Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024
Asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.01.2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, alin. (2) C. proc. pen.
În motivare, procurorul a susţinut că, în cauză, s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că, în dispozitivul hotărârii nu se menţionează dacă, urmare a admiterii recursului în casaţie, se casează şi decizia penală nr. 1037/21.12.2022, prin care Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880/07.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Iaşi şi a dispus rejudecarea apelurilor în cauză.
S-a arătat că, prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2022, s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, iar în rejudecare să se constate nelegalitatea deciziilor penale nr. 412/2023 din data de 11.04.2023 şi nr. 1037/21.12.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, să se înlăture greşita aplicare a legii, constând în aceea că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Prin decizia decizia penală nr. 702/RC din 31.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022,Îînalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 412 din data de 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - noul C. proc. pen.., secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.. A casat decizia penală recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Iaşi.
Faţă de împrejurarea că, prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, s-a solicitat casarea celor două hotărâri nelegale, respectiv a deciziilor penale nr. 412/2023 din data de 11.04.2023 şi nr. 1037/21.12.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, iar în considerentele deciziei penale nr. 702/RC din 31.10.2023 pag. 15, paragraful 4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "consecinţa greşitei admiteri a contestaţiei în anulare în prezenta cauză a determinat pronunţarea unei hotărâri nelegale în apel", consideră procurorul că în cauză se impune pronunţarea unei hotărâri prin care să se lămurească dispozitivul deciziei penale nr. 702/RC din 31.10.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul dacă, urmare a admiterii recursului în casaţie, s-a casat şi decizia penală nr. 1037/21.12.2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul x/2022, prin care s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880/07.12.2018.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.
În cauză, s-a stabilit termen pentru soluţionare pentru data de 13.02.2024, pentru când s-a dispus citarea părţilor şi totodată a fost ataşat dosarul Înaltei Curţi în casare s-a pronunţat decizia contestată, împreună cu dosarele componente.
Examinând contestaţia la executare formulată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării motivelor de contestaţie la executare formulate în cauză, Înalta Curte reaminteşte următoarele:
Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.
Totodată, contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., invocat în cauză, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.
Totodată, Înalta Curte menţionează că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).
Prin intermediul contestaţiei la executare nu pot fi invocate şi rezolvate aspecte ce ţin de fondul cauzei ce au fost soluţionate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluţia dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestaţiei la executare.
În acest sens, se reţine că prin decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 11 august 2020, Curtea Constituţională a statuat că "în cadrul contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească."
În acelaşi timp, instanţa de contencios constituţional a menţionat că "procedura contestaţiei la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestaţiei la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 5 martie 2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007)."
Astfel, în coordonatele de principiu anterior menţionate, Înalta Curte analizând motivul de contestaţie la executare întemeiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pe cazul prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., relativ la împrejurarea că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că, în dispozitivul hotărârii nu se menţionează dacă, urmare a admiterii recursului în casaţie, se casează şi decizia penală nr. 1037/21.12.2022, prin care Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880/07.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Iaşi, se constată că acest motiv nu se circumscrie vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.
În speţă, se reţine că, prin decizia penală nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a cărei lămurire se solicită, Înalta Curte a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 412 din data de 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A..
A casat decizia penală recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Iaşi.
În esenţă, s-a reţinut că, în cauza ce a formulat obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 880 din data de 07.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., arătând că la data la care a fost pronunţată soluţia definitivă de condamnare, era incidentă o cauză de încetare a procesului penal, respectiv cea prevăzută de art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Prin încheierea din 18.10.2022, din dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iaşi a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestator şi a stabilit termen pentru judecarea acesteia.
Prin decizia penală nr. 1037 din 21.12.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 880 din data de 07.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2017, a desfiinţat decizia penală anterior menţionată şi a dispus rejudecarea apelurilor formulate de inculpat şi de partea civilă împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 18.04.2018, în dosarul nr. x/2017.
În apel, prin decizia penală nr. 412 din data de 11.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 1081 din 18.04.2018, a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2017, care a fost desfiinţată în parte, în latură penală, în sensul înlăturării dispoziţiei de condamnare a inculpatului şi de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Instanţa de apel, rejudecând cauza, în limitele desfiinţării, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 5 C. pen., raportat la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 358 din 26.05.2022 şi 297 din 26.04.2018 şi Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Urmare a acestei decizii, în cauză, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs în casaţie, (criticând soluţia de încetare a procesului penal, în temeiul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.), care a format obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi în care s-a pronunţat decizia a cărei lămurire se solicită în cauză.
Prealabil judecării pe fond a cererii de recurs în casaţie din dosarul nr. x/2022, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a parcurs procedura de filtru reglementată de art. 440 C. proc. pen.
Astfel, cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 19 septembrie 2023, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 412 din data de 11.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022 şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
Se impune precizarea că, una dintre condiţiile de admisibilitate a unui recurs în casaţie este cea impusă de dispoziţiile art. 434 C. proc. pen., relativ la verificarea cerinţei ca, decizia care se atacă pe calea recursului în casaţie, să facă parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casaţie, potrivit dispoziţiilor legale menţionate. Statuând asupra sferei hotărârilor atacabile cu recurs în casaţie, prevederile art. 434 alin. (1) C. proc. pen. limitează in terminis această sferă la hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte, ca instanţe de apel, (cu excepţiile prevăzute de alin. (2), excluzând, prin urmare, din categoria analizată, hotărârile prin care aceste instanţe se pronunţă în orice alte categorii de cauze.
Or, potrivit legii, o hotărâre pronunţată în contestaţie în anulare nu face parte din categoria deciziilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Corelativ, tot ca o cerinţă de admisibilitate, se prevede prin art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., că recursul în casaţie formulat trebuie să vizeze hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal - cum este cazul în speţă, aceasta fiind soluţia cenzurată prin recursul în casaţie soluţionat prin decizia penală 702/RC/31.10.2023.
Astfel, sub acest aspect, în speţă, obiectul recursului în casaţie l-a constituit decizia pronunţată în apel de către Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 412 din data de 11.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a admis apelul inculpatului, cu consecinţa dispunerii încetării procesului penal privind pe inculpatul A., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
De altfel, aşa cum s-a arătat, această soluţie dispusă de instanţa de apel în urma rejudecării apelului inculpatului, s-a circumscris cazului de casare invocat în susţinerea recursului în casaţie declarat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
În consecinţă, prin decizia penală nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022 - a cărei lămurire se solicită în cauză - Înalta Curte a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei din apel nr. 412 din data de 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a casat decizia penală recurată şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii, pentru motivele expuse în considerentele deciziei, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Iaşi.
Înalta Curte reţine că motivul indicat în contestaţia la executare de faţă care în realitate ar viza întocmai obiectul recursului în casaţie soluţionat prin decizia definitivă pronunţată în cauză, a intrat în puterea de lucru judecat, neputându-se modifica prin intermediul contestaţiei la executare obiectul căii extraordinare de atac.
Or, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. - trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea atacată, iar nu legalitatea înseşi a soluţiei pronunţate (care a intrat în puterea lucrului judecat) şi nici legalitatea sau temeinicia unor eventuale alte hotărâri pronunţate în cauză.
Prin urmare, aspectul invocat în cauză de către parchet, aşa cum a fost formulat, (în concret, dacă s-a casat şi decizia din contestaţie în anulare), nu se subsumează situaţiilor care, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., pot constitui motive de contestaţie la executare, ci se circumscriu unor veritabile critici aduse modalităţii de soluţionare a recursului în casaţie.
În consecinţă, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, Înalta Curte constată că prin contestaţia la executare promovată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea contestată, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, prezenta contestaţie la executare.
Distinct de aceste constatări, Înalta Curte reţine că în speţă, potrivit deciziei Înaltei Curţi, nr. 702/RC din data de 31.10.2023, cauza se află în prezent în rejudecarea apelurilor pe rolul Curţii de Apel Iaşi, nefiind aşadar incidentă situaţia existenţei unei hotărâri aflate în faza de executare ce se impune a fi lămurită, Înalta Curte prin decizia de casare exprimând argumentele legale, juridice, pentru care s-a adoptat soluţia dispusă în cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 702/RC din 31.10.2023, pronunţată de Înalta Curte, în dosarul nr. x/2022.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei la executare formulate de către Parchet, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 702/RC din data de 31.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei la executare formulate de către Parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2024.