Şedinţa publică din data de 06 februarie 2024
Prin încheierea nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Venezia la data de 04.08.2023 (număr de referinţă al dosarului x.), faţă de persoana solicitată A. în baza mandatului de executare nr. SIEP178/2023, emis în data de 15.06.2023 de către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Venezia.
În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) şi art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus amânarea predării, cu respectarea efectelor regulii specialităţii, a persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei penale în care persoana solicitată este cercetată în România (dosar nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti), iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 109 alin. (3) şi art. 104 alin. (10) şi 13 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu, în vederea predării, de la 09.01.2024-22.01.2024, inclusiv.
S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din 09.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia nr. 26 din data de 16.01.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţate în dosarul nr. x/2024 şi s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă (EAW - provizoriu) nr. 2/09.01.2024 emis de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, dacă nu este reţinut, arestat sau deţinut în altă cauză.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că persoana solicitată este cercetată pentru presupusa comitere a infracţiunii de complicitate la jaf calificat, incriminată de art. 110, 81 alin. (1), (62) bis, 628 alin. (1) şi (3) nr. 1 din C. pen. italian, pentru care persoanei solicitate i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 900 euro amendă, în sarcina acestuia reţinându-se, în fapt, că la data de 23.10.2014, în localitatea Verona, în calitate de coautor în complicitate cu B., în executarea aceluiaşi proiect infracţional, cu scopul de a obţine foloase necuvenite, cu violenţă - constând în trântirea la pământ şi smulgerea cu violenţă a poşetei, şi-au însuşit banii, documentele personale, telefoanele mobile şi MP3-urile lui C. şi D., în timp ce acestea practicau prostituţia de-a lungul drumului statal SR 11.
Instanţa de fond a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată şi, de asemenea, a fost tradus în limba română, potrivit art. 87 alin. (4) din aceeaşi lege.
De asemenea, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile la care se referă art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare constituie infracţiuni potrivit legii române (art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. - tâlhărie/tâlhărie calificată).
Totodată, s-a constatat că actele dosarului nu relevă motive de refuz, obligatoriu sau opţional, al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind însă incidentă o cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) şi art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege, persoana solicitată A. fiind cercetată penal pe teritoriul României (conform copiei de pe cazierul judiciar al inculpatului), în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, împotriva acestuia fiind pusă în mişcare acţiunea penală la 29.03.2023, sub aspectul comiterii infracţiunilor prev.de art. 336 alin. (1), (2) C. pen.
Curtea de apel a constatat şi faptul că persoana solicitată, fiind informată cu privire la dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 302/2004 cu privire la regula specialităţii, potrivit căreia statul italian nu poate să priveze de libertate persoana solicitată pentru o altă faptă decât aceea care face obiectul predării, despre consecinţele juridice ale consimţământului său, îndeosebi cea referitoare la caracterul irevocabil al acestuia, nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene, precizând, totodată, că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Analizând motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c), din) Legea nr. x, Curtea de apel a constatat că în situaţia în care s-ar valorifica acest motiv, soluţia legală ar fi aceea de recunoaştere a hotărârii emise de autorităţile judiciare italiene, cu consecinţa punerii în executare a acesteia. Totuşi, astfel cum rezultă din certificatul emis în baza mandatului european de arestare, procedura în faţa instanţei a avut loc în lipsa inculpatului A., astfel încât autorităţile italiene au garantat dreptul persoanei solicitate de a cere şi de a obţine rejudecarea cauzei. În acest context, s-a apreciat că soluţia care se impune este aceea de a înlătura motivul opţional de refuz al executării şi de a asigura premisele soluţionării acuzaţiei penale care se aduce cetăţeanului român în condiţiile exercitării depline a dreptului la apărare, ca element esenţial al unui proces echitabil.
Împotriva încheierii nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind acordat termen aleatoriu la data de 06 februarie 2024.
În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată A. a invocat motive de refuz al predării prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, susţinând că statul italian nu a acordat garanţiile necesare în vederea rejudecării cauzei, are reşedinţa pe teritoriul României de mai mult de 5 ani, persoana solicitată are familie şi un copil minor şi este încadrată în câmpul muncii, termenul de prescripţie a fost împlinit, raportat la legea penală română, dar şi faptul că mandatul statului italian nu respectă exigenţele prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu conţine o descriere amănunţită a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul şi gradul de implicare al persoanei solicitate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Mandatul european de arestare asigură garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei şi reprezintă instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru administrarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.
În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată A., la data de 04 august 2023, procurorul general adjunct al Procuraturii Generale a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Venezia (Italia) a emis, în dosarul nr. x/2023 CATT, un mandat european de arestare în vederea executării pedepsei aplicată prin sentinţa executorie cu numărul de referinţă 3311/2022 Reg. Sent. din data de 06.10.2022 a Curţii de Apel din Veneţia, definitivă la data de 20.01.2023, în baza mandatului de executare nr. SIEP 178/2023 emis în data de 15.06.2023.
Contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Italia îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.
În continuare, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ. Apărările persoanei solicitate referitoare la perioada de rezidenţă în România atrage refuzul de executare al mandatului european de arestare doar în condiţiile art. 99 lit. c) teza finală din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci când este vorba despre cetăţeni străini (când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent). Pentru cetăţenii români mandatul european de arestare poate fi refuzat fără să existe condiţia perioadei de rezidenţă.
În ceea ce priveşte situaţia familială a persoanei solicitate, se constată că nu s-a dispus predarea imediată, astfel că nu sunt afectate relaţiile de familie la care a făcut referire contestatorul.
Înalta Curte observă, însă, că prin hotărârea prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare (încheierea nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti) s-a constat incidenţa prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, fiind amânată predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene până la finalizarea procesului în faţa autorităţilor judiciare române, având în vedere că aceasta avea pe rolul instanţei naţionale un alt proces penal.
De asemenea, se constată că instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.
Aşadar, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a admis, în mod corect, cererea de executare a acestuia, dar a dispus amânarea predării, cu respectarea efectelor regulii specialităţii a persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei penale în care este cercetată în România (dosar nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti), iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Analizând apărările persoanei solicitate, trebuie avut în vedere caracterul facultativ al motivului de neexecutare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Chiar în cazul în care a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit legii române, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate (complicitate la jaf calificat, incriminată de art. 110, 81 alin. (1), (62) bis, 628 alin. (1) şi (3) nr. 1 din C. pen. italian - art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. - tâlhărie/tâlhărie calificată).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2024.