Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 28 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 554 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 25 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cu o contestaţie la executare privind sentinţa penală nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2018, privind pe condamnatul A..
S-a arătat că, printre altele, prin sentinţa penală mai sus indicată, în baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a tablourilor aflate în custodie la Muzeul Naţional de Artă a României.
În susţinerea contestaţiei la executare, s-a arătat că prin adresa nr. x/24.11.2023, ANAF - Direcţia operativă valorificare bunuri confiscate - Serviciul teritorial de valorificare bunuri nr. 1 a comunicat instanţei faptul că, în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor instanţei cu privire la tabloul "B.", semnat C., aflat în posesia condamnatului A. (potrivit procesului-verbal din 19.06.2016), se consideră că sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 14/2007 republicată, prin care "bunurile culturale de patrimoniu şi orice bunuri a căror comercializare este interzisă prin lege, se predau de către deţinători, organelor de specialitate ale statului competente a gestiona astfel de bunuri, conform prevederilor legale".
De asemenea, conform dispoziţiilor cap. XI, respectiv art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 731/2007 republicată, "valorile susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional sau care prezintă valoare artistică sau muzeistică, se predau de îndată (de către deţinători), cu titlu gratuit, Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, pentru a fi repartizate instituţiilor specializate, potrivit avizului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor".
În consecinţă, ţinând cont de prevederile legislative anterior indicate, de dispoziţiile OPANAF nr. 1080/16.04.2019, pentru stabilirea competenţei privind preluarea şi valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de faptul că Direcţia operativă de valorificare bunuri confiscate, prin structurile sale teritoriale, nu are calitatea de deţinător a tabloului "B." semnat C., s-a solicitat clarificarea situaţiei tabloului "B.", semnat C., aflat în posesia condamnatului A..
Intimatul-condamnat A. a formulat concluzii scrise prin care a arătat că se află în posesia acestui tablou, care nu face parte din patrimoniul naţional cultural. Cu ocazia predării bunului, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi i-a comunicat faptul că această obligaţie nu este stipulată în hotărâre.
Cauza a fost repartizată aleatoriul Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 27 februarie 2024.
Pentru justa soluţionare a cauzei a fost ataşat dosarul x/2015, împreună cu componentele acestuia.
Prealabil, în raport de obiectul cauzei, respectiv contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. (împiedicare la executare), se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 110 alin. (6) teza a II-a din ROIIJ, care prevede că "Cererile de îndreptare a erorilor materiale şi cererile de completare sau lămurire a hotărârii se soluţionează de completul care a pronunţat hotărârea a cărei îndreptare ori lămurire se solicită. Aceeaşi rezolvare se va da şi contestaţiilor la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. şi de art. 712 alin. (2) din C. proc. civ.. (...)".
Aşadar, în raport cu aceste dispoziţii, fiind instanţa care a pronunţat sentinţa penale nr. 569/17.10.2017, ce se execută, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală este competentă să soluţioneze prezenta cauză.
Analizând contestaţia la executare formulată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, Înalta Curte constată că această este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2018, prin altele, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) şi k) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea de luare de mită.
De asemenea, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. echivalentul în RON la cursul BNR al sumei de 18.400 euro, 2700 RON, tabloul Cu gândul la tine, semnat D., aflat în custodie la Muzeul Naţional de Artă al României, conform procesului-verbal nr. i/11296 din 04.08.2015 (pct. 133), tabloul E., semnat F., aflat în custodie la Muzeul Naţional de Artă al României, conform procesului-verbal nr. i/11296 din 04.08.2015 (pct. 131) şi tabloul "B.", semnat C., aflat în posesia inculpatului A. potrivit procesului-verbal din 19.09.2016 întocmit la Muzeul Naţional de Artă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei (pct. 1).
Potrivit art. 289 alin. (3) C. pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
În cazul de faţă, tabloul "B.", semnat C., se află în posesia inculpatului A., potrivit procesului-verbal din 19.09.2016 întocmit la Muzeul Naţional de Artă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.
Înalta Curte observă că soluţia de confiscare a tabloului "B.", semnat C., s-a dispus în temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., întrucât acesta a format obiectul mitei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..
Piedica la executare invocată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală şi întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. se referă, în concret, la identificarea instituţiei care ar urma să intre în posesia bunului cu privire la care s-a dispus confiscarea.
Înalta Curte constată că, în realitate, nu se poate vorbi de o piedică la executare, având în vedere, pe de o parte, temeiul pentru care s-a dispus confiscarea bunului, respectiv art. 289 alin. (3) C. pen., iar, pe de altă parte, faptul că bunul a fost menţionat expres în dispozitivul sentinţei, există şi se află în posesia intimatului-inculpat, acest aspect rezultând atât din procesul-verbal de predare din data de 19.09.2016, cât şi din susţinerile acestuia, conform notelor scrise depuse la dosarul cauzei.
O eventuală piedică la executare potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. ar fi putut exista în situaţia în care, spre exemplu, acest bun suspus confiscării, nu s-ar mai fi aflat în posesia intimatului inculpat la momentul punerii în executare a dispoziţiei de confiscare.
Prin urmare, nu revine obligaţia instanţei supreme de a clarifica care dintre instituţiile statului urmează să pună în executare dispoziţia de confiscare a tabloului "B.", semnat C., ci Tribunalului Bucureşti în virtutea art. 553 alin. (2) C. proc. pen.
Această concluzie rezultă şi din faptul că, potrivit art. 574 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 348 alin. (1) teza a II-a Codul fiscal, "confiscările dispuse de instanţele de judecată se duc la îndeplinire de către Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, de către alte autorităţi publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor în cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finanţelor Publice, sau de către alte autorităţi publice abilitate de lege, cu respectarea prevederilor legale în vigoare".
Totodată, instanţa supremă constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 14/2007 şi nici cele prevăzute de art. art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 731/2007, atâta vreme cât bunul confiscat nu a fost inclus în patrimoniul cultural naţional. Chiar dacă ar fi fost incidente dispoziţiile legale antereferite, tot nu ar fi putut face obiectul unei contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul-condamnat A..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei la executare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 569/17.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/31.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2018, privind pe intimatul-condamnat A..
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei la executare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2024.