localitatea Poiana Braşov, unde a depozitat-o în autovehicul, port ce s-a realizat în afara scopului pentru care inculpatul a fost autorizat să deţină arma respectivă şi anume scopul desfăşurării unei activităţi de vânătoare, realizează elementul material al infracţiunii de port fără drept a unei arme letale şi a muniţiei aferente, în condiţiile în care avea permis de port armă, iar arma şi muniţia nu s-a aflat niciun moment asupra sa, ci în autovehiculul tip microbuz pe care îl conducea; locurile în care au fost descoperite armele, atât cea neletală - în torpedou, cât şi cea letală - în spatele autovehiculului (portbagaj), pe podea, demonstrează că nu a existat niciun element care să indice că se putea produce o eventuală intimidare ori îngrijorare din partea cuiva, armele fiind amplasate ferit de o posibilă observare a acestora din exteriorul autovehiculului, fiind exclusă posibilitatea de a fi purtat vreo armă, în condiţiile în care el conducea maşina.
În concluzie, recurentul inculpat a susţinut că argumentele instanţei de apel cu privire la nerespectarea prevederilor din Legea nr. 295/2004 nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale în ceea ce priveşte acţiunea de "port" a armei şi muniţiei, cât timp acestea nu au fost asupra sa.
Raportat la criticile apărării, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel şi examinează dacă se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, în caz contrar fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. referitor la condamnarea inculpatului A. pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală
În fapt, conform considerentelor deciziei recurate, la data de 07.10.2021, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN1E, pe direcţia de deplasare dinspre Poiana Braşov către Municipiul Braşov, inculpatul A. a fost oprit în trafic, la o distanţă de 200 m de Belvedere şi, cu ocazia percheziţiei autovehiculului, au fost descoperite o armă tip pistol cu inscripţia x, seria x la interior cu 7 cartuşe cu bile de cauciuc nepercutate în compartimentul torpedou, 2 tuvuri cartuş inscripţionate "C." pe podea în spatele scaunului şoferului, o cutie cu 15 cartuşe nepercutate pentru armă de vânătoare cu inscripţie "C." calibrul 12, în buzunarul aplicat pe spătarul scaunului şoferului, 1 cartuş pentru arma de vânătoare cu inscripţia "C." percutat în buzunarul aplicat pe spatele pasagerului dreapta faţă, în partea din spate a autoturismului, o armă de vânătoare marca B. - seria x, cu pat din lemn şi curea de susţinere din piele, în interiorul căreia a fost găsit un tub cartuş percutat la nivelul podelei.
Având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor şi al muniţiilor, instanţa de apel a apreciat că "portul armei şi al muniţiei în afara scopului pentru care a fost emisă autorizaţia realizează elementul material al infracţiunii deduse judecăţii, întrucât persoanele sunt autorizate să poarte şi să folosească aceste arme în realizarea unui scop foarte clar, concret, ce nu poate fi eludat de posesorul unei astfel de autorizaţii" şi, pe cale de consecinţă, fapta inculpatului constând "în purtarea fără drept a armei (letale) de vânătoare, marca B., seria x, cal. 12 cu cartuşele aferente în afara domiciliului şi a fondului de vânătoare" întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor" prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. în varianta alternativă a "portului".
Potrivit dispoziţiilor art. 342 alin. (1) C. pen., infracţiunea de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor" constă în deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Dispoziţiile din Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor şi al muniţiilor nu definesc vreuna dintre acţiunile alternative prin care se realizează elementul material din cadrul laturii obiective a infracţiunii.
Articolele invocate de către instanţa de apel privesc condiţiile de acordare a dreptului de a purta, folosi, păstra arme;
- art. 23 referitor la acordarea dreptului de deţinere sau, după caz, de port şi folosire a armei;
(3) Dreptul de a purta şi folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare şi pază, de vânătoare şi de tir şi conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma şi de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum şi în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condiţiile prezentei legi.
- art. 31 în ceeea ce priveşte condiţiile de păstrare şi port ale armelor letale, de acordare a dreptului de port şi folosire a armelor de vânătoare din Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor şi al muniţiilor, conform:
(1) Titularul dreptului de a purta şi folosi arme letale are obligaţia de a păstra arma şi muniţia înscrisă în permisul de armă în condiţii de securitate, astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor neautorizate.
(2) Păstrarea armei şi muniţiei prevăzute la alin. (1) la domiciliul sau reşedinţa deţinătorului se face în locuri special destinate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, exceptând armele de apărare şi pază, care se pot regăsi asupra acestuia.
- art. 35
(1) Dreptul de a purta şi folosi armele de vânătoare se acordă, în condiţiile prezentei legi, persoanelor care deţin permis de vânătoare eliberat de autorităţile române.
(2) Titularul dreptului de a purta şi folosi arme de vânătoare are obligaţia de a păstra armele înscrise în permisul de armă în condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi (2), cu excepţia situaţiei în care titularul se află în afara domiciliului în vederea desfăşurării activităţii de vânătoare, caz în care arma se păstrează în condiţii de siguranţă la gestionarul fondului cinegetic care a organizat activitatea de vânătoare, la un armurier autorizat sau în spaţiul destinat cazării, în condiţiile stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Din interpretarea dispoziţiilor legale rezultă că singura condiţie pentru a purta şi folosi armele de vânătoare este ca persoana să deţină permis de vânătoare eliberat de autorităţile române.
Or, aşa cum s-a reţinut în primă instanţă şi în apel, inculpatul A. este posesor al permisului de armă Tip B, seria x, nr. x, eliberat de IPJ Braşov în data de 27.02.2012, pentru arma letală marca B., seria x, cal. 12 şi armă neletală marca D., seria x, cal. 10x22T (conform adresei Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe periculoase din cadrul I.P.J. Braşov de la dosar urmărire penală).
Nu poate fi primită susţinerea celor două instanţe (judecătorie, curte), că "portul armei şi al muniţiei de la domiciliu, în afara fondului de vânătoare" echivalează cu nerespectarea scopului pentru care a fost emisă autorizaţia câtă vreme s-a constatat, în fapt, numai găsirea armelor şi muniţiei în autovehiculul condus de inculpat.
Prin urmare, fapta inculpatului "de a purta arma de vânătoare, marca B., seria x, cal. 12 cu cartuşele aferente", în afara domiciliului şi a fondului de vânătoare în baza permisului de armă Tip B, seria x, nr. x, eliberat de IPJ Braşov, armă depozitată în portbagajul autovehiculului nu se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de "nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor" prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen.
Mai mult, elementul material al laturii obiective a infracţiunii constând în "portul armei (letale) de vânătoare" nu poate fi reţinut în condiţiile în care acţiunea în sine implică apropierea fizică a armei şi al muniţiei aferente de către o persoană asupra sa; în cauză, arma (letală) de vânătoare, pentru care inculpatul A. deţinea permis de port armă, cartuşele aferente nu au fost găsite asupra sa, ci depozitate în autovehiculul pe care îl conducea la momentul când a fost oprit în trafic de către organele de poliţie.
Astfel, în opinie majoritară, Înalta Curte constată că în modalitatea reţinută nu poate fi incidentă infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2022.
Va casa, în integralitate, decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 106 din 25.01.2023 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 şi:
În baza art. 396 alin. (1, 5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei în fond, apel şi recurs în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2022.
Casează, în integralitate, decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 106 din 25.01.2023 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 şi:
În baza art. 396 alin. (1, 5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei în fond, apel şi recurs în casaţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2023.
Motivarea opiniei separate
În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunţarea unei soluţii de respingere, ca nefondat, a recursului în casaţie declarat de către recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din data de 31 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2022, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.
În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În aceste coordonate, în analiza recursului în casaţie exercitat de către recurentul A., trebuie avută în vedere starea de fapt reţinută prin decizia atacată, respectiv:
"la data de 07.10.2021, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN1E, pe direcţia de deplasare dinspre Poiana Braşov către Municipiul Braşov, inculpatul A. a fost oprit în trafic, la o distanţă de 200 m de Belvedere şi, cu ocazia percheziţiei autovehiculului, au fost descoperite o armă tip pistol cu inscripţia x, seria x la interior cu 7 cartuşe cu bile de cauciuc nepercutate în compartimentul torpedou, 2 tuvuri cartuş inscripţionate "C." pe podea în spatele scaunului şoferului, o cutie cu 15 cartuşe nepercutate pentru armă de vânătoare cu inscripţie "C." calibrul 12, în buzunarul aplicat pe spătarul scaunului şoferului, 1 cartuş pentru arma de vânătoare cu inscripţia "C." percutat în buzunarul aplicat pe spatele pasagerului dreapta faţă."
A mai reţinut instanţa de apel faptul că la data menţionată inculpatul s-a deplasat în Poiana Braşov pentru a se întâlni cu nişte persoane de afaceri în vederea încheierii unei tranzacţii cu diamante, apărarea acestuia în sensul că urma să meargă la vânătoare fiind infirmată de martorul E..
Recurentul a criticat decizia sub două aspecte, ambele subsumate cazului de casare prevăzut de art. 348 pct. 7 C. proc. pen.., fapta nu este prevăzută de legea penală.
În primul rând, susţinerea recurentului a vizat faptul că fiind membru al unor asociaţii de vânătoare, posesor al unui permis de vânătoare permanent şi posesor al unui permis de port armă, nu era posibilă reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) din C. pen. în sarcina sa doar pentru că la data respectivă nu era în posesia unei autorizaţii de vânătoare sau că partida de vânătoare nu a fost programată ori confirmată de martori.
A doua critică a vizat împrejurarea că nu a purtat nici un moment arma de vânătoare şi muniţia aferentă, în condiţiile în care aceasta a fost descoperită în spatele maşinii pe care o conducea, respectiv la aproximativ 2 metri de locul în care se afla, la volanul maşinii pe care o conducea, condiţii în care nu se poate reţine portul armei şi a muniţiei.
Consider că ambele critici nu pot fi reţinute pentru următoarele argumente.
În conformitate cu prevederile art. 342 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor:"Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept".
Obiectul juridic al acestei infracţiuni este constituit din ansamblul relaţiilor sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea unui complex de valori sociale, cum sunt: ordinea şi siguranţa publică, viaţa şi integritatea corporală a persoanei, patrimoniul public şi privat, apărare care este asigurată prin reglementarea activităţilor referitoare la arme şi muniţii.
Elementul material este reprezentat de una dintre următoarele acţiuni: deţinerea, portul, confecţionarea sau orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparat a armelor letale.
Cerinţa esenţială este ca, în oricare dintre variantele sale de incriminarea, acţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii să se fi realizat "fără drept"
În cauza de faţă, în sarcina inculpatului recurent, s-a reţinut că acţiunea sa a constat în portul armei de vânătoare şi a muniţiei aferente, bunuri care se aflau în partea din spate a maşinii pe care o conducea, toate acestea în condiţiile în care nu se deplasa la o vânătoare, ci se întorcea de la o întâlnire de afaceri.
În privinţa primei critici formulate, consider că aceasta nu poate fi reţinută în condiţiile în care toate operaţiunile realizate cu arme letale trebuie să respecte prevederile legii speciale, nr. 295/2004, art. 1 din acest act normativ dispunând:
"Prezenta lege stabileşte categoriile de arme, componente esenţiale şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme, componente esenţiale şi muniţii sunt permise pe teritoriul României.".
În conformitate cu prevederile 23 din Legea nr. 294/2004:
"(1) În funcţie de scopul pentru care a solicitat autorizarea procurării armei, autorităţile competente pot acorda solicitantului dreptul de deţinere sau, după caz, de port sau folosire a armei procurate, făcând menţiune, în mod expres, despre aceasta în conţinutul permisului de armă.
(2) Dreptul de deţinere a armei se poate acorda numai pentru armele de vânătoare, de tir, de colecţie sau de autoapărare şi conferă titularului posibilitatea de a păstra arma la domiciliul sau reşedinţa înscrisă în documentul de identitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Dreptul de a purta şi folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare şi pază, de vânătoare şi de tir şi conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma şi de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum şi în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condiţiile prezentei legi."
Rezultă din aceste texte legale, aşa cum au reţinut şi instaţele de fond, că prin autorizarea acordată de stat persoanei, i se conferă acesteia dreptul de a procura, deţine sau, după caz, de port sau folosire a armei procurate, însă acestea doar în scopul pentru care a fost autorizată, în prezenta cauză, în vederea desfăşurării vânătorii.
Autorizarea acordată de stat nu este una generală, posesorul autorizaţiei neputând să folosească arma în alte scopuri decât cele pentru care i-a fost eliberată autorizaţia, legea stabilind excepţia de la această regulă, respectiv cazul de legitimă apărare sau stare de necesitate.
Mai mult, în lege sunt detaliate condiţiile în care titulularul unui permis de armă trebuie să păstreze armele înscrise în document, precum şi condiţiile în care acesta le poate folosi, art. 26 - 27, 31 din Legea nr. 295/2004.
În privinţa armelor de vânătoare, art. 35 alin. (2) din actul normativ menţionat stabileşte obligaţiile pe care le are titularul permisului de armă cu privire la portul şi folosirea armelor cu această destinaţie, instituind şi excepţii de la prevederile art. 31 alin. (1) şi (2), respectiv:
"cu excepţia situaţiei în care titularul se află în afara domiciliului în vederea desfăşurării activităţii de vânătoare, caz în care arma se păstrează în condiţii de siguranţă la gestionarul fondului cinegetic care a organizat activitatea de vânătoare, la un armurier autorizat sau în spaţiul destinat cazării, în condiţiile stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei".
Rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale menţionate că portul şi folosirea armelor de vânătoare în alte condiţii decât cele care sunt prevăzute în lege şi în normele metodologice ale acesteia exced autorizaţiei pe care statul, prin organele sale autorizate, a dat-o persoanei fizice şi, pe cale de consecinţă, sunt unele fără drept.
Ca atare, nu se poate reţine critica formulată de către recurentul A. sub acest aspect.
În privinţa criticii secunde a recurentului, susţinerea acestuia, în sensul că portul armei trebuie privit ca fiind o acţiune ce presupune contactul direct, fizic cu arma, nu poate fi primită.
În Legea nr. 295/2004 se realizează o distincţie între transportul şi portul armelor de vânătoare.
Potrivit alin. (1):
"Transportul armelor de vânătoare, pentru care s-a acordat deţinătorului dreptul de a le purta şi folosi, de la domiciliul sau reşedinţa acestuia la locul unde urmează să se desfăşoare vânătoarea potrivit legii se face în următoarele condiţii:
a) armele trebuie ţinute în toc sau husă, asigurate şi neîncărcate cu muniţie;
b) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b), d) şi e)."
Rezultă că în accepţiunea legii, transportul armei reprezintă situaţia în care vânătorul se deplasează de la domiciliul său către locul de vânătoare, iar arma de vânătoare se păstrează în tocul ei sau în husă, în condiţii care să asigure siguranţa acesteia.
Alin. (2) din acelaşi articol prevede:
"Portul armelor de vânătoare în locul destinat vânătorii se face în următoarele condiţii:
a) arma poate fi încărcată, cu condiţia ca, după încărcare, să fie asigurată şi purtată astfel încât să nu prezinte pericolul producerii unor accidente;
b) să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b) şi e);
c) arma să se afle în permanenţă numai asupra persoanei care o deţine în mod legal şi să nu fie înmânată sub nicio formă altor persoane, cu excepţia vânătorilor."
Rezultă că distincţia esenţială dintre transportul şi portul armei de vânătoare o reprezintă condiţia în care se află aceasta, respectiv, în situaţia portului, arma este scoasă din tocul sau husa de transport, putând fi şi încărcată, şi se află numai asupra persoanei care o deţine.
A avea arma asupra sa, presupune că aceasta este în imediata apropiere a persoanei titulară a permisului de armă, gata să fie folosită, fără a fi necesar ca arma să fie în contact fizic permanent cu respectiva persoană.
În prezenta cauză, s-a reţinut că arma de vânătoare nu se afla în tocul acesteia sau în husa de transport, ci se afla în partea din spate a autoturismului condus de către inculpat, pe podea, fiind deci la dispoziţia inculpatului, ceea ce semnifică faptul că acesta o purta în sensul legii penale, acţiune care întruneşte elementul material al infracţiunii prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen.
Împrejurarea că exista o anumită distanţă între scaunul şoferului, ocupat de inculpat, şi locul unde se afla arma, în condiţiile în care aceasta nu era într-un loc complet inaccesibil, cum ar fi fost portbagajul maşinii, nu este de natură a conduce la concluzia că arma era doar transportată în condiţii improprii, ceea ce ar fi condus la reţinerea unei contravenţii, ci aceasta era purtată de către inculpat, în sensul anterior menţionat.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluţia ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursului ca nefondat, soluţia adoptată prin hotărârea criticată fiind una legală şi temeinică.