Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 245/F din 11 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) rap. la art. 597 alin. (4) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data 11.10.2023, pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată, sub nr. x/2023, cererea formulată de petentul condamnat A., prin care acesta a contestat mandatul în executarea căruia se află solicitând deducerea din pedeapsa aplicată de autorităţile Republicii Cipru prin sentinţa penală nr. 32240/14 pronunţată la data de 26.07.2016 de Tribunalul Larnaca, definitivă la data de 13.09.2016, recunoscută prin sentinţa penală nr. 204/F/24.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2017.
S-a arătat că, în drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
La dosar au fost ataşate sentinţa penală nr. 605/18.03.2020 a Judecătoriei Giurgiu, pronunţată în dosarul nr. x/2018, sentinţa penală nr. 57/F/05.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi nr. 31/F/14.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, ambele ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală şi a fost ataşat dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală.
Analizând cauza, prin prisma actelor existente la dosar şi a dispoziţiilor legale în materie, instanţa a reţinut că, în esenţă, contestatorul a invocat existenţa unor acte de clemenţă legislativă în Republica Cipru (acte de amnistie sau de graţiere), fapt ce ar determina scăderea, în fapt, a pedepsei aplicate de Tribunalul Larnaca şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 204/F/24.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2017.
Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 204/F/24.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la data de 24.11.2017, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 32240/14, pronunţată de Tribunalul Larnaca, definitivă la data de 13.09.2016, dispunându-se transferarea condamnatului A. în Romania, în vederea continuării executării pedepsei de 22 ani închisoare, ce a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 32240/14.
Curtea a reţinut că, astfel cum rezultă din actele dosarului, Ministerul Justiţiei din Republica Cipru a comunicat prin adresa nr. x din 02.09.2019, că preşedintele Republicii Cipru a emis un decret prin care au fost amnistiate, în parte, cu un sfert din cuantumul pedepsei un număr de persoane condamnate, incluse pe o listă nominală înaintată de Administraţia Penitenciarelor, pe baza criteriilor stabilite de către Procurorul General, dar s-a constatat faptul că, nu se încadrează în lista respectivă şi cazul contestatorului condamnat A..
De asemenea, s-a notat că, prin intermediul Ministerului Justiţiei – Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală, Administraţia Penitenciarelor din Republica Cipru a comunicat informaţii referitoare la perioada executată de petent în sistemul penitenciar cipriot, precizând că acesta a beneficiat de o reducere de 375 zile din sentinţa pronunţată pe baza bunei purtări şi a unei atitudini corespunzătoare. Cu privire la cele susţinute de contestator, prima instanţă a reţinut că autorităţile cipriote nu au confirmat poziţia acestuia.
Totodată, contrar susţinerilor contestatorului, Curtea a arătat că hotărârea de achitare pronunţată în recurs de instanţa din Cipru a privit alţi inculpaţi din acea cauză, iar autorităţile de România nu pot da curs solicitării privind aplicarea unui tratament similar.
Având în vedere că din întreg probatoriul administrat nu au reieşit probe care să confirme susţinerile contestatorului în sensul intervenirii unor acte de clemenţă în ceea ce priveşte situaţia sa juridică în Republica Cipru, ci dimpotrivă, din informaţiile comunicate rezultă că acesta nu a făcut obiectul unor astfel de măsuri, iar hotărârea de condamnare are caracter definitiv şi executoriu, instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare a persoanei condamnate A..
Împotriva acestei sentinţe contestatorul A. a formulat, în termen legal, contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală la data de 21.12.2023, sub numărul x/2023.
În cauză a fot fixat termen de judecată la data de 17.01.2024 cu citarea contestatorului şi cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta, termen la care contestatorul A. a precizat, în esenţă, că prin contestaţia la executare formulată urmăreşte reducerea cu 10 ani a pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Cipru (22 ani), pe care o execută în România.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 245/F din 11 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 10.10.2023, condamnatul A. a formulat o cerere intitulată "contestaţie la executare" întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. (ipoteza ce vizează orice alt incident ivit în cursul executării), precum şi pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.., arătând că, în fapt, a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 12 ani închisoare, de către Curtea de Apel Nicosia – Cipru (în dosarul nr. x/2013), iar ulterior, a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 10 ani închisoare, de către autorităţile judiciare din Cipru (în dosarul nr. x/2017). A menţionat că, la data de 20.11.2019 (ulterior transferării sale în România, în vederea executării celor două pedepse menţionate), Curtea Supremă din Cipru a soluţionat, în dosarul nr. x/2016-FIG.148/2016, recursul penal în casaţie, împotriva soluţiei pronunţate în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, în care fusese condamnat la 10 ani închisoare. Astfel, instanţa supremă din Cipru a dispus anularea hotărârii de condamnare şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului din Nicosia, iar în rejudecare, Tribunalul a dispus achitarea tuturor inculpaţilor condamnaţi.
În raport de anularea condamnării la pedeapsa de 10 ani închisoare dispuse de autorităţile judiciare din Cipru, contestatorul A. a solicitat "reactualizarea şi recalcularea" mandatului de executare a pedepsei închisorii (emis de autorităţile judiciare române ca efect al transferării în vederea continuării executării pedepsei străine într-un penitenciar din România), în sensul că urmează să execute o pedeapsă de 12 ani închisoare, iar nu o pedeapsă de 22 de ani închisoare .
Examinând înscrisurile de la dosar se constată că, prin sentinţa penală nr. 204/F din 24.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la 24.11.2017, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 32240/2014, emisă la data de 26.07.2016 de Tribunalul Penal Larnaca, prin care condamnatul A. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 22 ani închisoare, pedeapsă rezultantă din cumulul pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală recunoscută, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală din 02.12.2013 a Judecătoriei Limassol, recunoscută anterior prin sentinţa penală nr. 281/F din 22.07.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 08.09.2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii (MEPÎ) nr. 305/15.12.2017.
S-a mai reţinut prin aceeaşi hotărâre că, fapta imputată condamnatului are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen., art. 219 alin. (1) C. pen. şi art. 193 alin. (2) C. pen.
Văzând cererea formulată de contestatorul A., astfel cum a fost precizată şi în faţa instanţei de control judiciar la termenul de judecată din 17.01.2024, se contată că, în mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală a calificat-o ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., în contextul în care contestatorul a invocat o cauză de reducere a pedepsei de 22 de ani închisoare pe care o execută în România, respectiv anularea pedepsei de 10 ani închisoare din cumulul efectuat de instanţele naţionale, ca urmare a pronunţării unei soluţii de achitare pronunţate de instanţele cipriote în rejudecare.
Aşadar, având în vedere conţinutul cererii formulate de contestator, Înalta Curte constată că mijlocul procedural care permite invocarea unei cauze de micşorare a pedepsei este contestaţia la executare, prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 245/F din 11 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, pe care o va desfiinţa şi, în rejudecare:
Va califica cererea formulată de contestator ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., instanţa competentă să o judece fiind, conform art. 598 alin. (2) teza I raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen.., instanţa corespunzătoare în grad celei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului la data formulării cererii (Penitenciarul Bucureşti Rahova), respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 245/F din 11 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi, rejudecând,
Califică cererea formulată de contestator ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Trimite cauza la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti spre competentă soluţionare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2024.