Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 79 din 29 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea privind constatarea nulităţii tuturor actelor de urmărire penală, a procedeelor probatorii şi a probelor administrate în faza urmăririi penale formulată de inculpatul A., prin apărător ales, la termenul de judecată din data de 27.03.2019.

I. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 18 indice 1 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave la o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

4. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare (săvârşită la 15.06.2011).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

5. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare (săvârşită la 1.06.2013);

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

6. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 326 alin. (1) C. pen. (săvârşită la 01.06.2014) a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a constatat faptul că infracţiunile deduse judecăţii sunt săvârşite în concurs real cu infraţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 196 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 953 din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 196 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 953 din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova astfel:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de tăiere de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 2 pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani;

- 2 pedepse accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea indicate anterior cu pedepsele principale stabilite prin prezenta sentinţă penală şi i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse, respectiv 2 ani şi 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total pedeapsa rezultantă principală de 6 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă principală de 6 ani şi 4 luni închisoare perioada executată, începând cu data de 18.06.2019 până la pronunţare şi a fost menţinută starea de arest.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 241/2017 din 18.06.2019, emis de Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

II. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) a fost condamnată inculpata B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

3. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

4. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă penală şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 5 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute, în total pedeapsa rezultantă principală de 4 ani şi 5 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la alin. (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

III. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă penală şi s-a aplicat inculpatului C., pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 91 - art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul C. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Obârşia de Câmp, jud. Mehedinţi, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

IV. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. p. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la o pedeapsă principală de 1 an închisoare (săvârşită la 02.08.2011).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la o pedeapsă principală de 1 an închisoare (săvârşită la 18.09.2014).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

4. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă penală şi s-a aplicat inculpatului D., pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedeapse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată, pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

V. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la o pedeapsă principală de 1 an închisoare (săvârşită în luna iulie 2012).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă penală şi s-a aplicat inculpatului E., pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 - art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul E. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, pe o perioadă de 60 de zile.

Supravegherea executării obligaţiilor prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

VI. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. p. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la o pedeapsă principală de 1 an închisoare (săvârşită în luna iulie 2012).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă penală şi s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 - art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul F. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Padeş, jud. Gorj, pe o perioadă de 60 de zile.

S-a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. să se facă de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.

VII. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la o pedeapsă principală de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă penală şi s-a aplicat inculpatului G., pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 - art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul G. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Supravegherea executării obligaţiilor prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

VIII 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a constatat faptul că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 108/24.10.2012 a Tribunalului Caraş-Severin, definitivă prin decizia penală nr. 1400/22.04.2014, a ÎCCJ.

În temeiul art. 97 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dispusă prin sentinţa penală indicată anterior.

În temeiul art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. a fost contopită pedeapsa pentru infracţiunea dedusă judecăţii, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 108 din 24.10.2012 a Tribunalului Caraş-Severin, definitivă prin decizia penală nr. 1400 din 22.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa cealaltă, aşa încât va executa în total, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 91 - art. 92 C. pen. cu referire la art. 97 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul H. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Supravegherea executării obligaţiilor prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) C. pen. se face de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

IX. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a constatat faptul că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 196/07.11.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, modificată şi rămasă definitivă la data de 18.06.2019, prin decizia penală nr. 953/18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 97 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală indicată anterior.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin s.p. nr. 953/18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, astfel:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 108 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 110 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost contopită pedeapsa pentru infracţiunea dedusă judecăţii, cu pedepsele de: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 108 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 110 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. aplicate prin sentinţa penală nr. 196/07.11.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, modificată şi rămasă definitivă la data de 18.06.2019, prin decizia penală nr. 953/18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte, astfel încât va executa 4 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

X. În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) şi alin. (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata persoană juridică, S.C. J. S.R.L., la pedeapsa de 50.000 RON amendă penală (250 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 200 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată şi cu consecinţe deosebit de grave.

În temeiul art. 136 alin. (1), (3) lit. f) C. pen. cu referire la art. 145 alin. (3) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare pe o perioadă de trei luni la sediul societăţii.

S-a constatat faptul că, infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata persoană juridică a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 196 din 07.11.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, modificată şi rămasă definitivă la data de 18.06.2019, prin decizia penală nr. 953 din 18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate persoanei juridice prin sentinţa penală indicată anterior, astfel:

- pedeapsa de 20.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 53¹ alin. (3) lit. e) teza a II a C. pen. din 1969 a afişării hotărârii de condamnare pe o perioadă de două luni la sediul societăţii, pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere de arbori din fondul forestier naţional.

În temeiul art. 147 C. pen. raportat la art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. c) C. pen. cu art. 5 C. pen. a fost contopită pedeapsa de 50.000 RON amendă penală, pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedepsele de: 20.000 RON amendă penală a afişării hotărârii de condamnare pe o perioadă de două luni la sediul societăţii, pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere de arbori din fondul forestier naţional şi de 20.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori din fondul forestier naţional, aplicate prin sentinţa penală nr. 196/07.11.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, modificată şi rămasă definitivă la data de 18.06.2019, prin decizia penală nr. 953/18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 50.000 RON amendă penală, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, astfel încât, inculpata persoană juridică va executa în total 63.333 RON amendă penală.

În temeiul art. 147 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară rezultantă a afişării hotărârii de condamnare pe o perioadă de trei luni la sediul societăţii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 497 alin. (3) C. pen. referitoare la neexecutarea amenzii şi art. 503 alin. (1) C. pen. referitoare la neexecutarea pedepsei complementare.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 397 C. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) - Bucureşti şi au fost obligaţi inculpaţii să plătească părţii civile după cum urmează:

- inculpatul A. să plătească suma totală de 4.894.847,05 RON, reprezentând sprijin financiar acordat necuvenit în campaniile agricole 2009-2014, din care, în solidar cu inculpata B. pentru suma de 3.985.916,47 RON; în solidar cu inculpaţii H. şi I. pentru suma de 1.730.296,96 RON şi în solidar cu inculpata S.C. J. pentru suma de 2.642.227,54 RON.

- inculpata B. la plata sumei de 3.985.916,47 RON, din care: în solidar cu inculpatul A., pentru suma de 3.985.916,47 RON, în solidar cu inculpaţii H., I. şi S.C. J. pentru suma de 1.730.296,96 RON.

- inculpatul H. la plata sumei de 1.730.296,96 RON, din care, în solidar cu inculpaţii A., I., B. şi S.C. J., pentru suma de 1.730.296,96 RON.

- inculpatul I. la plata sumei de 1.730.296,96 RON, din care în solidar cu inculpaţii A., H., B. şi S.C. J., pentru suma de 1.730.296,96 RON.

- inculpata S.C. J. la plata sumei de 2.642.227,54 RON, din care, în solidar cu A. pentru suma de 2.642.227,54 RON, în solidar cu inculpaţii H. şi I. pentru suma de 1.730.296,96 RON şi în solidar cu inculpata B. pentru suma de 1.730.296,96 RON.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească accesoriile sumelor stabilite la debitul principal, accesorii ce vor fi calculate potrivit Codului de procedură fiscală.

Au fost obligaţi inculpaţii A. să plătească suma totală de 228.613,43 RON, reprezentând ajutor specific ovine, încasat necuvenit de inculpatul A., din care, în solidar cu inculpata B. pentru suma de 224.853 RON, în solidar cu inculpaţii C. şi D. pentru suma de 60.120 RON fiecare, în solidar cu inculpaţii F. şi E. pentru suma 60.180 RON fiecare şi în solidar cu inculpaţii D. şi G. pentru suma de 44.602,27 RON fiecare.

A fost obligată inculpata B. la plata sumei de 224.853 RON, din care, în solidar cu inculpatul A., pentru suma de 224.853 RON, în solidar cu inculpaţii C. şi D. pentru suma de 60.120 RON, în solidar cu F. şi E. pentru suma de 60.180 RON şi în solidar cu inculpaţii D. şi G. pentru suma de 44.602,27 RON.

A fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 60.120 RON, din care, în solidar cu fiecare dintre inculpaţii A., B. şi D., pentru suma de 60.120 RON.

A fost obligat inculpatul D. la plata sumei de 104.722,27 RON, din care, în solidar cu inculpaţii A. şi B., pentru suma de 104.722,27 RON, cu fiecare şi în solidar cu inculpaţii C. pentru suma de 60.120 RON şi cu inculpatul G. pentru suma de 44.602,27 RON fiecare.

A fost obligat inculpatul F. la plata sumei de 60.180 RON, din care, în solidar cu inculpaţii A. şi B. şi E. pentru suma de 60.180 RON fiecare.

A fost obligat inculpatul E. la plata sumei de 60.180 RON, din care, în solidar cu inculpaţii A. şi B. şi F., pentru suma de 60.180 RON fiecare.

A fost obligat inculpatul G. la plata sumei de 44.602,27 RON, din care, în solidar cu inculpaţii A., B. şi D. pentru suma de 44.602,27 RON fiecare.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească accesoriile sumelor stabilite la debitul principal, accesorii ce vor fi calculate potrivit Codului de procedură fiscală.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă ANSVSA Bucureşti şi a fost obligată inculpata B. să plătească părţii civile, suma de 3.536,45 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. pen. raportat la art. 249 alin. (5) C. pen., s-a dispus menţinerea sechestrelor asiguratorii instituite prin Ordonanţa din data de 11.06.2015 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 4.757.676,07 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2) şi mobile, proprietatea inculpatului A., după cum urmează: - imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 83.000 mp situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 18.03.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 27.03.2013; - imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 19.732 mp situat în oraşul Baia de Aramă din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 30.08.2011 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 1.09.2011; - imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 3.06.2013; - imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp situat în comuna Bala din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 4.06.2013; - imobilele situate în judeţ Mehedinţi, cu cărţile funciare aferente, deschise la data de 25.09.2012 astfel: teren în suprafaţă de 1.229 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.372 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.105 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.000 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.000 mp conform C.F. x şi teren în suprafaţă de 1.000 mp conform C.F. x, - imobilul constituit din teren intravilan în suprafaţă de 1.500 mp situat în oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 20.03.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 27.03.2013; - imobilul constituit din apartament situat în judeţ Mehedinţi, dobândit în data de 6.03.2012 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 7.03.2012, cu o valoare de achiziţie de 50.000 RON; - imobilul constituit din teren intravilan în suprafaţă de 4.880 mp pe care este amplasată o casă de locuit şi anexe, situat în oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, dobândit în 2006 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi în data de 6.02.2007; - imobilul constituit din casă de locuit situată în jud. Mehedinţi; - autoturismul marca x, an de fabricaţie 2009, culoare alb, cu seria de motor x şi seria de şasiu x, cu numărul de înmatriculare x.

Prin ordonanţa din 15.07.2015 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 4.757.676,07 RON, asupra unor bunuri imobile, cu privire la care la data de 11.06.2015 a fost instituită măsura asiguratorie doar pentru cota de 1/2, precum şi asupra altor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului A. în cotă de 1/1, după cum urmează:

- diferenţa de 1/2 din imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 3.06.2013;

- diferenţa de 1/2 din imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp situat în comuna Bala din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 4.06.2013;

- diferenţa de 1/2 din imobilele situate în judeţ Mehedinţi, cu cărţile funciare aferente, deschise la data de 25.09.2012 astfel: teren în suprafaţă de 1.229 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.372 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.105 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.000 mp conform C.F. x; teren în suprafaţă de 1.000 mp conform C.F. x şi teren în suprafaţă de 1.000 mp conform C.F. x;

- imobilul constituit din apartament situat în Baia de Aramă, judeţ Mehedinţi, dobândit în data de 6.05.2004 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 24.03.2005;

- imobilul constituit din teren extravilan în suprafaţă de 2.172 mp situat în oraşul Baia de Aramă din judeţul Mehedinţi, punct "Valea Oraşului", dobândit în data de 7.11.2006 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 24.07.2014.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 629/P/2014 din 20.07.2015 (volumul 16, filele x) s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 4.757.676,07 RON, asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpatei B., după cum urmează:

- teren intravilan în suprafaţă de 497 mp situat în satul Brebina, oraş Baia de Aramă, judeţ Mehedinţi, cu numărul cadastral x, achiziţionat în data de 01.11.2014 cu suma de 2.000 RON;

- teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţii edificată pe acesta în suprafaţă de circa 60 mp situat în mun. Drobeta-Turnu Severin, judeţ Mehedinţi, dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare din 14.04.1992, neînregistrat în cartea funciară, în valoare de circa 30.000 euro, 132.552 RON la cursul BNR din 20.07.2015.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 20.07.2015 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 44.602,27 RON, asupra bunului imobil, proprietatea inculpatului G. în cotă de 1/2, după cum urmează:

- apartament situat în mun. Drobeta-Turnu Severin, judeţ Mehedinţi, compus din 4 camere cu o suprafaţă de 80,38 mp, înscris în cartea funciară nr. x, a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin din data de 22.04.2014 achiziţionat la un preş de 156.500 RON la data de 30.09.2013.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 629/P/2014 din 09.06.2015 prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 2.642.227,55 RON, asupra bunurilor imobile, proprietatea inculpatei S.C. J. S.R.L., CUI. x, în cotă de 1/1, după cum urmează:

- imobil constituit din teren intravilan categoria "fâneaţă" în suprafaţă de 3.500 mp situat în intravilanul oraşului Baia de Aramă (punct numit "Valea Oraşului"), judeţ Mehedinţi, având numărul cadastral x, dobândit în data de 30.07.2007 la preţul de 50.000 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare 1285 autentificat prin încheierea nr. 1285/2007 la Biroul Individual Notarial K. şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 01.08.2007,

- imobil constituit din următoarele: teren intravilan categoria "curţi construcţii" în suprafaţă de 5.116 mp, 2 construcţii industriale şi edilitare (cu destinaţia hală în suprafaţă totală de 1.327 mp), 1 construcţie industrială şi edilitară (cu destinaţia magazie în suprafaţă de 13 mp) şi 1 construcţie anexă (cu destinaţia rezervor în suprafaţă de 25 mp), situat în intravilanul localităţii Mărăşeşti, oraş Baia de Aramă judeţ Mehedinţi, având numărul cadastral x, dobândit în data de 27.07.2011 la preţul de 100.000 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2216/2011 la Biroul Individual Notarial L. şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 02.08.2011,

- imobil situat în intravilanul oraşului Baia de Aramă, judeţ Mehedinţi, dobândit la data de 21.12.2009 potrivit actului de dezmembrare şi contract de vânzare cumpărare nr. x înregistrat la Biroul Notarului Public "L." la preţul de 160.000 RON, constituit din următoarele:

•teren intravilan categoria "curţi construcţii" în suprafaţă de 264 mp, având numărul cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 23.12.2009,

•teren intravilan categoria "curţi construcţii" în suprafaţă de 1.565 mp, precum şi următoarele construcţii: 1 construcţie administrativă şi social-culturală (compusă din 3 birouri, 6 holuri, 6 wc-uri, 1 cameră protocol, 1 sală instructaj, 2 grupuri sanitare, 2 arhive, 1 casa scării, 1 casierie, 1 vestiar, 1 magazie şi 1 atelier, în suprafaţă totală de 213 mp), 2 construcţii anexă dintre care una cu destinaţia "2 garaje" în suprafaţă de 73 mp) iar cealaltă cu destinaţia "1 depozit combustibil, 1 magazie" în suprafaţă de 50 mp, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 23.12.2009,

- imobile dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare din 30.10.2009 autentificat prin încheierea nr. 3326/2009 la Biroul Individual Notarial L., la preţul de 82.624 RON după cum urmează:

•teren extravilan categoria "păşune" în suprafaţă de 8.228 mp situat în extravilanul satului Seliştea, comuna Isverna (punct numit "M."), judeţ Mehedinţi, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 09.11.2009, având nr. cadastral x,

•teren extravilan categoria "păşune" în suprafaţă de 3.316 mp situat în extravilanul satului Seliştea, comuna Isverna (punct numit "N."), judeţ Mehedinţi, înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 09.11.2009, având nr. cadastral x,

•teren intravilan categoria "curţi construcţii şi fâneţe" situate în intravilanul satului Seliştea, comuna Isverna (punct numit "O."), judeţul Mehedinţi, în suprafaţă de 27.700 mp dintre care suprafaţa de 795 mp teren curţi construcţii şi suprafaţa de 26.905 mp teren fâneţe, având nr. cadastral x.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 13.06.2016 prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 1.730.296,96 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2) şi mobile, proprietatea inculpatului I. după cum urmează:

- imobil constituit din teren extravilan categoria "pădure" în suprafaţă de 23.000 mp situat în extravilanul comunei Balta, judeţ Mehedinţi identificat în tarla x, parcela x, amplasament cadastral forestier UPIV-UA81, dobândit în data de 26.04.2012 la preţul de 18.000 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1093/2012 la Biroul Individual Notarial P. şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 27.04.2012;

- autoutilitară camion marca x, an de fabricaţie 1995, culoare principală verde, culoare secundară gri, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 14.06.2016 prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 60.180 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2) şi mobile, proprietatea inculpatului E., după cum urmează:

- imobil constituit din teren extravilan categoria "pădure" în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul oraşului Baia de Aramă, judeţ Mehedinţi, Tarla 27, Parcela2, UP VI, UA 257, Ocol Baia de Aramă, dobândit în data de 26.12.2015 la preţul de 3.500 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 201/2015 la Biroul Individual Notarial Q. şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 11.01.2016;

- autoturismul marca x, an de fabricaţie 2002, de culoare verde, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x;

- autoturismul marca x, an de fabricaţie 2002 de culoare roşu, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 14.06.2016 prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 104.722,27 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2) şi mobile, proprietatea inculpatului D., după cum urmează:

- cotei 1/2 din imobilul constituit din teren extravilan categoria "arabil" în suprafaţă de 6.000 mp situat în extravilanul comunei Burila Mare, sat Burila Mare, Tarla 246/7, parcela x, judeţ Mehedinţi, dobândit în data de 18.07.2013 la preţul de 1.000 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1674/2013 la Biroul Individual Notarial "R." şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta - Turnu Severin la data de 18.07.2013;

- asupra cotei de 1/1 din imobilele dobândite la data de 12.08.2005 la preţul estimativ de 7.000 RON, potrivit contractului de donaţie autentificat prin încheierea nr. 1792/2005 la Biroul Individual Notarial "S." constituite din următoarele:

- teren extravilan categoria "pădure", situate în extravilanul comunei Burila Mare, judeţ Mehedinţi, în suprafaţă totală de 5,000 mp dintre care 2300 mp în T254, parcela x şi 1.500 mp în T265 parcela x;

- autovehicul tip remorcă marca x, an de fabricaţie 2012, culoare gri, cu seria carte de identitate x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x;

- autovehicul tip motocicletă marca x, an de fabricaţie 2012, culoare negru, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x;

- autoturism marca x, an de fabricaţie 2012 de culoare negru, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x;

- autoturism marca x, an de fabricaţie 2006 de culoare negru, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa cu nr. 629/P/2014 din 14.06.2016, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 60.120 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2) şi mobile, proprietatea inculpatului C., după cum urmează:

- imobil constituit apartament în suprafaţă utilă de 64 mp, compus din 3 camere, dependinţe şi balcon situat în municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţ Mehedinţi, dobândit în anul 1991, potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu T. şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 22.02.2006;

- autoturismul marca x, an de fabricaţie 2009, de culoare negru cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 14.06.2016 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 1.730.296,96 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2), proprietatea inculpatului H., după cum urmează:

- imobil constituit din teren extravilan în suprafaţă de 3.820 mp situat în comuna Zăvoi, sat Valea Bistrei, judeţ Caraş-Severin, dobândit în data de 18.02.2014 la preţul de 3.000 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 288/2014 la Biroul Individual Notarial U. şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Caraş-Severin - BCPI Caransebeş la data de 20.02.2014.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 15.06.2016 prin s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurenţa sumei de 60.180 RON, asupra bunurilor imobile (în cotă de 1/2) şi mobile, proprietatea inculpatului F., după cum urmează:

- imobil constituit din teren extravilan categoria "pădure" în suprafaţă de 34.920 mp situat în extravilanul oraşului Baia de Aramă, judeţ Mehedinţi, cu număr cadastral x, dobândit în data de 08.03.2010 la preţul de 117.600 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 217/2010 la Biroul Individual Notarial "V." şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta - Turnu Severin la data de 09.03.2010;

- imobil constituit apartament în suprafaţă utilă de 67 mp, compus din camera de zi, 2 dormitoare, bucătărie, 2 băi, hol, cămară şi balcon situat în oraşul Baia de Aramă, judeţ Mehedinţi, dobândit în data de 10.09.1991, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. x şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi - BCPI Drobeta-Turnu Severin la data de 26.03.2015;

- autoturismul marca x, an de fabricaţie 2002, de culoare gri, cu seria motor x şi seria şasiu x,cu numărul de înmatriculare x, dobândit la data de 15.11.2010 conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu W. la preţul de circa 2.000 euro, respectiv 9.000 RON.

- autoturismul marca x, an de fabricaţie 2007, de culoare gri, cu seria motor x şi seria şasiu x, cu numărul de înmatriculare x, dobândit la data de 14.03.2007 conform facturii fiscale emisă de S.C. X. S.R.L., CUI x la preţul de 27.542,65 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la Campania agricolă aferentă anului 2009, instanţa de fond a constatat că, la data de 29.05.2009, între inculpatul A. şi Consiliul Local Zăvoi a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, contractul de arendă nr. x/29.05.2009, vizând o suprafaţă de teren de 888,78 ha, cu destinaţia păşuni naturale, pajişti permanente, teren situat în extravilanul comunei Zăvoi.

În aceeaşi zi, la data de 29.05.2009, inculpatul A. a depus la APIA Caraş Severin, cererea de subvenţie înregistrată sub numărul x/29.05.2009.

Prin această cerere s-a solicitat sprijin financiar pentru o suprafaţă de 888,78 ha în baza următoarelor scheme de plată: schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS); pentru zona montană defavorizată, Măsura 211 din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR); plăţi de agromediu, Măsura 214 pachetul 1 şi 2 din PNDR.

Inculpatul s-a obligat în anul 2009 să menţină angajamentul de agro-mediu pe suprafaţa pentru care a solicitat sprijin timp de 5 ani.

De asemenea, inculpatul s-a angajat să declare date reale, complete, corecte şi valabile în formularul de cerere de plată, luând la cunoştinţă că nerespectarea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea plăţilor directe, precum şi înscrierea cu intenţie în formular a informaţiilor neconforme cu realitatea atrag după sine sancţiuni de natură financiară sau penală şi totodată că nu se acordă sprjin dacă se constată existenţa unor condiţii artificial create, de natură să conducă la obţinerea unor plăţi necuvenite.

În vederea autorizării la plată, APIA Caraş-Severin a înaintat către inculpatul A. solicitarea de clarificare nr. x din 06.10.2009, fiind indicate şi documentele pe care inculpatul trebuia să le prezinte, printre acestea aflându-se şi documentele care atestă efectuarea lucrărilor pe păşune şi/sau declaraţie pe propria răspundere după caz: păşunatul cu animale, cosire a fânului, regenerări administrare de fertilizanţi şi amendamente, lucrări de curăţare şi altele asemenea.

Urmare a solicitării de clarificare, inculpatul A. a declarat pe propria răspundere, la data de 23.10.2009, că a efectuat lucrări de întreţinere pe suprafeţele pentru care a solicitat sprijin şi a depus în dovedirea celor declarate contractul de prestări servicii nr. x din 30.06.2009, situaţia de lucrări şi un proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

Contractul de prestări servicii nr. x din 30.06.2009 a fost încheiat între inculpatul A. şi prestatorul S.C. J. S.R.L. şi avea ca obiect "amenajări pajişti" pe suprafaţa de 888,78 ha, iar, în schimbul lucrărilor, prestatorul urma să primească suma de 190.250,04 RON conform situaţiilor de lucrări anexate contractului.

Acest contract a fost semnat de către beneficiarul lucrării şi de către prestatorul S.C J. S.R.L, prin administrator Y..

Referitor la procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, acesta a fost încheiat la data de 30.09.2009, în cuprins menţionându-se că lucrările au fost recepţionate la faţa locului de către o comisie de recepţie formată din A. - beneficiar şi din Y. şi Z. - din partea constructorului.

Instanţa de fond a reţinut că documentele pe care inculpatul A. le-a depus pentru a dovedi efectuarea lucrărilor de întreţinere a pajiştilor atestă împrejurări nereale, iar, lucrările respective nu au fost executate.

Raportându-se la documentele ataşate în dosarul de subvenţie, APIA Caraş-Severin a emis decizia de plată în avans nr. x din 23.11.2009 în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, campania 2009, prin care s-a stabilit suma de 167.970,55 RON, pentru schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS, aferentă suprafaţei de 888,78 ha, la care a fost aplicată o penalizare în cuantum de 26.661,98 RON.

Ulterior, la data de 25.05.2010, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Caraş-Severin - Centrul Judeţean Caraş-Severin a emis decizia nr. x de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă solicitate, prin care s-a decis plata subvenţiilor către inculpatul A., astfel: schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS în sumă de 55.190,33 RON (s-a acordat 71,12 Euro/ha), sursă de finanţare asigurată de FEGA; plăţi compensatorii pentru zonă montană defavorizată în sumă de 74.704,11 RON (50 Euro/ha) - măsura 211-ZMD; plăţi pentru agromediu - pachet 1 (pajişti cu înaltă valoare naturală) în sumă de 418.374,35 RON (124 Euro/ha) - Măsura 212 sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană (zonă semnificativ defavorizată şi zonele defavorizate de condiţii naturale specifice) ZSD şi ZDS; plăţi pentru agro-mediu - pachet 2 (practici agricole tradiţionale) în sumă de 195.691,24 RON (58 Euro/ha) - Măsura 214.

Referitor la Campania din anul 2010, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la APIA - Centrul Judeţean Caraş Severin, sub nr. x/05.05.2010, inculpatul A. a solicitat sprijin pentru suprafaţa de 888,78 ha, menţionând în cuprinsul cererii că deţine un număr de 1.800 de ovine.

Pe lângă cererea de subvenţie inculpatul A. a completat, în aceeaşi zi, angajamente şi declaraţii pe care a menţionat că a primit instrucţiunile de completare a cererii unice de plată şi informaţiile aferente schemelor pentru care solicită sprijin, declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de păşune concesionate/arendate/închiriate de la consiliile locale comunale/orăşeneşti/municipale cu menţiunea că asigură o încărcătură de păşunat de cel puţin 0,3 UVM/ha păşune. .

Pentru a face dovada că deţine cele 1.800 de oi, ce asigurau încărcătura de 0,3 UVM/ha păşune (încărcătură ce reprezenta o condiţie de eligibilitate a fermierului), inculpatul A. a depus adeverinţa nr. x/11.06.2010 emisă de către medicul veterinar, inculpata B., titulara AA.).

S-a arătat că probatoriul administrat relevă faptul că efectivul de animale de 1800 de ovine a fost declarat fictiv deoarece nu s-a dovedit că în perioada 2009-2014 pe păşunea arendată de la Consiliul Local Zăvoi, judeţul Caraş Severin, inculpatul a păşunat numărul de oi declarat în cererile de subvenţie depuse la APIA Caraş Severin.

Pentru a dovedi efectuarea lucrărilor de întreţinere a pajiştilor inculpatul A. a depus la data de 05.04.2011, la dosarul de subvenţie, contractul de prestări servicii nr. x din 05.04.2010 încheiat între S.C. J. S.R.L., reprezentată de I., în calitate de administrator, şi A., situaţie de lucrări şi proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 19.08.2010.

Tribunalul a reţinut că, adeverinţa nr. x din 11.06.2010 emisă de către medicul veterinar, inculpata B., contractul de prestări servicii nr. x din 05.04.2010 încheiat între S.C. J. S.R.L. reprezentată de I. în calitate de administrator şi A., situaţia de lucrări şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 19.08.2010 au fost întocmite în fals, în scopul obţinerii subvenţiei în cadrul schemelor de sprijin pentru fermieri.

Procesul-verbal de terminare a lucrărilor de întreţinere a pajiştilor, precum şi situaţia de lucrări din data de 19.08.2010, înscrisuri ce au fost depuse la APIA Caraş Severin au fost semnate şi ştampilate şi de către inculpatul H. - viceprimar al Comunei Zăvoi, care, deşi nu a participat la vreo recepţie de lucrări, a semnat înscrisurile pentru a da credibilitate acestora şi pentru a putea fi folosite în vederea obţinerii subvenţiei de către inculpatul A..

Raportat la documentele depuse, cerere inculpatului ce conţinea date nereale, a fost declarată eligibilă şi, la data de 14.03.2011, a fost emisă decizia nr. x de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Caraş - Severin prin care s-a stabilit, în avans, suma pentru schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS, de 170.357,08 RON.

La data de 30.08.2011, prin decizia nr. x de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, campania 2010, s-a stabilit ca A. să primească următoarele sume de bani pentru schemele solicitate: plăţi compensatorii pentru zona montană defavorizată, în sumă de 106.783,39 RON (107 Euro/ha); plăţi pentru agromediu - pachet 1 (pajişti cu înaltă valoare naturală), în sumă de 279.453,88 RON (124 Euro/ha); plăţi pentru agromediu - pachet 2 (practici agricole tradiţionale), în sumă de 130.712,30 RON (58 Euro/ha).

Astfel, prima instanţă a reţinut că, inculpatul A. a primit necuvenit, în total, pentru Campania din anul 2010, suma de 687.306,65 RON.

Cu privire la Campania agricolă din anul 2011, s-a reţinut, în esenţă, că, inculpatul A. a depus la A.P.I.A. Caraş Severin, la data de 11.05.2011, cererea de plată pentru suprafaţa agricolă utilizată de 767,45 ha şi a declarat, în mod nereal, că are un efectiv de 1.747 de ovine.

În dovedirea condiţiilor de eligibilitate a depus la dosar adeverinţa nr. x din 22.03.2011, eliberată de inculpata B. în care se atesta faptul că inculpatul este proprietarul unui număr de 1.747 de ovine pe care le păşunează pe parcelele arendate de la Consiliul Local Zăvoi, numărul necesare pentru a asigura acea încărcătură de 0,3 pe hectar necesară pentru obţinerea subvenţiei, în condiţiile în care, suprafaţa agricolă pe care a arătat că o utilizează era mai mică decât cea din anul precedent.

Prin solicitarea de clarificare nr. 6542, reprezentanţii APIA au solicitat din nou inculpatului A. să depună documente care să ateste efectuarea lucrărilor pe păşune şi/sau declaraţie pe propria răspundere după caz: păşunatul cu animale, cosire a fânului, regenerări administrare de fertilizanţi şi amendamente, lucrări de curăţare şi altele asemenea.

Pentru a beneficia de subvenţiile pentru pachetul de agro-mediu, în vederea dovedirii efectuării lucrărilor de întreţinere a pajiştilor inculpatul A. a depus la dosar procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/18.09.2011 şi situaţii de lucrări curăţenie pajişte Zăvoi-Caraş semnate şi ştampilate de S.C. J. S.R.L. şi S.C. BB. S.R.L..

Procesul-verbal de recepţie a fost semnat de inculpatul A., Primăria Zăvoi şi ing. CC. şi a fost ştampilat cu ştampila Primăriei şi semnat din partea acestei instituţii de către inculpatul H.. După cum s-a arătat anterior, inculpatul H. a arătat că nu a fost prezent la încheierea proceselor-verbale, cărora nu le-a dat mare importanţă, apreciind că au rolul doar de încunoştinţare a primăriei despre efectuarea lucrărilor.

Înscrisurile depuse în dovedirea efectuării lucrărilor pe pajişti au fost întocmite în fals, menţiuni false fiind cuprinse şi în adeverinţa nr. x din 22.03.2011, eliberată de medicul veterinar B. care a atestat nereal că inculpatul A. deţine un număr de 1.747 de ovine.

Totodată, s-a reţinut că, în campania agricolă din anul 2012, inculpatul A. a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Caraş - Severin - Centrul Judeţean Caraş - Severin cererea unică de plată pentru suprafaţa agricolă utitlizată de 763,55 ha şi a declarat că deţine un efectiv de 1.789 ovine.

La cererea de subvenţie au fost anexate: contract de arendare nr. x din 29.05.2009, la care inculpatul a ataşat un alt act adiţional la contractul de arendare şi Hotărârea Consiliului Local Zăvoi din 28.05.2009, precum şi adeverinţa din 27 martie 2012 emisă de către Primăria Zăvoi din care rezultă că inculpatul a arendat în blocurile fizice menţionate suprafaţa totală de 768,78 ha. .

De asemenea, inculpatul a completat la data de 28.03.2012 şi a depus la A.P.I.A. declaraţia de eligibilitate pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate în ccuprinsul căreia a menţionat că foloseşte 768,78 ha pe care păşunează cu 1.789 de ovine.

În dovedirea numărului de animale ce asigurau încărcătura pentru eligibilitatea programelor de agro - mediu a depus adeverinţa nr. x din 19.03.2012 prin care inculpata B. a atestat în fals faptul că inculpatul deţine întregul efectiv de 1.789 de ovine.

Ulterior, ca urmare a notificării primite de la APIA - Caraş - Severin în vederea depunerii de clarificări privind suprafaţa de teren şi lucrările de îngrijire a pajiştilor, inculpatul a depus, la data de 29.11.2022, o declaraţie pe proprie răspundere, arătând că a efectuat lucrări de întreţinere şi curăţire pe suprafaţa arendată de la Consiliul Local Zăvoi, precum şi că lucrările au fost efectuate cu mijloace proprii, terenurile aflându-se în bune condiţii conform legislaţiei în vigoare.

Astfel, s-a arătat că, inculpatul a completat şi semnat în fals informaţii cu privire la lucrarea de întreţinere executată pe suprafaţa arendată de la Consiliul Local Zăvoi, declarând că a combătut buruienile şi vegetaţia lemnoasă, a strâns cioate şi a nivelat muşuroaie pe întreaga suprafaţă arendată .

În acest sens, a ataşat o situaţie de lucrări din care rezulta că suprafaţa de 763,25 ha a fost întreţinută prin păşunat, dar, totodată, au fost efectuate o serie de 8 activităţi de îngrijire.

Luând în considerare aceste documente care dovedeau îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, la data de 23.11.2012, APIA - Centrul Judeţean Caraş Severin a emis Decizia de plată nr. x prin care au fost stabilite sumele de plată pe schemele solicitate, respectiv: schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS în sumă de 186.859,87 RON (s-a acordat 119,66 euro/ha); plăţi compensatorii pentru zonă montană defavorizată în sumă de 161.739,97 RON (107 Euro/ha); plăţi pentru agromediu - pachet 1 (pajişti cu înaltă valoare naturală) în sumă de 409.170,08 RON (124 Euro/ha); plăţi pentru agromediu - pachet 2 (practici agricole tradiţionale) în sumă de 191.386,01 RON (58 Euro/ha); (a se vedea filele x d.u.p.).

Pentru campania din 2013, instanţa de fond a reţinut că cererea de acordare a subvenţiei depusă la data de 09.05.2013 prin care a declarat că deţine un efectiv de 1.660 ovine care asigură o încărcătură de 0,3 UVM/ha, a fost urmată de depunerea unei declaraţii de eligibilitate pentru suprafeţele de pajişti permanente solicitate.

În sprijinul cererii de subvenţie, inculpatul a depus la dosar contractul de arendare nr. x din 29.05.2009, adeverinţa nr. x/09.05.2013 emisă de Primăria Comunei Zăvoi din care reiese faptul că inculpatul A. deţine în arendă 768,78 ha în blocurile fizice 2603 - 615,3 ha şi, respectiv 4567 - 153,48 ha; actul adiţional la contractul de arendare având numărul de înregistrare x/09 mai 2013 şi copii de pe titlul de proprietate nr. x compus din 2 pagini al Primăriei Zăvoi din data de 28.01.2008, din care rezultă că Primăria Zăvoi deţine în Tarlaua Râu Şes, GODEANU şi GUGU suprafaţa de 4063 ha., extras de carte funciară din care rezultă că Primăria Zăvoi deţine păşune alpină în suprafaţă de 40638000 mp în Râu Şes, GODEANU şi GUGU.

Totodată, a depus la dosar şi o adeverinţă eliberată de AA., neînregistrată şi nedatată prin care medicul veterinar B. atesta, în mod fals, că inculpatul A. deţine un număr de 1.660 de ovine.

În baza actului adiţional la contractul de arendare, şi luând în considerare documentele false depuse în sprijinul cererii de subvenţie care cuprindea menţiuni nereale, APIA-Centrul Judeţean Caraş Severin a emis decizia nr. x din 09.12.2013, prin care s-a stabilit plata următoarelor sume de bani către inculpatul A.: schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS în sumă de 317.641,53 RON (139,17 Euro/ha); plăţi compensatorii pentru zonă montană defavorizată în sumă de 124.786,8 RON (107 Euro/ha); plăţi pentru agromediu - pachet 1(pajişti cu înaltă valoare naturală) în sumă de 315.685,9 RON (124 Euro/ha); plăţi pentru agromediu - pachet 2 (practici agricole tradiţionale) în sumă de 147.659,53 RON (58 Euro/ha).

În fine, în campania agricolă din anul 2014, inculpatul A. a depus la APIA - Caraş - Severin cererea de acordare a subvenţiei nr. x din 15.05.2014, însoţită de declaraţia de eligibilitate, la care a anexat mai multe înscrisuri, respectiv: adeverinţa nr. x din 14.05.2014 emisă de Primăria Comunei Zăvoi din care reieşea că foloseşte 705.30 ha teren arendat de la Primăria Comunei Zăvoi, contractul de arendare nr. x din 29.05.2009 emis de Primăria Zăvoi, actul adiţional la contractul de arendare nr. x din 09.05.2013, actul adiţional la contractul de arendare nr. x din 27.03.2012, actul adiţional la contractul de arendare nr. x din 12.05.2014, actul adiţional la contractul de arendare nr. x din 05.11.2013, încheiate cu Consiliul Local Zăvoi, judeţul Caraş Severin, anexă la tabel centralizator a contractelor de arendă înregistrat la APIA Caraş Severin, la 19.08.2014 .

De asemenea, a depus la dosar adeverinţa nr. x din 20.03.2014, eliberată de medicul veterinar, inculpata B., din care rezulta, în mod nereal, că inculpatul A. este proprietarul exploataţiei x şi deţine un număr de 2.700 de ovine.

Pe baza documentelor aflate în dosarul de subvenţie şi tinându-se cont de documentele false depuse cu privire la efectivul de animale, acesta a fost declarat eligibil, iar, la data de 31.10.2014 a fost emisă Decizia de plată în avans nr. x, prin care s-a stabilit suma de plată de 211.057,09 RON pentru schema de plată unică pe suprafaţă - SAPS .

Tribunalul a mai reţinut că această sumă de care inculpatul a beneficiat, în mod nejustificat, a fost compensată la plată, de către APIA Caraş-Severin, prin procesul-verbal de compensare nr. x din 31.10.2014, cu sume stabilite pentru deficienţele constatate de către APIA Caraş- Severin .

Compensaţia reprezintă o modalitate de stingere a două obligaţii reciproce dintre două persoane până la concurenţa celei mai mici dintre ele (1147 C. civ.), iar, în speţă, compensarea (deducerea) a fost efectuată cu sume autorizate la plată de către APIA - Centrul Judeţean Caraş Severin pentru campaniile agricole în care inculpatul nu era eligibil.

Astfel, s-a arătat că probatoriul administrat în speţă, analizat detaliat în considerentele sentinţei, a demonstrat cu certitudine că inculpatul A. nu a deţinut efectivul de animale declarat, în fiecare an, lipsind un număr de 961 de animale din totalul celor declarate, iar, pentru a face dovada existenţei încărcăturii de 0,3 UVM/ha şi pentru a fi declarat eligibil, inculpatul a ataşat, în perioada 2010-2014, la dosarele de subvenţie, adeverinţe emise de inculpata B. - medic veterinar concesionar.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că, începând cu anul 2011, inculpatul A., pe lângă schemele de subvenţie pe suprafaţă accesate la APIA - Centrul Judeţean Caraş Severin, a solicitat sprijin pe cap de animal şi de la APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi.

Astfel, s-a subliniat că probatoriul administrat confirmă că, la data de 14.06.2011, inculpatul a depus cererea de acordare a subvenţiei pe cap de animal - ovine, declarând că deţine 1.535 capete, femele ovine care au împlinit vârsta de minim un an până la data de 31.03.2011 şi care, până la data de 31.08.2011, se găsesc la adresa Baia de Aramă, jud. Mehedinţi.

Pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate de către fermierii care solicitau prime/cap animal, APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi i-a desemnat pe inculpaţii D. şi C., funcţionari în cadrul acestei instituţii, să efectueze controlul, care a fost stabilit la data de 02.08.2011.

Prin urmare, cei doi inculpaţi au întocmit procesul-verbal de control la faţa locului nr. x din 02.08.2011 în care au consemnat, în fals, că au identificat pe baza crotaliilor simple în urma controlului la faţa locului un număr de 1.503 ovine ce fac parte din lista cu cele 1.535 ovine pentru care inculpatul A. a solicitat obţinerea subvenţiei.

Pe baza cererii de subvenţie ce cuprindea menţiuni nereale privind locaţia în care fermierul şi-a ţinut oile în perioda de retenţie, a procesului-verbal de verificare în teren întocmit de către inculpaţii D. şi C., a înregistrărilor efectuate de medicul veterinar B., ce a introdus în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE) date nereale cu privire la numărul animalelor aflate în exploataţia inculpatului A., APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi a emis decizia de plată nr. x din 16.12.2011 pentru suma de 60.120 RON.

Ulterior, la data de 15.05.2012, inculpatul inculpatul A. a formulat cerere pentru obţinerea subvenţiei pe cap de animal şi a declarat că deţine 1.513 oi femele care au împlinit vârsta de minim un an până la data de 31.03.2012, respectiv, până la data de 20.08.2012.

În cuprinsul cererii de subvenţie, inculpatul A. a declarat că, atât sediul exploataţiei, cât şi domiciliul său se află în localitatea Isverna, judeţul Mehedinţi.

Sub acest aspect, instanţa de fond, a reţinut că inculpatul a declarat, în mod fals, că animalele sunt ţinute acasă, respectiv pe raza localităţii Isverna, judeţul Mehedinţi, întrucât domiciliul său nu a fost niciodată în această localitate, ci în Oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi.

Totodată, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că animalele pentru care s-a solicitat subvenţie de la APIA Mehedinţi nu au fost păşunate, în perioada de retenţie pe raza localităţii Isverna ci în zona Rîu-Şes, pe păşunea arendată de la Consiliul Local Zăvoi.

În anul 2012, pentru efectuarea controlului inculpatului A., APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi i-a desemnat pe inculpaţii F. şi E..

Controlul a fost efectuat în data de 29.07.2012, în locaţia Poiana Beletina, iar, în urma controlului funcţionarii au consemnat că au identificat un număr de 1.475 de capete ovine, un număr de 38 de animale, lipsind dintre cele indicate în lista depusă pentru subvenţie.

Pe baza menţiunilor nereale cu privire la locul unde sunt ţinute ovinele pe perioada de retenţie, a procesului-verbal de control la faţa locului întocmit în fals de inculpaţii F. şi E. şi a înregistrărilor efectuate de medicul veterinar B., care a introdus în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE) date nereale cu privire la numărul animalelor aflate în exploataţia inculpatului A., a fost emisă la data de 15.10.2012 decizia nr. D004680 de către APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi prin care s-a stabilit la plată suma de 60.180 RON, pentru cele 1.470 de ovine.

La data de 09.04.2013, inculpatul A. a formulat o nouă cerere pentru obţinerea subvenţiei pe cap de animal şi a declarat că deţine 1.453 oi femele care au împlinit vârsta de 1 an până la data de 31.03.2013 şi care, pe perioada de retenţie, până la data de 3.08.2013 se găsesc la adresa acestuia, respectiv "acasă", în localitatea Isverna, jud. Mehedinţi.

Tribunalul a reţinut că inculpatul A. a declarat, în mod fals, că animalele sunt ţinute acasă, respectiv pe raza localităţii Isverna, judeţul Mehedinţi întrucât domiciliul său nu a fost niciodată în această localitate, ci în Oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi.

Aceste animalele pentru care s-a solicitat subvenţie de la Apia Mehedinţi nu au fost păşunate, în perioada de retenţie pe raza localităţii Isverna, ci, în zona Rîu-Şes, pe păşunea arendată de la Consiliul Local Zăvoi.

La data de 09.01.2014, având în vedere menţiunile false din cererea de subvenţie cu privire la locaţia în care se află animalele în perioada de retenţie şi la numărul de animale deţinut, a înregistrărilor false efectuate de inculpata B. cu privire la numărul animalelor în Registrul Naţional al Exploataţiilor, a fost emisă decizia nr. D150494 prin care s-a stabilit ca inculpatul A. să primească sprijin pentru cele 1.453 oi, în sumă de 55.549,93 RON.

La data de 04.06.2014, inculpatul A. a formulat cererea unică de plată pentru anul 2014, prin care a solicitat sprijin pentru un număr de 1.747 oi, precizând că le va ţine pe perioada de retenţie (100 de zile de la data expirării termenului de depunerii cererii) la sediul exploataţiei, localitatea Isverna, jud. Mehedinţi.

Inculpatul A. a indicat lista animalelor pentru care a solicitat subvenţia, iar această listă a fost întocmită pe baza menţiunilor false din RNE introduse de incupata B., cu privire la existenţa întregului efectiv de animale în exploataţia fermierului.

În cererea de subvenţie/cap animal formulată inculpatul A. a arătat că deţine 693.56 ha pentru care a solicitat subvenţie pentru suprafaţă la data de 15.05.2014, cerere pe care a adresat-o APIA - Centrul Judeţean Caraş-Severin.

În susţinerea cererii a mai depus la dosar adeverinţa şi declaraţia 215 din 04.06.2014 emisă de DD. din care rezultă că este membru al asociaţiei şi deţine ovine şi caprine fără să indice numărul acestora.

În cuprinsul adeverinţei/declaraţiei a susţinut că animalele pentru care a solicitat subvenţia fac parte din exploataţia sa şi sunt înscrise la medicul concesionar, datele declarate fiind reale.

La dosarul de subvenţie inculpatul A. a ataşat şi adeverinţa nr. x din 23.05.2014 emisă prin proceduri SNIIA de pe staţia de lucru nr. 1752 din care rezultă că deţine la adresa din jud. Mehedinţi bovine, ovine şi caprine, fără să se precizeze numărul lor.

În anul 2014, pentru verificarea condiţiilor de eligibiliate a fermierilor ce solicitaseră sprijin/cap animal au fost dispuse controale, printre fermierii desemnaţi pentru control fiind şi inculpatul A..

APIA-Centrul judeţean Mehedinţi i-a desemnat, prin Ordin emis la data de 09.09.2014, pe funcţionarii D. şi G. să efectueze controlul în teren şi s-a stabilit că acest control va fi efectuat la data de 18.09.2014.

Cu toate acestea, controlul nu a fost efectuat la data stabilită, însă, la data de 13 septembrie 2014, inculpatul D. s-a deplasat împreună cu martorul EE. în oraşul Baia de Aramă.

Tribunalul a reţinut că, deşi a fost desemnat pentru control, inculpatul G. nu s-a deplasat cu aceştia la Baia de Aramă, ci doar a semnat în fals procesul-verbal de control.

Inculpaţii D. şi G. au întocmit, la data de 18.09.2014, procesul-verbal de efectuare a controlului fizic în teren (raportul de control) prin care au atestat nereal că la data efectuării controlului, respectiv 18.09.2014 au fost identificate în exploataţia fermierului un număr de 1.675 ovine dintre cele indicate în lista de subvenţie şi înregistrate în RNE de medicul veterinar împuternicit al exploataţiei (pag. 116-191 Vol. 12 d.u.p.)

Pe baza cererii de subvenţie în care au fost inserate menţiuni false referitoare la locul unde erau ţinute animalele în perioada de retenţie şi la numărul acestora, luând în considerare procesul-verbal de efectuare a controlului în teren ce conţinea date nereale şi a menţiunilor necorespunzătoare referitoare la efectivul animalelor înregistrat în RNE de către medicul veterinar - inculpata B. - fermierul A. a fost declarat eligibil, iar, la data de 29 martie 2015 APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi a emis decizia de plată nr. x în sumă de 44.602,27 RON.

Ca atare, tribunalul a reţinut că probatoriul administrat confirmă faptul că inculpatul A. a încasat nejustificat suma de 44.602,27 RON, deoarece nu a deţinut niciodată efectivul de 961 ovine care îl făcea eligibil pentru plată, decât în evidenţele inculpatei B., care le-a înregistrat, în fals, în Registrul Naţional al Exploataţiilor.

Referitor la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri de către inculpata B., prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate, că, în perioada 2011-2014, inculpata a depus documente false la ANSVSA Mehedinţi şi a decontat servicii de vaccinare la un număr de animale mai mare decât cel reţinut în realitate de inculpatul A..

Referitor la infracţiunile de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., reţinute în sarcina inculpatului A., instanţa de fond a reţinut că, în perioada 2011-2014, inculpatul A., a avut calitatea de Primar al Oraşului Baia de Aramă şi, în această calitate, avea obligaţia de a completa şi de a depune declaraţie de avere în care trebuia să menţioneze bunurile mobile şi imobile deţinute împreună cu familia sa potrivit dispoziţiilor Legii nr. 176/01.09.2010 pentru integritatea şi exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că, în declaraţiile de avere aferente anilor 2012 şi 2013 completate la datele de 01.06.2013, respectiv 01.06.2014, inculpatul A. a omis să declare următoarele bunuri imobile: suprafaţa de 83.000 mp situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 18.03.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a O.C.P.I. Mehedinţi din data de 27.03.2013; suprafaţa de 1.500 mp teren situat în oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 20.03.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 27.03.2013; teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp, situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 3.06.2013; teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp, situat în comuna Bala din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a O.C.P.I. Mehedinţi din data de 4.06.2013;(filele x, d. u.p.).

De asemenea, în declaraţia de avere din data de 05.06.2011 nu a menţionat suma de 3.760 RON, sumă pe care a primit-o ca urmare a solicitării sprijinului pe cap de 94 ovine în anul 2010, conform Deciziei nr. DO37006 din 15.12.2010.

Analizând astfel probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti instanţa de fond a reţinut, în drept, că:

I. Fapta inculpatului A. care:

- în perioada 2009 - 2014, a solicitat sprijin în cadrul PNDR-SAPS şi Agro-mediu (Măsura 214 şi 211) de la A.P.I.A Caraş-Severin şi a depus, în sprijinul cererilor formulate, în mod repetat, şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, declaraţii şi înscrisuri false, inexacte sau incomplete ce au fost considerate esenţiale pentru a fi declarat eligibil, cauzând în acest mod un prejudiciu în valoare totală de 4.894.847,05 RON, în dauna bugetului Uniunii Europene, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(6 acte materiale);

- în perioada 2011-2014, în mod repetat, şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a făcut declaraţii false şi a folosit documente false la APIA Mehedinţi pe baza cărora a solicitat şi obţinut sprijin pe cap de animal/ovine, cauzând un prejudiciu în sumă de totală 228.613,43 RON, bugetului consolidat al statului, întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale)

- în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat-o pe inculpata B. să întocmească în fals formularele de mişcare nr. F2 seria x nr. x la data de 03 decembrie 2014 şi nr. F2 seria x nr. x către S.C. FF. S.R.L. din 8 ianuarie 2015, pentru a fi scăzute din exploataţia sa şi din Registrul Naţional al Explotaţiilor (RNE), un număr total de 961 ovine cunoscând că nu le deţine în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale)

- la data de 15.06.2011, în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, cu intenţie directă, a omis să consemneze în declaraţia de avere aferentă anului 2010, suma de 3.760 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- la data de 01.06.2013, în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, cu intenţie directă, a omis să consemneze în declaraţia de avere aferentă anului 2012, bunuri imobile pe care le dobândise la data completării declaraţiei de avere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- la data de 01.06.2014, în calitate de primar al oraşului Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, cu intenţie directă, a omis să consemneze în declaraţia de avere aferentă anului 2013, bunuri imobile pe care le dobândise la data completării declaraţiei de avere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului A. şi a regimului de executare, instanţa de fond a reţinut limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii (închisoare de la 2 la 7 ani pentru art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 şi art. 306 C. pen. închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă - art. 326 C. pen. (anterior O.U.G nr. 28/2020) şi, respectiv, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă - art. 47 raportat la art. 322 C. pen.), faptul că inculpatul A. a obţinut, cu titlu de finanţare, o sumă foarte mare de bani, peste 1.000.000 euro, ceea ce a dus la calificarea faptei ca având consecinţe deosebit de grave potrivit prevederilor art. 183 C. pen.; inculpatul nu se află la prima abatere, anterior fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiuni aflate în concurs reale cu cele deduse judecăţii; multitudinea actelor materiale şi a persoanelor antrenate în activitatea infracţională; împrejurarea că pentru recuperarea prejudiciului nu a plătit vreo sumă de bani; conduita nesinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.

De asemenea, s-a ţinut seama de faptul că inculpatul A. este o persoană tânără, cu studii superioare, fiind ales primar al oraşului Baia de Aramă în trei mandate, beneficiază de susţinere familială.

În consecinţă, Tribunalul a pronunţat soluţia condamnării pentru faptele indicate mai sus, iar la individualizarea pedepselor s-a orientat către pedepse la nivelul minim special, în regim de detenţie, pedepse considerate suficiente pentru atingerea scopului punitiv, preventiv şi educativ al pedepsei.

II. Fapta inculpatei B., medic veterinar concesionar, care:

- în perioada 2010-2014, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a eliberat adeverinţe în conţinutul cărora a atestat în mod mincinos că inculpatul A. deţine un efectiv de animale mai mare decât în realitate, ajutându-l în acest fel pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 3.985.916,47 RON de la APIA Caraş Severin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(5 acte materiale)

- în perioada 2011-2014, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înregistrat în Registrul Naţional al Exploataţiilor un efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate de inculpatul A. şi în acest fel l-a ajutat pe acesta să devină eligibil pentru obţinerea sprijinului pe cap de animal în cuantum de 224.853 RON de la APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi, întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(4 acte materiale)

- în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a întocmit în fals formularele de mişcare nr. F2 seria x nr. x la data de 03 decembrie 2014 către S.C. GG. S.R.L. şi nr. F2 seria x nr. x către S.C. FF. S.R.L. din 8 ianuarie 2015, pentru a fi scăzute din exploataţia inculpatului A. şi din Registrul Naţional al Explotaţiilor (RNE), un număr total de 961 ovine, cunoscând că acestea nu există, întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale);

- în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2011-2014, a depus documente false la ANSVSA Mehedinţi şi a decontat servicii de vaccinare la un număr de animale mai mare decât cel reţinut în realitate de inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, în formă continuată, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale).

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei B. şi a regimului de executare, tribunalul a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii (închisoare de la 2 la 7 ani şi, respectiv, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă), faptul că inculpata se află la prima abatere de la normele penale, are studii superioare şi un loc de muncă stabil, este o persoană aflată la o vârstă destul de înaintată (60 de ani), beneficiază de sprijinul familiei, este integrată în societate, dar şi multitudinea actelor materiale săvârşite şi prejudiciul mare din care nu s-a achitat sume de bani.

În consecinţă, instanţa de fond a condamnat-o pe inculpată pentru săvârşirea faptelor anterior menţionate, iar, la individualizarea pedepselor s-a orientat către pedepse la nivelul minim special, în regim de detenţie, pedepse considerate suficiente pentru atingerea scopului punitiv, preventiv şi educativ al pedepsei.

III. 1. Fapta inculpatului C. care:

- în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul D., la data 02.08.2011, a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului din 02.08.2011 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul D., l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 60.120 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea în procesul-verbal de control la faţa locului întocmit la data de 02.08.2011 a unui efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate, întruneşte elementul constitutiv ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului C. şi a regimului de executare, tribunalul a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii (închisoare de la 1 la 5 ani şi, respectiv, închisoare de la 2 la 7 ani), săvârşirea faptelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, fiind absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară, în prezent fiind pensionar, are o relaţie bună cu membrii familiei, are vârsta de 65 de ani şi până la acest moment a fost o persoană respectată în comunitate.

De asemenea a fost avută în vedere şi suma relativ mică ce constituie prejudiciu rezultat în urma actelor sale de complicitate la obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile de inculpatul A., astfel încât a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege, dispunând în baza art. 91 - art. 92 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen.

IV. 1. Fapta inculpatului D. care, în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul C. la data 02.08.2011, a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului din 02.08.2011 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul C., l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 60.120 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea în procesul-verbal de control la faţa locului întocmit la data de 02.08.2011 a unui efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate, întruneşte elementul constitutiv ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul G., la data 18.09.2014, a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului din 18.09.2014 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul G., l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 44.602,27 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea în procesul-verbal de control la faţa locului întocmit la data de 18.09.2014 a unui efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate, întruneşte elementul constitutiv ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile judiciare de individualizare, complexitatea şi elementele de specificitate ale faptelor ce fac obiectul acuzării, astfel: gradul de pericol social ce rezultă din modul şi împrejurările concrete în care activitatea infracţională a fost săvarşită, calitatea deţinută de inculpat la momentul comiterii faptelor, consilier în cadrul APIA Mehedinţi, posibilităţile concrete de reeducare ale inculpatului examinate prin prisma situaţiei juridice, sociale şi comportamentale, dar şi multitudinea actelor materiale săvârşite şi valoarea mare a prejudiciului (nerecuperată).

În consecinţă, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea faptelor anterior enunţate, iar, la individualizarea pedepselor s-a orientat către pedepse la nivelul minim special, în regim de detenţie, pedepse considerate suficiente pentru atingerea scopului punitiv, preventiv şi educativ al pedepsei.

V. Fapta inculpatului E. care, în calitate de consilier în cadrul APIA Mehedinţi, împreună cu inculpatul F., a întocmit procesul-verbal de control la faţa nr. x/29.07.2012 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul APIA Mehedinţi, împreună cu inculpatul F., l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 60.180 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea în procesul-verbal de control la faţa locului nr. x/29.07.2012 a unui efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate, întruneşte elementul constitutiv ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului E. şi a regimului de executare, tribunalul a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, săvârşirea faptelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, fiind absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară, în prezent fiind pensionar, are o relaţie bună cu membrii familiei, are vârsta de 69 de ani şi până la acest moment a fost o persoană respectată în comunitate.

De asemenea a fost avută în vedere şi suma relativ mică ce constituie prejudiciu rezultat în urma actelor sale de complicitate la obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile de inculpatul A., astfel încât a fost aplicată acestuia pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege, dispunând în baza art. 91 - art. 92 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen.

VI. Fapta inculpatului F. care, în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu inculpatul E., a întocmit procesul-verbal de control la faţa nr. x din 29.07.2012 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu inculpatul E., l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 60.180 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea în procesul-verbal de control la faţa locului nr. x/29.07.2012 a unui efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate, întruneşte elementul constitutiv ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului F. şi a regimului de executare, Tribunalul a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, săvârşirea faptelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, fiind absolvent al Facultăţii de Zootehnie, în prezent fiind pensionar, are o relaţie bună cu membrii familiei, are vârsta de 65 de ani şi până la acest moment a fost o persoană respectată în comunitate, fiind primar al Oraşului Baia de Aramă în două mandate şi manager al acestei primării.

De asemenea, a fost avută în vedere şi suma relativ mică ce constituie prejudiciu rezultat în urma actelor sale de complicitate la obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile de inculpatul A., astfel încât a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege, dispunând în baza art. 91 - art. 92 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de disp. art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen.

VII. Fapta inculpatului G. care, în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu inculpatul D., la data 18.09.2014, a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului din 18.09.2014 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

- în calitate de consilier în cadrul APIA Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul D., l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 44.602,27 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea în procesul-verbal de control la faţa locului întocmit la data de 18.09.2014 a unui efectiv de animale mai mare decât cel deţinut în realitate, întruneşte elementul constitutiv ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului G. şi a regimului de executare, Tribunalul a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, faptul că a comis infracţiunile în exercitarea atribuţiilor de serviciu, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, fiind absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice - Universitatea din Craiova, are un loc de muncă stabil, are o relaţie bună cu membrii familiei.

De asemenea a fost avută în vedere şi suma relativ mică ce constituie prejudiciu rezultat în urma actelor sale de complicitate la obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile de inculpatul A., astfel încât a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege, dispunând în baza art. 91 - art. 92 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de disp. art. 93 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen.

VIII. Fapta inculpatului H. care, în calitate de viceprimar/primar interimar al comunei Zăvoi, jud. Caraş - Severin, în perioada 2010-2011, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat şi a ştampilat la data de 19 august 2010 şi, respectiv la data de 18 septembrie 2011, procesele-verbal de recepţie a lucrărilor de întreţinere pe terenul arendat de la Consiliul Local Zăvoi de către inculpatul A. şi situaţii de lucrări, fără să fie prezent la recepţia lucrărilor şi ştiind că acele documente vor fi folosite de către inculpatul A. la APIA Caraş-Severin pentru obţinerea subvenţiei pe suprafaţa arendată, ajutându-l să obţină în mod injust suma totală de 1.730.296,96 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului H. şi a regimului de executare, Tribunalul a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii (închisoare de la 2 la 7 ani), faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, are studii superioare, fiind absolvent al Facultăţii de Management Turistic şi Hotelier din cadrul Universităţii Dacia din Băile Herculane, beneficiază de sprijinul familiei, se bucură de o bună reputaţie, îndeplinit şi funcţia de primar al comunei Zăvoi în anul 2012.

De asemenea a fost avut în vedere şi faptul că fondurile nerambursabile de care a beneficiat co inculpatul A. în perioada 2010 - 2011 sunt într-un cuantum ridicat, prejudiciul nefiind recuperat.

Faţă de cele reţinute, inculpatul H. a fost condamnat la 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 18¹ alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară şi interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat - pedeapsă accesorie.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 91 - art. 92 C. pen. şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 închisoare stabilindu-se un termen de supraveghere de 4 ani.

De asemenea, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 93 alin. (1) C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen.

IX. Fapta inculpatului I., care, în calitate de administrator la S.C. J. S.R.L. în perioada 2010-2011, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat şi a ştampilat în calitate de administrator al S.C. J. S.R.L., la data de 19 august 2010, respectiv la data de 18 septembrie 2011, procesele-verbale de recepţie al lucrărilor de întreţinere pe terenul arendat de la Consiliul Local Zăvoi de către inculpatul A., situaţii de lucrări, contracte de prestări servicii, ştiind că acele lucrări şi recepţii de lucrări nu au fost efectuate şi cunoscând faptul că acestea vor fi folosite de către inculpatul A. la APIA Caraş-Severin, ajutându-l să obţină în mod injust suma totală de 1.730.296,96 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului I. şi a regimului de executare, instanţa de fond a reţinut limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii (închisoare de la 2 la 7 ani), faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, are studii liceale, beneficiază de sprijinul familiei, este o persoană respectată în societate.

Totodată, s-a avut în vedere că fondurile nerambursabile de care a beneficiat co inculpatul A. în perioada 2010-2011 sunt într-un cuantum ridicat, prejudiciul nefiind recuperat.

Prin urmare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

X. Fapta inculpatei persoană juridică, S.C. J. S.R.L. care, în calitate de persoană juridică, în perioada 2009-2011, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a semnat şi ştampilat contractul de prestări servicii nr. x încheiat la data de 30.06.2009 cu inculpatul A., situaţii de lucrări, procese-verbal de recepţie al lucrării, la data de 19 august 2010 şi la18 septembrie 2011, procesele-verbal de recepţie al lucrărilor de întreţinere pe terenul arendat de la Consiliul Local Zăvoi de către inculpatul A., situaţii de lucrări, contracte de prestări servicii, ştiind că acele lucrări şi recepţii de lucrări nu au fost efectuate şi cunoscând faptul că acestea vor fi folosite de către inculpatul A. la APIA Caraş-Severin, ajutându-l să obţină în mod injust suma totală de 2.642.227,54 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 18¹alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

Astfel, Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu art. 135 alin. (1) şi (3) C. pen. persoana juridică răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul, ori în numele persoanei juridice. De asemenea răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.

S-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei au fost săvârşite în realizarea obiectului său de activitate, aceasta desfăşurând lucrări în domeniul forestier, iar lucrările de întreţinere a pajiştilor vizează un astfel de obiect.

De asemenea, documentele ce au atestat lucrări nereale au fost semnate în numele persoanei juridice de către admninistratorii acesteia, respectiv de inculpatul A. şi de către inculpatul I., iar persoana juridică a încasat pentru acele lucrări sume consistente.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei - persoană juridică şi a regimului de executare, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă cuprinse între 180 şi 300 de zile amendă, întrucât legea prevede pentru săvârşirea faptei reţinută în sarcina acesteia pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani; prejudiciul mare produs prin fapta reţinută care nu a fost recuperat, faptul că are antecedente penale, fiind anterior condamnată prin sentinţa penală nr. 196/07.11.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, modificată şi rămasă definitivă la data de 18.06.2019, prin decizia penală nr. 953/18.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, astfel încât, i-a fost aplicată acesteia pedeapsa amenzii orientată către minimul legal, respectiv 50.000 RON amendă penală (250 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 200 RON).

Totodată, în temeiul art. 136 alin. (1), (3) lit. f) C. pen. cu referire la art. 145 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare pe o perioadă de trei luni la sediul societăţii.

În termen legal, Agenţia Naţională pentru Intervenţie în Agricultură-Bucureşti, s-a constituit parte civilă în cauză şi a solicitat obligarea inculpatului A., în solidar cu inculpaţii, cu partea responsabilă civilmente şi cu alte persoane găsite vinovate la plata sumei de 5.495.129,80 RON reprezentând sprijin financiar acordat în campaniile 2009-2014, sumă la care se adaugă accesoriile fiscale calculate potrivit Codului de procedură fiscală de la data efectuării fiecărei plăţi, până la data achitării integrale a debitului principal.

Astfel, partea civilă a susţinut că, suma de 5.495.129,80 RON, este compusă din suma de 5.266.516,97 RON aferentă subvenţiilor de plată pentru anii 2009-2014 în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, iar, suma de 228.613,43 RON reprezintă subvenţiile pe cap de animal de la APIA Mehedinţi.

Verificând înscrisurile aflate la dosar, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată, în parte, cererea formulată de Agenţia Naţională pentru Intervenţie în Agricultură-Bucureşti.

Sub acest aspect, Tribunalul a reţinut că inculpatul A. a obţinut, în mod nejustificat, de la APIA Caraş-Severin, cu titlu de subvenţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, pe perioada 2009-2014, suma de 4.894.847,05 RON.

La producerea prejudiciului în dauna autorităţii contractante şi-au adus însă contribuţia, prin propria lor faptă delictuală - acte de complicitate şi inculpaţii B., H., I. şi S.C. J. S.R.L..

Contribuţia acestora s-a materializat pe anumite perioade de timp, când s-a produs un anumit prejudiciu, situaţie faţă de care, răspunderea civilă a fiecăruia va fi angajată doar în limitele prejudiciului produs prin fapta proprie, ce va fi suportat, în solidar, cu inculpaţii ce au concurat la producerea lui.

S-a constatat că în sarcina inculpatei B. s-au reţinut acte materiale comise în anii 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, iar prejudiciul aferent acestora este de 3.985.916,47 RON; în sarcina inculpaţilor H. şi I. s-au reţinut acte materiale comise în anii 2010, 2011, prejudiciul aferent acestora fiind de 1.7302.96,96 RON, iar în sarcina inculpatei persoană juridică S.C. J. S.R.L. s-au reţinut acte materiale cu prejudiciul aferent de 2.642.227,54 RON.

Aşadar, inculpatul A. a fost obligat să plătească către partea civilă suma de 4.894.847,05 RON, iar pentru această sumă va fi ţinut în solidar cu ceilalţi inculpaţi, în limita prejudiciului produs de fiecare dintre ei.

La rândul lor, fiecare dintre inculpaţii B., H., I. şi S.C. J. S.R.L. au fost obligaţi să plătească părţii civile, doar în limita prejudiciului produs prin fapta proprie, în solidar cu inculpaţii ce au concurat la acel prejudiciu (parte din suma totală de 4.894.847,05 RON.)

În ceea ce priveşte subvenţiile pe cap de animal inculpatul A. a obţinut, în mod nejustificat, de la APIA Mehedinţi, pe perioada 2011-2014 suma de 228.613,43 RON.

Similar, la producerea prejudiciului în dauna autorităţii contractante şi-au adus contribuţia, prin propriile lor fapte delictuale - acte de complicitate şi inculpaţii B., D.,C., F., E. şi G..

În sarcina inculpatei B. s-au reţinut acte materiale comise în anii 2011, 2012, 2013, 2014, iar prejudiciul aferent acestora este de 224.853 RON; în sarcina inculpatului D. s-au reţinut acte materiale comise în anii 2011 şi 2014, prejudiciul aferent acestora fiind de 104.722,27 RON, în sarcina inculpatului C. s-au reţinut acte materiale comise în anul 2011 cu prejudiciul aferent de 60.120 RON; în sarcina inculpatului F. s-au reţinut acte materiale comise în anul 2012 cu prejudiciul aferent de 60.180 RON; în sarcina inculpatului E. s-au reţinut acte materiale comise în anul 2012 cu prejudiciul aferent de 60.180 RON, iar în sarcina inculpatului G. s-au reţinut acte materiale comise în anul 2014, cu prejudiciul aferent de 44.602,27 RON.

Aşadar, inculpatul A. a fost obligat să plătească către partea civilă suma de 228.613,43 RON, iar pentru această sumă va fi ţinut în solidar cu ceilalţi inculpaţi, în limita prejudiciului produs de fiecare dintre ei.

La rândul lor, fiecare dintre inculpaţii B., D., C., F., E. şi G. au fost obligaţi să plătească părţii civile, doar în limita prejudiciului produs prin fapta proprie, în solidar cu inculpaţii ce au concurat la acel prejudiciu (parte din suma totală de 228.613,43 RON.)

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă ANSVSA Bucureşti şi a fost obligată inculpata B. să plătească părţii civile, suma de 3536,45 RON.

Aşa cum s-a reţinut anterior partea civilă este îndreptăţită să obţină de la fiecare inculpat şi accesoriile stabilite potrivit Codului de procedură fiscală la debitul principal.

Totodată s-a reţinut că, partea civilă APIA - Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 5.266.516,97 RON, reprezentând sume obţinute de inculpatul A. în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă în anii 2009-2014.

Prin deciziile aprobate la plată şi indicate în cuprinsul sentiţei, inculpatul a beneficiat de subvenţii, în cadrul schemelor pe suprafaţă, de suma totală de 4.894.847,05 RON, din care: 911 930,58 RON - campania agricolă 2009; 387 306,65 RON- campania agricolă 2010; 1 042 990,31 RON - campania agricolă 2011; 1 135 788,66 RON - campania agricolă 2012; 905 773,76 RON- campania agricolă 2013 şi 211 057,09 RON- campania agricolă 2014.

Din expertiza fiscal - contabilă aflată la dosar şi din deciziile de plată nr. x/31.10.2014 şi nr. x/28.01.2015 emise de APIA Centrul Judeţean Caraş- Severin, s-a constatat că, în anul 2014, inculpatul a fost autorizat la plată pentru suma de 581.926,94 RON

Cu toate acestea, s-a observat că, potrivit actului de sesizare, instanţa a fost învestită a se pronunţa doar cu privire la activitatea infracţională ce a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept a sumei de 211.057,09 RON, pentru care s-a emis decizia de plată nr. x/31.10.2014.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) C. proc. pen. " Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei ce face obiectul actiunii penal", instanţa de fond a constatat că, diferenţa de 371.669,92 RON solicitată în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă nu poate fi recuperată de partea civilă în cadrul procesului pendinte.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii I., S.C. J. S.R.L., H., A., B., D., G., C., F., E. şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA.

Prin decizia penală nr. 607 din 28.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii A., B., D., G., C., F., E., I., S.C. J. S.R.L., H. şi partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei penale nr. 79/29.07.2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, a fost desfiinţată hotărârea penală atacată şi, în rejudecare:

1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 01.06.2013).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 01.06.2014).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 15.06.2011).

Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18 indice 1 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 196 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 953 din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare, în regim de detenţie.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 18.06.2019 la data de 10.02.2022.

2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatei B. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B. pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii:

- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei Mun. Drobeta Turnu Severin sau al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi pe o durată de 80 zile.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

3. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului C. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.

4. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului D. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii:

- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei com. Burila Mare, jud. Mehedinţi pe o durată de 80 zile.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

5. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului E. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.

6. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului F. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.

7. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului G. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

A fost menţinută pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G. pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligaţii:

- să frecventeze programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul Primăriei com. Burila Mare, jud. Mehedinţi pe o durată de 80 zile.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

8. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului H. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

S-a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.

9. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului I. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

S-a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului I..

10. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 63.333 RON amendă penală aplicată inculpatei S.C. J. S.R.L., şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.C. J. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18 indice 1 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond.

A fost majorat cuantumul daunelor materiale la care inculpatul A. a fost obligat către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de la suma de 4.894.847,05 RON la suma de 5.266.516,97 RON.

A fost majorat cuantumul daunelor materiale la care inculpata B. a fost obligat către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de la suma de 3.985.916,47 RON la suma de 4.357.586,39 RON.

Au fost anulate actele false şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile în cuantum de 1.700 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu pentru fiecare inculpat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie, efectuând propria analiză a probatoriului prin raportare la apărările formulate de inculpaţi, Curtea a constatat că apelurile declarate în cauză sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I., s-a reţinut că, potrivit înscrisului înaintat la dosar de către Primăria Comunei Ponoarele, jud. Mehedinţi rezultă că inculpatul a decedat la data de 2.03.2022, motiv pentru care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului.

Cu privire la unele dintre infracţiunile deduse judecăţii, Curtea a reţinut că acestea sunt sancţionate cu pedepse care nu depăşesc 5, respectiv 10 ani închisoare, iar, de la data săvârşirii faptelor şi până în prezent au trecut mai mult de 5 sau respectiv 8 ani (termenele de prescripţie generală prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c), d) C. proc. pen.), motiv pentru care acţiunea penală nu mai poate fi exercitată.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 155 C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei penale, având în vedere Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., precum şi Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului prevăzut de art. 5 din C. pen.

Curtea a observat că în considerentele Deciziei nr. 358/26.05.2022 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că pe perioada cuprinsă între data publicării deciziei nr. 297/2018 şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Totodată, prin decizia nr. 67/25.10.2022 a I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

S-a reţinut în considerentele acestei decizii că, fiind o instituţie de drept penal, se vor aplica în privinţa prescripţiei răspunderii penale regulile legii penale mai favorabile atât în ceea ce priveşte termenele, cât şi în ceea ce priveşte cauzele de întrerupere sau suspendare. Pentru stabilirea, aşadar, a legii penale mai favorabile, se va compara încadrarea faptei potrivit unei legi şi termenul de prescripţie respectiv potrivit aceleiaşi legi cu încadrarea faptei potrivit celeilalte legi şi cu termenul de prescripţie din această lege. Va fi aplicabilă legea care va oferi rezultatul mai favorabil.

În atare situaţie, Curtea a reţinut că, în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă evaluată în mod global, conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din 20 mai 2014, este cea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 297/2018) şi data de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2022), dat fiind faptul că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., în perioada anterior menţionată, nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, condiţii în care prescripţia specială nu va opera, prescripţia răspunderii penală urmând a fi evaluată prin raportare la termenele generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 C. pen.

Fiind audiaţi la termenul de judecată din data de 27.01.2023 inculpaţii C., E., D., F., G., H. au arătat că nu solicită continuarea procesului penal şi sunt de acord cu încetarea procesului penal privind infracţiunile cu privire la care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

De asemenea, inculpata S.C. J. S.R.L. nu a solicitat continuarea procesului penal, invocând, prin intermediul apărătorului, prescripţia cu privire la faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Curtea a observat că, în privinţa inculpatului C., de la data săvârşirii faptelor imputate (anul 2011) şi până în prezent termenele generale de prescripţie a răspunderii penale de 5, respectiv 8 ani prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c), d) C. proc. pen. s-au împlinit.

În legătură cu inculpatul D., Curtea a constatat că, de la data săvârşirii faptelor de fals intelectual (anii 2011 şi 2014), respectiv complicitate la obţinerea ilegală de fonduri (anul 2011) şi până în prezent termenele generale de prescripţie a răspunderii penale de 5, respectiv 8 ani, prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c), d) C. proc. pen. s-au împlinit.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului D. cu privire la anul 2014, Curtea a reţinut că, raportat la data epuizării activităţii infracţionale continuate (29.03.2015, data emiterii deciziei Nr. DMH001116/2015 de plată în valoare de 44.602.27 RON), termenul de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani, calculat conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., nu s-a împlinit până la data soluţionării prezentei cauze.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii E. şi F., având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., respectiv art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (anul 2012) şi până în prezent au trecut mai mult de 5 şi respectiv 8 ani, Curtea a constatat că termenele de prescripţie generală prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. c), d) C. proc. pen., s-au împlinit.

În legătură cu inculpatul G., având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunii de fals intelectual (18.09.2014) şi până în prezent au trecut mai mult de 5 ani, Curtea a constatat că termenul de prescripţie generală, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a împlinit.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului G., Curtea a reţinut că pedeapsa prevăzută de lege este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar, calculat de la data epuizarii activitatii infractionale continuate (29.03.2015, data emiterii deciziei Nr. DMH001116/2015 de plată în valoare de 44.602.27 RON), termenul de prescriptie generala a raspunderii penale de 8 ani, calculat conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., nu s-a implinit pana la data pronuntarii soluţiei în prezenta cauză.

Cu privire la inculpatul H., având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunii prevăzute de 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..(2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. (anii 2010-2011) şi până în prezent au trecut mai mult de 8 ani, Curtea a constatat că termenul de prescripţie generală prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a împlinit.

Totodată, în ceea ce o priveşte pe inculpata - persoană juridică S.C. J. S.R.L., având în vedere că de la data săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen. (anii 2009-2011) şi până la data soluţionării cauzei au trecut mai mult de 10 ani, Curtea a constatat că termenul de prescripţie generală prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a împlinit.

Totodată, instanţa de apel, a arătat că, deşi termenele de prescripţie a răspunderii penale s-au împlinit şi cu privire la unele infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B., având în vedere că inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal, conform art. 18 C. proc. pen., se impune analizarea probatoriului administrat în cauză cu privire la aceste infracţiuni.

De asemenea, instanţa de control judiciar a analizat mijloacele de probă şi în legătură cu la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor D. şi G. pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi cu privire la care a fost exercitată calea de atac a apelului.

În privinţa solicitării de desfiinţare a sentinţei penale atacate şi dispunerea rejudecării cauzei, Curtea a constatat că judecătorul de la instanţa de fond a analizat apărările invocate de inculpaţi, a prezentat temeiurile pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la vinovăţia inculpaţilor, la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, expunând pe larg, în cuprinsul mai multor pagini, starea de fapt reţinută, probele pe care se întemeiază, motivele pentru care au fost reţinute declaraţiile date de unii martori în cursul urmăririi penale şi nu cele din faza de judecată.

În aceste condiţii, critica formulată de inculpaţi, în sensul că sentinţa penală atacată nu este motivată, a fost apreciată ca fiind vădit nefondată, raportat la conţinutul hotărârii pronunţate în cauză.

Cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului A., instanţa de apel a constatat că ansamblul circumstanţelor faptice în care au fost comise infracţiunile imputate a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase şi exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Susţinerile părţilor şi apărările punctuale ale inculpaţilor A., B., D. şi G. au fost cenzurate de către Curtea de apel în mod detaliat, pe bază de probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă pertinente şi prin valorificarea elementelor factuale a căror existenţă şi configuraţie au fost neechivoc dovedite.

Efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Curtea a constatat temeinicie statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele în care inculpatul A. s-a implicat, în mod repetat, în activitatea de folosire sau prezentare la APIA - Caraş -Severin a unor documente sau declaraţii falsificate sau inexacte, aferente cererilor de acordare a subvenţiilor pentru campaniile agricole din anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 şi 2014.

În legătură cu efectivul de animale deţinut de inculpatul A., Curtea a reţinut că pentru a face dovada existenţei încărcăturii de 0,3 UVM/ha şi a fi eligibil pentru obţinerea subvenţiilor, inculpatul a ataşat, în perioada 2010-2014, la dosarele de subvenţie adeverinţe emise de inculpata B. - medic veterinar concesionar.

Totodată, Curtea a reţinut că, începând cu anul 2011, inculpatul A., pe lângă schemele de subvenţie pe suprafaţă accesate la APIA - Centrul Judeţean Caraş Severin, a solicitat sprijin pe cap de animal şi de la APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi.

În acest sens, s-a reţinut că, la data de 14.06.2011, inculpatul a formulat cerere de solicitare a sprijinului pe cap de animal - ovine declarând că deţine 1.535 capete, femele ovine care au împlinit vârsta de minim un an până la data de 31.03.2011 şi care până la data de 31.08.2011 se găsesc la adresa Baia de Aramă, jud. Mehedinţi, deşi exploataţia zootehnică aparţinând fermierului A. a fost înregistrată în comuna Isverna, judeţul Mehedinţi, iar potrivit cererilor depuse la APIA Caraş Severin ovinele respective ar fi fost păşunate în Rîu-Şes, pe păşunea arendată de la Primăria comunei Zăvoi.

După cum s-a dovedit anterior, ovinele nu existau în totalitate, în realitate, acestea fiind înregistrate de medicul veterinar B., în exploataţia fermierului, doar scriptic.

În anul 2011, la exploataţia inculpatului A. a fost dispus un control, fiind desemnaţi în acest sens, funcţionari din cadrul APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi, respectiv inculpaţii D. şi C., care au întocmit procesul-verbal de control la faţa locului nr. x/02.08.2011 în care au consemnat, în fals, că au identificat pe baza crotaliilor simple în urma controlului la faţa locului un număr de 1.503 ovine ce fac parte din lista cu cele 1.535 ovine pentru care inculpatul A. a solicitat obţinerea subvenţiei.

Pe baza cererii de subvenţie care cuprindea menţiuni nereale privind locaţia în care fermierul şi-a ţinut oile în perioda de retenţie, a procesului-verbal de verificare în teren întocmit de către inculpaţii D. şi C., a înregistrărilor efectuate de medicul veterinar B., ce a introdus în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE) date nereale cu privire la numărul animalelor aflate în exploataţia inculpatului A., APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi a emis decizia de plată nr. x/16.12.2011 pentru suma de 60.120 RON către inculpatul A., sumă obţinută ilegal deoarece inculpatul nu deţinea efectivul de animale care îl făcea eligibil pentru plată, lipsind mai mult de jumătate din efectiv.

În anul următor, la data de 15.05.2012, inculpatul A. a formulat o nouă cerere pentru obţinerea subvenţiei pe cap de animal şi a declarat că deţine 1.513 oi femele care au împlinit vârsta de minim un an. În cererea de subvenţie inculpatul A. a declarat sediul exploataţiei ca fiind în localitatea Isverna, judeţul Mehedinţi şi domiciliul său ca fiind localitatea Isverna, judeţul Mehedinţi, iar animalele declarate se găsesc la adresa x acasă, pe raza localităţii Isverna, judeţul Mehedinţi până la data de 20.08.2012, deşi la APIA Caraş Severin declarase că acestea s-ar afla în zona Rîu-Şes.

Ulterior, în anul 2012, pentru efectuarea controlului APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi i-a desemnat pe inculpaţii F. şi E.. Controlul a fost efectuat în data de 29.07.2012 în locaţia Poiana Beletina, iar în urma controlului funcţionarii au consemnat faptul că au identificat un număr de 1.475 de capete ovine, însă aceste menţiuni privind numărul oilor identificate la control sunt false, iar inculpatul A. nu a deţinut întregul efectiv, aşa cum a fost acesta consemnat de către cei doi inculpaţi în procesul-verbal de control.

Pe baza acestor menţiuni nereale cu privire la numărul animalelor aflate în exploataţia inculpatului A., a fost emisă la data de 15.10.2012 decizia nr. D004680 de către APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi prin care s-a stabilit la plată suma de 60.180 RON, pentru cele 1.470 de ovine, sumă obţinută în mod nelegal.

Ulterior, la data de 09.04.2013, inculpatul A. a formulat o nouă cerere pentru obţinerea subvenţiei pe cap de animal şi a declarat că deţine 1.453 oi femele care au împlinit vârsta de 1 an până la data de 31.03.2013 şi care, pe perioada de retenţie, se găsesc la adresa acestuia, în localitatea Isverna, jud. Mehedinţi, deşi după cum s-a arătat anterior aceste menţiuni sunt contradictorii celor din cererile de subvenţie depuse la APIA Caraş Severin.

La data de 09.01.2014, având în vedere menţiunile false din cererea de subvenţie a fost emisă decizia nr. D150494 prin care s-a stabilit ca inculpatul A. să primească sprijin pentru cele 1.453 oi în sumă de 55.549,93 RON, sumă de bani obţinută nelegal.

În acelaşi mod, la data de 04.06.2014, inculpatul A. a formulat cererea unică de plată pentru anul 2014, prin care a solicitat sprijin pentru un număr de 1.747 oi, precizând că le va ţine pe perioada de retenţie la sediul exploataţiei, localitatea Isverna, jud. Mehedinţi, deşi la APIA Caraş Severin declarase în acelaşi an că deţine 2.700 oi, care s-ar afla pe terenul arendat de la Primăria comunei Zăvoi.

Contrar celor relatate, din probe a rezultat că inculpatul nu a deţinut, pe raza localităţii Isverna efectivul de animale indicat în cererea de subvenţie .

În anul 2014, APIA - Centrul judeţean Mehedinţi i-a desemnat, pentru efectuarea controlului, pe funcţionarii D. şi G. care au întocmit la data de 18.09.2014 procesul-verbal de efectuare a controlului fizic în teren (raportul de control) prin care au atestat nereal că la data efectuării controlului, respectiv 18.09.2014 au fost identificate în exploataţia fermierului un număr de 1.675 ovine dintre cele indicate în lista de subvenţie şi înregistrate în RNE de medicul veterinar împuternicit al exploataţiei.

Pe baza cererii de subvenţie în care au fost inserate menţiuni false inculpatul A. a fost declarat eligibil, iar la data de 29 martie 2015 APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi a emis decizia de plată nr. x în sumă de 44.602,27 RON, sumă obţinută nelegal de inculpat.

Referitor la obligatia de a tine animalele în locaţia declarată, s-a constatat că în fiecare an inculpatul a semnat cererile de subvenţie ce cuprindeau angajamente şi declaraţii, iar din cuprinsul acestora reiese cu claritate obligaţia celui care solicita fonduri nerambursabile de a ţine animalele la adresa indicată în cererea de subvenţie pe perioada de retenţie şi de a anunţa APIA în 10 zile despre orice schimbare a datelor din formularul de cerere, lucru pe care însă inculpatul nu l-a făcut.

Ca atare au fost apreciate ca fiind corecte statuările instanţei de fond potrivit căreia în cuprinsul proceselor-verbale de control au fost inserate date nereale, fiind imposibilă verificarea într-o singură zi a unui efectiv atât de mare de ovine.

Cu privire la funcţionarii APIA care au efectuat controalele în perioada 2011-2013, Curtea a reţinut că faptele reţinute în sarcina acestora s-au prescris, iar, inculpaţii nu au solicitat continuarea procesului penal, motiv pentru care în cauză, s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Referitor la procesul-verbal de control în teren întocmit de inculpaţii D. şi G., la data de 18.09.2014, Curtea a arătat, în acord cu judecătorul fondului, că acesta conţine menţiuni nereale, aspect care rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, raportul privind exploataţia inculpatului A. a fost generat în 17.09.2014 şi în cuprinsul acestuia inculpaţii G. şi D. au atestat că: fermierul a fost notificat telefonic de către D. la 17.09.2014, că respectivul control fizic s-a făcut la 18.09.2014, iar cu acea ocazie au identificat 1675 ovine dintre cele solicitate pentru subvenţie.

La această dată însă cei doi nu s-au prezentat la niciun control în localitatea Isverna jud. Mehedinţi, D. fiind prezent la 18.09.2014, în localitatea Punghina, jud. Mehedinţi, unde a efectuat împreună cu martora HH. un control la S.C. II. S.R.L., după cum rezultă din declaraţiile martorelor JJ. administrator al acestei societăţi, HH. şi din cuprinsul procesului-verbal de control întocmit la acea dată.

Cei doi inculpaţi au arătat că, în realitate, controlul la exploataţia inculpatului A. s-a efectuat în datele de 13-14 septembrie 2014, însă din eroare cel care a scris raportul de control, respectiv D. a consemnat greşit data de 18.09.2014, în cuprinsul acestuia, susţineri care nu au fost însuşite de instanţă, în condiţiile în care, chiar şi în situaţia în care inculpaţii ar fi făcut controlul fizic în datele de 13 şi 14.09.2014, nu se poate explica împrejurarea că au reuşit să facă compararea crotaliilor găsite cu cele din raportul de control şi din RNE într-o singură zi, dacă aceste înscrisuri au fost generate în 17.09.2014, iar raportul a fost terminat şi semnat, inclusiv de fermier la 18.09.2014.

Aceasta, în condiţiile în care cei doi inculpaţi au declarat că au lucrat la acel raport la birou, de luni până joi - 18.09.2014.

În acelaşi sens, Curtea a apreciat ca nefiind credibile nici afirmaţiile inculpaţilor potrivit cărora, din eroare, au înscris în raport data de 18.09.2014 ca fiind aceea a efectuării controlului, întrucât, tot în cuprinsul acestui document au atestat că D. l-a notificat telefonic pe A. în data de 17.09.2014, ora 10:05.

Pe de altă parte, deşi plecau în interes de seviciu şi erau în zile nelucrătoare, inculpaţii D. şi G. nu au avut ordine de deplasare, aspect total neplauzibil.

Aspectele reţinute anterior au fost confirmate de declaraţia martorei KK. care a învederat că a stat de vorbă cu inculpatul G. după ce se zvonise că sunt nereguli cu controlul efectuat la inculpatul A., iar acesta i-a spus că nu va semna raportul, întrucât nu a participat la verificări, dar LL. îi solicită să-l semneze. Ulterior, după ce s-a primit adresă oficială în acest sens, inculpatul şi-a schimbat atitudinea şi i-a spus că va semna raportul deoarece a fost la control.

Cu privire la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. de art. 306 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei B., Curtea a reţinut că, deşi de la data epuizării acesteia şi până la data soluţionării cauzei s-a împlinit termenul de prescripţie generală de 8 ani închisoare, inculpata a solicitat continuarea procesului penal.

Astfel analizând probele administrate în cauză, Curtea a constatat că inculpata, în calitatea de medic veterinar la AA. avea ca şi obligaţii profesionale să efectueze vaccinurile obligatorii la ovinele pe care le avea înregistrate la cabinetul veterinar, vaccinuri care se efectuează anual şi sunt obligatorii.

După cum s-a arătat anterior, inculpata B. cunoştea faptul că inculpatul A. nu deţine tot efectivul de animale înscris în exploataţie, însă cu toate acestea, a întocmit documente din care rezulta că a efectuat în exploataţia acestuia vaccinurile obligatorii contra antraxului şi le-a supus decontării la DSVSA-Mehedinţi.

Astfel, vaccinarea era gratuită, iar costul acestei acţiuni este suportat din bugetul de stat în cadrul Programului strategic al acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi radicarea bolilor la animale, a celor transmisibe de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, bovinelor şi caprinelor, a acţiunilor prevăzute în programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor maximale aferente acestora, iar contravaloarea vaccinului se suportă din bugetul ANSVSA.

Faptul că inculpata B. a obţinut în mod nelegal aceste sume de bani rezultă cu evidenţă din documentele aflate la dosar, respectiv: adresa nr. x/16.06.2016 emisă de A.N.S.V.S.A. Bucureşti şi din procesele-verbale de comparare a crotaliilor întocmite la data de 14.06.2016, 21.06.2016, 24.06.2016.

Din cuprinsul proceselor-verbale aflate la dosar rezultă că cea mai mare parte a ovinelor declarate ca fiind vaccinate de către inculpată au făcut parte dintre ovinele înscrise în formularele de transfer către S.C. GG. S.R.L. şi respectiv S.C. FF. S.R.L., ovine despre care s-a reţinut că, în realitate, nu au fost deţinute de către inculpatul A..

Prin urmare, probatoriul administrat a relevat faptul că inculpata B. a decontat, în mod fraudulos, sume de bani din bugetul de stat, respectiv din bugetul ANSVSA pentru vaccinări şi servicii în exploataţie care, în realitate nu s-a desfăşurat în ceea ce priveşte toate animalele consemnate în tabelele de vaccinare şi de inspecţii.

Având în vedere însă că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, Curtea a dispus încetarea procesului penal cu privire la această infracţiune.

Cu privire la la infracţiunile de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen. reţinute în sarcina inculpatului A., Curtea a reţinut că, de la data săvârşirii acestora şi până în prezent, s-a împlinit termenul de prescripţie generală de 5 ani închisoare, însă inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.

Astfel, în perioada 2011-2014, inculpatul A., a avut calitatea de Primar al Oraşului Baia de Aramă şi, în această calitate, avea obligaţia de a completa şi de a depune declaraţie de avere în care trebuia să menţioneze bunurile mobile şi imobile deţinute împreună cu familia sa potrivit dispoziţiilor legale. Depunerea declaraţiilor de avere se făcea anual, cel mai târziu până la data de 15 iunie.

Potrivit înscrisurile aflate la dosar, Curtea a reţinut că în declaraţiile de avere aferente anilor 2012 şi 2013 completate la datele de 01.06.2013 şi, respectiv 01.06.2014 inculpatul A. a omis să declare mai multe bunuri imobile importante, al căror proprietar devenise de scurtă vreme, respectiv:

- suprafaţa de 83.000 mp situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 18.03.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a O.C.P.I. Mehedinţi din data de 27.03.2013,

- suprafaţa de 1.500 mp teren situat în oraşul Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 20.03.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 27.03.2013;

- teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp, situat în comuna Balta din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a OCPI Mehedinţi din data de 3.06.2013;

- teren extravilan în suprafaţă de 30.000 mp, situat în comuna Bala din judeţul Mehedinţi, dobândit în data de 23.05.2013 şi înscris în Cartea Funciară nr. x a O.C.P.I. Mehedinţi din data de 4.06.2013;

Cu privire la omisiunea declarării acestor bunuri mobile, au fost înlăturate în mod corect apărările inculpatului, având în vedere suprafeţele mari de teren dobândite şi faptul că tranzacţiile s-au făcut în anul 2013, cu puţin înainte de întocmirea declaraţiei de avere din data de 01.06.2013.

Apărările inculpatului au fost apreciate de Curte ca fiind întemeiate cu privire la omisiunea inserării în declaraţia de avere din 05.06.2011 a sumei de 3.760 RON, sumă ce a primit-o inculpatul ca urmare a solicitării sprijinului pe cap de 94 ovine în anul 2010 conform Deciziei nr. DO37006/15.12.2010, având în vedere că această sumă a fost încasată efectiv în anul 2011 cu ordinele de plată nr. x/25.01.2011, nr. x/10.02.2011 şi nr. x/13.04.2011, după cum rezultă şi din expertiza fiscal contabilă întocmită în cauză.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora declaraţiile de avere se întocmesc pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul veniturilor, respectiv situaţia la data declarării pentru celelalte capitole din declaraţie, Curtea a dispus, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 15.06.2011), fapta nefiind prevăzută de legea penală, iar, cu privire la infracţiunile prev. de art. 326 alin. (1), comise la datele de 01.06.2013 şi, respectiv 01.06.2014, a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18¹alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea a pedepsele aplicate de către instanţa de fond sunt într-un cuantum suficient, îndreptat spre minimul prevăzut de normele de incriminare, care reflectă pericolul social concret al faptelor comise de inculpat şi ţinând cont de circumstanţele personale ale acestuia, motiv pentru care apelurile declarate de Parchet şi de inculpat sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Prin urmare, Curtea a menţinut pedepsele aplicate de judecătorul fondului şi a recontopit pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv art. 306 alin 1 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 196 din 07 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 953 din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare, în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte modalitata de executare a pedepsei, în acord cu prima instanţă, Curtea a reţinut că se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante, având în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului, gravitatea faptelor săvârşite, impunându-se o ripostă fermă si măsuri adecvate pentru combatere, iar pedepsele aplicate în astfel de cazuri prin cuantumul şi modalitatea de executare trebuie să fie suficiente pentru a-şi atinge scopul preventiv, ca mijloc de reeducare dar şi ca măsură de constrângere.

În legătură cu individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. respectiv art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea, ţinând cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, urmările produse, prejudiciul însemnat produs, lipsa obţinerii unui folos material pentru sine, faptul că iniţiativa comiterii infracţiunilor a aparţinut inculpatului A., durata însemnată de timp scursă de la data epuizării activităţilor infracţionale, persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, dar care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., raportat la contribuţia relativ redusă la producerea prejudiciului în prezenta cauză, faptul că nu a obţinut niciun beneficiu material.

Prin urmare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., instanţa de control judiciar a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale), şi respectiv la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale)

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, fiind dispusă, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, cu menţinerea pedepselor complementare şi accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D. şi G. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., Curtea a apreciat ca fiind corect stabilite pedepsele aplicate inculpaţilor.

De asemenea, Curtea a considerat că aplicarea pedepselor este suficientă în cazul inculpaţilor D. şi G. şi chiar fără executarea pedepselor, inculpaţii nu vor mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei acestora pentru o perioadă determinată, motiv pentru care a fost dispusă, respectiv menţinută suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate celor doi inculpaţi pe durata termenelor de încercare de 3 ani.

Totodată, au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., apreciind că, raportat la intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptelor, contribuţia redusă la comiterea faptelor de către inculpatul A., nu se impune aplicarea şi a pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen., apelul Parchetului fiind neîntemeiat cu privire la acest aspect.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile, Curtea a apreciat apelul declarat de partea civilă ca fiind întemeiat.

În acest sens, contrar susţinerilor instanţei de fond, Curtea a reţinut că, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru aceea că, în perioada 2009-2014, a solicitat sprijin pe suprafaţa în cadrul PNDR-SAPS şi Agro-mediu (Măsura 214 şi 211) de la APIA - Caraş - Severin, în perioada 2009-2014, depunând declaraţii false şi documente false, ce au fost considerate ca fiind esenţiale pentru a fi declarat eligibil, obţinând în mod injust sprijin pe suprafaţă din Fondul European de Garantare Agricolă(FEGA) şi totodată, inculpatul a formulat declaraţii false şi a folosi documente false la APIA Mehedinţi pe baza cărora a solicitat şi obţinut sprijin pe cap de animal/ovine în perioada 2011-2014, însă, prejudiciul exact reţinut este cel stabilit de expertiza dispusă în cursul cercetării judecătoreşti, nefiind vorba în cauză de o extindere a obiectului judecăţii.

Pentru aceste motive, Curtea a majorat cuantumul daunelor materiale la care inculpatul A. a fost obligat către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de la suma de 4.894.847,05 RON, la suma de 5.266.516,97 RON.

De asemenea, a majorat cuantumul daunelor materiale la care inculpata B. a fost obligat către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de la suma de 3.985.916,47 RON, la suma de 4.357.586,39 RON.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat, în termen legal, recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii B., G. şi A., respectiv inculpatul D..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii H. şi J. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea - credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-a obţinut pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale) - inculpatul H., respectiv complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea - credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. - inculpata persoană juridică S.C. J. S.R.L., prin raportare la împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.

În acest sens, s-a învederat că, instanţa de apel a aplicat în cauză Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale privind prescripţia răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă, fără a avea în vedere că, în cazul prescripţiei răspunderii penale, Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (297/2018 şi 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

În consecinţă, pentru respectarea acestui principiu, s-a apreciat că, în condiţiile în care, infracţiunea ce face obiectul cauzei este una dintre infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, în cauză, nu se impunea încetarea procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripţie, întrucât, dând prevalenţă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspectului/inculpatului şi să constate că termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit în cauză, faţă de inculpaţii H. şi S.C. J. S.R.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor anterior menţionate.

Inculpaţii B., G. şi A., prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., au arătat că, la data pronunţării deciziei instanţei de apel termenul general de prescripţie a răspunderii penale era deja împlinit.

Sub acest aspect, s-a arătat că, instanţa de apel a reţinut că ziua de la care a început să curgă termenul general de prescripţie a răspunderii penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., este 29.03.2015, respectiv data emiterii Deciziei nr. DM001116/2015 de plată, în valoare de 44.602,27 RON.

Prin urmare, s-a apreciat, de către apărare că, la data de 28.03.2023 (data pronunţării deciziei în apel), se împlinise termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., cu privire la infracţiunea anterior menţionată, şi, pe cale de consecinţă, se impunea încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., atât pentru autor (inculpatul A.), cât şi pentru participanţi (inculpaţii B. şi G.) este reprezentat de data emiterii Deciziei de plată nr. x/2015, respectiv 29.03.2015, în contextul în care, nu au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 5 din 11.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii referitoare la aplicarea şi interpretarea art. 174 raportat la art. 154 alin. (2) teza I C. pen.

Astfel, s-a subliniat că, în speţă, după momentul depunerii înscrisurilor de către inculpatul A. la APIA Mehedinţi (2014) şi după data depunerii de către recurenţii-inculpaţi D. şi MM. a documentelor privind controlul efectuat, respectiv data de 18.09.2014, faptele comise au căpătat relevanţă penală, respectiv, conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen. a fost întregit, de la acest moment putându-se angaja răspunderea penală a autorului şi a complicilor.

Prin urmare, s-a arătat că, la data de 18.09.2014, au fost îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii tentate, iar, de la acest moment începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, chiar dacă producerea pagubei aferente ultimei acţiuni/inacţiuni are loc la un moment ulterior.

Aşadar, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., cursul termenului general de prescripţie a răspunderii penale, de 8 ani, începe să curgă de la data de 18.09.2014 şi s-a împlinit la data de 17.09.2021, atât pentru autor, cât şi pentru complici.

Pe cale de consecinţă, s-a arătat că, acţiunea penală, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., G. şi A., nu mai putea fi exercitată, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Referitor la situaţia inculpaţilor B. şi G., s-a arătat, suplimentar, că termenul general de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă pentru cei doi participanţi de la data săvârşirii acţiunii proprii de înlesnire sau ajutor, indiferent de data finalizării activităţii infracţionale de către autor.

În argumentare, s-a arătat că, raţionamentul instanţei de apel potrivit căruia termenul general de prescripţie se calculează în raport de data epuizării activităţii infracţionale a autorului este greşit, având în vedere că, de la comiterea primelor acte de înlesnire şi ajutor de către complice şi până la încetarea activităţii infracţionale a autorului, pot trece câţiva ani.

Pentru motivele anterior expuse, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea, în parte, a deciziei penale atacate, şi, în rejudecare, să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpaţii B., G. şi A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., raportat la împrejurările concrete ale cauzei şi conţinutul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat suspendarea deciziei penale atacate până la soluţionarea recursului în casaţie.

Totodată, recurenţii - inculpaţi, în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, au formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţia României, cu referire la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motivele invocate fiind expuse, pe larg, în cuprinsul cererii de recurs.

Inculpatul D., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen.

Astfel, subsumat cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul - inculpat a arătat că fapta reţinută în sarcina sa, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) C. pen., nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii imputate, sub aspectul legăturii de cauzalitate, componentă a laturii obiective.

În acest sens, s-a precizat că, activitatea de control desfăşurată de recurent este distinctă de folosirea de documente sau date false, inexacte ori incomplete folosite sau prezentate de inculpatul A.. Astfel, inculpatul a primit aprobările necesare acordării finanţărilor ca urmare a declaraţiilor şi documentelor false folosite la APIA Mehedinţi, şi nu ca urmare a controlului ulterior făcut de inculpat.

Prin urmare, nu există legătură de cauzalitate între controlul efectuat în teren şi obţinerea aprobărilor necesare acordării finanţărilor primite de inculpatul A., iar pentru a putea fi reţinută complicitatea recurentului la săvârşirea infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., ar fi trebuit ca activitatea de control să fie o condiţie obligatorie pentru obţinerea aprobărilor necesare acordării finanţărilor.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului D., în condiţiile în care, la data pronunţării hotărârii în apel, termenul de prescripţie a răspunderii penale era deja împlinit.

Sub acest aspect, s-a menţionat că, în mod eronat, instanţa de control judiciar a raportat termenul de prescripţie la data când inculpatul A. a primit fondurile, aceasta nefiind o acţiune a inculpatului D..

Prin urmare, în opinia apărării, termenul general de prescripţie de 8 ani trebuie calculat raportat la data de 18.09.2014, acesta fiind împlinit la data de 17.09.2022, deci, anterior pronunţării deciziei penale atacate.

Având în vedere că, la data promovării cererii de recurs în casaţie, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu prevăd şi soluţia simetrică, respectiv în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, apărarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 53 din Constituţia României.

În susţinere, s-a arătat că, greşita nedispunere a încetării procesului penal are o implicaţie majoră asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor, iar, statul are obligaţia de a crea un cadru legal şi previzibil pentru apărarea drepturilor indivizilor.

Prin încheierea din 22 iunie 2023, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - 438 C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii B., G., A. şi D. împotriva deciziei penale nr. 607 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016, dispunând, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulată de recurenţii-inculpaţi B., G. şi A., având în vedere că nu au fost identificate aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală, Înalta Curte, în temeiul art. 441 C. proc. pen., a respins cererea formulată.

La aceeaşi dată, prin încheierea din 22 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2016.1, judecătorul de filtru, a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpaţii B., G., A. şi D. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii A., B. şi G..

Prin decizia nr. 630 din 03.10.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2016.1, au fost admise recursurile formulate de inculpaţii A., B. şi G., a fost desfiinţată încheierea recurată şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

I. Cu privire la criticile formulate de inculpaţii B., G., A. şi D., circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpaţii au invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (8) C. proc. pen. cu argumentarea că, la data pronunţării deciziei instanţei de apel, termenul general de prescripţie a răspunderii penale era deja împlinit, iar, instanţa, în mod greşit, nu a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, prevăzutăde art. 306 alin. (1) C. pen., atât pentru autor (inculpatul A.), cât şi pentru ceilalţi participanţi, respectiv inculpaţii B., G. şi D..

Cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. şi, în temeiul cărora, s-ar fi pronunţat o soluţie nelegală de încetare a procesului penal.

Or, criticile indicate în cerererile de recurs în casaţie, vizează ipoteza pronunţării unor soluţii de condamnare ce se doreşte a fi reformate într-o soluţie de încetarea procesului penal, situaţie ce nu se circumscrie cazului de casare analizat (prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.).

Înalta Curte aminteşte că pe rolul Curţii Constituţionale a României se află sesizări de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanţele de trimitere apreciind că viciul de neconstituţionalitate este atras de forma de legiferare a temeiului căii de atac, legiuitorul prevăzând că doar aprecierea eronată în sensul afirmării existenţei cauzei de încetare poate declanşa calea de atac, nu şi aprecierea eronată în sensul negării existenţei cauzei de încetare.

De altfel, cu privire la acest aspect, inculpaţii au solicitat sesizarea instanţei de control constituţional, în cauză, fiind dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., G., A. şi D. subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

II. În ceea ce priveşte criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova privind pe intimaţii H. şi S.C. J. S.R.L., circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).

Astfel, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

În speţă, recurenta solicită să fie casată decizia instanţei de apel, în principal, pentru că principiul supremaţiei dreptului UE impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestuia şi să lase neaplicată orice reglementare sau practică naţională care este contrară unei dispoziţii de drept a Uniunii. Este vorba despre Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale.

Incidenţa Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În raport de problematica juridică relevată de recurentă (greşita încetare a procesului penal prin aplicarea unei decizii a ICCJ, respectiv a două decizii pronnţate de CCR) şi de argumentele prezentate (preeminenţa dreptului Uniunii faţă de dreptul intern), se impun câteva precizări:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recunoaşte, pe deplin şi fără rezerve, supremaţia dreptului Uniunii, şi, în limitele competenţelor legitime, aplică cu prevalenţă, dispoziţiile acestuia.

Astfel, instanţa supremă urmăreşte ca, prin valorificarea interpretărilor date de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (în continuare, CJUE) în deciziile pronunţate, să le asigure eficienţa practică, ţinând seama, în mod corespunzător, de domeniul de aplicare al acestora.

Preliminar analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că obiectul pe fond al cauzei îl constituie infracţiunea prev. de art. 18¹alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care face parte din Secţiunea a 4¹-a "Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene".

Astfel, ratione materiae, aceasta poate face obiectul examenului de conformitate cu interpretarea dată de CJUE în jurisprudenţa sa, cel mai recent în cauza C-107/23 din 24.07.2023. Hotărârea pronunţată în această cauză a fost generată de o sesizare cu o cerere de decizie preliminară făcută de o instanţă din România, vizând interpretarea dispoziţiilor dreptului intern care reglementează materia prescripţiei răspunderii penale, în legătură cu principiile legalităţii incriminării şi pedepsei şi regimul aplicării legii penale mai favorabile, prin prisma respectării dreptului Uniunii, a art. 325 alin. (1) din TFUE, art. 49 alin. (1) din Cartă, art. 2 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (par. 73-74 din Hotărâre).

Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie reţine că, potrivit art. 19 alin. (1) şi (3) lit. b) din TUE, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene asigură interpretarea dreptului Uniunii, respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.

Oferind reperele necesare înţelegerii procedurii prevăzută de art. 267 din TFUE, Curtea de Justiţie notează că aceasta e întemeiată pe o separare clară a funcţiilor între statele naţionale şi Curte, şi că instanţa naţională este singura competentă să constate şi să aprecieze situaţia de fapt din litigiul naţional, precum şi să interpreteze şi să aplice dreptul naţional (pct. 76 din Hotărârea C-107/23 din 24.07.2023, Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Puig Gordi şi alţii, C-158/21, EU:C:57, pct. 61, Hotărârea din 21 martei 2023, Mercedes-Benz Group, C-100/21, EU:C:2023:229, pct. 59).

Aşadar, CJUE furnizează elemente de interpretare a dreptului Uniunii, în coordonatele fixate de instanţa de trimitere, necesare pentru soluţionarea litigiului asupra căruia urmează să se pronunţe (pct. 23 din Hotărârea din 5 decembrie 2017, Cauza C-42/17, Marea Cameră; Hotărârea din 5 iulie 2016, Ognyanov, C-614/14, EU:C:2016:514, pct. 16), în cazul infracţiunilor de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Raportând datele obiectului cauzei pe fond la limitele trasate prin interpretarea făcută de CJUE în Hotărârea C-107/23 din 24.07.2023, se constată că prezintă relevanţă, în special, punctele 95-138 din Hotărâre, din secţiunea "obligaţiile ce revin instanţelor". În esenţă, sunt reamintite principii şi orientări din jurisprudenţa anterioară, cu accent pe:

- obligaţia de a interpreta reglementările naţionale conform dreptului Uniunii şi de a lăsa neaplicate, la nevoie, dispoziţii sau practici naţionale contrare acestuia în cazul fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale UE -pct. 95,97,98,99 (aspect cu care ICCJ este, în principiu, în acord, însă în limitele ce vor fi arătate);

- efectul direct al art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF -pct. 96 (aspect de necontestat).

În egală măsură şi consecventă jurisprudenţei anterioare, Curtea de la Luxemburg pune accent pe obligaţia instanţelor de a verifica dacă, lăsând neaplicate decizii sau practici naţionale, drepturile fundamentale se mai bucură de protecţie, aşa cum cere Carta şi principiile de bază ale dreptului Uniunii -pct. 100-101 (aspect cu care, de asemenea, ICCJ este în acord).

CJUE prezintă, apoi, interpretarea făcută de instanţa de trimitere principiilor legalităţii infracţiunilor şi pedepselor şi a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile şi concluzionează că efectele unei decizii a Curţii Constituţionale se limitează la perioada ulterioară publicării ei în Monitorul oficial (pct. 122), iar instanţele naţionale ar fi obligate "să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile ce permite punerea in discuţie a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare".

Din cuprinsul considerentelor Hotărârii CJUE, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că informaţiile şi explicaţiile instanţei de trimitere conţin omisiuni şi informaţii neconforme ce influenţează, în ansamblu, procesul de interpretare pe componenta efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, a interdicţiei retroactivării/ultraactivării unei legi penale mai severe, a respectării principiului legalităţii incriminării şi pedepsei (pct. 102, 111, 119, 121, 122).

Informaţiile şi explicaţiile instanţei de trimitere neconforme

În procesul de evaluare a conformităţii normelor cu dreptul Uniunii, folosind informaţiile şi explicaţiile instanţei de trimitere, CJUE reţine următoarele:

"Contrar standardului naţional de protecţie referitor la previzibilitatea legii penale, care, potrivit instanţei de trimitere, se limitează la neutralizarea efectului de întrerupere al actelor de procedură efectuate în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, şi 30 mai 2022, data intrării în vigoare a O.U.G nr. 71/2002, standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) ar permite, cel puţin în anumite cazuri, neutralizarea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate chiar şi înainte de 25 iunie 2018, dar după intrarea în vigoare a C. pen. la 1 februarie 2014, respectiv pentru o perioadă mai mare de patru ani" (pct. 122).

Totodată, în acelaşi context argumentativ, vorbind despre standardul naţional de protecţie al drepturilor fundamentale şi folosind informaţiile şi interpretările oferite de instanţa de trimitere, CJUE conchide [folosind sintagma "În consecinţă..."] că instanţele naţionale nu pot, ca în cazul infracţiunilor de fraudă gravă ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, să aplice standardul de protecţie referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile (lex mitior) pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale (pct. 124 din Hotărâre).

Înalta Curte constată, astfel, că sub trei aspecte (cel puţin) informaţiile şi explicaţiile instanţei de trimitere sunt incomplete sau neconforme:

1) -explicaţiile vizând efectele pe care le produce o decizie de neconstituţionalitate în dreptul intern (pct. 105-106, 113 din cererea de hotărâre preliminară);

2) -oferirea unei interpretări proprii, izolate şi contrară jurisprudenţei obligatorii a ICCJ (Decizia 67/2022) şi CCR prin care neagă natura şi regimul juridic al situaţiei analizate, ca fiind o succesiune de legi penale în timp, cu incidenţa inerentă a legii penale mai favorabile (pct. 95-96, 105, 121 din cererea de hotărâre preliminară);

3) -omisiunea de a furniza toate elementele ce configurează natura şi regimul normelor care reglementează legalitatea incriminării şi pedepselor în dreptul nostru. Pe cale de consecinţă, Hotărârea CJUE nu se referă la standardul de protecţie circumscris interdicţiei aplicării retroactive/ultraactive a legii penale mai severe, principii esenţiale atât în dreptul Uniunii cât şi în jurisprudenţa CEDO.

În primul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în ceea ce priveşte deciziile Curţii Constituţionale, efectele acestora se aplică nu doar în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea în Monitorul oficial, (facta futura), aşa cum a explicat instanţa de trimitere, ci şi situaţiilor juridice pendinte şi, în mod excepţional, unor situaţii care au devenit facta praeterita, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie şi a jurisprudenţei dezvoltate pe marginea acestuia de către Curtea Constituţională (Decizia nr. 847 din iulie 2008, Decizia nr. 26 din 3 martie 2016).

Astfel, Curtea Constituţională a stabilit că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor (Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 605 din 14 august 2008).

Rezultă, cu evidenţă, că o normă juridică care a fost declarată neconstituţională s-a bucurat doar anterior de prezumţia de conformitate cu Constituţia, ulterior unui astfel de moment, însă, respectiva normă nemaiputând fi valorificată juridic în niciun fel, deoarece ar conduce la consfinţirea ultraactivităţii acesteia, contrar oricărei prevederi legale.

În consecinţă, orice cauză în care este incidentă o decizie a Curţii Constituţionale admisă este considerată pendinte până la finalizarea procesului penal. În acest sens, Curtea Constituţională a subliniat că excepţia de neconstituţionalitate nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, (deci unor situaţii viitoare ipotetice), întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret.

Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă, Curtea a reţinut că aplicarea pentru viitor a efectelor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte - facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita. În aceste condiţii, Curtea a mai reţinut că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia (cauze pendinte), în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanţă este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes (Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 525 din 2 august 2007; Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 74 din 31 ianuarie 2007; Decizia 126 din 3 martie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11 martie 2016).

Or, din această perspectivă, interpretarea furnizată de către instanţa de trimitere cu privire la întinderea duratei neutralizării efectului de întrerupere al actelor de procedură, potrivit interpretării constituţionale tradiţionale din dreptul intern, şi legătura directă a acesteia cu standardul naţional de protecţie referitor la previzibilitatea legii penale este echivocă şi, prin urmare, neconformă.

În al doilea rând, informaţiile neconforme oferite de instanţa de trimitere cu privire la calificarea normelor care reglementează legalitatea incriminării şi legalitatea sancţiunilor penale, activitatea legii penale şi a principiilor adiacente, a condus şi la ignorarea efectului aplicării ultraactive/retroactive a legii penale mai severe, principii de bază ale dreptului Uniunii şi jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului (în continuare, CtEDO).

Interdicţia aplicării retroactive a legii penale mai severe în procesul penal, în cazul unei succesiuni de legi penale în timp

Art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 1, 2 şi 5 din C. pen., interzic retroactivitatea unei legi penale mai severe. Acest principiu este unul fundamental, fiind prevăzut atât în dreptul intern, cât şi în Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (în art. 7), şi Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (art. 49), documente care interzic aplicarea retroactivă a legii penale mai severe. Conceptul este unul esenţial, adiacent principiului legalităţii incriminării şi sancţiunilor penale, indisolubil legat de statul de drept. Acesta din urmă este, la rândul său, valoare primară pe care se întemeiază Uniunea (art. 2 TUE).

Printre efectele anihilării Deciziilor Curţii Constituţionale şi a Deciziei nr. 67/2022 a ICCJ ar fi ultraactivitatea legii penale, respectiv a art. 155 alin. (1) C. pen. în configurarea anterioară scoaterii lui din fondul normativ, sau aplicarea retroactivă a aceloraşi prevederi pentru perioada anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022, în forma actuală a textului.

Stabilind că prevederile iniţiale ale art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, Curtea Constituţională a consfinţit dispariţia totală a acestuia din ordinea juridică internă. Altfel spus, între data de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul oficial a Deciziei nr. 297 a CCR) şi 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) nu a mai existat niciun caz de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale.

În continuare, în scopul de a acoperi acest vid, prin O.U.G. nr. 71/2022 a fost modificat C. pen., şi în cuprinsul art. 155 alin. (1) a fost reglementată, în conţinut, instituţia întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Norma astfel modificată începând cu 30 mai 2022 conţine dispoziţii mai severe, deoarece până la această dată nu exista niciun caz de întrerupere al termenului prescripţiei răspunderii penale, pe când, în noua configurare juridică, cursul acesteia se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Drept urmare, cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale în condiţiile O.U.G. nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022. Acestea nu pot fi aplicate retroactiv în cauzele pendinte, întrucât nu au natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotrivă.

În jurisprudenţa CJUE se reţine că "acest principiu fundamental al dreptului Uniunii [principiul securităţii juridice] impune, pe de o parte, ca normele de drept să fie clare şi precise şi, pe de altă parte, ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justiţiabili, mai ales atunci când ele pot produce consecinţe defavorabile. Principiul menţionat constituie un element esenţial al statului de drept, care este identificat la articolul 2 TUE atât ca valoare fondatoare a Uniunii, cât şi ca valoare comună statelor membre (pct. 114 din Hotărâre, precum şi Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C-72/15, EU:C:2017:236, punctele 161 şi 162, precum şi Hotărârea din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul şi Consiliul, C-156/21, EU:C:2022:97, punctele 136 şi 223).

În Cauza C42/17 ("Taricco 2"), CJUE a reţinut că "principiul neretroactivităţii legii penale se opune în special ca o instanţă să poată, în cursul unei proceduri penale, fie să sancţioneze penal un comportament care nu este interzis de o normă naţională adoptată înainte de săvârşirea infracţiunii imputate, fie să agraveze regimul răspunderii penale a celor care au făcut obiectul unei astfel de proceduri". Prin aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a nu aplica dispoziţiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescripţiei (obligaţie stabilită anterior de Curte în "Taricco 1") se aduce atingere principiului legalităţii incriminării, astfel încât "acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicării acestor dispoziţii, sancţiuni pe care, după toate probabilităţile, le-ar fi evitat dacă respectivele dispoziţii ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele menţionate ar putea fi supuse în mod retroactiv unor condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii" (pct 60).

Explicaţiile cu privire la Cartă [articolul 52 alin. (3)] confirmă că dreptul recunoscut la articolul 49 vizând protecţia drepturilor fundamentale, are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare precum cel garantat de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Art. 7 din CEDO interzice, în mod absolut, aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când se face în dezavantajul persoanei în cauză. Orice condamnare şi pedeapsă aplicată unei persoane trebuie să aibă o bază legală, aceasta fiind expresia principiului "nicio pedeapsă fără lege" (Del Rio Prada împotriva Spaniei, Marea Cameră, pct. 116; Kokkinakis impotriva Greciei, pct. 52).

Principiul neretroactivităţii legii penale mai severe se aplică atât dispoziţiilor care definesc infracţiunile (Vasiliuskas împotriva Lituaniei, MC, pct. 165-166) cât şi celor care stabilesc pedepsele (Jamil împotriva Franţei, pct,.34-36; M împotriva Germaniei, pct. 123, 135-137; Gurguchiani împotriva Spaniei, pct. 32-44).

Obligaţia de a aplica, dintre mai multe norme penale, pe cea ale cărei dispoziţii sunt mai favorabile persoanei acuzate, constituie o clarificare a normelor referitoare la succesiunea legilor penale, care este conformă cu un alt element esenţial al articolului 7 [din CEDO], şi anume previzibilitatea sancţiunilor (Hotărârea Scoppola împotriva Italiei, par 108).

Aplicarea unei pedepse mai severe pentru simplul motiv că aceasta era prevăzută la momentul săvârşirii infracţiunii ar determina o aplicare în detrimentul persoanei acuzate a normelor care guvernează succesiunea legilor penale în timp. Aceasta ar echivala cu ignorarea oricărei modificări legislative favorabile persoanei acuzate, intervenită înainte de hotărâre, şi cu continuarea aplicării unor pedepse pe care statul şi colectivitatea pe care o reprezintă le consideră în prezent excesive (ibidem).

Într-o altă cauză, Curtea de la Strasbourg a constatat, de asemenea, că a fost încălcat art. 7 din Convenţie întrucât aplicarea retroactivă a Codului [penal] din 2003 [în raport de codul anterior din anul 1976] a fost în detrimentul reclamanţilor în ceea ce priveşte impunerea pedepselor, astfel încât nu se poate afirma că aceştia au beneficiat de garanţii efective împotriva impunerii unei pedepse mai severe" (Hotărârea din 18 iulie 2013, Maktouf şi Damjanovic împotriva Bosniei şi Herţegovina, par 70).

Calificarea normelor şi a regimului acestora are incidenţă directă asupra legalităţii infracţiunilor şi pedepselor

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fundamentat Decizia nr. 67/2022, în principal, pe principiul legalităţii incriminării, consfinţind caracterul de normă de drept material celei care reglementează materia prescripţiei răspunderii penale, aşa cum este recunoscut, în mod tradiţional, în doctrină, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sau a instanţelor judecătoreşti, cu consecinţele specifice ce decurg din art. 7 CEDO, art. 49 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

Instituţia juridică a prescripţiei răspunderii penale este reglementată în Partea generală a C. pen. şi cuprinde totalitatea normelor în dispoziţiile art. 153 din C. pen. (prescripţia răspunderii penale), art. 154 din C. pen. (termenele de prescripţie a răspunderii penale), art. 155 din C. pen. (întreruperea cursului prescripţiei penale) şi art. 156 din C. pen. (suspendarea cursului prescripţiei penale). Aşadar, instituţia juridică a prescripţiei penale cuprinde domeniul de aplicare şi excepţiile de la acesta, termenele în care poate interveni şi modalitatea de calcul al acestora, întreruperea şi suspendarea cursului acestor termene şi efectele împlinirii termenului de prescripţie, fiind dispoziţii de drept material în integralitate.

Din această perspectivă, separarea regimului aplicabil actelor întreruptive de prescripţie de restul elementelor acesteia (celor dintâi atribuindu-li-se caracter de drept procesual) ar fi forţată şi nesusţinută de argumente juridice, contrară unei jurisprudenţe consolidate, cel mai recent exprimată de către instanţa supremă prin Decizia nr. 67/2022, prin care au fost explicitate efectele de drept material ale întreruperii cursului prescripţie, constând în modificarea regimului răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul poate exercita, în mod legal, dreptul de a trage la răspundere penală.

Consecinţa includerii în dreptul naţional a normelor în materia prescripţiei răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării rezidă în obligaţia autorităţilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conţinutul art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinţei ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă şi neretroactivă.

Legalitatea infracţiunilor şi a pedepselor este un principiu fundamental atât în dreptul intern, cât şi în dreptul Uniunii şi în jurisprudenţa CtEDO. Acesta implică cerinţe privind accesibilitatea şi previzibilitatea în ceea ce priveşte definirea infracţiunii şi stabilirea pedepsei (par. 104 din Hotărârea CJUE C-107/23 din 24.07.2023; cauzele CtEDO Cantoni împotriva Franţei, pct. 29, Kafkaris impotriva Cirpului, pct. 140, Del Rio Prada impotriva Spaniei, pct. 91).

În privinţa protecţiei drepturilor fundamentale, hotărârea face referire la respectarea drepturilor garantate de Cartă şi la principiile generale ale dreptului Uniunii (pct. 101 cauza C-107/23 din 24.07.2023; Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Dzivev şi alţii, C-310/16, EU:C:2019:30, pct. 33, Hotărârea din 21 dcembrie 2021, euro Box Promoton şi alţii, C-357/19, C-378/19, C-547/19 şi C-840/19, EU:C:22021:1034, pct. 204). Or, art. 52 alin. (3) din Cartă prevede în mod expres că "În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată".

Mai mult, CJUE subliniază că cerinţele de previzibilitate, precizie, neretroactivitatea legii penale constituie expresia specifică a principiului securităţii juridice, principiu fundamental al dreptului Uniunii, element esenţial al statului de drept care este identificat la art. 2 TUE atât ca valoare fondatoare a Uninii, cât şi ca valoare comună statelor membre (pct. 114 cauza C-107/23 din 24.07.2023, Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C-72/15, EU:C.2017:236, pct. 161-162, Hot din 16 februarie 2022, Ungaria/Parlamentul şi Consiliul, C-156/21, EU:C:2022:97, pct. 136 şi 223).

Dreptul justiţiabilului de a putea şti în ce condiţii se poate angaja răspunderea sa penală şi ce sancţiune riscă, a fost circumscris condiţiei previzibilităţii legii penale, în jurisprudenţa instanţelor europene.

Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor (cauza Kafkaris împ. Ciprului, pct. 141).

CtEDO sancţionează interpretarea extensivă sau prin analogie a legii penale în defavoarea inculpatului. Orice condamnare şi pedeapsă aplicată unei persoane trebuie să aibă o bază legală, aseasta fiind expresia principiului "nicio pedeapsă fără lege" [Del Rio Prada împotriva Spaniei (Marea Cameră), pct. 116; Kokkinakis impotriva Greciei, pct. 52].

Subliniind importanţa ca normele de drept să fie clare şi precise, iar aplicarea lor să fie previzibilă, mai ales atunci când ele pot produce consecinţe defavorabile, CJUE afirmă că aceste cerinţe constituie o expresie specifică a principiului securităţii juridice (par. 114).

Obligaţia de a garanta recuperarea eficientă a resurselor proprii ale Uniunii nu poate exonera o instanţă de a asigura respectarea drepturilor fundamentale garantate de Cartă, atunci când se pune problema unor infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, deoarece dispoziţiile Cartei nu au o valoare inferioară celei a art. 325 alin. (1) din TFUE (Hotărârea Kolev, punctele 68 şi 71, Hotărârea Dzivev, punctul 33, şi Hotărârea Euro Box Promotion, punctul 204).

În cauza pendinte, dreptul fundamental este cel prevăzut de art. 49 alin. (1) din Cartă (teză ultimă), care interzice atât ultraactivitatea unei legi care a ieşit din fondul activ şi care este mai severă (respectiv aprecierea că sunt incidente cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei ulterior datei de 25 iuie 2018 în procesele care nu s-au încheiat), cât şi aplicarea retroactivă a unei legi penale mai severe (art. 155 C. pen., în conţinutul prev. de O.U.G. nr. 71/2022).

În mod inevitabil, pentru a respecta legalitatea aplicării sancţiunilor penale în procesele în curs, este incidentă instituţia legii penale mai favorabile, care este corolarul principiului neretroactivităţii legii penale mai severe.

De altfel, principiul aplicării legii penale mai favorabile, face parte, de asemenea, din dreptul primar al Uniunii. Curtea de Justiţie arată, în jurisprudenţa sa, că aplicarea legii penale mai favorabile se întemeiază pe constatarea că legiuitorul şi-a schimbat optica "fie cu privire la calificarea penală a faptelor, fie cu privire la pedeapsa care trebuie aplicată unei infracţiuni". În Hotărârile din 7 august 2018, Clergeau şi alţii, C-115/17, EU:C:2018:651, pct. 26; din 6 octombrie 2016, Paoletti şi alţii, C-218/15, EU:C:2016:748, pct. 25 şi din 3 mai 2005, Berlusconi şi alţii, C-387/02, C-391/02 şi C-403/02, EU:C:2005:270, pct. 68 şi 69, Curtea a statuat că acest principiu decurge din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre şi, în consecinţă, trebuie să fie considerat ca făcând parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii pe care instanţa naţională trebuie să le respecte atunci când aplică dreptul naţional. Astfel, Curtea indică faptul că principiul lex mitior se aplică normelor de drept material în aceste cauze.

În continuare, trebuie analizat dacă o decizie a Curţii Constituţionale care consfinţeşte neconstituţionalitatea totală a unei norme de drept material în materie penală poate fi considerată ca încadrându-se într-o "modificare legislativă", în sensul dreptului Uniunii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că instanţa de trimitere a comunicat o altă informaţie neconformă Curţii de Justiţie.

În paragraful 39 al Hotărârii, Curtea de Justiţie a UE reţine că "potrivit instanţei de trimitere, situaţia caracterizată prin lipsa unei cauze de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală nu rezultă dintr-un act care să reflecte voinţa legiuitorului (...). Or, principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile ar fi aplicabil numai în cazul succesiunii în timp a unor legi adoptate de legiuitor".

Înalta Curte constată că intervenţia legiuitorului delegat (Guvernul României) prin O.U.G nr. 71/2022 privind modificarea C. pen., prin care reglementează instituţia întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale, dând conţinut art. 155 alin. (1) C. pen., contrazice flagrant alegaţiile instanţei de trimitere.

Aşa cum a fost menţionat anterior, efectul constatării neconstituţionalităţii art. 155 C. pen., este scoaterea definitivă a acestuia din ordinea juridică, ulterior publicării deciziei în Monitorul oficial. Acest fapt echivalează, din punct de vedere material, cu o modificare a legii, caracter consfinţit prin decizii ale Curţii Constituţionale. Astfel, instanţa de contencios constituţional statuează că odată constatată "lipsa de conformitate cu legea superioară, Constituţia, lipseşte de efecte juridice actul normativ, sancţiunea aplicată vizând exclusiv îndepărtarea actului din fondul activ al dreptului" (pct. 80, Decizia nr. 68/2017 a Curţii Constituţionale; în acelaşi sens, Decizia nr. 847 din 8 iulie 2008, pct. .73 din Deciza nr. 358/2022).

De altfel, această interpretare este conformă şi cu jurisprudenţa CtEDO în care, analizând dacă a fost respectat art. 7 din Convenţie, a analizat incidenţa unei decizii de neconstituţionalitate ca şi cum ar fi fost o modificare legislativă, deci o "succesiune a legilor în timp" (Hotărârea din 12 iulie 2016, Ruban împotriva Ucrainei (CE:ECHR:2016:0712JUD000892711, par. 41-46).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, indiferent de modalitatea de abordare a acestei problematici de drept, în cauză este inerentă analiza succesiunii de legi penale în timp, în raport de conţinutul modificat al art. 155 alin. (1) C. pen., de la momentul intrării în vigoare a noului cod şi până în prezent, urmare modificării aduse prin O.U.G. nr. 71/2022.

Drept urmare, indiferent de optica analizată şi de soluţia împărtăşită, dreptul Uniunii protejează, prin art. 49 alin. (1) din Cartă, de o interpretare arbitrară. Instanţa nu va putea anihila, sub niciun temei, respectarea principiului legalităţii incriminării şi pedepselor, şi nici a principiilor ce derivă direct din acesta, respectiv interdicţia ultraactivităţii sau retroactivităţii unei legi penale mai severe într-o cauză ce se află în curs de judecată.

Schimbarea intempestivă a jurisprudenţei consolidate ar conduce la încălcarea art. 7 din CEDO

În urma pronunţării Deciziei nr. 358/2022 de către Curtea Constituţională, instanţele judecătoreşti au pronunţat, în mod constant, soluţii de încetare a procesului penal acolo unde se împlinise termenul general de prescripţie. Aşadar, ulterior acestei date, s-a înregistrat o practică judiciară generalizată cu privire la efectul concret al acesteia. De altfel, această practică vine într-o continuitate, fără întrerupere, a jurisprudenţei naţionale privitor la modalitatea de aplicare a legii penale în caz de succesiune de legi penale în timp.

CtEDO sancţionează, din perspectiva previzibilităţii, orice interpretare în defavoarea acuzatului (in malam partem) atunci când această interpretare rezultă dintr-un riviriment imprevizibil al jurisprudenţei (Dragotoniu şi Militaru-Pridhorni împotriva României, pct. 39-48). Or, situaţia juridică pe care ar crea-o schimbarea modalităţii de evaluare şi aplicare a instituţiei succesiunii de legi penale în timp, s-ar concretiza într-o astfel de schimbare intempestivă în defavoarea acuzaţilor.

Mai mult, anihilarea prevederilor Deciziilor CCR şi ÎCCJ numai în cazul infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale UE, ar conduce la un arbitrariu fără precedent, ajungându-se în acest fel ca în unele cauze, pentru infracţiuni de altă natură decât cele de fraudă cu fonduri europene dar de aceeaşi gravitate sau chiar sporită, să se beneficieze de înlăturarea răspunderii penale, deseori în cadrul aceluiaşi proces, şi chiar în cazul aceluiaşi inculpat, atunci când există o pluralitate de infracţiuni.

Nu se poate vorbi de un risc sistemic de impunitate creat de Deciziile CCR, în condiţiile în care legislaţia naţională prevede un termen de prescripţie de 8 sau 10 ani, mult peste termenele minime prevăzute de art. 12 din Directiva PIF.

Sancţiunile penale pentru fraudele împotriva intereselor financiare ale UE sunt, fără îndoială, efective şi disuasive, ca atare. Este de necontestat că, teoretic, termenele generale de prescripţie sunt adecvate în condiţiile în care depăşesc (spre dublu) termenele propuse de Directiva europeană.

Intervalele de timp de 8 sau 10 ani sunt, chiar şi fără raportarea la termenele de prescripţie specială, suficiente pentru a asigura echilibrul dintre obligaţia pe care statul român şi-a asumat-o de a combate eficient acţiunile ilicite îndreptate împotriva intereselor financiare ale UE, pe de o parte, şi drepturile persoanei acuzate de comitere a unei astfel de infracţiuni, pe de altă parte.

Este adevărat că dreptul Uniunii impune instanţei naţionale să lase neaplicate dispoziţii legale sau practici naţionale, însă nu în orice condiţii. Un standard dublu de regim sancţionator aplicabil persoanelor care săvârşesc infracţiuni ar fi incompatibil cu principiile pe care este fundamentat statul de drept

Principiul statului de drept presupune securitate juridică, respectiv încrederea legitimă a destinatarilor în efectele dispoziţiilor legale în vigoare şi în modul lor de aplicare, astfel încât orice subiect să îşi poată determina, în mod previzibil, conduita (Decizia CCR nr. 390/2021, pct. 86).

Instanţele judecătoreşti nu pot ca, de la caz la caz, să lase neaplicate prevederi legale sau decizii obligatorii ale CCR ori ÎCCJ, după cum nu pot da valoare juridică proprie şi nici conţinut propriu-zis unor noţiuni ca "risc sistemic de impunitate", sau "fraudă gravă intereselor financiare ale UE", ori "cauze a căror complexitate impune efectuarea unor cercetări mai îndelungate de către autorităţi" dacă acestea nu au o reglementare legală, pentru că într-o asemenea situaţie s-ar deschide calea arbitrariului. Instanţele trebuie să se limiteze la conţinutul prevederilor legale, urmare transpunerii Directivei PIF prin Legea nr. 283/2020, respectiv Legea nr. 234/2022, în corpul Secţiunii a 4¹-a "Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene", din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Problematica limitelor interpretării judiciare a unor norme de incriminare se subsumează standardului privitor la previzibilitatea legii penale. Curtea de la Strasbourg vorbeşte, în jurisprudenţa sa, despre caracterul previzibil în mod rezonabil al interpretării judiciare, deoarece "Justiţiabilul trebuie să poată şti, pornind de la formularea dispoziţiei relevante şi, după caz, cu ajutorul interpretării ei de către instanţe sau beneficiind de asistenţă judiciară, ce fapte şi omisiuni angajează răspunderea sa penală şi ce pedeapsă riscă pentru acestea" (cauzele CtEDO Cantoni împotriva Franţei, pct. 29; Kafkaris impotriva Cirpului, pct. 140; Del Rio Prada impotriva Spaniei, pct. 79). Or, un astfel de standard ar fi anihilat printr-o interpretare extinsă şi imprevizibilă a legii penale în defavoarea acuzatului, ori prin analogie.

Pronunţându-se cu privire la un astfel de potenţial comportament din partea judecătorilor, CCR a conchis că "În măsura în care unele instanţe judecătoreşti lasă neaplicate din oficiu dispoziţii naţionale pe care le consideră ca fiind contrare dreptului european, în vreme ce altele aplică aceleaşi reglementări naţionale, considerându-le conforme dreptului european, standardul de previzibilitate al normei ar fi puternic afectat, ceea ce ar genera o gravă insecuritate juridică şi, implicit, încălcarea principiului statului de drept" (pct. 86 din Decizia nr. 390/2021).

Separaţia puterilor în stat (legislativă, executivă şi judecătorească) este, de asemenea, element esenţial al statului de drept, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie. Aceasta implică interdicţia pentru oricare dintre cele trei puteri de a intra în domeniul de competenţă al celeilalte. Instanţele judecătoreşti nu pot, astfel, exercita atributul de legiuitor pozitiv sau negativ.

ÎCCJ nu a înţeles, de altfel, că dreptul Uniunii ar încuraja astfel de comportamente. Cu atât mai puţin, dreptul Uniunii ar impune anihilarea unor norme din dreptul intern în orice condiţii. În Cauza C42/17 ("Taricco 2"), Curtea de Justiţie ia în considerare opinia instanţei de trimitere (din Italia) care afirmă că "nu poate defini conţinutul concret al condiţiilor în care ar trebui să lase neaplicate aceste dispoziţii, şi anume în ipoteza în care acestea ar împiedica aplicarea unor sancţiuni efective şi disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă, fără a încălca limitele impuse marjei sale de apreciere de principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor" (pct. 50).

Or, este evident că un asemenea risc evidenţiat de jurisprudenţa CJUE se regăseşte şi în cazul instanţei supreme.

Prevederile legii care guvernează activitatea instanţelor judecătoreşti şi fixează poziţia lor faţă de lege, îi limitează atribuţiile exclusiv la identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi adaptarea la faptele juridice pe care le-a stabilit" fiindu-i interzisă competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu" (pct. 44 Decizia CCR nr. 265/2014, în acelaşi sens, Decizia nr. 838/2009).

Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat este sancţionată de Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 68/2017, în cadrul căreia comportamentul neconstituţional a vizat arogarea de către reprezentanţii autorităţii judecătoreşti a atribuţiei aparţinând puterii legislative, prin depăşirea competenţelor lor legal recunoscute (pct. 120 din Decizie).

În aceleaşi coordonate, referindu-se la comportamentul în afara cadrului constituţional, CCR a statuat că interpretarea contra legem făcută de instanţe echivalează cu "a permite judecătorului să legifereze", ceea ce a fost sancţionat drept neconstituţional (pct. 55 Decizia nr. 265/2014).

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, aşa cum CJUE evidenţiază "atunci când răspunde la întrebări preliminare, revine Curţii [de Justiţie] obligaţia de a lua în considerare, în cadrul repartizării competenţelor între instanţele Uniunii şi instanţele naţionale, contextul factual şi normativ, astfel cum este definit în decizia de trimitere, în care se încadrează întrebările respective" (Hotărârea din 26 octombrie 2017, Argenta Spaarbank, C-39/16, EU:C:2017:813, pct. 38, Cauza C42/17 "Taricco 2", pct. 24), o primă concluzie care se poate trage este aceea că, în hotărârile preliminare, hotărâtor este cadrul fixat de instanţa de trimitere. Această concluzie se desprinde atât din paragraful de mai sus, cât mai ales din parcursul considerentelor Hotărârii din cauza C-107/23 din 24.07.2023. În privinţa acesteia, ÎCCJ a identificat şi analizat omisiunile şi informaţiile neconforme furnizate de către instanţa de trimitere, cu efect de distorsiune în actul inferenţial şi, pe cale de consecinţă, în interpretarea, în ansamblu, a normelor (raţionament corect din punct de vedere juridic, dar cu erori de ordin factual).

Cea de-a doua concluzie este că dreptul Uniunii nu impune instanţei naţionale să lase neaplicate Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, şi nici dispoziţii legale sau practici naţionale în orice condiţii.

Observând că, deşi CJUE vorbeşte despre posibilitatea de a da dreptului naţional o interpretare conformă dreptului Uniunii chiar prin îndepărtarea de la jurisprudenţa unei instanţe superioare, limitează, totuşi, această posibilitate la interdicţia ca acest lucru să se facă prin interpretări contra legem faţă de dreptul naţional (Hotărârea din 4 martie 2020, Telecom Italia, C-34/19, EU:C:2020:148, pct. 59 şi 60), şi Hotărârea din 4 mai 2023, ANI, C-40/21, EU:C:2023:367, pct. 71).

Cea de-a treia concluzie este în sensul că drepturile fundamentale nu pot fi mai puţin importante decât interesele financiare ale UE. Altfel spus, interesele financiare ale Uniunii nu pot fi protejate cu preţul încălcării drepturilor fundamentale, a principiilor primare din dreptul penal român şi dreptul internaţional.

Cea de-a patra concluzie este în sensul că drepturile protejate de Carta Drepturilor Fundamentale ale UE nu pot fi interpretate de către instanţa supremă într-un mod care să restrângă conţinutul acestora.

Cea de-a cincea concluzie este în sensul că ÎCCJ nu poate aplica un standard dublu de regim sancţionator persoanelor care săvârşesc infracţiuni, deoarece ar fi incompatibil cu principiile pe care este fundamentat statul de drept. De altfel, posibilitatea de a alege şi/sau combina legea pe care o preferă în caz de succesiune de legi penale în timp, îi este prohibită judecătorului, Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţională, interzicând sub sancţiune de neconstituţionalitate, crearea printr-un astfel de procedeu, a unei lex tertia.

Cea de-a şasea concluzie Standardul intern de protecţie a drepturilor fundamentale nu periclitează supremaţia, unitatea şi efectivitate dreptului Uniunii. Primul argument rezidă în identitatea valorilor protejate de CEDO, Carta DFUE, jurisprudenţa dezvoltată pe marginea acestora şi cele din dreptul intern. De asemenea, prin termenele de prescripţie prevăzute de dreptul intern (de 8 sau 10 ani), chiar fără raportarea la prescripţia specială, cât şi prin limitele de pedeapsă a închisorii prescrise de legiuitor, obiectivele prevăzute în Directiva PIF sunt protejate. Potrivit acestora, în cazul infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii, statele trebuie să prevadă niveluri de sancţiuni cu "efect de descurajare", respectiv "norme corespunzătoare referitoare la prescripţie necesar combaterii activităţilor ilegale pe seama intereselor financiare ale Uniunii", cerinţe, pe deplin, satisfăcute.

Cea de-a şaptea concluzie Chiar şi în condiţiile înlăturării răspunderii penale prin aplicarea prescripţiei generale, nu se pune problema absolvirii totale de răspundere a inculpaţilor, în condiţiile în care, în toate cazurile, este antrenată răspunderea civilă în scopul recuperării prejudiciilor. Totodată, în astfel de cauze, rămân incidente măsurile de confiscare a instrumentelor şi produsului infracţiunii sau a bunurilor rezultat al acestora, perspectivă din care nu se poate spune că interesul public este neglijat.

Cea de-a opta concluzie Instanţa supremă este ţinută ca, atunci când soluţionează cauze cu incidenţă în materia combaterii fraudei împotriva intereselor financiare ale UE, să respecte, pe deplin, dreptul Uniunii în toate componentele sale, atât din perspectiva art. 325 alin. (1) din TFUE, cât şi a respectării Cartei DFUE, care nu are o valoare inferioară. De altfel, chiar Directiva PIF subliniază, în partea introductivă care o fundamentează (pct. 28,31), că "efectul de descurajare urmărit prin aplicarea sancţiunilor penale necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale. Prezenta Directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile consacrate, în special, de Carta DFUE, cu precădere dreptul (...) la un proces echitabil, principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor".

Cea de-a noua concluzie Relativ la respectarea drepturilor fundamentale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că standardul de protecţie al aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex), atribuit dreptului intern prin Hotărârea C-107/23 din 24.07.2023, este, în realitate, şi standard de protecţie al drepturilor fundamentale în dreptului Uniunii, precum şi standard de protecţie al CEDO, aşa cum rezultă din jurisprudenţa precitată, circumscris tradiţiilor constituţionale ale acelor state care califică prescripţia răspunderii penale ca fiind o instituţie de drept material. Acest principiu este consfinţit la nivel de tratat, art. 67 din TFUE prevăzând că "Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre". Totodată, art. 52 alin. (4) din Cartă prevede că "În măsura în care prezenta cartă recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate".

Cea de-a zecea concluzie Punând în balanţă necesitatea protejării intereselor financiare ale UE şi respectarea drepturilor fundamentale, aşa cum sunt recunoscute în dreptul Uniunii şi relevate de jurisprudenţa precitată, fără a înclina în favoarea uneia în detrimentul celeilalte, raportat şi la dispoziţiile legale şi jurisprudenţa obligatorie din dreptul intern, care respectă litera şi spiritul Directivei PIF, a Convenţiei, precum şi a tratatelor UE şi a Cartei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine incidenţa Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 67/2022 pronunţată de instanţa supremă - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Rezumând datele speţei la aspectele evidenţiate, în limitele procesuale menţionate şi respectând liniile de interpretare trasate de dreptul european prin jurisprudenţa CJUE, respectiv a CtEDO, Înalta Curte constată că argumentele invocate de parchet în susţinerea cererii de recurs în casaţie sunt nefondate.

Răspunderea penală a inculpaţilor pentru faptele de a fi sprijinit, în perioada 2009- iulie 2011, pe inculpatul A. să obţină pe nedrept fonduri din bugetul UE a fost înlăturată, ca efect al împlinirii termenului de prescripţie, cum în mod corect a constatat instanţa de apel.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative din art. 155 alin. (1) C. pen. circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării (paragraful 31).

Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72).

De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).

În scopul de a acoperi acest vid, prin O.U.G. nr. 71/2022 a fost modificat C. pen., şi în cuprinsul art. 155 alin. (1) a fost reglementată, în conţinut, instituţia întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Norma astfel modificată prevede întreruperea cursului prescripţiei prin îndeplinirea oricărui act de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.. Această interpretare reconfirmă jurisprudenţa CCR, precum şi jurisprudenţa instanţelor privitor la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii în caz de succesiune de legi penale în timp.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 şi până la adoptarea O.U.G. nr. 71/2022, constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru sancţionarea infracţiunii prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, termenul de prescripţie incident în cauză (potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) şi c) şi data săvârşirii faptelor (2010-2011 în cazul inculpatului H., respectiv 2008-2009 în cazul inculpatei S.C. J. SRL), răspunderea penală este înlăturată, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Craiova, secţia penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA

- Serviciul Teritorial Craiova privind pe intimaţii H. şi S.C. J. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 607 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

III. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. formulate de inculpatul D., Înalta Curte constată că recursul în casaţie promovat este întemeiat şi urmează să fie admis, în considerarea următoarelor argumente.

Aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei penale recurate, curtea de apel a reţinut că recurentul D., în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul C. la data 02.08.2011, a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), faptă ce întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., dar şi elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. deoarece l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 60.120 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea făcută în procesul-verbal de control.

Totodată, în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul G., la data 18.09.2014, a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapta întrunind şi elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., deoarece l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină în mod necuvenit suma de 44.602,27 RON din fondurilor nerambursabile din bugetul consolidat al statului prin atestarea făcută în procesul-verbal de control.

Înalta Curte apreciază că este dincolo de orice îndoială că recurentul- inculpat D. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., faptă care, de altfel, nu a fost contestată de către recurent.

În ceea ce priveşte reţinerea aceleaşi fapte ca fiind tipică şi pentru complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută şi pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta nu are susţinere din perspectiva cerinţelor laturii obiective, în niciuna dintre cele două situaţii, ceea ce o lipseşte de configurarea legală necesară pentru a fi calificată ca fiind o "faptă prevăzută de legea penală".

Nu există o conexiune a faptei recurentului-inculpat D., în calitate de complice, cu fapta autorului, cerinţă esenţială pentru configurarea, din punct de vedere obiectiv, a elementelor de tipicitate prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 306 C. pen.

Astfel, potrivit art. 48 C. pen., este complice persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Ca formă a participaţiei penale, complicitatea presupune implicarea de către o persoană (complicele) în fapta altei persoane (autorul). Aşadar, complicitatea are caracter accesoriu şi presupune, sub aspect temporal, comiterea mai întâi de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, cel puţin adoptarea rezoluţiei infracţionale de către acesta.

Totodată, se cere să existe o activitate de înlesnire sau ajutor din partea complicelui la comiterea faptei de către autor. Complicele trebuie să prevadă, să dorească şi să accepte comiterea infracţiunii de către autor şi să îi faciliteze acţiunile. În acest scop, el trebuie să cunoască nu doar elementele de tipicitate obiectivă ale faptei autorului, ci şi pe cele care îi califică acestuia intenţia, mobilul şi scopul.

Înalta Curte consideră că, în virtutea caracterului accesoriu pe care complicitatea îl are în cadrul participaţiei penale în raport de acţiunea autorului, este necesar ca acţiunea/acţiunile să fie conturate corespunzător nu doar tiparului pentru infracţiunea săvârşită de autor, ci şi celui prevăzut pentru complicitate, în toate elementele sale, prev. de art. 48 C. pen., în mod corespunzător.

Apare, astfel, ca neîndoielnic, că pentru a exista complicitate este necesar să existe ex ante o hotărâre de a comite fapta (de a-l ajuta pe autor). Se cere să existe o coeziune psihică între autor şi cel care ajută (complicele), ceea ce presupune ca cel din urmă să fi voit ca activitatea sa să contribuie la realizarea acţiunii autorului şi să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el înţelege să o sprijine.

Revenind la datele concrete ale cauzei, prin prisma aspectelor de ordin teoretic evidenţiate, reţinem că în cauză ar fi necesar, pe de o parte, să existe acţiunea autorului de a comite infracţiunea (condiţie îndeplinită în persoana inculpatului A.) precum şi hotărârea (ex ante) a recurentului D. de a-l ajuta pe autor, aspect care nu este concretizat în cauză.

Săvârşirea de către recurentul-inculpat a unei infracţiuni în exercitarea atribuţiilor de serviciu care, chiar dacă i-a putut facilita inculpatului, într-o anumită măsură, obţinerea finanţării, acţiunea de a însera aspecte care, în parte, nu corespundeau realităţii, nu poate fi încadrată atât în elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care s-a stabilit responsabilitatea din punct de vedere penal, cât şi a complicităţii la infracţiunea prev. de art. 306 C. pen., deoarece nu există o conexiune cu fapta autorului şi, pe cale de consecinţă, antrenarea răspunderii sale de două ori pentru aceeaşi faptă, în circumstanţele reţinute, ar reprezenta o încălcare a principiului legalităţii incriminării, prev. de art. 1 C. pen., art. 7 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în majoritate, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va admite recursul în casaţie şi va dispune achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea celor două infracţiuni de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. (faptă din anul 2011, respectiv anul 2014). Totodată, va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faţa de urmărire penală şi la instanţa de fond.

În aceleaşi coordonate, Înaltă Curte va face aplicarea prevederilor art. 443 C. proc. pen. şi va extinde efectele recursului în casaţie formulat de inculpatul D. şi cu privire la inculpaţii C., E., F. şi G., care se află în situaţie similară cu recurentul-inculpat.

Stabilirea împrejurării că, pe aspectele menţionate, hotărârea atacată nu a fost conformă cu regulile de drept penal aplicabile în privinţa recurentului-inculpat D., încălcare înlăturată prin intermediul acestei căi de atac, impune un tratament juridic egal în cazul celorlalţi inculpaţi C., E., F. şi G. aflaţi în situaţii identice, în condiţiile în care textul de lege recunoaşte calea unui remediu efectiv în astfel de împrejurări.

Astfel, fiecare dintre inculpaţii C., E., F. şi G. au acţionat în aceeaşi calitate şi în aceleaşi coordonate cu inculpatul D..

Cu privire la inculpatul C. s-a reţinut că în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu colegul său, inculpatul D., a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului din 02.08.2011 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., dar şi pe cele ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

Tot astfel, cu privire la inculpatul E. s-a reţinut că în calitate de consilier în cadrul APIA Mehedinţi, împreună cu inculpatul F., a întocmit procesul-verbal de control la faţa nr. x/29.07.2012 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. dar şi pe cele ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În acelaşi sens, s-a reţinut că fapta inculpatului F. care, în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, împreună cu inculpatul E., a întocmit procesul-verbal de control la faţa nr. x din 29.07.2012 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi pe cele ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În fine, fapta inculpatului G. care, în calitate de consilier în cadrul A.P.I.A - Mehedinţi, şi care împreună cu inculpatul D., a întocmit procesul-verbal de control la faţa locului din 18.09.2014 în care a atestat în mod nereal că inculpatul A. deţine efectivele de animale menţionate în cererea de finanţare şi înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), a fost calificată atât infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cât şi infracţiunea de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

Aspectele de ordin teoretic evidenţiate în cazul inculpatului D. îşi păstrează aplicabilitatea în cazul fiecăruia dintre cei patru inculpaţi şi cum nu se evidenţiază o conexiune a faptelor acestora, în calitate de pretinşi complici, cu fapta autorului, cerinţă esenţială pentru configurarea, din punct de vedere obiectiv, a elementelor de tipicitate prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 306 C. pen., instanţa supremă va stabili şi în cazul acestora că săvârşirea unei infracţiuni în exercitarea atribuţiilor de serviciu care, chiar dacă i-a putut facilita inculpatului A., într-o anumită măsură, obţinerea finanţării, acţiunea de a însera aspecte care, în parte, nu corespundeau realităţii, nu poate fi încadrată atât în elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care s-a stabilit responsabilitatea din punct de vedere penal, cât şi a complicităţii la infracţiunea prev. de art. 306 C. pen.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 443 C. proc. pen. va extinde efectele recursului în casaţie formulat de inculpatul D. şi cu privire la inculpaţii C., E., F. şi G. şi în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

Va dispune înlăturarea dispoziţiei de obligare la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faţa de urmărire penală şi la instanţa de fond.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA faţă de inculpaţii D., C., E., F., G..

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate şi ale sentinţei nr. 79 din 29.07.2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secia penală, în dosarul nr. x/2016, care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de inculpatul D. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În unanimitate,

Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova privind pe intimaţii H. şi S.C. J. S.R.L. şi inculpaţii B., G. şi A. împotriva deciziei penale nr. 607 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursuluui în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.

Obligă recurenţii - inculpaţi B., G. şi A. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata - inculpată S.C. J. S.R.L., prin lichidator judiciar NN., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

I. În majoritate,

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 607 din 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează, în parte, decizia atacată şi sentinţa penală nr. 79 din 29.07.2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secia penală, în dosarul nr. x/2016 şi, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen. (faptă din anul 2011).

Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faţa de urmărire penală şi la instanţa de fond.

În baza art. 443 C. proc. pen. extinde efectele recursului în casaţie formulat de inculpatul D. şi cu privire la inculpaţii C., E., F. şi G..

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 306 alin. (1) C. pen.

Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faţa de urmărire penală şi la instanţa de fond.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA faţă de inculpaţii D., C., E., F., G..

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate şi ale sentinţei nr. 79 din 29.07.2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secia penală, în dosarul nr. x/2016, care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de inculpatul D., rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2024.

Cu opinie separată, în sensul respingerii, ca nefondat, a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 607 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi obligarea recurenţilor - inculpaţi la plata cheltuielilor de judecată.

Motivarea opiniei separate

În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunţarea unei soluţii de respingere, ca nefondat, a recursului în casaţie declarat de către recurentul D. împotriva deciziei penale nr. 607 din 28 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate, în analiza recursului în casaţie exercitat de către recurentul D., trebuie avută în vedere starea de fapt reţinută prin decizia atacată, respectiv:

În anul 2011 la exploataţia inculpatului A. a fost dispus un control, fiind desemnaţi funcţionari din cadrul APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi, respectiv inculpaţii D. şi C., care au întocmit procesul-verbal de control la faţa locului nr. x/02.08.2011 în care au consemnat, în fals, că au identificat pe baza crotaliilor simple în urma controlului la faţa locului un număr de 1.503 ovine ce fac parte din lista cu cele 1.535 ovine pentru care inculpatul A. a solicitat obţinerea subvenţiei.

În anul 2014, APIA-Centrul judeţean Mehedinţi i-a desemnat, pentru efectuarea controlului, pe funcţionarii D. şi G. care au întocmit la data de 18.09.2014 procesul-verbal de efectuare a controlului fizic în teren (raportul de control) prin care au atestat nereal că la data efectuării controlului, respectiv 18.09.2014 au fost identificate în exploataţia fermierului un număr de 1.675 ovine dintre cele indicate în lista de subvenţie şi înregistrate în RNE de medicul veterinar împuternicit al exploataţiei.

Recurentul a criticat decizia subsumat cazului de casare prevăzut de art. 348 pct. 7 C. proc. pen.., fapta nu este prevăzută de legea penală.

A susţinut acesta că activitatea sa de control nu a avut nicio legătură de cauzalitate cu producerea rezultatului periculos, în condiţiile în care acesta s-a produs ca urmare a depunerii de către inculpatul A. a documentelor false la APIA Mehedinţi.

Activitatea de control este una distinctă de folosirea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, condiţiei esenţială a infracţiunii prevăzute de art. 306 alin. (1) din C. pen.

A mai susţinut acesta că pentru a se putea reţine complicitatea recurentului la comiterea infracţiunii menţionate era necesar ca activitatea de control să fie o condiţie obligatorie pentru obţinerea aprobărilor necesare acordării finanţării.

Consider că aceste critici nu pot fi reţinute pentru următoarele argumente.

Potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri:

"Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri"

Obiectul juridic al acestei infracţiuni este constituit din protejarea relaţiilor sociale constituite în jurul fondurilor publice, iar elementul material este reprezentat de una dintre următoarele acţiuni: folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, toate acestea în scopul primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice.

În oricare dintre variantele sale de incriminare, acţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii trebuie să fi condus la obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, fiind în prezenta unei infracţiuni de rezultat, componentă care face parte tipicitatea infracţiunii. În caz contrar, respectiv dacă nu s-a obţinut fondurile publice, suntem în prezenţa unei tentative pedepsibile.

În conformitate cu prevederile art. 48 alin. (1) din C. pen.:

"Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."

În cauza de faţă, în sarcina inculpatului recurent, s-a reţinut că acţiunea sa a ajutat la producerea urmării socialmente periculoase, în sensul că prin întocmirea proceselor-verbale de efectuare a controlului fizic în teren (raportul de control) cu un caracter fals s-au creat condiţiile pentru inculpatul A. ca acesta să accesese fondurile publice.

Susţinerile inculpatului recurent D. în sensul că nu există nici o legătură de cauzalitate între acţiunea sa şi producerea urmării socialmente nu pot fi primite în condiţiile în care lipsa raportului de control, ori constatarea în cuprinsul acestuia a unor elemente corespunzătoare realităţii, ar fi condus la respingerea cererii formulate de inculpatul A. de accesare a fondurilor publice sau la reducerea sumei acordate.

În conformitate cu prevederile ordinului 98/2010 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - MADR, pentru plata sumelor de bani aferente schemelor de plaţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, era necesar ca persoana interesată să depună o cerere la APIA împreună cu o serie de înscrisuri doveditoare, menţionate în anexa ordinului, iar în baza art. 4 din anexa ordinului, APIA realiza atât un control administrativ, cât şi un control la faţa locului conform provcedurii elaborate de aceeaşi agenţie.

Controlul la faţa locului are ca scop verificarea existenţei reale a animalelor pentru care se solicită prima şi corespondenţa dintre efectivul înscris în cerere şi cel existent în exploataţie la data controlului.

Art. 5 din anexa ordinului stabileşte care sunt consecinţele în cazul existenţei unor diferenţe între cererile formulate şi cele constatate la control:

"În cazul în care centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv al municipiului Bucureşti, constată diferenţe între numărul de animale pentru care se solicită plata primei şi numărul de animale determinat în urma verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor de eligibilitate pentru prima pe cap de animal din speciile ovine şi caprine, vor aplica reduceri sau excluderi de la suma totală a primei pe cap de animal de care poate beneficia solicitantul, după cum urmează:

a) dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mic sau egal cu 3%, nu se aplică nicio penalizare, iar prima totală pe cap de animal se calculează la numărul de animale determinat;

b) dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 3%, prima totală se reduce astfel:

(i) cu 5% dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mic sau egal cu 10%;

(ii) cu 10% dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 10%, dar mai mic sau egal cu 20%;

(iii) cu 15% dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 20%, dar mai mic sau egal cu 30%;

(iv) cu 20% dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 30%, dar mai mic sau egal cu 50%;

(v) cu excludere de la plată pentru anul în care se face solicitarea primei pe cap de animal, dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 50%."

Similar, prin Ordinul nr. 573/2014 pentru aprobarea modului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate, a termenilor de referinţă şi a modelului de cerere pentru acordarea ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic la speciile bovine şi ovine/caprine şi a ajutoarelor specifice pentru producătorii de lapte şi de carne de vită şi producătorii de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, în anul 2014, s-au stabilit aceleaşi condiţii pentru plata ajutoarelor către solicitanţi.

Faţa de aceste prevederi legale, consideră că susţinerile recurentului în sensul că actele pe care le-a îndeplinit nu aveau nici o legătură de cauzalitate în obţinere finanţării de către inculpatul A. nu pot fi evident primite.

În situaţia în care recurentul şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, în sensul consemnării în raportul de control a situaţiei reale a evectivelor ovine ale inculpatului menţionat, acesta nu ar fi obţinut suma de bani din fondurile publice, ori ar fi obţnut o sumă mult mai redusă.

Actele recurentului au reprezentat cu certitudine un act de complicitate în sensul art. 48 alin. (1) din C. pen., acestea ajutând la producerea rezultatului socialmente periculos, a prejudiciului în dauna bugetului de stat.

Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluţia ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursului ca nefondat, fără a se mai pune problema extinderii efectelor şi la alţi inculpaţi care nu au exercitat calea extraordinară de atac, soluţia adoptată prin hotărârea criticată fiind una legală şi temeinică.

High Court of Cassation and Justice

scj