Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 din 19.07.2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat aceleaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 343 alin. (1) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. pentru instigare la infracţiunea braconaj, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de transportul vânatului dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, comercializarea, naturalizarea şi orice operaţiuni privind vânatul sau părţi ori produse uşor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condiţiilor legi, în ultima variantă încriminată respectiv orice operaţiuni privind vânatul prev. de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat acelaşi inculpat pentru instigare la infracţiunea de uz de armă fără drept, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 343 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că persoana vătămată A.J.V.P.S. Covasna nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen.., s-au restituit inculpatului A. arma de vânătoare cu glonţ marca x, seria x, cal. 22-250 Rem prevăzută cu lunetă inscripţionată x, 3,5-10x50mm, seria xw, 5 tuburi de cartuş cu inscripţia x depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, potrivit dovezii seria x nr. x din 08.03.2019.
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen.., s-au restituit inculpatului B. următoarele bunuri: ladă din material plastic de culoare neagră; binoclu de culoare verde cu negru cu inscripţia x; briceag cu mâner din corn de cerb şi lama de 10 cm, depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, potrivit Dovezii seria x nr. x/11.12.2018.
Prin încheierea din 29 iulie 2022 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen.. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei penale nr. 215 din data de 19.07.2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în sensul că paragraful al doilea din dispozitiv va avea următorul cuprins: "În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., achită pe aceleaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept prevăzută de art. 343 alin. (1) C. pen.."
Pentru a pronunţa sentinţa penală nr. 215 din 19.07.2022, în dosarul nr. x/2021, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inclusiv prin raportare la apărările formulate, Judecătoria Sfântu Gheorghe a reţinut că, în data de 03.12.2018, a fost eliberată de către A.J.V.P.S. Covasna, autorizaţia de vânătoare individuală seria x nr. x, prin care inculpatul A., posesor al permisului de vânătoare cu seria x nr. x, era autorizat să vâneze, în perioada 03-31.12.2018, pe fondul de vânătoare nr. 14 Coşeni, prin metoda de vânătoare "C.", în prezenţa organizatorului de vânătoare, inculpatul B., angajat în calitate de paznic de vânătoare în cadrul Asociaţiei Judeţene de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Covasna, un exemplar din specia căprior (capreolus capreolus) – femelă.
În baza autorizaţiei de vânătoare mai sus menţionate, în data de 04.12.2018, a fost organizată partida de vânătoare, sens în care, în jurul orelor 15:15, cei doi inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul marca x, având numărul de înmatriculare x, proprietatea S.C. D. S.R.L. (CUI x), pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, inculpatul A. având asupra sa arma de vânătoare cu glonţ, marca x, ce prezintă seria x şi calibrul 22-250 Rem, prevăzută cu o lunetă de culoare neagră, inscripţionată "x", având seria de identificare x, iar inculpatul B. un binoclu de culoare verde cu negru ce prezintă inscripţia "x" şi un briceag cu mâner din corn de cerb şi lama de 10 cm.
În cadrul acestei acţiuni de vânătoare, inculpatul A. a tras un număr total de trei focuri de armă asupra a trei exemplare de căprior diferite din tot atâtea cârduri, exemplare care, înaintea executării focurilor de armă, au fost urmărite şi analizate cu binoclul de către numitul B..
În jurul orelor 17:00, având permisiunea inculpatului B., inculpatul A. a executat foc şi a împuşcat un căprior mascul în vârstă de circa 8 luni. Ulterior uciderii animalului, inculpatul B. a procedat la eviscerarea acestuia cu un briceag, la tăierea capului şi a membrelor, tăierea organului genital pe care le-au introdus într-o pungă, în autovehiculul marca x.
După câteva momente, la faţa locului a sosit martorul E. paznic de vânătoare pe fondul cinegetic în cauză, la solicitarea căruia, B. a predat punga mai devreme pusă în autovehicul. Consecutiv, martorul E. a sesizat organele de poliţie, apreciind că inculpaţii au săvârşit acte de braconaj.
În drept, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 42 alin. (1) Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, constituie infracţiunea de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte: b) vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare; (...) l) vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2.
În ceea ce priveşte acţiunea prevăzută la lit. b), s)-a reţinut în rechizitoriu că inculpaţii nu au respectat condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare, respectiv metoda de vânătoare menţionată în autorizaţie, la C., folosind metoda la dibuit, care a constat în apropierea şi urmărirea cârdurilor de cervide (căprior) cu maşina şi că au împuşcat (respectiv inculpatul B. a instigat la această faptă) un alt exemplar decât cel menţionat în aceeaşi autorizaţie, respectiv un exemplar din categoria căprior-tineret în loc de căprior-femelă de selecţie, potrivit autorizaţiei de vânătoare. S-a apreciat astfel că aceste acţiuni reprezintă elementul material al infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.
Instanţa de fond a reţinut că, pe de o parte, în autorizaţia de vânătoare individuală seria x nr. x eliberată de AJVPS Covasna pentru inculpatul A., metoda de vânătoare "C." este menţionată la rubrica "în locul". În respectivul act nu se regăseşte nicio rubrică care să cuprinsă metoda de vânătoare.
Formularul autorizaţiei de vânătoare este editat în conformitate cu Anexa 1 a Regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 353/2008 din 4 iunie 2008 (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi nu prevede obligativitatea menţionării metodei de vânătoare.
Pe de altă parte, potrivit Anexei 4 - Metodele de vânătoare care se pot practica în funcţie de tipul autorizaţiei de vânătoare şi de speciile de faună cinegetică a aceluiaşi ordin, pentru specia de faună cinegetică "Căprior" este permisă atât metoda de vânătoare "la C.", cât şi metoda de vânătoare "la dibuit".
Pentru aceste considerente, nu s-a reţinut în sarcina inculpatului A. că nu a respectat condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare, respectiv metoda de vânătoare menţionată în autorizaţie, cum nu s-a reţinut nici în sarcina inculpatului B. că a instigat la comiterea acestei fapte.
În continuare, instanţa de fond a constatat că s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că nu au respectat perioada de vânătoare pentru specia căprior care este împărţită în două categorii: mascul - perioada 1 mai-15 octombrie şi femelă - perioada 1 septembrie-15 februarie. Conform rechizitoriului, în perioada respectivă era permisă vânătoarea pentru exemplarele din categoria femelă (acesta fiind motivul pentru care s-a eliberat autorizaţia pentru această categorie de vânat) şi era interzisă pentru cele din categoria mascul, acţiune care reprezintă elementul material al infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 407/2006.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit Anexei 1 din 407/2006 - Perioadele de vânare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile la care vânarea este permisă, precum şi numărul maxim de exemplare de păsări care pot fi vânate într-o zi de către un vânător, în cazul speciei "Căprior (Capreolus capreolus)", perioada de vânătoare pentru mascul este 1 mai-15 octombrie, iar pentru femelă, 1 septembrie-15 februarie.
Într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 32 pct. 4 din Ordinul cu nr. 353/2008 al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale "în cazul speciilor de cervide se impune realizarea cotelor de recoltă în structura în care acestea sunt aprobate, respectiv "masculi de trofeu", "masculi de selecţie", "femele de selecţie" şi "tineret de selecţie". Pentru corecta identificare a exemplarelor de selecţie, este obligatoriu ca, la orice acţiune de vânătoare organizată în acest scop cu vânători, aceştia să fie însoţiţi de o persoană de specialitate angajată şi împuternicită de gestionar şi să tragă numai asupra vânatului indicat de acesta, iar conform art. 33, alin. (3) "prin exemplar "de selecţie" se înţelege exemplarul dintr-o specie de vânat care nu corespunde din punct de vedere al caracteristicilor cantitative şi calitative cu vârsta sa şi care se impune a fi recoltat cât mai repede pentru a nu transmite caractere nedorite la urmaşi. Exemplarele de selecţie sunt exemplare de ambele sexe, indiferent de vârstă, cu evidente defecte de creştere, trofee anormale sau în regres, rănite ori cu evidente deviaţii de comportament.".
În speţă, inculpatul A. a recoltat prin selecţie artificială un exemplar din specia "Căprior (Capreolus capreolus)" tineret, deşi în autorizaţia de vânătoare ce i-a fost eliberată era la rubrica sexul exemplarului "femelă".
Însă, potrivit Anexei Ordinului nr. 405/2018 din 13 aprilie privind cotele de recoltă pentru specia "Căprior (Capreolus capreolus)" pentru perioada de vânătoare 1 mai 2018-15 februarie 2019, cota de recoltă este aprobată pentru "Femelă, tineret", fără a exista o subcategorie tineret mascul şi tineret femelă, respectiv tineret mascul selecţie/tineret femelă selecţie. În cuprinsul formularului autorizaţiei de recoltare individuală, există rubrică pentru sexul speciei, însă nu există nicio rubrică care să prevadă categoria de vârstă, precum "tineret selecţie".
Potrivit adresei nr. x din 06.05.2019 a A.J.V.P.S. Covasna, la data de 04.12.2018 cota de recoltă realizată pentru "Femelă şi tineret" era de 5 exemplare, dintr-o cotă aprobată de aceeaşi categorie "Femelă şi tineret" de 45 de exemplare, astfel că selecţia artificială realizată de inculpatul A., la îndemnul coinculpatului B. s-a încadrat în cota de recoltă stabilită de A.J.V.P.S. Covasna pentru sezonul 2018-2019 şi realizată până la data de 04.12.2018.
Prin urmare, nici din această perspectivă nu s-a reţinut că acţiunea de vânătoare desfăşurată de inculpaţi s-a realizat fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare, care nu poate fi eliberată decât în acord cu dispoziţiilor legale.
În sprijinul acestei concluzii a fost reţinută şi adresa din 26.02.2019 emisă de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, prin care s-a solicitat un punct de vedere cu privire la prezenta cauză, precum şi răspunsul nr. x din 01.03.2019, în care s-a precizat că, pentru femele şi tineret de ambele sexe cota de recoltă este aceeaşi, realizându-se prin selecţie artificială, în scopul ameliorării populaţiei de căpriori.
Conform adresei nr. x/09.04.2019, respectiv a centralizatorului privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2018/2019 stabilit prin Ordinul Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 405/25.04.2018, cotele de recoltă sunt divizate în trei categorii "mascul trofeu", "mascul selecţie" şi "femelă şi tineret", fără ca la ultima categorie să fie stabilită vreo subdiviziune. În perioada mai sus menţionată pe fondul cinegetic 14 Coşeni se puteau împuşca un număr de 20 bucăţi de căprior mascul trofeu, 15 bucăţi mascul de selecţie şi 45 bucăţi femele şi tineret, fiind recoltate un număr de 17 bucăţi de căprior mascul trofeu, 15 bucăţi mascul de selecţie şi 5 bucăţi femele şi tineret.
De asemenea, conform răspunsului nr. x/23.09.2019, gestionarul A.J.V.P.S. Covasna nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât nu i s-a creat niciun prejudiciu prin fapta săvârşită de către cei doi inculpaţi. Aceeaşi instituţie a înaintat şi adresa nr. x/26.02.2019 emisă de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, prin care s-a solicitat un punct de vedere cu privire la prezenta cauză, precum şi răspunsul nr. x/01.03.2019, în care s-a precizat că pentru femele şi tineret de ambele sexe cota de recoltă este aceeaşi, realizându-se prin selecţie artificială, în scopul ameliorării populaţiei de căpriori.
S-a constatat astfel că, aşa cum s-a învederat în mod constant de către Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi, respectiv de către A.J.V.P.S. Covasna dispoziţiile Ordinul nr. 353/2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu sunt corelate cu cele ale Ordinul Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 405/25.04.2018.
Dacă potrivit art. 32 pct. 4 din Ordinul nr. 353/2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în cazul speciilor de cervide se impune realizarea cotelor de recoltă în structura în care acestea sunt aprobate, respectiv "masculi de trofeu", "masculi de selecţie", "femele de selecţie" şi "tineret de selecţie", potrivit Anexei Ordinului nr. 405/2018 din 13 aprilie privind cotele de recoltă pentru specia "Căprior (Capreolus capreolus)" pentru perioada de vânătoare 1 mai 2018-15 februarie 2019, cota de recoltă este aprobată pentru "Femelă, tineret", fără a exista o subcategorie tineret mascul şi tineret femelă, respectiv tineret mascul selecţie/tineret femelă selecţie.
Instanţa de fond a avut în vedere că, în motivarea Deciziei nr. 732/16.12.2014, Curtea Constituţională a României a arătat că "destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia".
Cu privire la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că garanţiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o componentă esenţială a supremaţiei legii şi ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecţie a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art. 15 din Convenţie nu permite nicio derogare de la aceste garanţii în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii. Aşa cum rezultă din obiectul şi scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat şi aplicat în aşa fel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririlor şi a condamnărilor penale arbitrare. Noţiunea de "drept" utilizată în art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de "lege" din cuprinsul altor articole din Convenţie, înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară şi presupune cerinţe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate şi previzibilitate. Aceste cerinţe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce priveşte definiţia unei infracţiuni, cât şi cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerinţa ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanţe şi, dacă este cazul, în urma obţinerii unei asistenţe juridice adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi F. împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza G. împotriva României, paragraful 26, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 şi 91. În cauza Plechkov împotriva României (Hotărârea din 16 septembrie 2014), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat dacă, la momentul comiterii lor, faptele de care reclamantul a fost acuzat constituiau o infracţiune definită în dreptul intern într-o manieră suficient de accesibilă, clară şi previzibilă, reţinând totodată încălcarea art. 7 din Convenţie, printre altele, pentru faptul că dispoziţiile interne aplicabile în speţă nu au făcut suficient de previzibilă condamnarea reclamantului. De asemenea, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut, în mod implicit, necesitatea respectării aşteptărilor legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală, spre exemplu, în Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-550/09 - proces penal împotriva lui E. şi F., paragraful 59.
S-a considerat că norma de incriminare trebuie să fie clară, iar în cazul de faţă, la momentul comiterii faptei, neconcordanţele existente între legislaţia terţiară mai sus citată nu le permiteau inculpaţilor să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia.
Prima instanţă a avut în vedere şi faptul că, ulterior comiterii faptelor, legislaţia a fost modificată de o manieră clară şi predictibilă, sens în care, prin Ordinul nr. 565/2019 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior pentru perioada 15 aprilie 2019-14 aprilie 2020, s-a prevăzut că exemplarele de căprior cu vârsta sub 1 an, denumite în continuare tineret, se recoltează în cadrul cotelor prevăzute în coloana 8 din anexa la prezentul ordin cu respectarea perioadei prevăzute pentru "mascul" şi "femelă" în anexa nr. 1 la Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Însă această modificare legislativă nu a putut fi interpretată în sensul aplicării retroactive a legii penale în defavoarea inculpaţilor, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [cauzele Veeber împotriva Estoniei (nr. 2), pct. 30-39; Puhk împotriva Estoniei, pct. 24-34].
Împotriva sentinţei penale nr. 215 din data de 19.07.2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.
Examinând cauza potrivit art. 420 C. proc. pen.., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în raport cu motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Infracţiunea de braconaj, reglementată de art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, în vigoare la data săvârşirii faptei, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, are următorul conţinut: "(1) Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte: b) vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare; (...) l) vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2. (2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă au fost săvârşite: a) de o persoană cu atribuţii de serviciu în domeniul vânătorii, precum şi de reprezentanţii persoanelor juridice care au în obiectul de activitate ocrotirea vânatului sau vânătoarea".
S-a constatat că sunt întemeiate considerentele din motivele de apel prezentate de parchet privind elementele materiale ale infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, de braconaj şi instigare la braconaj, vânatul din speţă fiind obţinut prin nerespectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare, precum şi în afara perioadei legale la specia respectivă, în raport cu prevederile legale în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, 04.12.2018.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt avută în vedere de prima instanţă, s-a constatat că aceasta a fost reţinută în mod corect în conformitate cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal.
Prima instanţă a pronunţat soluţii de achitare în temeiul art. 396 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, constatându-se în esenţă că dispoziţiile Ordinului nr. 353/2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu sunt corelate cu cele ale Ordinul Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 405/25.04.2018, considerându-se că norma de incriminare trebuie să fie clară, iar în cazul de faţă, la momentul comiterii faptei, neconcordanţele existente între legislaţia terţiară mai sus citată nu le permiteau inculpaţilor să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia.
Însă, în speţă, instanţa de apel a constatat că faptele de braconaj descrise în actul de sesizare există în materialitatea lor şi sunt întrunite toate elementele constitutive prevăzute de lege pentru a se atrage răspunderea penală a inculpaţilor pentru aceste infracţiuni.
Textul de lege prevăzut de art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea nr. 407/2006 incriminează vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare, precum şi vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2.
S-a constatat, de asemenea, că printre condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare eliberată de către A.J.V.P.S. Covasna în data de 03.12.2018, autorizaţia de vânătoare individuală seria x nr. x, figurează autorizarea inculpatului A. să vâneze, în perioada 03-31.12.2018, pe fondul de vânătoare nr. 14 Coşeni, în locul "C.", în prezenţa organizatorului de vânătoare, inculpatul B., un exemplar din specia căprior, sexul fem.
Pe de o parte, s-a constatat că, în cuprinsul autorizaţiei figurează menţiunea "C.", menţiune care nu se poate referi decât la metoda de vânătoare, chiar dacă figurează imediat după menţiunea privind locul, prima instanţă motivând că formularul autorizaţiei de vânătoare este editat în conformitate cu Anexa 1 a Regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 353/2008 din 4 iunie 2008 (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi nu prevede obligativitatea menţionării metodei de vânătoare.
S-a constatat, însă, că, potrivit Anexei 4 la regulament - Metodele de vânătoare care se pot practica în funcţie de tipul autorizaţiei de vânătoare şi de speciile de faună cinegetică a aceluiaşi ordin, pentru specia de faună cinegetică "Căprior", este posibilă atât metoda de vânătoare "la C.", cât şi metoda de vânătoare "la dibuit", dar aceste metode figurează sub rândul intitulat "tipul autorizaţiei de vânătoare", respectiv conform notei la anexă, metoda de vânătoare fiind cea admisă a se practica, pe specii de faună cinegetică şi tipuri de autorizaţii de vânătoare.
Or, în autorizaţia de vânătoare individuală seria x nr. x figurează în mod expres menţiunea privind "C.", ceea ce echivalează în mod evident cu metoda de vânătoare "la C.", fiind deci exclusă cea de-a doua metodă de vânătoare, la dibuit. Şi în concluziile raportului de constatare tehnică judiciară - specialitatea cinegetică din 08.11.2019, s-a arătat că, potrivit declaraţiilor suspecţilor şi a martorului expert tehnic judiciar cinegetic, se constată că metoda prin care s-a realizat vânătoarea a fost la dibuit, apropiatul de cârdurile de cervide (căprior) fiind realizat cu maşina, sens în care s-a apreciat că nu a fost respectată metoda de vânătoare, la C., conform menţiunilor din autorizaţia de vânătoare.
Potrivit art. 28 din Ordinul M.A.D.R. nr. 353/2008 din 4 iunie 2008, prin metodă de vânătoare se înţelege modalitatea prin care se practică acţiunea de vânătoare aşa cum a fost definită la art. 1 din prezentul regulament, aceste acţiuni clasificându-se astfel: a) vânătoarea "la C." constă în aşteptarea potenţialului vânat şi se poate exercita la: trecători, cadavrul animalului ucis de către animalul sălbatic ce face obiectul acţiunii respective de vânătoare, locurile unde se produc pagube, vizuini, locurile de pasaj, locurile de înnoptat (locurile de rut); d) vânătoarea "la dibuit" ("apropiat") constă în apropierea vânătorului de vânat.
Deci, s-a constatat în plus că metoda de vânătoare "la C." priveşte în acest caz şi locurile unde se poate exercita această vânătoare, în condiţiile în care definiţia metodei "la C." include locul unde aşteaptă potenţialul vânat.
Conform art. 1 din acelaşi ordin, vânătoarea este acţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea vânatului ori uciderea acestuia, desfăşurată de una sau de mai multe persoane care deţin dreptul legal de a practica vânătoarea, în conformitate cu prevederile Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Conform art. 2 alin. (1) din ordin, "autorizaţiile de vânătoare sunt documentele cu regim special care atestă faptul că o anumită persoană sau un grup de persoane nominalizate în acestea a obţinut de la gestionarul fondului cinegetic dreptul de a vâna în condiţiile legii pe acel fond cinegetic sau pe o porţiune din fondul cinegetic, în ziua sau în perioada pentru care sunt completate şi, respectiv, valabile autorizaţiile, la speciile de faună cinegetică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi în structura pe specii, sex şi număr de exemplare aprobate", anexa 1 fiind chiar autorizaţia de vânătoare individuală.
Conform art. 8 alin. (1) din Ordinul 353/2008, autorizaţiile de vânătoare individuale se eliberează unei singure persoane dintre cele prevăzute la art. 7 alin. (2), pentru o singură specie de vânat, pentru un singur exemplar, pentru un singur fond cinegetic sau pe o porţiune dintr-un fond cinegetic, cu menţionarea acesteia.
În continuare, instanţa de apel a remarcat că, la art. 9 alin. (3) din acelaşi ordin se prevede în mod expres faptul că practicarea vânătorii în baza autorizaţiei de vânătoare individuale se realizează prin metodele de vânătoare prevăzute în anexa nr. 4.
În acelaşi timp, s-a constatat că, potrivit art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordinul nr. 353/2008, din Subcapitolul II intitulat "Realizarea selecţiei la speciile sedentare de vânat la care selecţia artificială se poate realiza prin acţiuni de vânătoare", în acţiunea de management al populaţiilor de vânat sedentar, în scopul păstrării şi ameliorării calităţii acestora, este necesară realizarea selecţiei artificiale. Selecţia artificială constă în extragerea prin acţiuni de vânătoare a exemplarelor degenerate, bolnave, accidentate, rănite, cu deviaţii comportamentale evidente, din ambele sexe şi din toate categoriile de vârstă. În cazul speciilor de cervide se impune realizarea cotelor de recoltă în structura în care acestea sunt aprobate, respectiv "masculi de trofeu", "masculi de selecţie", "femele de selecţie" şi "tineret de selecţie". Pentru corecta identificare a exemplarelor de selecţie, este obligatoriu ca, la orice acţiune de vânătoare organizată în acest scop cu vânători, aceştia să fie însoţiţi de o persoană de specialitate angajată şi împuternicită de gestionar şi să tragă numai asupra vânatului indicat de acesta.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 24 din Capitolul IV intitulat "Exercitarea vânătorii" din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, speciile cinegetice se vânează în numărul, în locurile, prin metodele, în perioadele şi cu mijloacele admise de lege, potrivit aprobării date de administrator, cu respectarea reglementărilor subsidiare, privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii. Iar potrivit art. 26 din aceeaşi lege, perioadele în care se poate practica vânătoarea la speciile cinegetice admise la vânătoare sunt precizate în anexa nr. 1.
Conform art. 31 din Legea nr. 407/2006, autorizaţiile de vânătoare individuale sau colective sunt documente cu regim special, emise şi înseriate de gestionari printr-un sistem informatic, conform modelului şi reglementărilor stabilite prin ordin al conducătorului administratorului, şi autorizaţia de vânătoare eliberată de gestionar dă dreptul titularului acesteia de a vâna exemplarele pentru care a fost eliberată autorizaţia, pe terenurile incluse în fondul de vânătoare respectiv, indiferent de categoria de proprietate şi de proprietarul acestora.
Or, potrivit raportului de constatare tehnică judiciară specialitatea cinegetică, întocmit de expertul judiciar cinegetic H., exemplarul care a făcut obiectul cercetărilor a fost un căprior mascul cu vârsta cuprinsă între 7-8 luni, vârstă determinată sub rezervă în lipsa constatării dentiţiei căpriorului, iar prin mijloacele optice utilizate atât de către organizator, cât şi de către vânător se putea face diferenţierea între exemplarul în cauză şi un căprior adult de sex feminin.
În ceea ce priveşte condiţiile în care a fost împuşcat exemplarul din specia căprior-mascul şi conduita adoptată de inculpaţi ulterior acestui moment, inculpaţii tăind capul şi organele genitale şi refuzând să i le prezinte martorului E., în apel au fost avute în vedere declaraţiile acestui martor, care a confirmat că nu a fost respectată condiţia din autorizaţia de vânătoare privind metoda de vânătoare menţionată în autorizaţie, cea la C., ci a fost folosită metoda la dibuit, precum şi faptul că a fost împuşcat alt exemplar de căprior decât cel menţionat în autorizaţie, un exemplar din categoria căprior-mascul tineret în loc de căprior-femelă de selecţie.
S-a mai constatat de instanţa de apel că, potrivit procesului-verbal încheiat la 04 decembrie 2018, la momentul întocmirii acestui proces-verbal, B. a declarat că în momentul în care a identificat exemplarul care ulterior a fost împuşcat, acesta se afla la o distanţă de 200 metri, şi deşi s-a uitat cu binoclul foarte atent la el, a văzut că este un exemplar mic şi nu a observat nimic care să îi indice că aceste exemplar este de sex masculin, confirmând că apoi a procedat la eviscerarea mamiferului, tăierea capului, membrelor acestuia, inclusiv la tăierea organului genital. Cu aceeaşi ocazie şi numitul A. a declarat că în momentul în care a împuşcat exemplarul în cauză, nu a observat niciun element specific din care să rezulte că acesta este un exemplar de gen masculin.
În concluziile raportului de constatare tehnică judiciară – specialitatea cinegetică din 08.11.2019, s-a menţionat că expertul tehnic judiciar cinegetic a apreciat că nu s-a respectat prevederea legală din cuprinsul autorizaţiei de vânătoare, cu privire la vânarea unui exemplar căprior, femelă (conform prevederilor legale, exemplar care făcea obiectul selecţiei), fiind vânat un exemplar de căprior tineret mascul, care nu făcea obiectul autorizării, conform prevederilor O.M. nr. 353/din 4 iunie 2008 Regulamentul privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii.
De asemenea, s-a constatat că pentru specia căprior, la momentul săvârşirii faptei, conform Anexei 1 intitulată "Perioadele de vânare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile pentru care vânarea este permisă" din Legea nr. 407/2006, pentru specia căprior perioada este împărţită în două categorii: mascul - perioada 1 mai-15 octombrie şi femelă - perioada 1 septembrie-15 februarie, iar la data săvârşirii faptei, 04.12.2018, era deci permisă vânătoarea pentru exemplarele din categoria femelă, aşa cum apare şi pe autorizaţia de vânătoare, şi era interzisă pentru cele din categoria mascul, acţiune care reprezintă elementul material al infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 407/2006.
Or, în speţă, inculpatul A. a recoltat prin selecţie artificială un exemplar din specia "Căprior (Capreolus capreolus)" tineret mascul, deşi în autorizaţia de vânătoare ce i-a fost eliberată era la rubrica sexul exemplarului menţiunea de "femelă".
Prima instanţă a făcut trimitere la Anexa Ordinului nr. 405/2018 din 13 aprilie privind cotele de recoltă pentru specia "Căprior (Capreolus capreolus)" pentru perioada de vânătoare 1 mai 2018-15 februarie 2019. Potrivit acestui ordin, se aprobă cotele de recoltă pentru specia Căprior (Capreolus capreolus), pentru perioada de vânătoare 1 mai 2018 - 15 februarie 2019, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin. În acelaşi timp, cotele de recoltă aprobate prin acest ordin se realizează pe fiecare fond cinegetic de către gestionarii acestora, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea reglementărilor în vigoare în domeniul vânătorii referitoare la autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, în intervalul de la o oră înainte de răsăritul soarelui până la o oră după apusul soarelui, urmărindu-se conservarea biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului ecologic. De asemenea, controlul modului în care sunt respectate prevederile prezentului ordin se realizează de către personalul de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare şi al structurilor teritoriale ale acesteia. Structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare vor verifica trimestrial şi ori de câte ori este necesar, ca urmare a unor sesizări, modul de îndeplinire de către gestionarii fondurilor cinegetice a prevederilor prezentului ordin. Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea gestionarilor fondurilor cinegetice potrivit legii şi clauzelor contractelor de gestionare.
În raport cu dispoziţiile Ordinului nr. 405/2018, instanţa de apel a constatat că acestea nu sunt relevante în acest caz, în cercetarea săvârşirii infracţiunii de braconaj, modul în care au fost respectate prevederile privind cotele de recoltă pentru specia "Căprior" de către personalul de specialitate, respectiv gestionarii fondului cinegetic şi personalul de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare şi al structurilor teritoriale ale acesteia.
Faptul că, potrivit adresei nr. x din data de 06.05.2019 a A.J.V.P.S. Covasna, la 04.12.2018 cota de recoltă realizată pentru "Femelă şi tineret" era de 5 exemplare, dintr-o cotă aprobată de aceeaşi categorie "Femelă şi tineret" de 45 de exemplare, astfel că selecţia artificială realizată de inculpatul A., la îndemnul coinculpatului B. s-a încadrat în cota de recoltă stabilită de A.J.V.P.S. Covasna pentru sezonul 2018-2019 şi realizată până la data de 04.12.2018, nu prezintă relevanţă în contextul în care condiţiile autorizaţiei de vânătoare trebuiau respectate întocmai, fără a se putea invoca de către organizator şi vânător o cutumă şi faptul că era aceeaşi cotă de recoltă pentru femelă şi tineret de ambele sexe.
S-a reţinut că nici împrejurarea că directorul asociaţiei, I., ar fi spus inculpatului B., aşa cum afirmă acesta din urmă, că nu este nicio problemă că a fost împuşcat un exemplar de sex masculin din specia căprior, întrucât datorită vârstei putea fi împuşcat şi acest exemplar fără nicio problemă, întrucât cu ocazia recoltării vânatului de selecţie pot fi împuşcate exemplare tinere din ambele sexe (cu vârsta de până la un an), nu este relevantă în cauză, atât timp cât obiectul infracţiunii constă în nerespectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare.
Instanţa de apel a constatat că, în drept, faptele inculpatului A. care, în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, s-a deplasat împreună cu inculpatul B. pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, judeţul Covasna cu autoturismul marca x aparţinând societăţii D. S.R.L., la o acţiune de vânătoare în baza autorizaţiei de vânătoare emisă pentru specia de vânat căprior - femelă de selecţie, cei doi apropiindu-se cu vehiculul de cârdurile de animale (metoda de vânătoare la dibuit) şi care, la îndemnul coinculpatului, a executat mai multe focuri de armă, fără drept, în direcţia unui exemplar din categoria căprior tineret (mascul), în vârstă de circa 7-8 luni, care a fost ucis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi uz de armă fără drept prevăzută de art. 343 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, faptele inculpatului B., care, în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, în calitate de paznic de vânătoare la data respectivă, s-a deplasat împreună cu inculpatul A. pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, judeţul Covasna cu autoturismul marca x aparţinând societăţii D. S.R.L., la o acţiune de vânătoare în baza autorizaţiei de vânătoare emisă aceluiaşi inculpat pentru specia de vânat căprior - femelă de selecţie, cei doi apropiindu-se cu vehiculul de cârdurile de animale (metoda de vânătoare la dibuit) şi care, după ce a urmărit cu binoclul cârdurile de căprior, l-a îndemnat pe coinculpatul A. să execute focuri de armă asupra unui cârd de căpriori, coinculpatul instigat ucigând astfel un exemplar de căprior mascul în vârstă de circa 8 luni, iar în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, după împuşcarea animalului de către inculpatul A., inculpatul B. a efectuat operaţiuni privind vânatul în sensul dispoziţiilor art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 din 9 noiembrie 2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, constând în eviscerarea animalului, tăierea capului, a membrelor şi a organului genital pe care le-a introdus într-o pungă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la braconaj, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 - Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, transportul vânatului dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, comercializarea, naturalizarea şi orice operaţiuni privind vânatul sau părţi ori produse uşor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condiţiilor legii, respectiv orice operaţiuni privind vânatul prev. de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic şi instigare la uz de armă fără drept prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 343 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 170/Ap din 07 martie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei penale nr. 215 din 19 iulie 2022 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în dosarul nr. x/2021, care a fost desfiinţată, şi rejudecând:
În baza art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, s-a stabilit faţă de inculpatul A. pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj.
În baza art. 343 alin. (1) C. pen., s-a stabilit faţă de inculpatul A. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept.
În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a stabilit faţă de inculpatul A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, cel de 2 luni închisoare, în final pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata acestui termen să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Covasna la termenele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere, precum şi în cazul comiterii de noi infracţiuni.
În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi l), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, s-a stabilit faţă de inculpatul B. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru instigare la infracţiunea de braconaj.
În baza art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, s-a stabilit faţă de inculpatul B. pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de transportul vânatului dobândit în condiţiile art. 42 sau găsit împuşcat ori tranşat în teren, comercializarea, naturalizarea şi orice operaţiuni privind vânatul sau părţi ori produse uşor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condiţiilor legi, în ultima variantă încriminată respectiv orice operaţiuni privind vânatul.
În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 343 alin. (1) C. pen., s-a stabilit faţă de inculpatul B. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de armă fără drept.
În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a stabilit faţă de inculpatul B. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, cel de 5 luni închisoare, în final pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 5 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei rezultante de 1 an şi 5 luni închisoare, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul B. ca pe durata acestui termen să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Covasna la termenele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere, precum şi în cazul comiterii de noi infracţiuni.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale a următoarelor bunuri folosite de inculpatul A. la săvârşirea faptelor: arma de vânătoare cu glonţ marca x, seria x, cal. 22-250 Rem prevăzută cu lunetă inscripţionată x, 3,5-10x50mm, seria xw, 5 tuburi de cartuş cu inscripţia x depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna, potrivit Dovezii seria x nr. x din 08.03.2019.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, s-a luat măsura de siguranţă a confiscării speciale a următoarelor bunuri folosite de inculpatul B. la săvârşirea faptelor: ladă din material plastic de culoare neagră; binoclu de culoare verde cu negru cu inscripţia x; briceag cu mâner din corn de cerb şi lama de 10 cm.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii A. şi B. la data de 30.03.2023.
Prin motivele formulate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurenţii inculpaţi A. şi B. au arătat că, în ceea ce priveşte problematica metodei de vânătoare aplicate, nu instanţa de apel, ci prima instanţă a fost cea care a oferit argumente întemeiate şi legale în lumina stării de fapt şi, astfel, a stării de drept reţinute.
Pe de o parte, recurenţii au arătat că, faptul că pe parcursul vânatului s-au aflat şi în autovehiculul confiscat iniţial, nu echivalează cu faptul că metoda de C. nu a fost respectată. Pe de altă parte, au învederat că instanţa de apel a folosit o analogie în defavoarea lor şi, astfel, a ajuns la o concluzie greşită, dat fiind că în autorizaţie de vânătoare eliberată de A.J.V.P.S. Covasna pentru A., cuvântul "C." este menţionat la rubrica "în locul", iar în acest act nu se regăseşte vreo rubrică care să cuprindă metoda de vânătoare şi, astfel cum a reţinut în mod corect şi prima instanţă, "Formularul autorizaţiei de vânătoare este editat în conformitate cu Anexa 1 a Regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii, aprobat prin ordinul M.A.D.R. nr. 353/2008 din 4 iunie 2008 (în vigoare la momentul comiterii faptei) şi nu prevede obligativitatea menţionării metodei de vânătoare. Pe de altă parte, potrivit Anexei 4 - Metodele de vânătoare care se pot practica în funcţie de tipul de autorizaţiei de vânătoare şi de speciile de faună cinegetică a aceluiaşi ordin, pentru specia de faună cinegetică "Căprior" este permisă atât metoda de vânătoare "la C." şi metoda de vânătoare "la dibuit".
În altă ordine de idei, recurenţii au susţinut că în autorizaţie cuvântul "C." nu este menţionat întâmplător la rubrica "în locul", deoarece nu are nici o legătură cu metoda de vânat, ci arată faptul că locul valabilităţii autorizaţiei este zona denumită popular C., cuvânt ce nu semnifică nimic sub aspectul metodei care trebuie urmat de vânător dintre cele două posibilităţi legal admise la specia de vânat autorizată. Autorizaţia concretizează numai elementele principale particulare ale vânătorii organizate şi se completează cu prevederile legale aplicabile, care trebuie să fie şi sunt cunoscute şi aplicate de vânători care au trecut printr-un examen teoretic şi practic înaintea dobândirii calităţii lor de vânători autorizaţi.
În asemenea circumstanţe, fără aplicarea unei analogii incorecte în defavoarea lor, recurenţii au apreciat că nu se poate reţine că nu ar fi respectat condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare cu privire la metoda de vânătoare posibilă şi legală.
S-a mai arătat că, în cuprinsul deciziei recurate, s-a reţinut că "pentru specia de căprior, la momentul săvârşirii faptei, conform Anexei 1 intitulată "Perioadele de vânare şi valoarea de despăgubire în cazul unor fapte ilicite pentru speciile pentru care vânarea este permisă" din Legea nr. 407/2006, pentru specia căprior perioada este împărţită în două categorii: mascul - perioada 1 mai - 15 octombrie şi femelă perioada 1 septembrie 15 februarie, iar la data săvârşirii faptei, 04.12.2018, era deci permisă vânătoarea pentru exemplarele din categoria femelă, aşa cum apare şi pe autorizaţia de vânătoare, şi era interzisă pentru cele din categoria mascul, acţiune care reprezintă elementul material al infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) lit. 1 din Legea nr. 407/2006." Instanţa de apel a făcut trimitere la declaraţia martorului E., care a considerat că nu a fost respectată autorizaţia de vânat dat fiind că "a fost împuşcat alt exemplar de căprior, decât cel menţionat în autorizaţie, un exemplar din categoria căprior - mascul tineret în loc de căprior - femelă de selecţie", cât şi la constatările expertului H., care a apreciat că "exemplarul care a făcut obiectul cercetărilor a fost un căprior mascul cu vârsta cuprinsă între 7-8 luni de zile, vârstă determinat sub rezervă" şi că astfel "nu s-a respectat prevederea legală menţionată în cuprinsul autorizaţiei de vânătoare, cu privire la vânarea unui exemplar căprior, femelă (...) fiind vânat un exemplar de căprior tineret mascul, care nu făcea obiectul autorizării, conform prevederilor O.M. 353/din 4 iunie 2008 Regulamentului privind autorizarea, organizarea şi practicarea vânătorii".
Recurenţii au arătat că exemplarul vânat nu făcea parte din nicio categorie stabilită de autorităţi, a cărei vânare ar fi fost interzisă în perioada respectivă şi nu au creat niciun prejudiciu în urma faptei imputate, fapt care a fost confirmat inclusiv prin probatoriul administrat în cauză.
S-a făcut trimitere la adresa din 26.02.2019 emisă de către Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, precum şi la răspunsul nr. x din 01.03.2019 în care se precizează că pentru femele şi tineret de ambele sexe cota de recoltă este aceeaşi, realizându-se prin selecţie artificială, în scopul ameliorării populaţiei de căprior, distincţia fiind evidenţiată de către autorităţi doar ulterior comiterii faptelor imputate, aspect care reprezintă o dovadă eclatantă a faptului că cristalizarea acestei distincţii a devenit necesară, de vreme ce anterior acestei modificări o astfel de divizare nu a avut loc şi, astfel, această exigenţă nu se poate aplica în mod retroactiv pentru fapte anterioare emiterii noului ordin.
S-a menţionat că din adresa din 09.04.2019, respectiv din centralizatorul privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2018/2019 stabilit prin Ordinul Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 405 din 25.04.2018, reiese că cotele de recoltă sunt divizate în 3 categorii "mascul trofeu", "mascul selecţie" şi "femelă şi tineret", "fără ca la ultima categorie să fie stabilită vreo subdiviziune", subliniindu-se că în perioada mai sus menţionată pe fondul cinegetic 14 Coşeni se puteau împuşca un număr de 20 de căprior mascul trofeu, 15 mascul de selecţie şi 45 bucăţi femele şi tineret, fiind recoltaţi un număr de 17 căprior mascul trofeu, 15 mascul de selecţie şi 5 bucăţi femele şi tineret.
Din aceste informaţii reiese că pe fondul cinegetic în discuţie nu era ilicită vânarea categoriei de exemplar al celui care până la urmă a fost vânat de către recurenţi, iar cu privire la categoria de "femelă şi tineret" nici măcar nu exista o subdiviziune în perioada vizată.
Potrivit adresei nr. x din data de 06.05.2019 a A.J.V.P.S. Covasna, la data de 04.12.2018 cota de recoltă realizată pentru "Femelă şi tineret" era de 5 exemplare, dintr-o cotă aprobată de aceeaşi categorie "Femelă şi tineret" de 45 de exemplare, astfel selecţia recurenţilor s-a încadrat în cota de recoltă stabilită de A.J.V.P.S. Covasna pentru sezonul 2018-2019, iar acest aspect nu poate fi lipsit de relevanţă. Chiar directorul acestei instituţii, fiind audiat de către prima instanţă, a confirmat că în prezenta cauză nu s-a comis infracţiunea de braconaj sau altă faptă ilicită.
Recurenţii au susţinut că, astfel cum a constat în mod corect şi prima instanţă şi cum s-a învederat, în mod constant, de către Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi de către A.J.V.P.S. Covasna, dispoziţiile Ordinului nr. 353 din 2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu sunt corelate cu cele ale Ordinului Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 405 din 25.04.2018, dat fiind că în vreme ce potrivit art. 32 pct. 4 din Ordinul nr. 353 din 2008 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în cazul speciilor de cervide se impune realizarea cotelor de recoltă în structura în care acestea sunt aprobate, respectiv "masculi de trofeu", "masculi de selecţie", "femele de selecţie" şi "tineret de selecţie", potrivit Anexei Ordinului nr. 405/2018 din 13 aprilie privind cotele de recoltă pentru specia "Căprior (Capreolus capreolus)" pentru perioada de vânătoare 1 mai 2018-15 februarie 2019, cota de recoltă este aprobată pentru "Femelă, tineret", fără a exista o subcategorie tineret mascul şi tineret femelă, respectiv tineret mascul selecţie/tineret femelă selecţie.
Faptul că există neconcordanţe între anumite norme juridice ale dreptului pozitiv, creând uneori situaţii incerte, nu poate fi interpretat în defavoarea inculpatului, în cazul căruia se analizează dacă se impune sau nu tragerea lui la răspundere penală.
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal reprezintă exigenţa previzibilităţii legii, aşadar, persoana care pătrunde în sfera ilicitului penal, la momentul comiterii faptei penale imputate, trebuie să cunoască consecinţele de natură juridică ale acţiunii sale, adică să fie clar că în situaţia în care nu respectă normă juridică care ocroteşte o valoare socială prin instrumentele legii penale, care sunt acele sancţiuni, precum pedeapsa principală, pedeapsa accesorie, eventuale incapacităţi sau interdicţii, care pot opera cu scop punitiv, pentru sancţionarea celui vinovat şi pentru descurajarea celorlalţi potenţiali făptuitori. În măsura în care o persoană decide în sensul încălcării normelor juridice în vigoare la data comiterii faptei, aceasta fiind în cunoştinţă de cauză, poate fi trasă la răspundere civilă, contravenţională sau chiar penală, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere, însă nicio persoană nu poate suporta consecinţele eventuale ale unor acte normative ulterioare, care se adoptă în viitor.
S-a subliniat că textele juridice în discuţie la data comiterii faptei nu erau şi nici nu puteau fi accesibile, de vreme ce diferenţierea clară s-a realizat doar ulterior.
Cu toate că norma de incriminare trebuie să fie clară la momentul comiterii faptei imputate, recurenţii au susţinut că, din cauza neconcordanţelor existente în legislaţia terţiară, nu puteau avea o reprezentare univocă a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii, astfel încât să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să adopte a conduită potrivit acesteia.
Chiar dacă ulterior legislaţia a fost modificată într-o modalitate clară şi previzibilă prin Ordinul nr. 565/2019 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior pentru perioada 15 aprilie 2019 - 14 aprilie 2020 (observând chiar şi legiuitorul problematica imprevizibilităţii normelor juridice în discuţie), această modificare nu poate fi interpretată în defavoarea recurenţilor, în sensul aplicării retroactive a legii penale în detrimentul lor, contrar dispoziţiilor constituţionale şi jurisprudenţei CEDO (cauzele Veeber împotriva Estoniei, Puhk împotriva Estoniei).
În opinia recurenţilor, decizia recurată analizează situaţia lor din prisma noii concepţii a legiuitorului, prin care s-a clarificat situaţia incertă anterioară, cu toate că astfel, cum au menţionat în cele ce preced, starea juridică existentă la date comiterii faptelor imputate arăta total diferit.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului de casaţie şi pronunţarea unei soluţii de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate, cu consecinţa înlăturării măsurilor de siguranţă aplicate.
Prin încheierea din 27 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. a fost admisă în principiu.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., instanţa a constatat că decizia penală nr. 170/Ap din 07 martie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală (dosarul nr. x/2021) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat că recurenţii inculpaţi au invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său ori modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs, în esenţă, cu privire la infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea nr. 407/2006, inculpaţii A. şi B. au susţinut că nu se poate reţine că nu ar fi respectat condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte a constatat că recursul în casaţie este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., sub aspectul chestiunii de drept invocate de recurenţi, urmând ca analiza argumentelor aduse în susţinerea acestei critici să fie realizată strict în raport cu situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în hotărârea atacată, fără a se putea proceda la reexaminarea conţinutului mijloacelor de probă ori la reaprecierea materialului probator.
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi A. şi B. îndeplineşte, în limitele anterior expuse (pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..), cerinţele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.., a fost admisă în principiu şi trimisă completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Critica privind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 (inculpatul A.) şi instigare la infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l), alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 (inculpatul B.) este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic. Ca atare, susţinerile că ar fi respectat metoda "la C." sau că menţiunea "C." nu are nici o legătură cu metoda de vânat, ci arată faptul că locul valabilităţii autorizaţiei este zona denumită popular C., nu pot fi analizate în actualul cadru procesual, tinzând la o schimbare a situaţiei de fapt reţinute.
Verificând hotărârea atacată din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, pentru infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, respectiv instigare la infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l), alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea de Apel Braşov a reţinut că "printre condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare eliberată de către A.J.V.P.S. Covasna în data de 03.12.2018, autorizaţia de vânătoare individuală seria x nr. x, figurează autorizarea inculpatului A. să vâneze, în perioada 03-31.12.2018, pe fondul de vânătoare nr. 14 Coşeni, în locul "C.", în prezenţa organizatorului de vânătoare, inculpatul B., un exemplar din specia căprior, sexul fem.", precum şi că "în autorizaţia de vânătoare individuală seria x nr. x, figurează în mod expres menţiunea privind "C.", ceea ce echivalează în mod evident cu metoda de vânătoare "la C.", fiind deci exclusă cea de-a doua metodă de vânătoare, la dibuit".
A mai reţinut instanţa de apel că "(...) în speţă, inculpatul A. a recoltat prin selecţie artificială un exemplar din specia "Căprior (Capreolus capreolus)" tineret mascul, deşi în autorizaţia de vânătoare ce i-a fost eliberată era la rubrica sexul exemplarului menţiunea de "femelă"."
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, s-a deplasat împreună cu inculpatul B. pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, jud. Covasna cu autoturismul marca x aparţinând societăţii D. S.R.L., la o acţiune de vânătoare în baza autorizaţiei de vânătoare emisă pentru specia de vânat căprior - femelă de selecţie, cei doi apropiindu-se cu vehiculul de cârdurile de animale (metoda de vânătoare la dibuit) şi care, la îndemnul coinculpatului, a executat mai multe focuri de armă, fără drept, în direcţia unui exemplar din categoria căprior tineret (mascul), în vârstă de circa 7-8 luni, care a fost ucis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
De asemenea, fapta inculpatului B., care, în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, în calitate de paznic de vânătoare la data respectivă, s-a deplasat împreună cu inculpatul A. pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, jud. Covasna cu autoturismul marca x aparţinând societăţii D. S.R.L., la o acţiune de vânătoare în baza autorizaţiei de vânătoare emisă aceluiaşi inculpat pentru specia de vânat căprior - femelă de selecţie, cei doi apropiindu-se cu vehiculul de cârdurile de animale (metoda de vânătoare la dibuit) şi care, după ce a urmărit cu binoclul cârdurile de căprior, l-a îndemnat pe coinculpatul A. să execute focuri de armă asupra unui cârd de căpriori, coinculpatul instigat ucigând astfel un exemplar de căprior mascul în vârstă de circa 8 luni, întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de braconaj prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi l), alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
Motivul de recurs în casaţie invocat de recurenţii A. şi B. a fost acela că au respectat condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare, astfel încât faptele săvârşite nu sunt prevăzute de legea penală.
Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, "(1) Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte: (...) b) vânătoarea fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare; (...) l) vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2; (...)". Deopotrivă, potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, "(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă au fost săvârşite: a) de o persoană cu atribuţii de serviciu în domeniul vânătorii, precum şi de reprezentanţii persoanelor juridice care au în obiectul de activitate ocrotirea vânatului sau vânătoarea; (...)".
Instanţa constată că faptele inculpaţilor A. şi B., aşa cum acestea au fost reţinute, au semnificaţia din textul de incriminare al art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de braconaj, prev. art. 42 alin. (1) lit. b) şi l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 constă în acţiunea de a vâna fără respectarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare (lit. b) şi acţiunea de a vâna în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 şi prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2 (lit. l).
Or, din situaţia de fapta reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, ce nu mai poate fi modificată în calea de atac a recursului în casaţie, rezultă că cei doi inculpaţi nu au respectat condiţiile înscrise în autorizaţia de vânătoare, privind specia de vânat căprior - femelă de selecţie [fiind vânat un unui exemplar din categoria căprior tineret (mascul)] şi metoda de vânătoare "la C." (fiind folosită metoda de vânătoare "la dibuit").
Astfel, inculpatul A., în baza autorizaţiei de vânătoare emisă pentru specia de vânat căprior - femelă de selecţie, pentru fondul de vânătoare nr. 14 Coşeni, prin metoda de vânătoare "la C.", în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, s-a deplasat împreună cu inculpatul B. pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, jud. Covasna cu autoturismul marca x aparţinând societăţii D. S.R.L., la o acţiune de vânătoare, cei doi apropiindu-se cu vehiculul de cârdurile de animale (metoda de vânătoare la dibuit) şi, la îndemnul coinculpatului, a executat mai multe focuri de armă, fără drept, în direcţia unui exemplar din categoria căprior tineret (mascul), în vârstă de circa 7-8 luni, care a fost ucis.
La rândul său, inculpatul B., în data de 04.12.2018, în jurul orei 17:18, în calitate de paznic de vânătoare la data respectivă, s-a deplasat împreună cu inculpatul A. pe fondul cinegetic nr. 14 Coşeni, jud. Covasna cu autoturismul marca x aparţinând societăţii D. S.R.L., la o acţiune de vânătoare în baza autorizaţiei de vânătoare emisă inculpatului A. pentru specia de vânat căprior - femelă de selecţie, cei doi apropiindu-se cu vehiculul de cârdurile de animale (metoda de vânătoare la dibuit) şi care, după ce a urmărit cu binoclul cârdurile de căprior, l-a îndemnat pe coinculpatul A. să execute focuri de armă asupra unui cârd de căpriori, coinculpatul instigat ucigând astfel un exemplar de căprior mascul în vârstă de circa 8 luni.
În analiza îndeplinirii condiţiilor de tipicitate obiectivă este total lipsit de relevanţă faptul că nu era ilicită vânarea categoriei de exemplar al celui care până la urmă a fost vânat de către recurenţi, că prin comiterea faptei, selecţia artificială realizată de inculpatul A., la îndemnul coinculpatului B. s-a încadrat în cota de recoltă stabilită de A.J.V.P.S. Covasna pentru sezonul 2018-2019 şi realizată până la data de 04.12.2018, sau acela că, în realitate, era aceeaşi cotă de recoltă pentru femelă şi tineret de ambele sexe.
Ceea ce prezintă importanţă este faptul că inculpaţii recurenţi nu au respectat limitele autorizaţiei de vânătoare, chiar dacă aceasta ar fi putut fi emisă, potrivit dispoziţiilor legale incidente, şi în alte condiţii.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b) şi lit. l) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 – recurentul A., respectiv instigării la infracţiunea de braconaj, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) lit. b) şi l), alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 – recurentul B..
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 170/Ap din 07 martie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 170/Ap din 07 martie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2023.