Şedinţa publică din data de 12 martie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din data de 06 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus următoarele:
În baza art. 336 alin. (1) din C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (faptă din data de 24.02.2020).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. (de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere), pe o perioadă de 3 ani, care se execută de la data rămânerii definitive a hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, care se execută dacă pedeapsa principală devine executabilă.
În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatei să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în cadrul uneia dintre următoarele instituţii: DGASPC Sector 1 Bucureşti ori Poliţia Locală a Sectorului 1 Bucureşti.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 08.02.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 24.02.2020, în intervalul orar 02:40 - 03:00, inculpata A. a condus autoturismul x Benz înmatriculat sub nr. x de la intersecţia Splaiul Independenţei cu str. x şi până la str. x, având o alcoolemie peste limita legală, respectiv o concentraţie alcoolică de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat la testarea cu etilotestul în jurul orei 03:40, o alcoolemie de 2,91 g/‰ în prima probă de sânge prelevată la ora 04:05 şi o alcoolemie de 2,57 g/‰ în cea de-a doua probă prelevată la ora 05:05.
În urma administrării probatoriului în primă instanţă a rezultat că la data de 24.02.2020 în jurul orei 02:40, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice în exces, în timp ce circula la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, ce aparţinea fostului său concubin, martorul B., pe Splaiul Independenţei către domiciliul său de pe str. x sector 3, ajungând înainte de intersecţia cu str. x, inculpata A. a lovit cu autoturismul gardurile de protecţie ale unei lucrări pe partea carosabilă pe care le-a împrăştiat pe şosea, autoturismul suferind avarii pe partea dreaptă şi dreapta faţă, inclusiv la roată, fiind pierdută şi plăcuţa cu nr. de înmatriculare din faţă. La scurt timp, începând cu ora 02:44, mai multe persoane care locuiau sau circulau prin zona Pod Haşdeu au apelat nr. de urgenţă 112 anunţând accidentul. Inculpata şi-a continuat deplasarea, a ajuns în Piaţa Unirii, a intrat pe bd. x, ajungând în jurul orei 02:56, prin Piaţa Alba Iulia pe bd. x, după care a virat dreapta şi a intrat pe str. x, oprind autoturismul în parcarea blocului în care locuia. Autoturismul condus de inculpată a fost observat pe bd. x, în zona C., de martorii D. şi E., care prestau servicii de taximetrie, martorii observând că autoturismul circula cu viteză, era avariat şi ieşeau scântei din asfalt la contactul cu roata avariată. La ora 02:56 martorul D. a apelat nr. de urgenţă 112 anunţând că autoturismul condus de inculpată circula pe bd. x Vasile şi E. au urmărit-o pe inculpată până în parcarea din faţa blocului în care locuia, pe str. x, la faţa locului ajungând şi un echipaj de poliţie format din martorii F. şi G.. Cei doi poliţişti au găsit-o pe inculpată, precum şi pe martorii D. şi E..
În momentul în care poliţiştii i-au cerut inculpatei să prezinte datele de identificare, aceasta a devenit recalcitrantă, adresându-le injurii şi ameninţări, spunându-le că este avocat şi că "îi va băga la puşcărie". Având în vedere că inculpata refuza să se legitimeze şi avea un comportament agresiv, poliţiştii au procedat la încătuşarea acesteia, după care i-au căutat în autoturism şi i-au găsit actele de identitate. Deoarece inculpata prezenta halenă alcoolică şi avea un comportament care vădea starea avansată de ebrietate, poliţiştii i-au cerut să se supună testării cu aparatul etilotest, însă aceasta a refuzat. Atunci, agenţii de poliţie au preluat-o pe inculpată şi au transporta-o la INML Mina Minovici în vederea prelevării de probe biologice. Pe drum către INML, în jurul orei 03:40, inculpata a fost de acord să sufle în paratul etilotest, care a indicat o valoare de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma prelevării probelor biologice, inculpata a prezentat o alcoolemie de 2,91 g/‰ în prima probă de sânge prelevată la ora 04:05 şi o alcoolemie de 2,57 g/‰ în cea de-a doua probă prelevată la ora 05:05. De la INML, aceasta a fost condusă la domiciliu cu autospeciala de poliţie de către martorii F. şi G..
Curtea a constatat că inculpata a încercat să prezinte o variantă a derulării evenimentelor în aşa manieră încât să se ajungă la concluzia că la momentul în care a condus autoturismul avea o alcoolemie sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, arătând, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei că, la data de 23.02.2023, s-a deplasat în mun. Craiova la părinţii săi, întorcându-se în Bucureşti în jurul orei 02:00 şi că la ora 02:20 a acroşat gardul care delimita lucrările la carosabil pe Splaiul Independenţei, înainte de intersecţia cu str. x, observând ora deoarece s-a uitat în bordul autoturismului să vadă dacă s-au produs avarii. A mai susţinut că s-a speriat şi a încercat să îl sune pe martorul B. să-i spună ce s-a întâmplat, însă nu şi-a găsit telefonul, motiv pentru care a oprit la circa 150 m de la locul accidentului, într-o staţie de autobuz, unde a luat de sub scaunul autoturismului o sticlă de 500 ml cu palincă (primită de la părinţii săi pentru a fi dată unui prieten) şi a băut din ea aproximativ 350 ml, plecând spre domiciliu la ora 02:40. De asemenea, inculpata a mai susţinut că a fost neconformă adevărului precizarea sa menţionată în procesul-verbal de prelevare a probelor biologice, potrivit căreia a consumat alcool în data de 23/24.02.2020, în intervalul ora 22:00-03:00, respectiv două sticle de 750 ml de vin rose, arătând că a declarat astfel fiindcă i-a fost ruşine să spună că a consumat palincă.
În raport de dispoziţiile art. 78 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prima instanţă a reţinut că chiar dacă inculpata ar fi consumat alcool după producerea accidentului, rezultatul analizei probelor biologice reflectă starea inculpatei în momentul producerii accidentului, apreciind ca fiind necaractersitic comportamentului unei persoane care conduce un autoturism fără a consuma băuturi alcoolice, ca imediat după un accident, să caute alcool prin maşină, pe care să-l consume, după care să mai conducă câţiva kilometri, să se oprească şi pe deasupra să şi cronometreze perioada consumului.
Curtea a constatat că inculpata este contrazisă de procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate de persoanele care au apelat nr. de urgenţă 112, în sensul că nu avea cum să acroşeze gardul la ora 02:20, deoarece numitul H. a apelat nr. de urgenţă 112 la ora 02:44 şi a anunţat că, cu 5 minute înainte, un autoturism scump, x sau x a intrat în gardul care împrejmuia lucrarea "la pod la Haşdeu" şi a fugit, fiind încă doi şoferi, pe nume I. şi J., care au apelat nr. de urgenţă 112 la ora 02:49 şi ora 02:50, aceştia reclamând că cineva a intrat cu autoturismul în gardul care împrejmuia lucrarea şi l-a împrăştiat în toată intersecţia, iar bucăţile de gard obstrucţionează circulaţia, or dacă împrăştierea gardului ar fi avut loc la ora 02:20, şoferii ar fi reclamat neplăcerea obstrucţionării intersecţiei la câteva minute după această oră.
Din declaraţia martorului G. în cursul urmăririi penale s-a reţinut că, în perioada aşteptării la INML Mina Minovici, inculpata i-a spus că venea de la Piteşti unde consumase băuturile alcoolice, despre care i-a spus că au fost shott-uri, din cauza a ceea ce martorul a circumscris drept "motive referitoare la dragoste", iar nu unele consecutive impactului.
Apărarea inculpatei s-a constatat că a fost contrazisă chiar de precizarea sa menţionată în procesul-verbal de prelevare a probelor biologice, conform căreia a consumat alcool în data de 23/24.02.2020, în intervalul ora 22:00-03:00, respectiv două sticle de 750 ml de vin rose, fapt ce a fost considerat de prima instanţă că un consum masiv de alcool început în jurul orei 22:00 şi terminat înainte de ora 02:00 face mai plauzibile o concentraţie alcoolică de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat în jurul orei 03:40, o alcoolemie de 2,91 g/‰ în prima probă de sânge prelevată la ora 04:05 şi o alcoolemie de 2,57 g/‰ în cea de-a doua probă prelevată la ora 05:05.
De asemenea, s-a reţinut că martorii F. şi G., care au ajuns la locul accidentului de îndată ce au fost direcţionaţi, au găsit plăcuţa cu numărul de înmatriculare în locul în care au confirmat impactul, s-au uitat în mod firesc în zonă în încercarea de identifica autoturismul care a produs pagubele şi nu au remarcat niciun autovehicul, în condiţiile în care şi cetăţeanul care a anunţat primul incident a arătat că autoturismul se îndepărtase după 30 de secunde spre direcţia Izvor. Ori, în condiţiile în care inculpata ar fi staţionat 20 de minute după impact în dreptul staţiei de autobuz aflată pe Splaiul Independenţei după intersecţie aşa cum a declarat, staţie aflată la cca. 86 m de locul unde se afla lucrarea stradală ale cărei garduri le lovise, Curtea a constatat că cel puţin cei doi martori ar fi remarcat-o.
Faptul că inculpata se afla deja sub influenţa băuturilor alcoolice înainte să lovească gardul împrejmuitor, în opinia primei instanţe explică decizia insistentă a acesteia de a conduce autoturismul puternic avariat şi chiar cu viteză, în loc să oprească şi să ia alt mijloc de transport până la domiciliu.
Concluzionând, Curtea a reţinut că toate elementele analizate au arătat că la ora 02:40 când a avut loc impactul între autoturismul înmatriculat sub nr. x şi lucrarea stradală de la intersecţia Splaiului Independenţei cu str. x, inculpata deja conducea autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice.
De asemenea, probele au arătat că inculpata avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, din raportul de expertiză medico-legală nr. A 12/2413/2020 din data de 26.10.2022 rezultând că nu s-au putut efectua calculul retroactiv şi nici alte aprecieri privind valoarea alcoolemiei în raport cu limita legală de 0,80 g‰ în cauză, întrucât din consumul declarat de către inculpată a rezultat că la ora evenimentului rutier alcoolul se afla în organismul său în faza de absorbţie. S-a remarcat faptul că alcoolemia inculpatei era în scădere potrivit rezultatelor analizelor probelor de sânge, astfel că imposibilitatea de realizare a calculului retroactiv se datorează nesincerităţii inculpatei privitor la intervalul orar în care a consumat băuturile alcoolice, întrucât INML se bazează pe această informaţie chiar şi atunci când ea este vizibil contrazisă de rezultatele analizelor de sânge şi, cu toate acestea, instituţia medico-legală a putut preciza că alcoolemiile rezultate din analize provin dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat de inculpată la INML. Curtea a stabilit că nu este corespunzător realităţii consumul de băuturi alcoolice în intervalul orar 02:20-02:40 declarat de inculpată, neavând aptitudinea să explice scăderea concentraţiei alcoolice evidenţiată în cele două probe de sânge şi că dacă s-ar da eficienţă imposibilităţii administrării mijlocului de probă cu expertiza, în favoarea inculpatei, s-ar ajunge în situaţia în care stabilirea răspunderii penale pentru fapta comisă să stea exclusiv la latitudinea inculpatei. S-a considerat că aceeaşi ar fi situaţia şi dacă s-ar încuviinţa o expertiză bazată pe susţinerile neverosimile ale inculpatei conform cărora a consumat circa 350 ml ţuică/palincă în intervalul orar 02:20-02:40.
Curtea a apreciat că, din moment ce la ora 04:05 inculpata A. avea o îmbibaţie alcoolică de 2,91 g/‰ (de 3,6 ori mai mare decât limita legală), iar peste o oră avea o îmbibaţie de acelaşi fel de 2,57 g/‰ (de 3,2 ori mai mare decât aceeaşi limită legală), este logic că în urmă cu o oră faţă de prima probă recoltată putea avea doar o îmbibaţie mai mare decât cea din prima probă, reieşind astfel că nu există un dubiu rezonabil că a realizat elementul material de conducere pe drumurile publice în intervalul orar 02:40-03:00 având în sânge o îmbibaţie alcoolică cu mult peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Totodată, prima instanţă a subliniat că inculpata nu poate să se plângă de faptul că de la momentul la care a condus până i-a fost recoltată prima probă biologică a trecut o oră şi 25 de minute, deoarece aceasta a fost cea care a refuzat să se legitimeze, să sufle în aparatul etilotest, întârziind procedura cu circa 40 de minute.
Prima instanţă a făcut trimitere şi la rezultatul testării cu aparatul alcotest, activitate realizată la ora 03:40, ocazie cu care a fost observată o concentraţie alcoolică de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat, în sine situată departe de limita legală, fiind totodată cunoscut că nivelul concentraţiei măsurate în sânge depăşeşte dublul concentraţiei din aerul respirat.
Din înregistrările video Curtea a observat starea extrem de avansată de ebrietate în care se afla inculpata pe parcursul discuţiilor purtate cu poliţiştii (pe care i-a jignit, înjurat şi ameninţat), precum şi atitudinea agresivă, fiind necesară încătuşarea acesteia, iar la ora 03:19, adică cu 21 de minute înainte de a sufla în aparatul etilotest, inculpata abia putea să vorbească şi să se ţină pe picioare, astfel că în timp ce conducea autoturismul la orele 02:40-03:00, aceasta nu avea o stare mult diferită, aspecte confirmate şi de procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de martorul D. cu operatorul 112 la ora 03:00:44, martorul spunându-i poliţistului că "a făcut apel că e una beată care a lovit toate maşinile."
Faptul că la examenul clinic inculpata avea o ţinută ordonată, era liniştită şi orientată, în opinia primei instanţe nu demonstrează că la momentul conducerii autoturismului (intervalul ora 02:40-03:00) nu se afla în stare avansată de ebrietate, ci arată că, între timp, îşi mai revenise şi nu mai prezenta starea şi comportamentul anterioare.
Deşi prin Decizia nr. 732/2014, Curtea Constituţională a României a stabilit că pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur trebuie să existe în sânge la momentul conducerii autovehiculului, s-a reţinut că imposibilitatea efectuării unui astfel de calcul retroactiv al alcoolemiei a fost cauzată de nesinceritatea inculpatei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., în concret starea avansată de ebrietate, producerea unui accident soldat cu pagube materiale, faptul că inculpata nu a recunoscut fapta şi a avut o atitudine nesinceră, încercând să inducă în eroare instanţa şi faptul că aceasta are antecedente penale, prin sentinţa penală nr. 148/F/29.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 481/A/21.12.2015 a Înaltei Curţi, faţă de inculpată dispunându-se renunţarea la aplicarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de prelevare de probe biologice. Raportat la aceste aspecte, Curtea a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe o perioadă de 3 ani, corelativ cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 91 din C. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, respectiv condamnarea prin prezenta decizie fiind de 2 ani închisoare, inculpata nu a suferit condamnări anterior săvârşirii faptei, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi, în raport de persoana acesteia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpata nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
*****
Împotriva sentinţei penale nr. 188 din data de 06.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023 a declarat apel inculpata A..
Prin apelul declarat inculpata a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi în rejudecare să se dispună achitarea sa în baza art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în subsidiar să se dispună schimbarea modalităţii de individualizare a executării pedepsei stabilite de prima instanţă în sensul renunţării la aplicarea pedepsei.
S-a menţionat că pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., respectiv de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 3 ani, calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei apelate, apare ca fiind excesivă raportat la faptul că inculpata respectă această obligaţie încă de la data suspendării dreptului de a conduce, respectiv 24.02.2020, astfel că măsura complementară a fost deja depăşită prin raportare la perioada scursă de la data reţinerii permisului de conducere şi până în prezent, iar suplimentarea acesteia cu încă 3 ani ar fi disproporţionată faţă de circumstanţele reale ale cauzei.
Inculpata a arătat că în mod nelegal s-a dispus efectuarea raportului de expertiză de procuror fără a aştepta ca inculpata să dea declaraţie, raportându-se la datele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de recoltare, în condiţiile în care din tot probatoriul administrat ar rezulta, în mod indubitabil, că inculpata nu avea cum să consume băuturi alcoolice la ora 03:00. S-a susţinut că preluarea datelor menţionate în procesul-verbal de prelevare mostre la INML, deşi acesta nu reprezintă declaraţia unei persoane, mai ales că la acel moment inculpata nu avea nicio calitate procesual penală şi indicarea intervalui de timp 02:44 - 03:00 pentru calcul retroactiv al alcoolemiei, ar fi condus la imposibilitatea stabilirii în mod legal şi corect a alcoolemiei acesteia.
De asemenea, a criticat faptul că hotătârea primei instanţe este fundamentată preponderent pe supoziţii şi probabilităţi, că procurorul a reformulat situaţia de fapt cu privire la ora conducerii autoturismului, că s-a reţinut existenţa antecedentelor penale contrar cazierului judiciar de la dosar, dar şi că s-a reţinut producerea unui accident în condiţiile în care în cauză nu există un prejudiciu, iar acroşarea gardului ce delimita lucrarea de pe strada x a survenit anterior consumului de băuturi alcoolice, având în vedere şi că valoarea alcoolemei din prezenta cauză nu a fost stabilită în mod legal la momentul conducerii, aşa cum rezultă din Decizia CCR nr. 732/2014, astfel că în opinia acesteia, soluţia care se impune este achitarea.
Făcând trimitere la art. 8 din C. proc. pen. şi art. 6 paragraful 1 din CEDO, s-a precizat că, în prezenta cauză, termenul rezonabil a fost depăşit, iar remedierea încălcării dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, poate consta în individualizarea concretă a pedepsei, apreciind ca fiind îndeplinite toate condiţiile privind renunţarea la aplicarea pedepsei, prevăzute de art. 80-82 din C. pen., cu privire la infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv gradul de pericol social abstract al faptei, întrucât maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de 5 ani, infracţiunca prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, cu atât mai mult cu cât inculpata a fost depistată în parcarea de reşedinţă, cu motorul oprit, iar aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor negative pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatei, atât profesional, cât şi social. În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatei, s-a menţionat că aceasta este pe deplin integrată în societate, nu are antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii pentru care este judecată, decizia nr. 481/A/2015 fiind pronunţată la data de 21.12.2015, inculpata nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel
Prin încheierea din data de 04 octombrie 2022, instanţa de apel a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de apelanta inculpată A., a respins proba testimonială solicitată de apelanta inculpată constând în audierea martorelor K. şi L. şi proba privind efectuarea unei noi expertize medico-legale de interpretare retroactivă a alcoolemiei, amânând cauza în vederea audierii apelantei inculpate.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2024, instanţa de apel a procedat la audierea apelantei inculpate A. şi nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
*****
Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat este nefondat în raport de considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe constă în "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge."
Prin Decizia nr. 732 din 16.12.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţioală. Instanţa de contencios constituţional a arătat: "(...) cerinţa ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor."
Conform art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 "conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi examinatorului autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile acestuia, implicaţi într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de alcool sau de substanţe psihoactive după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.
În situaţia în care nu sunt respectate dispoziţiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului."
Prin prisma acestor consideraţiuni teoretice va fi structurată şi analizată acţiunea cu caracter infracţional reţinută în sarcina inculpatei A..
Cu referire la solicitarea inculpatei de a se constata că în cauză nu există probe în sensul că aceasta a săvârşit infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., astfel că s-ar impune achitarea sa, Înalta Curtea reţine că, potrivit art. 99 alin. (1) din C. proc. pen., în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.
Prin sarcina probaţiunii (onus probandi) se înţelege obligaţia procesuală ce revine unui participant la procesul penal de a dovedi împrejurările care formează obiectul probaţiunii.
O regulă generală în materie de probaţiune cere ca proba să fie efectuată de cel care afirmă existenţa unei fapte sau împrejurări de fapt (onus probandi incumbit ei qui dicit sau actori incumbit probatio). Dacă împrejurarea de fapt a fost dovedită, persoana care invocă o altă împrejurare de fapt (de negaţie sau explicativă) este obligată, la rândul său, să o dovedească (reus în excipiendo fit actor). Sarcina probaţiunii poate reveni celui care a făcut prima afirmaţie, dacă acesta invocă o altă împrejurare ce trebuie dovedită. Aplicând această schemă în procesul penal, învinuirea trebuie să fie dovedită de cel care o formulează - procurorul, iar împrejurările în apărare de către cel care le invocă - inculpatul.
Conform art. 100 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. În cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.
În ce priveşte alegerea mijloacelor de probă pentru dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt, noul sistem probator se întemeiază pe libertatea probelor, în sensul că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are obligaţia să folosească un anume mijloc de probă pentru dovedirea unei anumite fapte, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă prevăzute de lege, în condiţiile în care proba a fost administrată în cursul procesului penal, pe cel mai potrivit pentru împrejurarea pe care o are de dovedit.
La art. 103 din C. proc. pen. cu denumirea marginală "aprecierea probelor" se arată că, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.
Prin aprecierea probelor, ca operaţie finală a activităţii de probaţiune, organele de urmărire şi instanţa de judecată determină măsura în care probele le formează încrederea că sunt în concordanţă cu adevărul, în sensul că faptele şi împrejurările de fapt la care se referă au avut sau nu loc în realitatea obiectivă. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, se formează concluzia organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, concluzie care trebuie să reflecte adevărul.
Prin sintagma prevăzută de dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. "probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege" a fost consacrat principiul liberei aprecieri a probelor.
Tot art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. indică modul cum se pot avea în vedere probele, respectiv că sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, totodată, arătând şi în ce măsură poate fi încadrată această liberă apreciere, în concret, prin evaluarea tuturor probelor administrate în cauză.
Din cele arătate, se poate ajunge uşor la concluzia că mijlocul de apreciere constă în "examinarea tuturor probelor administrate", atât cele din faza de urmărire penală, cât şi cele din faţa instanţei de judecată (probele neavând o valoare mai mare sau mai mică, în funcţie de faza procesuală unde au fost administrate legal), instanţa alegând motivat pe care acele probe le reţine pentru stabilirea situaţiei de fapt, arătând de ce le înlătură pe celelalte, această operaţiune desfăşurându-se în urma evaluării probelor, respectiv, în măsura în care se coroborează (sunt susţinute şi de alte probe) între ele (în definiţia legii - prin evaluarea tuturor probelor administrate în cauză).
În cadrul propriei analize, Înalta Curte constată că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, prin raportare la probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii.
Astfel, din declaraţia dată în calitate de suspect, la data de 26.10.2022, se reţine că în seara de 23.02.2020, în jurul orei 23:00, a plecat de la domiciliul părinţilor săi din Craiova către Bucureşti, iar pe Splaiul Independenţei din Bucureşti a acroşat indicatoarele care semnalizau o lucrare pe carosabil, a frânat, s-a uitat pe bordul maşinii să vadă dacă îi indică vreo avarie, ocazie cu care a observat că este ora 02:20, apoi, pentru că maşina nu-i indica avarii, şi-a căutat telefonul şi negăsindu-l a plecat mai departe traversând intersecţia şi oprindu-se undeva pe dreapta în apropierea unei staţii de autobiuz pentru a căuta telefonul. În continuare a arătat că negăsind telefonul în schimb a găsit o sticlă de pălincă şi sub imperiul temerii, al fricii, al atacului de panică a început să bea, staţionând acolo 18 minute şi consumând 350 ml de pălincă, iar în jurul orei 02:40 şi-a continuat deplasarea spre domiciliu. Ajungând în parcarea de domiciliu, a arătat că, negăsind cheile de la imobil, a rămas în maşină, aşteptând ora 07:00 dimineaţa când venea femeia de serviciu pentru a-i deschide, timp în care a apărut un echipaj de poliţie. La solicitarea acestuia de a deschide uşa maşinii, a menţionat că a refuzat, iar când a deschis-o a fost încătuşată, urcată în maşina poliţiei, testată cu aparatul etilotest şi dusă la INML pentru recoltarea de probe biologice.
Din declaraţia dată în cursul judecăţii în primă instanţă, la termenul din data de 15.09.2023, se reţine că inculpata în anul 2018 1-a cunoscut pe martorul B. care deţinea o firmă şi a apelat la serviciile sale juridice, martor cu care a dezvoltat şi o relaţie personală, ajutându-l să dezvolte din ce în ce mai mult firma pe care o deţinea, iar la un moment dat au apărut neînţelegeri, aflând ca martorul mai avea şi o relaţie mai veche cu altă femeie. A precizat că în anul 2020, venind pandemia, activitatea sa juridică s-a oprit, astfel că fiind mai sensibilă din fire, a făcut un atac de panică şi toate aceste probleme i-au declanşat o menopauză precoce. Inculpata a declarat că pe data de 23.02.2020, în jurul orei 11:00, a plecat la Craiova, acasă, la mama sa, unde a avut discuţii contradictorii cu părinţii, legate de situaţia sa şi de eşecul în afaceri, iar în jurul orel 23:00 s-a hotărât să plece către Bucureşti. A arătat că, după ce a intrat în Bucureşti, în jurul orei 02:20, înainte de intersecţia cu str. x, vis-a-vis de Facultatea de Biologie, într-o zonă unde se efectuau lucrări de reparaţie pe partea carosabilă a acroşat un gard care delimita aceste lucrari, observând cât este ora întrucât s-a uitat în bordul maşinii să vada dacă indică avarii, moment în care s-a gândit să-l sune pe martorul B., însă nu şi-a găsit telefonul. În continuare, a precizat că a mai mers puţin şi s-a oprit într-o staţie de autobuz care se afla la circa 150 de m vis-a-vis de intersecţia cu str. x, a căutat telefonul, nu 1-a gasit, dar a găsit sticla de palincă luată de la părinţii săi pentru a i-o da unui prieten şi a băut din ea în jur de 350 ml, sticla fiind de jumătate de litru, după care şi-a continuat drumul către domiciliu. Ajungând la domiciliu, a menţionat că, negăsindu-şi telefonul şi cheile, a hotărât să rămână în maşină până dimineaţa când venea femeia de serviciu, care să-i deschidă şi care avea cheie inclusiv de la locuinţa sa, întrucât o ajuta la curăţenie. În timp ce stătea în maşină, a precizat că a venit un poliţist la faţa locului, dar a refuzat să deschidă maşina şi să coboare timp de jumătate de oră, apoi a dechis şi a coborât din maşină, după care a apărut şi un echipaj de poliţie care a încătuşat-o, au băgat-o în autospeciala de poliţie şi au dus-o la INML pentru recoltare de probe biologice, iar în drum către INML a suflat şi în aparatul etilotest, la solicitarea poliţiştilor. După recoltarea probelor biologice, a arătat că a fost dusă la secţia de poliţie pentru audiere, însă i-a informat pe poliţişti că este avocat şi ar trebui audiată de către un procuror din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, astfel că nu a mai fost audiată, fiind condusă de poliţişti la domiciliu. Inculpata a precizat că declaraţia dată cu ocazia prelevării mostrelor biologice la INML, consemnată în procesul-verbal de prelevare a mostrelor, conform căreia ar fi băut vin roze, două sticle, în intervalul 22:00-03:00, nu este conformă adevărului, declarând astfel deoarece i-a fost ruşine să spună că a băut ţuică sau pălincă şi i s-a părut mai elegant să spună că a băut vin rose.
În faţa instanţei de apel inculpata a declarat că la data săvârşirii faptei se întorcea de la Craiova spre Bucureşti, unde a intrat cu autoturismul în coliziune cu nişte marcaje ce semnalizau lucrări pe Splaiul Independenţei, cu partea dreaptă - faţă a autoturismului, impactul producându-se în zona Facultăţii de Biologie, după care a traversat intersecţia care urma şi a oprit în prima staţie de autobuz, intenţionând să îşi caute telefonul. A arătat că, într-un moment de inconştienţă şi pe fondul problemelor personale şi medicale pe care le avea, a luat de la picioarele scaunului din faţă din dreapta sticla de palincă de 0,5 litri pe care o primise de acasă, din care a băut aproximativ 350 ml. A precizat că în momentul impactului era ora 02:20, oprindu-se după aproximativ 2 minute şi staţionând aproximativ un sfert de oră, timp în care a consumat cantitatea menţionată de palincă, după are a plecat cu maşina şi a ajuns acasă după 12-15 minute, în jurul orei 03:00. Negăsindu-şi cheile de la apartament, inculpata a decis să rămână în maşină, iar în aproximativ 10 minute au apărut organele de poliţie cărora iniţial nu le-a deschis portiere întrucât era speriată şi a făcut atac de panică, iar după 20 de minute a deschis portiera, fiind încătuşată, urcată în maşina de poliţie şi dusă către INML, iar pe drum spre IML a suflat şi în etilotest.
În cursul urmării penale, cât şi al judecăţii, martorul D. a menţionat că în noaptea respectivă se afla în zona C., la semafor şi a auzit un huruit, pentru ca mai apoi să treacă pe lângă el un autoturism marca x, în viteză, de la care venea acel huruit, autoturism ce era urmărit din spate de un taximetrist. Martorul a observat că în rond la Piaţa Alba Iulia autoturismul a intrat cu viteză întrucât când a luat virajul i s-au ridicat roţile din partea dreapta de la sol, iar după ce a virat dreapta a lovit oglinzile câtorva maşini din cauză că persoana de la volan nu putea să conducă drept. A urmărit acel autoturism şi la un moment dat acesta s-a parcat, iar martorul a sunat la 112, după care a discutat cu taximetristul care urmărire autoturismul, timp în care a apărut poliţia. Martorul a mai arătat că doamna de la volanul autoturismului a discutat pe un ton ridicat cu poliţiştii, când a coborât din autoturism nu era stabilă, iar după un timp a fost încătuşată şi dusă la INML.
Din declaraţiile martorului E., date în cursul urmăririi penală, cât şi al judecăţii în primă instanţă, se reţine că în data de 24.02.2020, în jurul orei 02:50, se afla în autoturismul tip taxi, în rond la Piaţa Alba Iulia şi a observat un autoturism marca x, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare x, lovit pe partea dreaptă, cu roata dreaptă faţă avariată grav, care se deplasa în sensul giratoriu de la Piaţa Alba Iulia dinspre Splaiul Independenţei şi, împreună cu un alt coleg, a plecat în urmărirea acelui autoturism, care a parcat pe strada x, observând că la volanul acestuia se afla o femeie, care părea că a adormit. Martorul a arătat că celălalt taximetrist a sunat la 112, la faţa locului a venit un echipaj de poliţie, care a încercat să discute cu femeia aflată la volanul autoturismului, însă aceasta avea un comportament nervos, vorbea tare, gesticula, poliţiştii fiind nevoiţi să o încătuşeze şi să o transporte la INML. După încătuşarea inculpatei, a mai precizat că a însoţit unul dintre poliţişti la maşina acesteia pentru a vedea că nu se întâmplă nimic cu lucrurile inculpatei şi că maşina este încuiată, însoţindu-i totodată şi la INML.
Martorul G., agent de poliţie venit la faţa locului, a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii în primă instanţă că în noaptea respectivă era de serviciu împreună cu colegul F. şi au fost anunţaţi prin staţie ca a avut loc un accident în zona Podului Haşdeu, respectiv că cineva a lovit gardurile de protecţie ce împrejmuiau lucrarea de pe carosabil, astfel că s-au deplasat la faţa locului, unde au constatat că gardurile de protecţie erau împrăştiate pe carosabil, au găsit o plăcuţă de înmatriculare şi au procedat la verificarea zonei în ideea depistării autovehiculului care a produs accidentul şi nu au observat niciunul. Între timp, a menţionat că au fost anunţaţi că un autoturism x, de culoare neagră, la fel cu cel cu privire la care fuseseră anunţaţi şi în primul apel la 112, se afla pe Bulevardul x şi că este urmărit de un taximetrist, oprindu-se în parcare pe strada x. Ajunşi lângă autoturism, martorul a precizat că în maşină era o femeie, în stare avansată de ebrietate, cu care greu au putut să se înţeleagă întrucât era incoerentă, nu au putut să o legitimeze întrucât nu voia să ofere informaţii care să conducă la identificarea sa, iar într-un târziu au procedat la încătuşarea acesteia şi au condus-o la INML, iar în drum spre INML a suflat în aparatul etilotest. A arătat că la INML se mai liniştise şi nu mai nega că ea era persoana care condusese autoturismul, povestind că venea de la Piteşti, iar la întrebarea de ce a băut a răspuns ceva referitor la un bărbat. După recoltarea probelor biologice, inculpata a fost condusă de poliţişti acasă, martorul descriind avariile suferite de autoturismul condus de inculpată ca fiind la partea din faţă şi lateral dreapta şi că mirosul de alcool emanat de inculpată şi de interiorul maşinii era puternic.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului F., agent de poliţie venit la faţa locului, care a învederat, atât la urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe, că era de serviciu împreună cu colegul G. şi au fost direcţionaţi către intersecţia Splaiul Independenţei cu Pod Haşdeu, unde un autoturism lovise gardurile de protecţie ale unei lucrări stradale, la faţa locului gasind stâlpii de semnalizare ai lucrării împrăştiaţi pe tot carosabilul, o plăcuţă de înmatriculare şi niciun autovehicul oprit cu avarii în zonă, deşi au verificat vizual zona. Mai apoi, a menţionat că au fost anunţati că un conducător auto este urmărit de taximetrişti în trafic, fiind bănuit că a băut şi s-au deplasat către direcţia indicată de operatorul de la 112, unde i-au găsit pe taximetrişti şi maşina inculpatei parcată, iar inculpata era în maşină. Martorul a arătat că numărul de înmatriculare al maşinii în care se afla inculpata corespundea cu cel găsit în zona Pod Haşdeu, iar inculpata se afla în stare avansată de ebrietate, refuzând să răspundă solicitărilor poliţiştilor şi la momentul în care a deschis portiera emana o halenă alcoolică puternică. În continuare, martorul a precizat că disuţiile cu inculpata s-au purtat cu greu, la un moment dat aceasta, ieşind din maşină, a vrut să lovească pe unul dintre poliţişti, a fost prinsă de mână şi imobilizată, apoi condusă la autospeciala de poliţie şi încătuşată, fiind dusă la INML pentru recoltarea de probe biologice, dat fiind faptul că refuzare testarea cu aparatul alcotest. Împreună cu unul dintre taximetrişti, martorul a arătat că s-a deplasat la autoturismul inculpatei pentru a efectua un control, în scopul identificării vreunui act de identitate, în torpedou găsind talonul maşinii şi asigurarea, în acelaşi timp observând că autoturismul prezintă avarii pe partea dreaptă faţă, roată dreapta faţă, bară şi aripă faţa dreapta, pentru ca pe bancheta din spate să găsească poşeta inculpatei în care a găsit actul de identitate, cardurile de avocat şi permisul de conducere, precizând că toate lucrurile inculpatei au fost lăsate în maşină. În continuare, a declarat că în drum spre INML inculpata a suflat în aparatul alcooltest, iar la INML a observat că inculpata îşi mai revenise, iar la final au dus-o acasă.
Potrivit înscrisului aflat la dosarul de urmărire penală, rezultatul Dragner alcotest efectuat inculpatei A., la data de 24.02.2020, la ora 03:40, a indicat o valoare de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din procesul-verbal de recoltare mostre biologice, de la dosarul de urmărire penală, se constată că inculpata A. a declarat că a consumat băuturi alcoolice, respectiv vin roze, 2 sticle de 750 ml, în data de 23-24.02.2020, intervalul orar 22:00-03:00, a consumat două banane, că nu suferă de vreo boală, are o greutate de 72 kg şi înalţimea de 1,70 m.
Examenul clinic efectuat inculpatei a relevat că aceasta avea o ţinută ordonată, o atitudine cooperantă, un comportament liniştit, fiind orientată temporal, spaţial, că inculpata prezenta tulburări de echilibru static şi dinamic, imprecizie în mişcări, facies palid şi emana halenă alcoolică. De asemenea, potrivit înscrisului de la dosarului de urmărire penală, la rubrica alte aspecte s-a consemnat "neagă". Concluziile acestui examen clinic au fost în sensul că inculpata A. prezintă elementele clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice.
Buletinul de analiză toxicologică nr. x 12/2413/2020 din data de 27.02.2020, aflat la dosarul de urmărire penală, a indicat o alcoolemie de 2,91 g/‰ în prima probă de sânge prelevată la ora 04:05 şi o alcoolemie de 2,57 g/‰ în cea de-a doua probă prelevată la ora 05:05.
Înalta Curte, coroborând probele arătate mai sus, constată că starea de fapt ce urmează a fi materializată în cauză este aceea că la data de 24.02.2020, în jurul orei 02:40, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice, în timp ce circula la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, ce aparţinea martorului B., pe Splaiul Independenţei către domiciliul său de pe str. x sector 3, ajungând înainte de intersecţia cu str. x, inculpata A. a lovit cu autoturismul gardurile de protecţie ale unei lucrări pe partea carosabilă pe care le-a împrăştiat pe şosea, autoturismul suferind avarii pe partea dreaptă şi dreapta faţă, inclusiv la roată, fiind pierdută şi plăcuţa cu nr. de înmatriculare din faţă; că începând cu ora 02:44, mai multe persoane care locuiau sau circulau prin zonă au apelat nr. de urgenţă 112 anunţând accidentul, inculpata continuându-şi deplasarea spre adresa de domiciliu, str. x, oprind autoturismul în parcarea blocului în care locuia.
De asemenea, se reţine că autoturismul condus de inculpată a fost observat pe bd. x, în zona C., de martorii D. şi E., care prestau servicii de taximetrie, circulând cu viteză, fiind avariat şi ieşind scântei din asfalt la contactul cu roata avariată, iar la ora 02:56 martorul D. a apelat nr. de urgenţă 112 anunţând că autoturismul condus de inculpată circula pe bd. x, apoi martorii au urmărit-o pe inculpată până în parcarea din faţa blocului în care locuia, pe str. x, la faţa locului ajungând şi un echipaj de poliţie format din martorii F. şi G..
Instanţa supremă reţine şi că, în momentul în care poliţiştii i-au cerut inculpatei să prezinte datele de identificare, aceasta a devenit recalcitrantă, adresându-le injurii şi ameninţări, refuzând să se legitimeze şi având un comportament agresiv, astfel că poliţiştii au procedat la încătuşarea acesteia, după care i-au căutat în autoturism şi i-au găsit actele de identitate, iar pentru că inculpata prezenta halenă alcoolică şi avea un comportament care vădea starea avansată de ebrietate, i-au cerut să se supună testării cu aparatul etilotest, însă aceasta a refuzat, fiind transportată la INML Mina Minovici în vederea prelevării de probe biologice. Pe drum către INML, în jurul orei 03:40, inculpata a fost de acord să sufle în aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma prelevării probelor biologice, inculpata a prezentat o alcoolemie de 2,91 g/‰ în prima probă de sânge prelevată la ora 04:05 şi o alcoolemie de 2,57 g/‰ în cea de-a doua probă prelevată la ora 05:05. De la INML, aceasta a fost condusă la domiciliu cu autospeciala de poliţie.
Înalta Curte, similar primei instanţe, constată că în momentul conducerii autoturismului, apelanta avea o îmbibaţie alcoolice peste limita legală, deci este realizată tipicitatea infracţiunii de care a fost acuzată.
Referitor la stabilirea îmbibaţiei alcoolice, în practică, se are în vedere, de cele mai multe ori, valoarea rezultată ca urmare a prelevării primei mostre biologice, atât timp cât recoltarea are loc la un moment apropiat de cel al consumării faptei, iar în situaţia în care valoarea rezultată la prima probă recoltată este foarte apropiată de limita legală, se are în vedere valoarea ce rezultă din concluziile expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
În cadrul expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, estimarea concentraţiei posibile de alcool în sânge are drept temei declaraţia de consum a conducătorului autoturismului. Calculul efectuat se întemeiază în parte pe consumul de băuturi şi alimente declarat de conducătorul auto, ce poate fi invalidat dacă nu concordă cu estimarea ştiinţifică.
Estimarea retroactivă a alcoolemiei se face în baza prezumţiei că metabolismul alcoolului etilic ingerat se află în faza de eliminare, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 1021/17.10.2022, aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că alcoolul se află în faza de absorbţie, astfel că acest calcul nu s-a putut efectua. Mai mult, atitudinea nesinceră a inculpatei referitor la cantitatea de alcool ingerată şi la intervalul orar în care a consumat băuturile alcoolice au contribuit la imposibilitatea de realizare a calculului retroactiv, însă, şi în această situaţie, INML a concluzionat că alcoolemiile rezultate din analize provin dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat de inculpată.
Luând în considerare atât cantitatea de alcool în aerul expirat, de 1,10 mg/l, în baza formulei de relaţie dintre alcoolul detectat în aerul expirat şi alcoolul prezent în sânge, cât şi valorile rezultate din analiza probelor de sânge recoltate de la apelantă, respectiv 2,91 g‰ la ora 04:05 şi 2,57 g‰ la ora 05:05, Înalta Curte constată că inculpata, la momentul conducerii autoturismului avea o alcoolemie superioară limitei de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
La momentul recoltării probelor, alcoolemia se afla în faza de absorţie, având în vedere că doar valorile rezultate la analiza chimică a probelor de sânge, respectiv 2,91 g‰ la ora 04:05 şi 2,57 g‰ la ora 05:05, sunt un fapt cert, necontestabil, şi, în raport cu aceste valori, ţinând cont de timpul scurs de la producerea accidentului rutier până la recoltare, se poate prezuma că la momentul la care inculpata a condus autoturismul pe drumurile publice avea o alcoolemie superioară limitei de la care legea penală incriminează această faptă drept infracţiune.
O astfel de prezumţie determină concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, dincolo de orice dubiu rezonabil, întrucât la ora 04:05, conducătoarea auto a avut o îmbibaţie alcoolică cu mult peste pragul legal (2,91 g‰), existând o diferenţă foarte mare de 2,11 g‰ între îmbibaţia alcoolică impusă de legiuitor pentru includerea faptei în sfera ilicitului penal şi cea constatată cert.
Totodată, nu se poate face abstracţie de concluzia exprimată în raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei din care rezultă că alcoolemiile rezultate din analize provin dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat de inculpată, fiind evident faptul că valoarea de concentraţie avută la momentul acroşării gardurilor de protecţie este peste valoarea de 0,80 g/l, pentru a fi infracţiune.
Circumstanţele factuale şi mijloacele de probă, analizate coroborat, permit formularea unei prezumţii determinante în sensul anterior enunţat, neexistând un dubiu referitor la calificarea faptei drept infracţiune. Probatoriul administrat în cauză permite determinarea, în mod cert, a faptului că inculpata a avut o îmbibaţie alcoolică peste limita de 0,80 g‰ la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice (moment ce se identifică cu cel al săvârşirii faptei), limită de la care fapta de a conduce vehicule pe drumurile publice se sancţionează penal.
În sprijinul unei valori mult mai mari a alcoolemiei inculpatei în intervalul orar 02:20-02:40 şi peste limita legală de 0,80 g‰ stau şi înregistrările video, unde se observă starea extrem de avansată de ebrietate în care se afla inculpata pe parcursul discuţiilor purtate cu poliţiştii, cuvintele jignitoare adresate de inculpată poliţiştilor şi atitudinea agresivă a acesteia care a dus la încătuşarea sa, la un moment dat aceasta, fiind ieşită din maşină şi agitată, şi-a pus mâna stângă pe corpul agentului de poliţie G., faptul că nu putea vorbi şi nu se putea ţine pe picioare, fiind nevoită să se sprijine de portieră sau de scaunul şoferului în momentele în care iese din maşină, astfel că mai devreme de acest moment, starea inculpatei nu putea să fie decât cel puţin la fel.
Cu titlu de exemplu, Înalta Curte redă câteva fragmente din discuţiile avute de inculpată cu agenţii de poliţie F. şi G., redate în procesele-verbale de vizionare suport date, aflate la dosarul de urmărire penală, de unde se poate trage concluzia că inculpata avea o stare de ebrietate avansată şi o atitudine agresivă, necooperând sub nicio formă cu poliţiştii.
Agent de poliţie: "Vă rog frumos, căutaţi-vă documentele!"
Inculpata: "Deci îţi jur eu că, dacă vreau eu să dispari de . . . . . . . . . .să dispari instantaneu"
Agent de poliţie: "Refuzaţi să vă legitimaţi?"
Inculpata: "Îţi bagi minţile în cap?"
Agent de poliţie: "Haideţi, căutaţi şi dumneavoastră documentele, domniţă."
Inculpata: "Vere, nu mai faceţi circurile astea, pentru că dacă vreau, vă fac eu circ!"
Agent de pliţie: "Daţi-mi permisul, vă rog frumos!"
Inculpata: "Deci eu îţi arăt ţie cam cum te duci tu...cam cum...cam pe unde te duci tu, dacă vrei tu!"
Agent de poliţie: "Pe unde mă duc?"
Inculpata: "Pe unde vrei tu."
Agent de poliţie: "Unde vreau eu...daţi-mi şi mie vă rog frumos permisul dumneavoastră!"
Inculpata: "Deci cam cât deee . . . . . . . . . ., cam cât de idiot poţi să fii?"
Agent de poliţie: "Doamnă, rămâneţi la maşină! Vă rog."
Inculpata: "Uitaţi-vă ce abuz...De handicaţi! Adică mă..."
Agent de poliţie: "Ce contorizează? Spuneţi-mi ca să ştiu şi eu la ce vă referiţi dumneavoastră!"
Inculpata: "Puşcăria ta!"
Aspectele surprinse de aparatul body cam se coroborează cu declaraţiile date de cei doi agenţi de poliţie în cursul urmăririi penale şi cel al judecăţii în primă instanţă. Astfel, agentul de poliţie F. arată că inculpata ieşind din maşină a vrut să lovească pe unul dintre poliţişti, că a fost prinsă de mână şi imobilizată, apoi condusă la autospeciala de poliţie şi încătuşată, iar colegul său G. a afirmat că inculpata era incoerentă la momentul la care au ajuns la maşina acesteia, că au avut dificultăţi în a o legitima deoarece nu voia să ofere informaţii care să conducă la identificarea sa, că era agresivă. De asemenea, martorii D. şi E. au declarat că inculpata avea un comportament nervos, un vocabular jignitor, vorbea tare şi gesticula, că discuţia cu poliţiştii a avut loc pe un ton ridicat, iar când s-a dat jos din autoturism inculpata nu era stabilă.
În aceste circumstanţe reale ale comiterii faptei ce constituie obiectul judecăţii, Înalta Curte constată că încadrarea juridică a acesteia este justă, iar soluţia de condamnare a inculpatei este legală, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.
Ca atare, probatoriul administrat în cauză permite determinarea, în mod cert, a faptului că inculpata a avut o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita de 0,80 g‰ la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice.
Apărarea inculpatei cum că ar fi acroşat gardurile de protecţie la ora 02:20 este contrazisă de procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate de persoanele care au apelat nr. de urgenţă 112, respectiv de cel aflat la dosarul de urmărire penală din care rezultă că numitul H. a apelat nr. de urgenţă 112 la ora 02:44 şi a anunţat că, cu 5 minute înainte, un autoturism scump, x sau x a intrat în gardul care împrejmuia lucrarea "la pod la Haşdeu" şi a fugit, iar din cel aflat la dosarul de urmărire penală rezultând că încă doi şoferi au apelat nr. de urgenţă 112 la ora 02:49 şi ora 02:50, reclamând că cineva a intrat cu autoturismul în gardul care împrejmuia lucrarea şi l-a împrăştiat în toată intersecţia, bucăţile de gard obstrucţionând circulaţia. Aceste aspecte se coroborează cu declaraţia martorului E. care a arătat că în data de 24.02.2020, în jurul orei 02:50, se afla în autoturismul tip taxi, în rond la Piaţa Alba Iulia şi a observat un autoturism marca x, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare x, lovit pe partea dreaptă, cu roata dreaptă faţă avariată grav, care se deplasa în sensul giratoriu de la Piaţa Alba Iulia dinspre Splaiul Independenţei şi, împreună cu un alt coleg, a plecat în urmărirea acelui autoturism, care a parcat pe strada x, observând că la volanul acestuia se afla o femeie, care părea că a adormit.
De asemenea, chiar şi din menţiunea inculpatei din procesul-verbal de prelevare a probelor biologice, rezultă că a consumat alcool în data de 23-24.02.2020, în intervalul ora 22:00-03:00, respectiv două sticle de 750 ml de vin roze şi chiar dacă această precizare a fost făcută în condiţiile în care inculpata nu avea nicio calitate în cauză, inculpata şi-a asumat acurateţea consemării datelor din acest proces-verbal prin semnarea acestuia, astfel că acest înscris se coroborează cu celelalte probe din dosar şi conduce la concluzia că consumul de alcool început în jurul orei 22:00 şi terminat înainte de acroşarea gardurilor de protecţie explică concentraţiile alcoolice rezultate în urma testării cu aparatul etilotest şi în urma recoltării de probe biologice.
Susţinerea inculpatei, în sensul că ar fi consumat băuturi alcoolice după momentul acroşării gardurilor de protecţie ce semnalizau lucrările existente pe carosabil, când s-a oprit în staţia de autobuz aflată vis a vis de intersecţia cu str. x şi negăsindu-şi telefonul a descoperit sticla de pălincă ce o luase de la părinţii săi pentru a o înmâna unui prieten, astfel că, pe fondul unei stări de panică, a băut circa 350 de ml de pălincă, nu poate fi primită întrucât acest comportament este lipsit de logică în contextul în care inculpata este de profesie avocat şi cunoaşte consecinţele legale ale conducerii unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice. Mai mult, acest comportament al inculpatei de a consuma băuturi alcoolice după producerea unui accident este unul necorespunzător unei persoane care ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legii (art. 336 din C. pen. şi art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002), ca şi conducător auto şi care a condus un autovehicul din Craiova până în Bucureşti fără a consuma băuturi alcoolice, iar după ce produce un accident rutier alege să consume o cantitate de 350 ml de pălincă doar că a avut un moment de panică sau că este afectată de o menopauză precoce.
Nici afirmaţia inculpatei că ar fi staţionat circa 20 de minute în zona staţiei de autobuz aflată vis a vis de intersecţia cu str. x nu este reală şi nu rezultă din probele prezentate mai sus, întrucât, dacă aşa ar fi stat lucrurile, ar fi fost remarcată de martorii care au sunat la 112 imediat după incident şi de poliţiştii F. şi G., care au ajuns la locul accidentului de îndată, găsind plăcuţa cu numărul de înmatriculare în locul în care a fost impactul şi care, potrivit declaraţiilor date în cauză, s-au uitat în zonă în încercarea de identifica autoturismul care a produs pagubele şi nu au remarcat niciun autovehicul.
Prin urmare, toate aceste aspecte confirmă faptul că inculpata se afla deja sub influenţa băuturilor alcoolice înainte să lovească gardurile de protecţie ale lucrării de pe carosabil şi totodată explică conduita acesteia, care a ales să conducă autoturismul puternic avariat cu viteză, în loc să oprească şi să anunţe organelor de poliţie producerea accidentului.
În acelaşi timp, probele administrate în cauză indică faptul că, la momentul acroşării gardurilor de protecţie, inculpata avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, raportat şi la testarea cu aparatul etilotest efectuată la ora 03:40, când a fost observată o concentraţie alcoolică de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat, peste limita legală, pentru ca mai apoi, cu ocazia recoltării probelor biologice, la ora 04:05 inculpata A. să aibe o îmbibaţie alcoolică de 2,91 g/‰, iar la ora 05:05 să aibe o îmbibaţie de acelaşi fel de 2,57 g/‰. Toate aceste valori ale alcoolemiei avute de inculpată nu fac decât să confirme că la momentul producerii accidentului inculpata avea o alcoolemie mult mai mare decât aceste valori, neexistând un dubiu rezonabil că a realizat elementul material al infracţiunii de conducere pe drumurile publice în intervalul orar 02:40-03:00 având în sânge o îmbibaţie alcoolică cu mult peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În concluzie, Înalta Curte constată că inculpata A., la data de 24.02.2020, în intervalul orar 02:40 - 03:00, a condus autoturismul x Benz înmatriculat sub nr. x de la intersecţia Splaiul Independenţei cu str. x şi până la str. x, având o alcoolemie peste limita legală, iar fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce priveşte apelul declarat, acesta mai vizează reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, în sensul renunţării la aplicarea pedepsei, eventual în sensul amânării aplicării pedepsei, apreciindu-se îndeplinite condiţiile legale.
În cadrul analizei privind sancţiunea aplicată, Înalta Curte subliniază că pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii şi să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi se realizează prin funcţia de constrângere a pedepsei (care implică o privaţiune de drepturi la adresa inculpatului), funcţie de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar şi prin funcţie de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecţi de drept penal să evite săvârşirea de noi infracţiuni, datorită consecinţelor la care se expun.
Or, pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.
Prin urmare, este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanţei de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei şi periculozitatea infractorului, precum şi durata şi modalitatea de executare a sancţiunii, pe de altă parte.
Analizând cererea inculpatei de a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, evenatual amânarea aplicării pedepsei, Înalta Curte constată că potrivit art. 80 din C. pen. "instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia."
De asemnea, potrivit art. 83 din C. pen. "instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată."
Deşi în mod formal se constată că ar fi îndeplinite condiţiile legale pentru dispunerea renunţării la aplicarea pedepsei sau pentru amânarea aplicării pedepsei, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte consideră că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă pentru fapta supusă judecăţii răspunde scopului preventiv şi educativ urmărit de legiuitor, având în vedere modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta şi consecinţele care s-ar fi putut produce, precum şi faptul că inculpata a mai beneficiat de clemenţa instanţei, prin renunţarea la aplicarea pedepsei, însă Înalta Curte constată că inculpata nu a conştientizat acest aspect, din contră a continuat în aceeaşi direcţie, apreciindu-se că o astfel de modalitate de individualizare nu şi-a atins scopul.
Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că o soluţie mai blândă, prin modificarea modalităţii de executare stabilite de instanţa de fond pentru infracţiunea săvârşită, nu este oportună şi suficientă în cauză, reprezentând o pedeapsă prea uşoară, ţinând cont cu precădere de faptul că infracţiunea săvârşită de inculpată, prin specificul ei, a relevat indiferenţa pe care acesta o manifestă faţă de siguranţa participanţilor la traficul rutier. De asemenea, se are în vedere modalitatea de comitere a faptei, inculpata având o alcoolemie ridicată, fiindu-i astfel diminuate viteza de reacţie, atenţia şi concentrarea în timpul conducerii autoturismului. Totodată, trebuie precizat că deşi fapta a fost săvârşită pe timpul nopţii, perioadă în care deşi traficul nu este aglomerat, tot există un risc de producere a unor accidente, chiar şi fără victime. Toate acestea denotă un grad de pericol social destul de ridicat, mai ales în contextul numărului mare al accidentelor de circulaţie rezultate din statisticile efectuate la nivel naţional, cauzate de nesocotirea regulilor de circulaţie.
Instanţa de apel reţine şi că inculpata a mai fost sancţionată în trecut pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de prelevare de probe biologice prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., fiind dispusă renunţarea la aplicarea pedepsei cu privire la această infracţiune de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 148/F/29.09.2015, definitivă prin decizia nr. 481/A/21.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Se observă că şi în acest dosar inculpata a consumat băuturi alcoolice, după care a condus un autoturism pe drumurile publice, provocând un accident de circulaţie, ceea ce arată că aceasta nu a avut de-a lungul timpului o conduită tocmai ireproşabilă în privinţa desfăşurării activităţii de conducător auto, ba mai mult, se pare că aceasta persistă în acelaşi gen de activitate infracţională.
Chiar dacă instituţia renunţării la aplicarea pedepsei nu are relevanţă sub aspectul antecedentelor penale, faptul că aceasta a continuat în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni în contextul în care a beneficiat de clemenţa instanţei, nu face altceva decât să dovedească că nu a înţeles gravitatea faptelor de acest fel şi nici nu şi-a adaptat conduita în sensul respectării legii, deşi, din poziţia sa de avocat, trebuia cu atât mai mult să o facă.
Aplicarea din nou a instituţiei renunţării sau chiar a amânării nu ar face altceva decât să o încurajeze în comiterea de infracţiuni de acelaşi gen, sens în care nu se poate da curs solicitării inculpatei.
Pe de altă parte, se reţine faptul că inculpata nu a recunoscut fapta şi a avut o atitudine nesinceră, încercând să prezinte o altă situaţie de fapt şi prin aceasta să inducă în eroare instanţa de judecată.
Din punctul de vedere al circumstanţelor personale, se reţine că inculpata are vârsta de 41 de ani, are studii superioare juridice, fiind de profesie avocat, fiind o persoană integrată social.
Astfel, punând în balanţă motivele care denotă gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatei cu cele care au relevat şanse de reintegrare şi conştientizare a gravităţii infracţiunii săvârşite, precum şi cu cele ce ţin de situaţia personală a inculpatei, Înalta Curte constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe corespunde exigenţelor privind scopul pedepsei.
Cu privire la solicitarea de a fi înlăturată pedeapsa complementară de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 3 ani pe considerentul că ar fi excesivă raportat la faptul că inculpata respectă această obligaţie încă de la data suspendării dreptului de a conduce, respectiv 24.02.2020, astfel că măsura complementară ar fi depăşită, Înalta Curte apreciază că raportat la împrejurările concrete ale cauzei nu se impune înlăturarea acesteia motivat de faptul că este de natură a duce la o reformare eficientă a normelor morale ale inculpatei, având şi rolul de a-i arăta acesteia importanţa valorilor sociale încălcate prin prezenta faptă.
În cadrul analizei oportunităţii aplicării unei pedepse complementare, circumstanţele personale favorabile inculpatei nu pot fi disociate de periculozitatea concretă a faptei şi nu pot prevala asupra circumstanţelor reale, configurate, în esenţă, aşa cum s-a arătat anterior, printr-un grad ridicat al alcoolemiei şi prin persistenţa acesteia în acelaşi gen de activitate infracţională. Necesitatea de a conduce este o împrejurare preexistentă comiterii faptei, cunoscută şi ignorată de inculpată în cadrul demersului infracţional. În calitate de conducător auto, inculpata trebuia să cunoască rigurozitatea normelor rutiere şi conducând în condiţiile expuse, şi-a asumat consecinţele faptei sale, cu implicaţiile şi riscurile aferente.
În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că apelul declarat de inculpata A. este nefondat.
În consecinţă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 188 din data de 06.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 188 din data de 06.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2024.