Şedinţa publică din data de 21 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 17.11.2023 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, sub nr. x/2023, cererea de reabilitare formulată de persoana condamnată A. prin care a solicitat să se dispună reabilitarea sa cu privire la condamnarea de 4 ani şi 6 luni închisoare, dispusă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală prin decizia penală nr. 234/2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Prin sentinţa penală nr. 9/F din 16.01.2024, Curtea de Apel Bucureşti– secţia a II-a penală a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în privinţa soluţionării cauzei penale nr. x/2023, având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petenta condamnată A.. În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 529 C. proc. pen., a declinat competenta soluţionării cauzei penale nr. x/2023 având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petenta condamnată A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, aşa încât determinarea competenţei trebuie să urmeze regimul judecăţii cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării, aflându-ne, aşadar, în faţa a două cauze diferite, cea dintâi, în care s-a pronunţat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicţională de soluţionare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicţională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii, însuşi titlul VI al părţii speciale a C. proc. pen., care reglementează instituţia reabilitării, fiind particularizat prin denumirea "Proceduri speciale". Or, urmare a acestui caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală, astfel că instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanţă infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
În dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 17 din 02.02.2015, competenţa de soluţionare în primă instanţă a curţii de apel a fost determinată de calitatea făptuitoarei, petenta A. având calitatea de magistrat în cadrul Tribunalului Bucureşti.
La momentul soluţionării cauzei, potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, competenţa de soluţionare a infracţiunilor săvârşite de judecătorii de la tribunale aparţinea Curţii de Apel.
Curtea a avut în vedere că prin decizia penală nr. 234/A/27.05.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate condamnatei A., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat, iar în baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. C. pen. anterior. Astfel, competenţa de a judeca în primă instanţă o infracţiune de luare de mită săvârşită de o persoană care nu are calitate de magistrat la data formulării cererii de reabilitare aparţine tribunalului, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea a constatat că aceasta aparţine Tribunalului Bucureşti, având în vedere că petenta are domiciliul în Bucureşti, adresă indicată de aceasta în cuprinsul cererii de reabilitare.
Prin sentinţa penală nr. 129 din data de 02.02.2024, Tribunalul Bucureşti – secţia I Penală, în baza art. 47 alin. (1) şi a art. 50 rap. la art. 529 C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de petenta A..
A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de petenta A., având ca obiect reabilitare judecătorească, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Tribunalul Bucureşti – secţia I Penală a arătat că, competenţa de soluţionare a unei cereri de reabilitare se analizează prin raportare la fapta astfel cum a fost săvârşită anterior de către petentă, ţinându-se cont inclusiv de calitatea sa de judecător, aceasta fiind, de altfel, cea care a atras competenţa de soluţionare a cauzei sale în favoarea curţii de apel.
A susţinut că, faptul că, ulterior condamnării, petenta şi-a pierdut această calitate, nu înseamnă că s-ar aprecia competenţa de soluţionare a unei cereri de reabilitare doar prin raportare la normele de competenţă materiale, fără a lua în calcul competenţa după calitatea persoanei.
Cum în prezenta cauză condamnarea suferită de petentă priveşte o infracţiune ce este de competenţa curţii de apel, a arătat că singura instanţă competentă să se pronunţe asupra cererii de reabilitare, aşa cum prevăd şi dispoziţiile legale anterior enunţate, este Curtea de Apel Bucureşti.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind-o pe petenta A. este Curtea de Apel Bucureşti.
Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanţe se află în conflict negativ de competenţă îl constituie cererea de reabilitare formulată de persoana condamnată A., prin care petenta a solicitat să se dispună reabilitarea sa cu privire la condamnarea de 4 ani şi 6 luni închisoare, dispusă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală prin decizia penală nr. 234/2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Potrivit art. 529 C. proc. pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.
Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece cererea de reabilitare formulată de petentă va fi stabilită potrivit dispoziţiilor anterior menţionate.
Astfel, cum instanţa care a judecat cauza în primă instanţă este Curtea de Apel Bucureşti (aceasta fiind şi instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază petenta), potrivit dispoziţiilor art. 529 C. proc. pen., aceasta este instanţa competentă să judece cauza care face obiectul conflictului de competenţă.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 83/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiiile Unite, în soluţionarea recursului în interesul legii, prin care instanţa supremă a stabilit că "Dispoziţiile art. 494 teza I din C. proc. pen. se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.", decizie adusă în discuţie de către ambele instanţe, Înalta Curte constată că devine superfluă analizarea celor stabilite prin această decizie, atât timp cât nu a existat o modificare a normelor de competenţă de la momentul judecării cauzei în fond şi până în prezent.
Înalta Curte notează că, doar în caz de modificare a acestor norme ar fi fost aplicabilă această decizie şi s-ar fi pus problema stabilirii instanţei competente să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii; şi, doar atunci s-ar fi pus problema dacă această competenţă se stabileşte avându-se în vedere calitatea de magistrat a petentei la momentul comiterii faptei (aşa cum susţine, în mod corect, de altfel, Tribunalul Bucureşti, care a arătat că, "competenţa de soluţionare a unei cereri de reabilitare se analizează prin raportare la fapta astfel cum a fost săvârşită anterior de către petentă, ţinându-se cont inclusiv de calitatea sa de judecător, aceasta fiind, de altfel, cea care a atras competenţa de soluţionare a cauzei sale în favoarea curţii de apel") sau competenţa se stabileşte avându-se în vedere faptul că aceasta nu mai deţine funcţia de magistrat la momentul formulării cererii de reabilitare (după cum în mod greşit a apreciat curtea de apel, arătând că "o infracţiune de luare de mită săvârşită de o persoană care nu are calitate de magistrat la data formulării cererii de reabilitare aparţine tribunalului, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen..").
Aşadar, în lipsa unei astfel de modificări a normelor de competenţă, sunt incidente dispoziţiile art. 529 C. proc. pen., astfel că instanţa competentă este cea care a judecat cauza în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a II-a penală, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2024.