Şedinţa publică din data de 04 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 447 din 22 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen.
În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale-în legătură cu inculpaţii B., C., D. şi E.), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor sus-menţionate.
În temeiul art. 48 din C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) lit. l), m), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale-în legătură cu F., G. şi H.) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor sus-menţionate.
În temeiul art. 48 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a), k) şi l) din O.U.G. nr. 23/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale- în legătură cu F., G. şi H.), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă.
Potrivit art. 61 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la suma de 10 RON, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului A. este amenda în cuantum de 1800 RON.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării pe o perioadă de 3 ani a dreptului de a pescui.
În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (în legătură cu I.).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor sus-menţionate.
În temeiul art. 47 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a) şi k) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă (în legătură cu I.).
Potrivit art. 61 alin. (3) din C. pen., a fost stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la suma de 10 RON, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului A. este amenda penală în cuantum de 1.800 RON.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării pe o perioadă de 3 ani a dreptului de a pescui.
În temeiul art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare (9 acte materiale).
În temeiul art. 47 din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 36 de luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite), respectiv în întregime amenda penală în cuantum de 2.400 de RON, calculată conform art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa rezultată fiind de 6 (şase) ani închisoare şi 2.400 de RON amendă penală (240 de zile-amendă x 10 RON).
În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., precum şi a dreptului de a pescui, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.
În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive, în perioada 18.10.2016-25.05.2017.
A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Filiala Regională Oltenia, sens în care a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 96,5 RON.
În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 564 din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul A. .
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2.400 RON amendă penală aplicată inculpatului A. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) lit. l), m) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a), k), l) din O.U.G. nr. 23/2008 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 64 lit. a), k) din O.U.G. nr. 23/2008.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (2) din C. proc. pen.., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 47 din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.
S-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea celor trei infracţiuni prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.
Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contraveneau deciziei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care şi suma de 868 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie au fost indicate cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi pct. 7 C. proc. pen.
În susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., potrivit căruia "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente", s-a arătat că decizia a fost pronunţată de alţi magistraţi decât cei în faţa cărora s-au administrat probele în mod direct şi nemijlocit, s-au susţinut apărările, ca urmare a deciziei de pensionare a unuia dintre magistraţi. Astfel, s-a arătat că aspectele invocate conduc la constatarea unei nulităţi absolute determinată de încălcarea normelor privind continuitatea completului de judecată.
În susţinerea celui de-al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", s-a susţinut că infracţiunile de luare de mită nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fiind solicitată, în consecinţă, pronunţării unei soluţii de achitare conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.. şi înlăturarea elementelor de nelegalitate ale hotărârii definitive. Astfel, recurentul a menţionat că lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la vinovăţia prevăzută de lege, solicitând, totodată, să se procedeze la o reevaluare a materialului probator.
Prin încheierea din 06 septembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte – secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 564 din 23 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori, considerându-se, în esenţă, că aspectele invocate de recurentul inculpat A., subsumate celor două cazuri de casare, implică analiza unor aspecte care vizează temeinicia solicitărilor, astfel încât, pentru a nu antama fondul prezentei căi extraordinare de atac, acestea se impun a fi examinate într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie.
Faţă de motivele dezvoltate de recurent s-a mai precizat că cele referitoare la reevaluarea materialului probator nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casaţie, care nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.
Examinând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, potrivit art. 438 C. proc. pen.
Motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Cazul de casare enunţat de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., prevede că hotărârile sunt supuse casării când în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.
În esenţă, în argumentarea acestui caz de casare, recurentul a invocat faptul că, în urma deciziei de pensionare a unuia dintre judecători, hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată de alţi magistraţi decât cei în faţa cărora s-au administrat probele în mod direct şi nemijlocit şi în faţa cărora au fost susţinute apărările.
Competenţa materială (după materie sau ratione materiae) este forma de competenţă determinată de obiectul cauzei (infracţiunea a cărei săvârşire a dat naştere conflictului de drept penal), prin raportare la care se stabileşte care dintre organele judiciare de grad diferit pot urmări sau judeca o anumită cauză penală. Competenţa personală (după calitatea persoanei sau ratione personae) este forma de competenţă determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracţiunii, ce stabileşte, prin derogare de la competenţa materială, care dintre organele judiciare pot urmări sau judeca o anumită cauză penală.
Jurisprudenţa instanţei supreme cu privire la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.. este în sensul că "acest caz de casare este incident numai atunci când judecata a fost făcută de o instanţă inferioară celei legal competente, după materie sau după calitatea persoanei, nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa având loc în cursul judecăţii, reglementarea fiind corespunzătoare modificărilor aduse de noua lege cu privire la condiţiile în care poate fi invocată excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei, precum şi cu privire la sancţiunea nulităţii absolute care poate fi invocată în orice stare a procesului, sancţiune ce intervine în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la tipurile de competenţă menţionate, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. pen.." (decizia nr. 278/RC din 29 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală – www.x.ro).
Or, se constată că prin recursul în casaţie, inculpatul A. nu a invocat aspecte de nelegalitate privind competenţa instanţei de fond sau de apel, prin raportare la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., hotărârile fiind pronunţate în cauză de Tribunalul Dolj, în primă instanţă, şi de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de apel, competente material şi după calitatea persoanei. Împrejurarea învederată de recurent referitoare la pronunţarea deciziei recurate de către alţi magistraţi judecători decât cei care au administrat probele în cauză, chiar dacă ar fi reală, nu modifică sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., putând face, eventual, obiectul unui alt demers judiciar.
Prin urmare, având în vedere că în cauză, judecata în primă instanţă şi apel nu a fost realizată de instanţe ierarhic inferioare celor legal competente, ci de instanţele competente material, nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.
Potrivit cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Prevederea faptei în legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare).
În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a reţinut că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare şi atunci când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei.
Deopotrivă, se evidenţiază că, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel.
În aceste coordonate de principiu, se reţine că, în cauză, instanţa de apel a dispus condamnarea definitivă a recurentului pentru comiterea a trei infracţiuni de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Această infracţiune de corupţie se comite la momentul realizării oricăreia dintre acţiunile prevăzute de norma de incriminare de la art. 289 C. pen., respectiv pretindere, primire, acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, acestea constituind variante alternative de săvârşire a infracţiunii.
Examinând decizia recurată, rezultă că instanţa de apel a reţinut cu privire la inculpatul A. următoarea situaţie de fapt: (…) în calitate de agent de poliţie în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Bistreţ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după ce i-a ajutat pe inculpaţii B., C., D. şi E. să comită acte de braconaj cinegetic în nopţile de 10/11.09.2016, 30.09/01.10.2016 şi 16/17.10.2016, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a primit de la aceştia foloase necuvenite.
De asemenea, inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în seara zilei de 31.07.2016, în noaptea de 28/29.08.2016 şi în seara zilei de 12.10.2016, i-a permis numitului F. să pescuiască cu unelte interzise (plase monofilament, ocleniţă) pe bazinele piscicole de la Bistreţ, apoi a acceptat promisiunea acestuia de a-i da o parte din peştele capturat în mod ilegal, urmată de primirea a 6 kg de plătică, 2 kg de caras şi 3 kg de oblete (oclei) pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale împotriva sa pentru comiterea infracţiunii de braconaj; la datele de 11.10.2016 şi 15.10.2016, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, i-a permis numitului G. să pescuiască cu plase monofilament pe bazinele piscicole nr. 3 şi 4 din com. Cîrna, fără a lua vreo măsură legală împotriva sa, şi, totodată i-a pretins, apoi a primit de la acesta cca 7 kg de peşte specia caras în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale împotriva sa pentru comiterea infracţiunii de braconaj; la data de 05.09.2016, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, i-a permis suspectului H. să pescuiască cu plase monofilament pe bazinul piscicol din satul Plosca şi, totodată, a acceptat promisiunea acestuia de i-a da o parte din peştele capturat în mod ilegal, acceptare urmată apoi de primirea a cca 5 kg caras în legătură cu neîndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale împotriva suspectului pentru comiterea infracţiunii de pescuit ilegal; la data de 09.09.2016 a pretins de la suspectul I. o cantitate mare de peşte, primind ulterior doar 2 kg de caras, pentru a nu-şi îndeplini atribuţiilor de serviciu, în sensul de a nu întocmi acte de constatare cu privire la comiterea infracţiunii de braconaj piscicol, instigându-l totodată pe acesta să comită o astfel de infracţiune pentru a-i da ulterior o parte din peştele capturat în mod ilegal.
(…) inculpatul A., în calitate de agent de poliţie în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Bistreţ, a primit de la inculpaţii B., C., D. şi E. foloase necuvenite, respectiv doi iepuri după prima noapte de braconaj, un porc mistreţ după a doua noapte de braconaj, şi a acceptat promisiunea acestora din ultima noapte de braconaj de a-i da o parte din vânatul ilegal, cu scopul de a face un act contrar atribuţiilor de serviciu, constând în neluarea măsurilor legale pentru comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic.
Totodată, martorii F., G. şi H. au remis inculpatului A. diferite cantităţi din peştele capturat în mod ilegal, în schimbul protecţiei acordate şi neluarea de către inculpatul A. a măsurilor legale ce se impuneau faţă de aceştia.
Ca atare, instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că recurentul inculpat A. a săvârşit infracţiunile de luare de mită, în cele trei variante normative ale pretinderii, primirii şi acceptării promisiunii.
Curtea de apel a constatat întrunită şi condiţia, din cuprinsul laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 104/2001 Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii generale: b) apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea publică şi privată, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi comunităţii; m) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii; u) desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi, prin organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii.
De asemenea, potrivit art. 22 din acelaşi act normativ, în zona de competenţă pe apă, Poliţia de Frontieră Română are şi următoarele atribuţii specifice: e) participă la supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic şi piscicol natural, prin prevenirea şi combaterea vânatului şi pescuitului ilegal, precum şi a exploatării ilegale a altor resurse biologice şi nebiologice din apele aflate în zona de competenţă, aceste atribuţii fiind prevăzute şi în fişa postului inculpatului A..
Înalta Curte constată că, prin starea de fapt stabilită pe baza interpretării materialului probator administrat în cauză - atribuţie ce revine exclusiv primei instanţe şi instanţei de apel care au competenţa de a soluţiona fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că acceptarea promisiunii, pretinderea şi, ulterior, primirea foloaselor necuventie de către inculpatul A. s-a realizat în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de pază şi supraveghere a faptelor de braconaj, în calitate de agent de poliţie în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Bistreţ, situaţie în care nu se poate considera că lipseşte tipicitatea infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.
Pentru considerente expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 564 din 23 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 564 din 23 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 octombrie 2023.