Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Judecătoria Reşiţa, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1/A din 08.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 452, art. 453 C. proc. pen.., a fost recalificată calea de atac exercitată de persoana condamnată A., ce formează obiectul prezentei cauze, în calea extraordinară de atac a "Revizuirii" şi, în baza art. 47 C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea prezentei cauze, invocată din oficiu.
În baza art. 50 combinat cu art. 458 C. proc. pen.., a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa, iar în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen.., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Judecătoria Reşiţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 22.11.2023 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Reşiţa, invocată de instanţă din oficiu şi, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. şi la art. 429 alin. (1) C. proc. pen.., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie în anulare - cerere formulată de petenta condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Reşiţa a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, la 14.06.2023, sub nr. x/2023, revizuenta A. a formulat o cerere de revizuire. La termenul din 18.10.2023, instanţa a dispus recalificarea cererii de revizuire în contestaţie în anulare, având în vedere motivele invocate de petentă, respectiv prescripţia răspunderii penale, fapte sau împrejurări noi, precum şi trimiterea făcută la decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, care nu a fost analizată de instanţă la data pronunţării hotărârii. La termenul din 15.11.2023, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale, având în vedere că sentinţa penală nr. 85 din 15.02.2022 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2017, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara.
Analizând actele dosarului prin prisma excepţiei invocate, Judecătoria Reşiţa a constatat următoarele:
În fapt, prin sentinţa penală nr. 85 din 15.02.2022 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara, petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de delapidare, în formă continuată. S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. din 1969.
La termenul din 18.10.2023, Judecătoria Reşiţa a dispus recalificarea cererii de revizuire în contestaţie în anulare, având în vedere motivele invocate de petentă, respectiv prescripţia răspunderii penale, fapte sau împrejurări noi şi trimiterea făcută la decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, care nu a fost analizată de instanţă la data pronunţării hotărârii. Petenta a invocat faptul că a fost condamnată pentru fapte în legătură cu care a intervenit prescripţia răspunderii penale, solicitând prin cererea de revizuire să se dispună încetarea procesului penal, având în vedere împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale. Cererea de revizuire a fost întemeiată de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Având în vedere şi rolul activ al judecătorului, Judecătoria Reşiţa a apreciat că se impune recalificarea cererii de revizuire, având în vedere motivele invocate de petentă în susţinerea acesteia. Respingerea, ca inadmisibilă, a cererii întrucât aceasta nu s-ar încadra în motivele prevăzute de lege în ceea ce priveşte revizuirea ar fi fost contrară Convenţiei.
Potrivit art. 429 alin. (1) C. proc. pen.. "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere", iar potrivit art. 426 C. proc. pen.. "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă". Din textele enunţate rezultă că dacă hotărârea penală a devenit definitivă prin formularea apelului, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare este instanţa de apel.
S-a reţinut că, întrucât sentinţa penală nr. 85 din 15.02.2022 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A din 26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara, rezultă că instanţa competentă funcţional şi material să soluţioneze contestaţia în anulare este Curtea de Apel Timişoara.
Prin urmare, Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei materiale, iar, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen.. raportat la art. 429 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie în anulare, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin înscrisul depus la dosar la data de 27.12.2023, petenta a precizat că a înaintat o cerere de revizuire cu privire la decizia penală nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017, iar Judecătoria Reşiţa, prin încheiere, în şedinţa camerei de consiliu din data de 18.10.2023, a dispus recalificarea acesteia în contestaţie în anulare. În continuare, petenta a arătat că a formulat cererea de revizuire a deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara din considerentul că i-au fost respinse contestaţiile în anulare întocmite anterior (dosarele nr. x/2022 şi nr. y/2023), deoarece în apel, prin decizia penală menţionată, Curtea de Apei Timişoara s-a pronunţat asupra prescripţiei răspunderii penale. Petenta a făcut trimitere la cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 67/25.10.2022, în sensul că "instanţa care soluţionează contestaţia în anulare întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului penal anterior acestei din urma decizii" şi a solicitat să nu se procedeze la o recalificare a cererii în contestaţie în anulare, deoarece, având în vedere cele arătate, apreciază că se regăseşte exact în tiparul deciziei instanţei supreme nr. 67/2022.
În concluzie, petenta a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 04.05.2023, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2023, condamnata A. a formulat o cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 14/R din 30.05.2023 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47 C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. cu aplicarea art. 458 C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, în favoarea Judecătoriei Reşiţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, la data de 14.06.2023, sub nr. x/2023, iar la termenul din 18.10.2023, Judecătoria Reşiţa a dispus, din oficiu, recalificarea cererii de revizuire, în contestaţie în anulare. Ulterior, la termenul din 15.11.2023, Judecătoria Reşiţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei, având în vedere că sentinţa penală nr. 85/15.02.2022 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A/26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara, dispunând, prin sentinţa penală nr. 6/22.11.2023, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Reşiţa, invocată de instanţă din oficiu şi, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 50 C. proc. pen.. rap. la art. 429 alin. (1) C. proc. pen.., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de petenta condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
În dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Reşiţa, petenta a comunicat instanţei că nu doreşte recalificarea cererii sale în contestaţie în anulare şi solicită să-i fie admisă cererea de revizure. În motivare a arătat, în mod expres, că a depus cerere de revizuire deoarece anterior i-au fost respinse contestaţiile în anulare în dosarele nr. x/2022 şi nr. y/2023 ale Curţii de Apel Timişoara.
S-a reţinut că, din actele dosarului, rezultă că petentei condamnate A., prin încheierea penală nr. 105/CA din 11.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen.., Curtea de Apel Timişoara i-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2017. Totodată, prin decizia penală nr. 72 din 10.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 C. proc. pen.. cu trimitere la art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Curtea de Apel Timişoara i-a respins petentei contestaţia în anulare formulată împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deopotrivă, s-a reţinut că, în dosarul nr. x/2023, în faţa Curţii de Apel Timişoara în prezenta cauză, petenta A. a solicitat, în mod expres, a nu-i fi recalificată cererea în contestaţie în anulare şi a-i fi admisă cererea de revizuire.
Potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă. Revizuirea reglementată de art. 452 şi următoarele C. proc. pen.. reprezintă o cale de atac extraordinară, care potrivit art. 455 C. proc. pen.. poate fi exercitată şi de către condamnat. Din economia prevederilor art. 455 C. proc. pen.., rezultă că cererea de revizuire formulată de condamnat este guvernată de principiul disponibilităţii sub aspectul introducerii/dispunerii/retragerii sale, ce reprezintă o expresie a libertăţii pe care legea procesual penală o recunoaşte titularilor căilor de atac, de a le exercita potrivit propriei lor aprecieri, precum şi de a le decide soarta juridică (inclusiv prin retragerea căii de atac), situaţie în care având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate, precum şi manifestarea de voinţă a petentei, Judecătoria Reşiţa nu putea dispune împotriva voinţei exprese a petentei şi să-i recalifice natura cererii sale.
Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, în această situaţie, prima instanţă trebuia să judece cererea condamnatei aşa cum a fost calificată de aceasta în raport cu temeiul de drept invocat (art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..), respectiv ca pe o cerere de revizuire şi nu să o recalifice ca şi contestaţie în anulare şi să decline soluţionarea cauzei înapoi la Curtea de Apel Timişoara.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Airey c. Irlandei, a reiterat principiul potrivit căruia Convenţia nu garantează drepturi teoretice şi iluzorii, ci drepturi practice şi efective, şi aceasta întrucât dreptul de acces la instanţe trebuie privit prin raportare la locul prioritar pe care îl deţine într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil. Curtea de la Strasbourg a subliniat că o interpretare strictă a regulilor procedurale îl poate priva pe reclamant de dreptul de acces la justiţie. Acest drept poate fi afectat atunci când regulile încetează să mai servească principiului securităţii juridice şi unei bune administrări a justiţiei, formând un fel de barieră ce îl împiedică pe justiţiabil să supună cazul său pe fond examinării de către o curte competentă (Hotărârea din 5 decembrie 2013, pronunţată în Cauza Omerovic împotriva Croaţiei, nr. 2, paragraful 39).
În jurisprudenţa C.E.D.O. s-a statuat că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţie, decât dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat. În explicitarea acestui drept, în jurisprudenţa Curţii, dreptul de acces la un tribunal este înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv, care presupune ca justiţiabilul "să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale".
Efectivitatea dreptului de acces la o instanţă impune ca exercitarea dreptului în cauză să nu fie împiedicată de existenţa vreunui obstacol de drept sau de fapt ce ar putea afecta însăşi esenţa dreptului. Chestiunea de faţă nu priveşte interpretarea unor norme de drept material, ci a unor reguli procedurale, a căror aplicare ar împiedica analiza în fond a cererii condamnatei, implicând riscul încălcării protecţiei efective a drepturilor sale.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că pentru a se evita încălcarea art. 6 din Convenţie şi privarea condamnatei de dreptul de acces la instanţă, din cauza recalificării căii de atac exercitate de condamnată se impune judecarea cererii în acord cu calificarea juridică dată de parte.
Urmare a celor de mai sus, s-a reţinut că Judecătoria Reşiţa are, potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., competenţa materială de a judeca cererea de revizuire a petentei, indiferent de soluţia ce se poate pronunţa asupra acestei cereri, fiindcă a judeca cererea condamnatei ca şi contestaţie în anulare, după ce anterior Curtea de Apel Timişoara a respins două astfel de cereri, nu-i creează petentei o situaţie juridică mai favorabilă.
Ca urmare, reţinând că, în cazul de faţă, atât Judecătoria Reşiţa, cât şi Curtea de Apel Timişoara au obligaţia de a soluţiona cererea petentei potrivit celor solicitate expres de aceasta, neputându-se recalifica natura cererii din oficiu, în contextul unei opoziţii exprese a petentei în acest sens, cererea sa fiind guvernată de principiul disponibilităţii, potrivit celor anterioare, aspect peste care instanţele nu pot trece în acestă situaţie concretă, Curtea de Apel Timişoara, recalificând cererea condamnatei potrivit voinţei expres exprimate de aceasta şi văzând că aparţine Judecătoriei Reşiţa competenţa soluţionării cererii/căii extraordinare de atac, care la rândul său şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, în baza art. 452, art. 453 C. proc. pen.., a recalificat calea de atac exercitată de persoana condamnată A. în calea extraordinară de atac a "Revizuirii", a fost admisă excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Judecătoria Reşiţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 ianuarie 2024.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Judecătoria Reşiţa, Înalta Curte constată următoarele:
Petenta A. a învestit Curtea de Apel Timişoara, la data de 04 mai 2023, cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., formulată împotriva "deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2017".
Prin sentinţa penală nr. 14/R din 30.05.2023 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate de condamnata A. împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017, în favoarea Judecătoriei Reşiţa, reţinându-se că, prin raportare la prevederile art. 458 C. proc. pen.., în condiţiile în care instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă este Judecătoria Reşiţa, aceasta este competentă material să soluţioneze cererea de revizuire.
La rândul său, Judecătoria Reşiţa, la termenul din 18.10.2023, din oficiu, a dispus recalificarea cererii de revizuire, în contestaţie în anulare şi, ulterior, prin sentinţa penală nr. 6/22.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de petenta condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând că, întrucât sentinţa penală nr. 85/15.02.2022 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 430/A/26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara, instanţa competentă funcţional şi material să soluţioneze contestaţia în anulare este Curtea de Apel Timişoara.
Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2023*, prin decizia penală nr. 1/A din 08.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost recalificată calea de atac exercitată de persoana condamnată A. în "Revizuire", a fost admisă excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara, invocată din oficiu, a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reşiţa şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Judecătoria Reşiţa. Instanţa a reţinut că trebuie avută în vedere atât calificarea dată cererii, de către petentă, în mod expres, ca fiind o revizuire, precum şi faptul că prin încheierea penală nr. 105/CA din 11.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi prin decizia penală nr. 72 din 10.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 (ambele hotărâri fiind pronunţate de Curtea de Apel Timişoara) au fost respinse două cereri de contestaţii în anulare formulate de petentă împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Înalta Curte constată că, în cauză, petenta A. a depus o precizare la dosar, atât în faţa Judecătoriei Reşiţa, cât şi în faţa Curţii de Apel Timişoara, în sensul că cererea sa este una de revizuire, formulată împotriva deciziei penale nr. 430/A/26.04.2022 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2017. Sub acest aspect, petenta a menţionat că i-au fost respinse contestaţiile în anulare formulate anterior împotriva aceleiaşi decizii împotriva căreia a formulat, la acest moment, revizuire (în dosarele nr. x/2022 şi nr. y/2023, cu motivarea că instanţa s-a pronunţat asupra prescripţiei răspunderii penale). Petenta a făcut trimitere la cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 67/25.10.2022 şi a solicitat, în mod expres, să nu se procedeze la recalificarea cererii în contestaţie în anulare.
Prin raportare la precizarea formulată, în mod expres, de petenta A., atât în faţa Judecătoriei Reşiţa, cât şi în faţa Curţii de Apel Timişoara, în sensul că cererea formulată este o revizuire şi nu este de acord cu recalificarea acesteia ca fiind o contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că prezintă relevanţă atât prevederile art. 456 alin. (1) C. proc. pen.., conform cărora "(1) Cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă", cât şi dispoziţiile art. 458 C. proc. pen.., potrivit cărora "Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44.".
Drept urmare, având în vedere că instanţa care a judecat cauza în prima instanţă (dosarul nr. x/2017) este Judecătoria Reşiţa, Înalta Curte constată că aceasta este competentă să judece prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Judecătoriei Reşiţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Judecătoriei Reşiţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentă, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 ianuarie 2024.