Şedinţa publică din data de 07 februarie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20/F din data 29 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În temeiul art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 alin. (7), art. 110 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 302/28.06.2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16.08.2023, de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului Trieste în dosarul penal RGNR nr. x - DDA -R.G.G.I.P.3775/22, faţă de persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş.
A luat act de lipsa de consimţământ a persoanei solicitate A. la predarea către autorităţile judiciare din Italia.
A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii.
Autorizează predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 Republicată şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.
A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 29 ianuarie 2024 până la data de 27 februarie 2024, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare, în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti din data de 17.01.2024, emisă în dosar nr. x/2024, înregistrată sub nr. x/2024, s-a propus, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Republicată, arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., către autorităţile judiciare din Italia, în baza mandatului european de arestare emis de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului Trieste, la data de 16 august 2023 în dosarul penal RGNR nr. x - DDA -R.G.G.I.P.3775/22.
Curtea a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare italiene în condiţiile art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 Republicată şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 Republicată, comb. cu art. 27 paragraf 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.
De asemenea, prin raportare la dispoziţiile art. 98 şi art. 99 din Legea nr. 302/2004 Republicată, Curtea a apreciat că nu se impune adoptarea unei soluţii de refuz a executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A., nefiind identificată nici o cauză legală specifică sau impediment procesual în acest sens juridic. Situaţia sa familială relevată de către apărătorul său nu constituie un motiv temeinic de amânare a predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene, nefiind incidente dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în sensul că predarea persoanei solicitate la acest moment procesual poate produce consecinţe grave pentru ea sau familia acesteia.
Pentru aceste motive, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, prima instanţă a dispus soluţia anterior expusă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termenul legal, persoana solicitată A., contestaţia nefiind motivată.
Concluziile formulate de apărare şi de reprezentantul Ministerului Public au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 16.08.2023, de către autorităţile judiciare din Italia de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului Trieste, în dosarul penal RGNR nr. x - DDA -R.G.G.I.P.3775/22 că faţă de cetăţeanul român A., a fost emis un mandat naţional de arestare în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de facilitarea intrării şi şederii ilegale (ajutarea şi facilitarea imigranţilor ilegali, în complicitate, în mod agravat, rezistenţa în faţa ofiţerilor de poliţie, răniri corporale grave), prev. de art. 81, 110, 337, 582, 585 din C. pen. italian, art. 12 din Legea nr. 286/1998 privind imigraţia.
În fapt, autorităţile judiciare emitente au reţinut, în esenţă, că, persoana solicitată, în complicitate cu alţi co-infractori necunoscuţi, au comis acte care au facilitat intrarea ilegală în Italia a 10 cetăţeni care nu erau din Uniunea Europeană. Aceştia au aranjat un transport de imigranţi ilegali din România către Trieste, la bordul unei dube B., cu nr. de înmatriculare polonez x, condusă de către persoana solicitată. Odată ajunşi la destinaţie, aceasta a derulat un video pentru a demonstra şefilor lui succesul călătoriei. Persoana solicitată a mai fost acuzată că, prin mai multe acţiuni ale aceluiaşi plan criminal, cu scopul de a scăpa, a manifestat rezistenţă violentă faţă de ofiţerii de poliţie care îl arestau, s-a zbătut, s-a bătut cu ei, i-a împins cu capul şi i-a lovit.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, faptele imputate sunt incriminate şi de legea penală română în infracţiunile de ultraj şi trafic de migranţi, în modalităţile normative reglementate de art. 257 C. pen. şi art. 263 C. pen., care sunt sancţionate şi de legea română cu pedeapsa închisorii, maximul special fiind de 10 ani închisoare.
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiat, la termenul din 29 ianuarie 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, invocând o situaţie deosebită aflată în interiorul familiei.
De altfel, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapele care motivează mandatul nu sunt prescrise, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond, lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.
În plus, se subliniază că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumţia de nevinovăţie nu este de natură a conduce la admiterea contestaţiei, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumţie nu este afectată.
Deopotrivă, raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.08.2023, de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului Trieste în dosarul penal RGNR nr. x - DDA -R.G.G.I.P.3775/22, faţă de persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 20/F din data 29 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 20/F din data 29 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2024.