Şedinţa publică din data de 06 martie 2024
Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 26.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul-contestator la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 10.10.2023, a fost înregistrată pe rolul instanţei contestaţia în anulare formulată de apelantul-contestator A., în temeiul art. 426 lit. b) şi f) din C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 240/A din 26.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În motivarea contestaţiei în anulare, apelantul-contestator a susţinut că există o cauză de încetare a procesului penal, precum şi faptul că a fost judecat în lipsă, cu toate că a trimis un e-mail instanţei prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a-şi angaja un apărător ales, dar şi pentru că era bolnav de Covid. În continuare, a susţinut că instanţa l-ar fi citat la o adresă la care acesta nu mai locuia. De asemenea, a susţinut că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 din C. pen., întrucât deţinea permis de conducere.
Ulterior, la data de 01.11.2023, apelantul-contestator a depus o completare a motivelor de contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 426 lit. e) şi f) din C. proc. pen.. În concret, acesta a reiterat faptul că a fost judecat în lipsă, cu toate că prezenţa sa era obligatorie, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare, în condiţiile în care nu a putut depune înscrisuri din partea instituţiilor statului din care rezultă faptul că avea dreptul de a conduce în România. A mai precizat că nu a avut intenţia de a săvârşi infracţiunea pentru care a fost condamnat.
La termenul din data de 04.12.2023, apelantul-contestator, prin intermediul apărătorului din oficiu, a precizat că îşi întemeiază contestaţia în anulare exclusiv pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 426 din C. proc. pen., "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă."
Potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate."
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aspectele invocate de apelantul-contestator în cuprinsul contestaţiei în anulare au fost deja analizate în cadrul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, print decizia nr. 1605/13.11.2023, instanţa respingând ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de numitul A..
De asemenea, instanţa a observat că, deşi apelantul-contestator a precizat că îşi întemeiază contestaţia în anulare formulată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. (existenţa unei cauze de încetare a procesului penal), acesta a fost indicat doar în mod formal, fără a avea nicio legătură cu aspectele invocate în concret în cuprinsul cererii. În acest sens, s-a reţinut că apelantul-contestator a susţinut că nu a fost prezent la judecarea apelului, chestiune care însă nu se circumscrie cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., menţionat în cuprinsul cererii formulate. De asemenea, s-a apreciat că nici din perspectiva cazului prevăzut de art. 426 lit. a) din C. proc. pen. contestaţia în anulare dedusă judecăţii nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, câtă vreme din actele dosarului reiese că apelantul-contestator a avut termen în cunoştinţă la momentul judecării apelului şi nici nu a făcut dovada faptului că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta la judecată şi de a înştiinţa instanţa.
Referitor la susţinerile apelantului-contestator în legătură cu netemeinicia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis, ca urmare a faptului că avea dreptul de a conduce pe teritoriul României, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că acestea reprezintă o chestiune de fond, care excedează dispoziţiilor ce reglementează contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac reglementată pentru înlăturarea viciilor de procedură.
Aşadar, constatând că apelantul-contestator a indicat doar în mod formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 240/A din 26.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, a formulat apel contestatorul A..
În esenţă, contestatorul a susţinut că hotărârea apelată este nelegală şi netemeinică. Astfel, a susţinut că, în mod greşit, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 din C. pen., având în vedere că la momentul comiterii faptei deţinea permis de conducere.
Examinând decizia penală nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte constată că apelul formulat de contestatorul A. este inadmisibil.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În speţa dedusă judecăţii, contestatorul A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.
Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens se observă că, deşi art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. stabileşte că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.. Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 432 din C. proc. pen. întrucât nu a fost depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.
De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:
a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;
b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu."
Se constată, aşadar, că apelantul A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 340 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1726/A din data de 04 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 martie 2024.