Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Deliberând asupra admisibilităţii căii de atac de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 223/CO din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 585 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 370 din 27 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, dispunându-se obligarea contestatorului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Timiş, a sumei de 340 de RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 370 din 27 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, în temeiul art. 585 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 147 alin. (2), (3) din Legea nr. 302/2004, s-a respins cererea condamnatului A. de recunoaştere, pe cale incidentală, a sentinţei penale din 27 iunie 2018, pronunţată în dosar nr. x/1053 de Tribunalul Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franţa, definitivă la 8 august 2018 şi de contopire a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin aceasta cu pedeapsa de 5 ani şi 1 lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 438 din 15 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, definitivă prin decizia penală nr. 815/A din 11 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, constatându-se că nu este îndeplinită condiţia prev. de art. 147 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca pedeapsa (a cărei recunoaştere se solicită) să fie executată în întregime sau considerată ca fiind executată în statul străin, iar acest aspect să fie confirmat de autorităţile străine.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana condamnată A..
Analizând contestaţia formulată de condamnat, Curtea de Apel Timişoara a constatat, prioritar, că sentinţa penală din 27 iunie 2018, pronunţată în dosar nr. x/1053 de Tribunalul Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franţa, definitivă la 8 august 2018, prin care numitului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, a fost recunoscută, pe cale incidentală, prin sentinţa penală nr. 203 din 31 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, astfel că cererea condamnatului de recunoaştere a acesteia a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte solicitarea condamnatului de contopire a pedepsei recunoscute (de 4 ani închisoare) cu pedeapsa de 5 ani şi 1 lună închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 438 din 15 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 815 din 11 septembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, instanţa a apreciat că aceasta este neîntemeiată întrucât faptele pentru care a fost condamnat A. prin cea din urmă hotărâre au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la data rămânerii definitive a hotărârii statului francez, astfel că nu sunt întrunite condiţiile concursului de infracţiuni.
Pentru argumentele prezentate, instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia persoanei condamnate.
****
Împotriva deciziei penale nr. 223/CO din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 22 noiembrie 2023, a formulat "recurs" contestatorul condamnat A..
Cauza a fost înregistrată ca şi "contestaţie" pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 decembrie 2023, sub nr. x/2022, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10.
La termenul fixat, 8 februarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, concluziile acestuia şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat fiind fidel redate în practicaua prezentei încheieri.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că obiectul prezentei contestaţii îl constituie decizia penală nr. 223/CO din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 585 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 370 din 27 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, prin care s-a respins cererea acestuia de recunoaştere, pe cale incidentală, a unei hotărâri de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare franceze şi de contopire a pedepsei recunoscute cu pedeapsa în executarea căreia se află.
Această hotărâre, fiind pronunţată în calea de atac a contestaţiei prev. de art. 597 alin. (7) C. proc. pen. (dispoziţie comună în materia executării hotărârilor penale) raportat la art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., este definitivă.
Astfel, potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Totodată, potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Pentru considerentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (7) şi art. 585 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.
În consecinţă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 340 RON, se fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 223/CO din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2024.