Şedinţa publică din data de 06 februarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 613 alin. (1), art. 615 alin. (3) şi art. 625 alin. (2) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85, art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord) şi predarea persoanei solicitate A., către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în eventualitatea în care ar fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În baza art. 612 din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85 şi art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
În baza art. 85 şi 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31.01.2024 până la data de 29.02.2024, inclusiv.
În baza art. 85 şi 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
S-a constatat că faţă de persoana solicitată a fost luată măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 30.01.2024 ora 18:31, până la data de 31.01.2024, ora 18:31.
În baza art. 628 alin. (1) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, rap. la art. 88 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de apel a apreciat că aceasta este întemeiată fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului de arestare, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a acestui mandat.
În primul rând, în ceea ce priveşte textele legale aplicabile, Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile prezentului titlu se aplică şi în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenţie care conţine dispoziţii similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.
Din analiza actelor dosarului a rezultat că faţă de persoana solicitată A. a fost emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual (din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord) un mandat de arestare, acesta fiind cercetat în cauză pentru săvârşirea a 3 infracţiuni, respectiv:
1) Conspiraţie cu scopul de a controla activitatea de prostituţie în vederea obţinerii de câştig prevăzută de s1 (l) din C. pen. din 1977 şi secţiunea 53 (1) din Legea privind infracţiunile sexuale din 2003 pedepsită cu 7 ani închisoare;
2) Conspiraţie pentru facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării, prevăzută de s1 (l) din C. pen. din 1977 şi secţiunea 2 (1) din Legea sclaviei moderne din 2015 pedepsită cu închisoare pe viaţă;
3) Transfer de proprietăţii obţinute din activităţi criminale/ilicite prevăzută de s327 din Legea produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni 2002 pedepsită cu 14 ani închisoare.
Mandatul de arestare se întemeiază pe mandatul naţional de arestare din 20.09.2023 emis de Tribunalul Magistraturii din Westminster.
În fapt, pentru emiterea mandatului de arestare autorităţile britanice au reţinut că de la începutul anului 2020 până pe 6 septembrie 2022, o "afacere" legată de prostituţie, "agenţie de escorte" a fost condusă de la sediul din 14 Highfield House, C., Londra. "Afacerea" era condusă de D. şi soţia sa E., asistaţi de fratele acestuia, F.. Modelul de operare al activităţilor criminale a "afacerii" consta în reclame plasate pe o platformă de publicitate online numită "Vivastreet" pentru prostituate individuale. Dovezile sugerează că femeile au toate peste 18 ani, dar erau în mare parte tinere, la sfârşitul adolescenţei sau până în 25 de ani. Erau în principal de origine română şi vorbeau foarte puţin engleza. Unele dintre aceste femei au fost recrutate direct din România. Se furnizau descrieri ale serviciilor oferite până la şi inclusiv raport sexual complet şi descrieri ale tipului de activitate sexuală (deseori în formă prescurtată, de exemplu, BB însemnând sex cu penetrare fără prezervativ). Tariful anunţat era de obicei de 100 de lire sterline pe oră. Pentru fiecare prostituată se punea la dispoziţie un număr diferit de telefon mobil. La numerele de telefon furnizate urma să răspundă co-conspiratorul care lucra la locaţie. Serviciile sexuale, preţurile şi locaţia unde prostituata să participe erau convenite cu "cumpărătorul" O persoană era desemnată să o ia pe prostituată, "şoferul", care să o ducă pe femeie la locaţia convenită de "cumpărători". "Şoferul" aştepta cât avea loc actul sexual, negocia orice servicii "extra" (servicii suplimentare care nu fuseseră negociate cu agenţia) şi se asigura atunci de efectuarea plăţii. Unul dintre aceşti bărbaţi era B.. 14 Highfield House reprezenta centrul administrativ al serviciilor de prostituţie. Contractul de închiriere arăta că B. era chiriaş la adresă împreună cu D., E. şi F.. La adresă locuia B. şi era la curent cu activităţile ilegale care se desfăşurau acolo. B. a fost observat de poliţişti de opt ori când conducea personal prostituate la întâlniri cu cumpărătorii, între februarie 2021 şi ianuarie 2022. O serie de telefoane au fost recuperate de la alţi suspecţi. Mesajele de pe aceste telefoane arată că B. făcea parte dintr-un grup de chat "G." pentru "Drivers/Şoferi", care includea şi liderii/organizatorii activităţii de prostituţie. În cadrul respectivului grup, B. a trimis mesaje organizatorilor în care îi întreba ce preţuri să ceară pentru serviciile sexuale suplimentare, ceea ce demonstrează că ştia că femeile erau angajate în activităţi de prostituţie. I-a trimis E. imagini cu femeile pentru a le aproba înfăţişarea şi raporta că a pedepsit femeile care nu i-au respectat instrucţiunile. Acest lucru demonstrează controlul pe care îl avea asupra prostituatelor. Pe lângă dovezile strânse din filaje, mesajele au arătat că transporta în mod regulat la întâlniri fete pentru a se angaja în prostituţie. Grupul conţinea mesaje de la alţi bărbaţi care ocupau aceeaşi funcţie ca şi B., ceea ce demonstrează că acesta era la curent cu amploarea conspiraţiei.
S-a reţinut că B. deţinea trei conturi bancare în Marea Britanie. Între ianuarie 2020 şi 6 septembrie 2022, a primit personal 92.000 de lire sterline în transferuri bancare de la clienţi ca plată pentru servicii de prostituţie. El a depus, de asemenea, 14.900 de lire sterline în numerar, reprezentând plăţi în numerar pentru serviciile de prostituţie. În bancă s-a depus un total de 106.900 de lire sterline din bani proveniţi din activităţi criminale. Numărul şi datele tranzacţiilor dovedesc că a acţionat în mod regulat ca şofer/agent de colectare pentru grupul de prostituţie. B. nu a declarat autorităţilor din Marea Britanie niciun venit sau loc de muncă legitim în această perioadă. Banii reprezintă în întregime proprietate din activităţi ilicite.
De asemenea, s-a constatat că B. a transferat sume mari de bani din cele încasate altor conspiratori. El i-a transferat E. personal 23.720 lire sterline şi 450 lire sterline lui D., proprietarii organizatorilor activităţii criminale şi 14.117 lire sterline altor conspiratori. În plus, B. a depus sume în numerar în contul bancar al lui F.. Acest lucru este dovedit de camerele de supraveghere CCTV de la banca unde a avut Ioc tranzacţia. Tot el a fost responsabil pentru adăugarea de credit pe telefoanele cu "plată pe parcurs/în sistem redistributiv"/apy-as-you-go, care erau folosite pentru a plasa reclame pentru prostituate. Acest lucru este dovedit de înregistrările camerelor de supraveghere CCTV.
Prezentul mandat se referă la fapte care sunt prevăzute de art. 599 alin. (5) din Acord şi care dau loc la predare fără a fi necesară verificarea condiţiei dublei incriminări (trafic de persoane, spălarea produselor infracţiunii - conspiraţie pentru facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării şi transfer de proprietăţii obţinute din activităţi criminale/ilicite, astfel cum sunt menţionate în mandat). În ceea ce priveşte prima infracţiune indicată în mandatul de arestare - conspiraţie cu scopul de a controla activitatea de prostituţie în vederea obţinerii de câştig - aceasta este sancţionată în statul emitent cu o pedeapsă maximă de 7 ani închisoare, nefiind necesară condiţia dublei incriminări potrivit art. 599 alin. (4) lit. b) din Acord.
Totodată, aşa cum rezultă din mandatul de arestare ataşat la dosar, s-a constatat că sunt respectate prevederile art. 98 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât în cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent prevăd posibilitatea revizuirii pedepsei aplicate la cerere sau cel puţin după 20 de ani.
Curtea de apel a arătat că în această procedură nu poate face aprecieri asupra temeiniciei acuzaţiei sau asupra apărărilor de fond formulate de persoana solicitată privind acuzaţiile aduse.
În drept, s-a reţinut că sunt aplicabile prevederile din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord - Titlul VII.
Autoritatea judiciară de executare decide, în termenele şi în condiţiile definite în prezentul titlu, în special în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 597, dacă persoana în cauză trebuie să fie predată (art. 613 alin. (1).
În cazul în care persoana arestată nu consimte la predare astfel cum se prevede la articolul 611, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare.
Conform art. 615 din Acord, un mandat de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă, în cazul în care persoana căutată consimte la predare, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în termen de zece zile de la data exprimării consimţământului iar în celelalte cazuri, decizia definitivă privind executarea mandatului de arestare se ia în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei căutate (alin. (3).
Potrivit art. 625 alin. (2), cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1) şi (3), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate în alt mod pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea persoanei.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 598 lit. a) din Acord - "mandatul de arestare" reprezintă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării şi predării de către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte apărarea în sensul că mandatul emis de autorităţile britanice pentru care se solicită punerea în executare de către autorităţile române nu ar avea la bază un mandat naţional emis de o instanţă britanică, aceasta nu poate fi primită. Din cuprinsul mandatului depus la dosar rezultă că mandatul de arestare emis de judecătorul districtual la data de 8 noiembrie 2023 a avut la bază mandatul de arestare în primă instanţă din data de 20 septembrie 2023 emis de Tribunalul Magistraturii din Westminster cu privire la aceleaşi infracţiuni menţionate şi în mandatul în baza căruia se solicită predarea. Menţiunea din mandat pe aceste aspecte este suficientă, nefiind necesare alte informaţii legate de procedura care a stat la baza emiterii mandatului naţional şi nici obţinerea unor date privind locul sau condiţiile în care persoana solicitată va fi ţinută în arest după momentul predării.
În baza art. 613 alin. (1), art. 615 alin. (3) şi art. 625 alin. (2) din Acordul comercial şi de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, raportat la art. 85, art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, va dispune punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord) şi predarea persoanei solicitate A., către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în eventualitatea în care ar fi condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Împotriva sentinţei penale nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie persoana solicitată A..
În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată A. a susţinut că mandatul european de arestare nu conţine elementele esenţiale care să permită punerea în executare a acestuia (persoana solicitată nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului penal, nu a fost citată, astfel încât nu a avut posibilitatea să se apere, nu sunt precizate data la care a fost luată măsura arestării preventive, condiţiile, durata, locul deţinerii, cauza şi posibilitatea de a ataca acea hotărâre). Apărarea s-a referit şi la situaţia personală a contestatorului, care rezultă din actele de la dosar, respectiv faptul că este cetăţean român, nu are antecedente penale pe teritoriul României, are probleme de sănătate, un loc de muncă în România.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că între România şi Marea Britanie sunt aplicabile dispoziţiile Acordului comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L444/14 din 31.12.2020.
Astfel, se reţine că, art. 1aw. Surr. 112 din Acord (cu denumirea marginală "Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente"), se aplică în ceea ce priveşte mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziţie, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării mandatului înainte de încheierea acestei perioade.
De asemenea, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile Titlului III se aplică şi în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenţie care conţine dispoziţii similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţiile Acordului completându-se cu cele ale Legii nr. 302/2004 republicată.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat de arestare emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cadrul cooperării judiciare internaţionale în materie penală între Uniunea Europeană şi Marea Britanie este incident Acordul Comercial şi de Cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte. De asemenea, s-a făcut referire şi la dispoziţiile din Acord, care reglementează condiţiile de emitere a unui mandat de arestare.
Evaluând condiţiile impuse de Acord pentru mandatul european de arestare, se constată că persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului de arestare, în limba română, precum şi procesul-verbal privind drepturile procesuale pe care le are în cadrul procedurii de faţă, conform art. 89 din Acord (similar art. 106 din Legea nr. 302/2004).
Totodată, în raport de art. 91 şi art. 92 din Acord (similar art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), se reţine că, în declaraţia dată în faţa primei instanţe contestatorul a arătat că nu are obiecţiuni asupra identităţii sale, nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
De asemenea, se reţine că mandatul de arestare care formează obiectul procedurii de faţă, a fost emis la data de 08.11.2023 de către judecătorul districtual din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare conform art. 76 şi art. 78 lit. a) din Acord se reţine că cetăţeanul român A. este cercetat în cauză pentru săvârşirea unor infracţiuni astfel cum sunt menţionate în mandat: Conspiraţie cu scopul de a controla activitatea de prostituţie în vederea obţinerii de câştig, Conspiraţie pentru facilitarea deplasării unei alte persoane în vederea exploatării şi Transfer de proprietăţii obţinute din activităţi criminale/ilicite, Se reţine că aceste infracţiuni fac parte parţial din categoria celor enumerate în art. 79 alin. (4) pct. 5 din Acord care exonerează autoritatea judiciară de executare de obligaţia verificării dublei incriminări (similar 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004). Pe de altă parte, şi dacă această condiţie ar fi verificată, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta este îndeplinită în cauză, faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare având echivalent în C. pen. român, reprezentând conţinutul infracţiunilor de trafic de persoane sau spălare a banilor.
De asemenea, se constată că în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Similar primei instanţe, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului de arestare emis împotriva persoanei solicitate prevăzute în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004, art. 80 şi 81 din Acordul comercial de cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte.
Aşadar, analizând actele dosarului, se constată că, în mod judicios instanţa de fond a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., din actele dosarului nerezultând existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar împrejurarea că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
De asemenea, Înalta Curte constată că motivele invocate de apărare în susţinerea solicitării de respingere a propunerii de punere în executare a mandatului, respectiv faptul că nu i-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile, persoana fiind lipsită de dreptul la apărare, nu sunt precizate condiţiile, durata, locul deţinerii sau alte aspecte legate de procesul din Marea Britanie în urma căruia s-a pronunţat hotărârea în baza căreia s-a emis mandatul, nu se circumscriu niciunui caz de refuz al predării persoanei solicitate, instanţa română neputând cenzura modalitatea în care s-a emis un mandat de arestare de către o autoritate judiciară din alt stat. Totodată, circumstanţele personale invocate de persoana solicitată (respectiv, starea de sănătate) nu au fost susţinute printr-un minimum de probatoriu, aceasta nedepunând documente din care să rezulte că se impune amânarea predării, conform art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Marea Britanie la data de 08.11.2023 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea privind predarea acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 22/F din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2024.