Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală [instanţă investită cu soluţionarea în fond a cauzei privind pe inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L., trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. şi spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen. şi alţi 16 inculpaţi persoane fizice şi juridice] a dispus următoarele:
În temeiul art. 2502 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de încetare de drept a măsurilor asigurătorii, formulată de persoanele interesate B. şi C..
În temeiul art. 2502 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulată de persoanele interesate B. şi C..
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Stuctura Centrală, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptelor ce li se impută inculpaţilor, dar şi pentru a-i împiedica pe aceştia să procedeze la înstrăinarea bunurilor pe care nu au reuşit să le valorifice, s-au instituit măsuri asigurătorii (sechestru penal şi/sau poprire) asupra bunurilor lor, astfel că, prin ordonanţa din 21.10.2015, pusă în aplicare prin procesele-verbale din 22.10.2015, 26.10.2015, 29.10.2015 şi 30.10.2015 - s-a instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatei S.C. A. S.R.L.,respectiv:
- locul de parcare P116S1, situat în municipiul Bucureşti, Calea x, subsol 1, având identificator unic x, nr. cadastral vechi x şi carte funciară veche x, compus din parcare cu o suprafaţă utilă de 25 mp., împreună cu cota parte de 8,72 mp. din părţile şi dependinţele comune ale ansamblului D., care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţă comună, forţată şi perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului, precum şi dreptul de proprietate a cotei părţi de teren aferent parcării, în suprafaţă de 5,63 mp., din întregul teren pe care se află construit ansamblul, în valoare de 59,562.21 RON;
- apartamentul nr. x, situat la etajul 6 al imobilului din Municipiul Bucureşti, Calea x, având identificator unic x, număr cadastral vechi x şi carte funciară veche x, a localităţii Bucureşti, compus din trei camere de locuit şi dependinţe (bucătărie, baie, hol, baie), având o suprafaţă utilă de 101,72 mp., balcon 7,43 mp., balcon 2,16 mp., rezultând o suprafaţă totală de 111,31 mp, împreună cu cota parte de 35,47 mp. din părţile şi dependinţele comune ale ansamblului D., care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţă comună, forţată şi perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului, precum şi dreptul de proprietate a cotei părţi de teren aferent apartamentului, în suprafaţă de 22,92 mp., din întregul teren pe care se află construit ansamblul, în valoare de 570,311.94 RON;
- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x, valoare de inventar 163.000 RON;
- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x, valoare de inventar 3.863 RON;
- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x, valoare de inventar 2609,94 RON;
- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x, valoare de inventar 6.158,97 RON;
- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x, valoare de inventar 50.821,14 RON;
- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 13.500;
- x valoare de inventar 6.6671 RON;
- Motostivuitor serie x valoare de inventar 10.000 RON;
- imobil compus din teren intravilan, având categoria de folosinţă curţi construcţii, în suprafaţă totală tabulară de 2060 mp. şi construcţii de sub A1.1, având destinaţia construcţii industriale şi edilitare - clădire restaurant, situat în comuna Şoimuş, judeţul Hunedoara, având număr cadastral/topografic x pentru construcţie, drept de proprietate intabulat în CF nr. x Şoimuş, judeţul Hunedoara, nr. CF vechi x, în valoare de 139,889.62 RON;
- imobil compus din teren în suprafaţă de 5.660 mp., categoria de folosinţă curţi construcţii, cu construcţia depozit de dinamită, în suprafaţă construită de 100 mp., construită din piatră şi bolţari, în anul 1970, având racord electric, cod construcţie C1, imobil situat administrativ în municipiul Reşiţa, zona Cariera Valea Domanului, zona Stârnic, judeţ Caraş-Severin, având nr. cadastral x, pentru teren şi x pentru construcţie, număr topografic x, înscris în CF nr. x Reşiţa, judeţul Caraş Severin, în valoare de 43,000 RON;
- imobil înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/III, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, compus din: un antreu, una cameră, una cameră, una cameră alimente, una bucătărie, una baie, magazie şi pivniţă, cu cote părţi comune de 38%, având părţi comune: terenul construit şi neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branşamentul electric, WC-ul din curte şi coridorul, în valoare de 37.500 EURO;
- imobil înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/I, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, una cameră, magazie, cu o cotă de 32% parte din terenul în suprafaţă de 738 mp înscris în CF x Timişoara în proprietate, cu cote părţi comune de 32%, având părţi comune: terenul construit şi neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branşamentul electric, WC-ul din curte şi coridorul, în valoare de 45.500 EURO;
- imobil înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/II, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, magazie, cu o cotă de 30% parte din terenul în suprafaţă de 738 mp. înscris în CF x Timişoara în proprietate, cu cote părţi comune de 30%, având părţi comune: terenul construit şi neconstruit, podul cu intrarea, racordul de apă, branşamentul electric, WC-ul din curte şi coridorul, în valoare de 42.000 EURO;
- construcţiile de sub A1.1. şi A1.2., reprezentând Hală P şi corp administrativ P+2E, situate în Timişoara, în suprafaţă măsurată de 2796 mp, cu destinaţia construcţii administrative şi social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1 şi anexe P situate în Timişoara, în suprafaţă măsurată de 564 mp, cu destinaţia construcţii anexă, cu nr. cadastral x, de sub A1.2, înscrise în CF nr. x Timişoara, situate administrativ în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, în valoare de 190,000 RON;
- construcţiile de sub A1.1., reprezentând clădire administrativă P+2E, situată în Timişoara, în suprafaţă măsurată de 177 mp, cu destinaţia construcţii administrative şi social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1, înscrise în CF nr. x Timişoara, situată administrativ în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, în valoare de 30,000 RON.
În acest context factual, examinând cererile de încetare/ridicare a măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa nr. 323/D/P/2014 din 21.10.2015 asupra imobilului înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, formulată de persoanele interesate B. şi C., instanţa a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
În acest sens, referitor la cererea de încetare de drept a măsurilor asigurătorii, instanţa a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că dispoziţiile legale în materie nu prevăd o astfel de sancţiune în cazul nerespectării termenului de 1 an în care instanţa de judecată trebuie să procedeze potrivit art. 2502 C. proc. pen.
Pe de altă parte, a notat că în cauză a fost respectat termenul de 1 an prevăzut de norma legală precitată întrucât măsurile asigurătorii, inclusiv cele vizate de cererea persoanelor interesate, au fost menţinute prin încheierea de şedinţă din data de 20 aprilie 2023.
În ceea ce priveşte cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii formulată de persoanele interesate B. şi C., instanţa a notat că, în condiţiile în care imobilul înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x-22105/III (constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş) face parte din bunurile imobile aparţinând inculpatei S.C. A. S.R.L., asupra cărora s-a luat măsura asigurătorie a sechestrului prin ordonanţa din 21.10.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, emisă în dosarul nr. x/2014, este evident că persoanele interesate B. şi C. (care susţin că sunt proprietarii lui) nu aveau cum să figureze nici în ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii şi nici în dosar.
A mai notat că se justifică în continuare menţinerea măsurii asigurătorii asupra imobilului anterior descris, având în vedere suspiciunea rezonabilă că, la momentul transferului dreptului de proprietate, inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L. cunoştea că există o anchetă în derulare împotriva sa. Altfel spus, există suspiciunea că actele de înstrăinare îndeplinite ulterior reprezintă doar o modalitate prin care inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L. a încearcat să sustragă bunuri de la instituirea sechestrului, împiedicând, totodată, recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor civile şi a cheltuielilor de judecată, dar şi confiscarea specială sau extinsă.
Referitor la buna-credinţă invocată de persoanele interesate, instanţa a notat că, la acest moment procesual există indicii de rea-credinţă, în condiţiile în care există un act de dare în plată încheiat de persoana interesată B., care nu era terţ, ci o persoană care avea informaţii şi autoritate de decizie în S.C. A. S.R.L., fiind asociat şi administrator al firmei. Or, în speţă, ancheta se derula din anul 2009, iar persoana interesată B. a creditat societatea în perioada 13.11.2014-21.09.2015, în condiţiile în care există informaţii că inculpaţii au avut cunoştinţă de existenţa dosarului aflat la parchet. Tocmai de aceea, în cauză există suspiciunea că actul de dare în plată sus-menţionat reprezintă doar o modalitate prin care s-a încercat să se sustragă bunuri de la instituirea sechestrului.
Pentru argumentele prezentate, instanţa a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de persoanele interesate B. şi C..
****
Împotriva acestei hotărâri, la data de 29 decembrie 2023, au formulat contestaţie persoanele interesate B. şi C., indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 2502, art. 2501 şi art. 4251 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţiie şi Justiţie, secţia penală, la data de 23 ianuarie 2024, sub nr. x/2016/a17, cu termen de soluţionare la data de 25 ianuarie 2024, când, la solicitarea apărătorului ales al contestatorilor persoane interesate, s-a amânat cauza la data de 8 februarie 2024, în vederea asigurării timpului necesar pregătirii apărării de către acesta.
La termenul din 25 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public şi-a exprimat intenţia de a invoca excepţi inadmisibilităţii căii de atac, chestiune pusă în discuţie, cu prioritate, la termenul din 8 februarie 2024, concluziile apărătorului ales al contestatorilor persoane interesate şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra acestui aspect, ca şi cele pe fondul căii de atac, fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia formulată sub aspectul prioritar al admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că mijloacele procesuale de cenzurare a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de persoanele interesate B. şi C. împotriva unei încheieri intermediare prin care, în faza de judecată, s-au respins cererile acestora de încetare de drept şi, respectiv, de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituite în faza de urmărire penală.
Această încheiere nu este susceptibilă a fi atacată cu contestaţie, în condiţiile art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 C. proc. pen.
Calea de atac specifică în materia măsurilor asigurătorii dispuse ori, după caz, verificate în cursul judecăţii este contestaţia, care urmează regulile statornicite prin art. 2501 C. proc. pen., completate, în mod corespunzător, cu dreptul comun în materia contestaţiei penale (dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen.).
Or, astfel cum se prevede în mod expres în cuprinsul alin. (1) al art. 2501 C. proc. pen., sunt supuse contestaţiei exclusiv încheierile prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, instanţa de fond sau cea de apel.
În plus, odată cu introducerea în legislaţia procesual penală, prin Legea nr. 6/2021, a dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., care stabilesc obligaţia organelor judiciare de a verifica periodic, în tot cursul procesului penal, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, sunt supuse contestaţiei şi încheierile prin care, subsecvent acestei verificări efectuate din oficiu, instanţa de judecată dispune, după caz, menţinerea, restrângerea, extinderea, respectiv, ridicarea măsurii asigurătorii dispuse.
Or, încheierea contestată în speţă nu se încadrează în vreuna dintre categoriile de hotărâri anterior menţionate.
Prin încheierea din 27 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016 nu s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii (aceasta fiind dispusă, în speţă, încă din faza de urmărire penală) şi nici vreuna dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2502 C. proc. pen. (menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii asigurătorii dispuse) în ipoteza unei verificări din oficiu a subzistenţei temeiurilor care au stat la baza sechestrului asigurător.
Încheierea contestată cuprinde exclusiv soluţia de respingere a cererilor de încetare de drept şi de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, pronunţată subsecvent cererilor cu acest obiect, formulate de persoanele interesate B. şi C..
Or, soluţia de respingere a cererii unui terţ de constatare a încetării de drept, respectiv de ridicare a măsurii asigurătorii nu se circumscrie ipotezelor limitativ reglementate în cuprinsul art. 2501 şi art. 2502 C. proc. pen., potrivit cărora încheierile instanţei de fond pot fi atacate cu contestaţie la instanţa superioară numai atunci când conţin o soluţie de luare a măsurii ori, după caz, subsecvent verificării din oficiu, de menţinere, restrângere, extindere sau ridicare a măsurii asigurătorii dispuse.
În fine, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.", caracterul de strictă interpretare şi aplicare a normelor de procedură penală incidente în materia măsurilor asigurătorii exclud aplicarea lor la situaţii neprevăzute de legiuitor şi atrag inadmisibilitatea căii de atac exercitate cu nerespectarea prescripţiilor legale.
Prin urmare, limitând posibilitatea exercitării contestaţiei exclusiv la cazurile în care instanţele de judecată pronunţă încheieri prin care s-a dispus luarea sau, după caz, verificarea din oficiu a subzistenţei temeiurilor unei măsuri asigurătorii, rezultă că legiuitorul a exclus din sfera de aplicare a acestei căi de atac orice alte ipoteze în care este examinată tangenţial măsura procesuală, cum este şi cazul cererilor de constatare a încetării de drept, respectiv, de ridicare a măsurilor, formulată în speţă de către contestatori.
În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte constată că persoanele interesate B. şi C. au promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de reformare prin exercitarea unor căi de atac prevăzute de C. proc. pen.
Menţiunea existentă în dispozitivul încheiereii contestate, în sensul că împotriva acesteia se poate formula "contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare" nu are nicio relevanţă în susţinerea demersului contestatorilor persoane interesate întrucât, aşa cum s-a arătat, calea de atac împotriva unei hotărâri penale este întotdeauna determinată prin lege, iar faţă de obiectul prezentei cauze, nu se identifică posibilitatea exercitării contestaţiei împotriva hotărârii primei instanţe.
Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoanele interesate B. şi C. împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016, constatând, pe cale de consecinţă, existenţa unui impediment legal în analiza pe fond a căii de atac.
Ca efect al soluţiei dispuse, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorilor persoane interesate la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoanele interesate B. şi C. împotriva încheierii din data de 27 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016.
Obligă contestatorii persoane interesate la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 februarie 2024.