Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 393 din data de 20.09.2022, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2019, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de "evaziune fiscală constând în evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale" în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. "c" din "Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale", cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009 (fapte comise în perioada 07.10.2015-25.01.2016), la pedepsele de: pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare; pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice), lit. "b" (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiului autorităţii de stat) şi lit. "g" din C. pen. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 241/2015 (ultimul dintre ele, constând în interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăţi comerciale), pentru o perioadă de 3(trei) ani, care se va calcula conform dispoziţiilor art. 68 din C. pen. şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. "a" (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice), lit. "b" (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiului autorităţii de stat) şi lit. "g" din C. pen. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 241/2015 (ultimul dintre ele, constând în interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăţi comerciale), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatei A., pe o durată de 4(patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru acesta.
În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpata A. a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c", "d" şi "e" să se comunice Serviciului de Probaţiune.
În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c" C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Paşcani (a serviciilor sau unităţilor coordonate de aceasta) sau în cadrul Primăriei Comunei Hărmăneşti, jud. Iaşi (a serviciilor sau unităţilor coordonate de aceasta), pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, aceasta nu va putea presta această muncă.
În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii să se facă de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) C. pen. Serviciul de Probaţiune a fost atenţionat cu privire la obligaţia de a sesiza instanţa pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care să justifice fie modificarea obligaţiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, ori dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile ce îi revin ori nu achită despăgubirile civile.
În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatei A. asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce-i revin pe durata termenului de încercare, respectiv îi atrage atenţia asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de supraveghere, precum şi în cazul nerespectării sau neexecutării măsurilor sau obligaţiilor stabilite de instanţa, cât şi în cazul în care nu îşi îndeplineşte integral - până la expirarea termenului de supraveghere - obligaţiile civile stabilite prin hotărâre.
În baza dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. "b" şi alin. (3) C. pen. s-a dispus ca executarea pedepsei complementare aplicată inculpatei A. să se facă în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale urmând a începe la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 25 alin. (1) cu referire la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi art. 1373 C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată în cauză şi, în consecinţă, a fost obligată inculpata A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B." S.R.L. Paşcani să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (DGRFP) Iaşi, suma de 434.454 RON cu titlu de diferenţă de prejudiciu nerecuperat, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală până la achitarea integrală şi efectivă a debitului.
Restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă ANAF, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi au fost respinse ca nefondate.
În baza dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 404 alin. (4) lit. "c", art. 397 alin. (2), art. 249 alin. (1), (2), (5) şi 6 şi art. 2502 C. proc. pen. cu referire la decizia R.I.L. nr. 19/2017 a Î.C.C.J., s-au menţinut măsurile asigurătorii luate sau, după caz, menţinute prin încheierea din data de 01.07.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul asociat nr. x/2019 (rămasă definitivă prin necontestare), constând în instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile, prezente şi viitoare, aparţinând inculpatei A., precum şi a acelora aparţinând părţii responsabile civilmente SC "B." S.R.L. Paşcani, până la concurenţa sumei de 434.454 RON, reprezentând valoarea prejudiciului produs, la care se adaugă suma de 30.000 RON (reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora a fost obligată inculpata prin prezenta sentinţă), deci, în total, până la concurenţa sumei de 464.454 RON.
S-a stabilit ca, în procesul de punere în aplicare a măsurilor asigurătorii menţinute de instanţă, să fie sechestrate bunuri doar până la concurenţa sumei totale menţionate mai sus.
În baza art. 251 C. proc. pen. raportat la art. 220 alin. (2)1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu referire la art. 1 pct. 2 şi art. 2 alin. (1) din Ordinul MFP-ANAF nr. 3744/2015, s-a stabilit ca măsurile asigurătorii menţinute să fie puse în aplicare de către organele competente ale A.N.A.F. - Direcţia generală de executări silite cazuri speciale - Direcţia operativă de executare silită - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Iaşi, potrivit celor de mai sus.
S-a dispus ca un extras după sentinţă (partea relevată din dispozitiv şi considerente) să fie comunicat direcţiei anterior menţionate din cadrul părţii civile pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare a măsurilor asigurătorii menţinute, precum şi pentru a informa, ulterior, instanţa cu privire la măsurile întreprinse în acest sens.
În baza art. 19, art. 25 alin. (3) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus:
- desfiinţarea integrală a următoarelor înscrisurilor fictive falsificate, aflate în original sau, după caz, în copie, la dosarul cauzei, respectiv:
a) - contractul de furnizare cu nr. x din 18.09.2015 aparent încheiat între SC "C." S.R.L. Bistriţa şi SC "B." S.R.L. Paşcani (ataşat în copie certificată la dosar la f.5-8-vol. II.d.u.p., precum şi în copie simplă la f.271-274- vol. II.d.u.p.);
b) - cele 51 de facturi fictive aparent emise de SC "C." S.R.L. Bistriţa către SC "B." S.R.L. Paşcani, enumerate în tabelul nr. 1 de la pct. 48 din considerentele prezentei sentinţe (ataşate în original la dosarul cauzei -f.13-63-vol. II.d.u.p., precum şi în copie simplă -f. x vol. II.d.u.p.);
c) - cele 55 de ordine de plată a valorii celor 51 de facturi fictive, realizată de SC "B." S.R.L. Paşcani către SC "C." S.R.L. Bistriţa, prin intermediul D., enumerate în tabelul nr. 2 de la pct. 57 din considerentele prezentei sentinţe (ataşate în copie certificată la dosarul cauzei -f.64-90-vol. II.d.u.p., precum şi în copie simplă la f.384-399-vol. II.d.u.p. şi la f.164-180, f.193-203-vol. II.d.i.);
d) - cele 51 de NIR-uri (note de recepţie şi constatare diferenţe), întocmite de SC "B." S.R.L. şi aferente fiecăreia dintre cele 51 de facturi fiscale fictive (ataşate în copie certificată la dosarul cauzei -f.91-141-vol. II.d.u.p., precum şi în copie simplă -f. x vol. II.d.u.p.););
e) - fişele analitice ale pretinsului partener SC "C." S.R.L. Bistriţa, întocmite de SC "B." S.R.L. (ataşate în copie certificată la dosarul cauzei -f.9-12-vol. II.d.u.p. şi f.117-120-vol. II.d.i.);
- desfiinţarea parţială a următoarelor înscrisurilor parţial falsificate, în care au fost înregistrate/înscrise sau, după caz, declarate de către SC "B." S.R.L. Paşcani cele 51 de achiziţii fictive de la presupusul furnizor SC "C." S.R.L. Bistriţa, precum şi cele 55 de ordine de plată aferente valorii acestora, respectiv evidenţele menţionate în tabelele nr. 3 şi 4 de la pct. 66.2 din considerentele prezentei sentinţe, adică:
a) declaraţiile informative D394 privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional depuse de S.C. B. în care au fost evidenţiate şi declarate achiziţiile sau, după caz, incluse valorile achiziţiilor ce au făcut obiectul facturilor menţionate mai sus, numai în partea în care se referă la aceste achiziţii, respectiv declaraţiile: - nr. x-2015 din 24.11.2015, aferentă lunii octombrie 2015 (prin care S.C. B. Paşcani a declarat achiziţii de la presupusul furnizor S.C. C. S.R.L. Bistriţa, în valoare de 332.243 RON - bază impozabilă şi 79.738 RON TVA); - nr. x-2015 din 21.12.2015, aferentă lunii noiembrie 2015 (prin care S.C. B. Paşcani a declarat achiziţii de la presupusul furnizor S.C. C. S.R.L. Bistriţa, în valoare de 821.280 RON - bază impozabilă şi 197.107 RON TVA); - şi nr. x-2016 din 25.01.2016, aferentă lunii decembrie 2015 (prin care S.C. B. Paşcani declară achiziţii de la presupus furnizor S.C. C. S.R.L. Bistriţa, în valoare de 821.387 RON - bază impozabilă şi 197.133 RON TVA), ataşate în copie certificată la f.233-235-vol. I.d.u.p., precum şi (în alt format) la f. x şi 143-vol. IV.d.i.;
b) deconturile de TVA - D 300, depuse de S.C. B., în care au fost declarate achiziţiile sau, după caz, incluse valorile achiziţiilor ce au făcut obiectul facturilor menţionate mai sus, numai în partea în care se referă la acestea, respectiv declaraţiile D300: - nr. x/24.11.2015 - pentru luna octombrie 2015; - nr. x/21.12.2015 - pentru luna noiembrie 2015; - şi nr. x/25.01.2016 - pentru luna decembrie 2015 (ataşate în copie la dosar la f.35- vol. 13.d.i.), ataşate în copie certificată la f.251-253-vol. I.d.u.p.;
c) registrele-jurnal ale S.C. B., aferente lunilor octombrie 2015, noiembrie 2015 şi decembrie 2015, respectiv doar acele rubrici ale acestuia în care au fost înscrise pretinsele achiziţii de la S.C. C. S.R.L. ce au făcut obiectul facturilor în discuţie ori plăţile aferente acestora;
d) jurnalele pentru cumpărări ale S.C. B., aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2015 (ataşate în copie certificată - f.160-166-vol. II.d.u.p., precum şi în copie simplă la f.275-281- vol. II.d.u.p.), respectiv doar acele rubrici ale acestuia în care au fost înscrise pretinsele achiziţii de la S.C. C. S.R.L. ce au făcut obiectul facturilor în discuţie;
e) balanţele lunare de verificare ale S.C. B., aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2015 (ataşate în copie certificată - f.224-230, f.231-237 şi f.238-244-vol. II.d.u.p. şi la f.107-113, f.114-120, f.121-127-vol. IV.d.i.), respectiv doar acele rubrici ale acestuia în care au fost înscrise sumele aferente facturilor de pretinse achiziţii de la S.C. C. S.R.L., numai în partea în care se referă la acestea;
f) fişa de magazie aferentă perioadei 01.10-31.12.2015 întocmită de S.C. B. (ataşată în copie - f.400-402-vol. II.d.u.p.), respectiv doar acele rubrici ale acesteia în care au fost înscrise facturile fiscale de pretinse achiziţii de la S.C. C. S.R.L., numai în partea în care se referă la acestea;
- desfiinţarea parţială a următoarelor înscrisurilor parţial falsificate, în care au fost înregistrate/înscrise sau, după caz, declarate de către SC "C." S.R.L. Bistriţa valoarea celor 51 de livrări fictive către presupusul beneficiar SC "B." S.R.L. Paşcani, adică:
a) declaraţia informativă D394 privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional depusă de SC "C." S.R.L. Bistriţa, în care au fost evidenţiate şi declarate livrările sau, după caz, incluse valorile livrărilor ce au făcut obiectul facturilor menţionate mai sus, numai în partea în care se referă la aceste livrări, respectiv declaraţia D394 nr. x din 26.02.2016, aferentă trimestrului IV al anului 2015 [ataşată în copie - format electronic - la f.155-157 şi f.166-168-vol. III.d.u.p., f.173-175-vol. III.d.i. şi f.33-38-vol. V.d.i. (format electronic cu semnătură)], prin care s-au declarat livrări către S.C. B. în valoare de 1.974.910 RON - bază impozabilă şi 473.978 RON TVA;
b) decontul de TVA - D 300, depus de SC "C." SRL Bistriţa, în care au fost evidenţiate şi declarate livrările sau, după caz, incluse valorile livrărilor ce au făcut obiectul facturilor menţionate mai sus, numai în partea în care se referă la acestea, respectiv declaraţia D300, aferentă perioadei octombrie - decembrie 2015, înregistrată sub nr. x şi depusă în data de 25.01.2016 [ataşată în copie certificată la dosar la f.182- vol. III.d.i. (format electronic) şi f.29-32-vol. V.d.i. (format electronic cu semnătură)].
S-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi a art. 7 şi art. 21 lit. "g" din Legea nr. 26/1990, ca la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
S-a dispus ca o copie după prezenta sentinţă să fie comunicată judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Iaşi învestit cu soluţionarea dosarului de insolvenţă al SC "B." S.R.L. (dosarul nr. x/2014 şi dosarele asociate) pentru informare, precum şi pentru a aprecia asupra măsurilor eventuale necesare, în special cu referire la un posibil conflict de interese al lichidatorului C.I.I. E..
În baza dispoziţiilor art. 398 şi art. 404 alin. (4) lit. "e" raportat la art. 272 şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpata A. a fost obligată să plătească statului suma 30.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în procesul penal.
Prin decizia penală nr. 781/2023 din 31.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata apelantă A., împotriva sentinţei penale nr. 393 din data de 20.09.2023 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, sentinţă pe care a menţinut-o.
Împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în termenul legal, inculpata A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Prin încheierea din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.
Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În cauză, inculpata A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând în esenţă că, fapta de evaziune fiscală pentru care a fost condamnată nu este prevăzută de legea penală, întrucât, în cauză, nu se poate concluziona că operaţiunile comerciale de aprovizionare cu marfă ale SC "B." S.R.L. Paşcani, societate pe care o administra, nu au fost reale.
Astfel, recurenta inculpată a arătat că, în cauză, s-a reţinut că actele ar fi fictive, chiar dacă operaţiunile comerciale sunt reale, susţinând că probele administrate relevă că mărfurile achiziţionate de către societatea comercială pe care o administra au fost folosite în procesul tehnologic prin consumul lor, conform bonurilor de consum, pentru realizarea de produse finite sau revânzarea lor.
A mai invocat că, în speţă, constatarea tipicităţii priveşte exclusiv existenţa operaţiunilor comerciale, susţinând că s-a dovedit fără dubiu că operaţiunile comerciale au fost reale, cât timp societatea a vândut bunurile în privinţa cărora a încheiat documente contabile şi a încasat preţul acestora; doar în situaţia în care documentele contabile evidenţiau operaţiuni care nu aveau niciun corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv în situaţia în care în documente erau înregistrate achiziţii care nu au avut loc.
În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009, fiind reţinute în concret acţiunile inculpatei A. şi motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârşit fapta.
În fapt, instanţele de fond şi apel au reţinut că, inculpata A., în calitate de administrator al SC "B." S.R.L. Paşcani, în perioada 07.10.2015-26.01.2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dispus, mai întâi, înregistrarea în evidenţa contabilă primară a societăţii (jurnalele de cumpărări aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2015 şi alte evidenţe) şi, ulterior, în alte documente legale (declaraţiile fiscale D394 din 24.11.2015, aferentă lunii octombrie 2015, D394 din 21.12.2015, aferentă lunii decembrie 2015 şi D394 din 25.01.2016, aferentă lunii decembrie 2015, precum şi în declaraţiile de decont TVA D300 aferente intervalului octombrie - decembrie 2015, ultima fiind D300 nr. x/25.01.2016, depuse de ea la organele fiscale abilitate), a unui număr de 51 de facturi pretins emise în perioada 07.10.2015-31.12.2015, care atestau achiziţii fictive de mărfuri de la presupusul furnizor SC "C." S.R.L. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăudx, în scopul diminuării obligaţilor fiscale de plată către bugetul de stat, fapt ce a determinat sustragerea efectivă de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 440.955 RON reprezentând TVA (echivalentul a 97.651,08 euro).
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "evaziune fiscală constând în evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale" în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009.
Pentru a verifica dacă inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiuni de evaziune fiscală: evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, prin decizia recurată s-a reţinut că elementul material constă în înregistrarea în evidenţa contabilă primară a societăţii SC "B." S.R.L. Paşcani, şi în alte documente legale, a unui număr de 51 de facturi pretins emise în perioada 07.10.2015-31.12.2015, care atestau achiziţii fictive de mărfuri de la presupusul furnizor SC "C." S.R.L. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăudx, în scopul diminuării obligaţilor fiscale de plată către bugetul de stat, fapt ce a determinat sustragerea efectivă de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 440.955 RON reprezentând TVA (echivalentul a 97.651,08 euro).
În condiţiile în care prin motivele de recurs în casaţie, în esenţă, inculpata A. susţine că probele administrate relevă că operaţiunile comerciale de aprovizionare cu marfă ale societăţii pe care o administra, SC "B." S.R.L. Paşcani, au fost reale, mărfurile achiziţionate fiind folosite în procesul tehnologic prin consumul lor, conform bonurilor de consum, pentru realizarea de produse finite sau revânzarea lor, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate şi nu chestiuni de legalitate;
În plus, Înalta Curte observă că aceleaşi susţineri ale inculpatei au fost analizate şi în calea de atac a apelului, acestea regăsindu-se în cadrul motivelor de apel, instanţa de apel constatând, pe baza probelor administrate, că operaţiunile comerciale consemnate în cele 51 de facturi fiscale în discuţie nu au corespondent în realitate.
Instanţa de apel nu a primit apărarea inculpatei, conform căreia în declaraţiile 394 depuse de S.C. C. S.R.L. figurează mai multe facturi de achiziţie cu S.C. F. S.R.L. (societate de transport) în lunile martie - mai 2016, în condiţiile în care cele 51 de facturi ce fac obiectul analizei au fost emise în perioada octombrie - decembrie 2015. Mai mult, nu există menţiuni pe documente că livrările ar fi fost efectuate de vreun vehicul/salariat al acestei societăţi. De asemenea, nu a primit apărarea în sensul că nu ar exista nicio probă că livrările de mărfuri nu au fost efectuate, întrucât, raportat la datele existente la dosar, proba putea fi făcută doar prin dovada faptului pozitiv contrar, reţinându-se că tocmai această dovadă a efectuării livrărilor şi a mijloacelor de transport nu există.
Astfel, instanţa de apel a reţinut, în acord cu judecătorul fondului, că nu este susţinută realitatea efectuării tranzacţiilor cu bunurile trecute pe facturi (profile lemn stratificat din brad şi profile lemn stratificat din stejar), întrucât, pe de o parte, nu au fost identificate autovehiculele cu care s-a efectuat transportul acestora ori şoferii transportatori, documentele fiind întocmite incomplet, deşi obligaţia de consemnare a tuturor datelor privind expediţia era cunoscută, iar pe de altă parte, nu există nici avize de însoţire a mărfurilor şi nici contracte încheiate cu firme de transport mărfuri. De asemenea, în cauză nu s-a dovedit existenţa faptică a bunurilor vândute de S.C. C. S.R.L. Bistriţa în patrimoniul acestei societăţi, or atât timp cât ele nu au existat, nici nu puteau fi vândute societăţii S.C. B.. Scripticul şi efectuarea de tranzacţii financiare (plăţi) nu pot face dovada realităţii operaţiunilor consemnate în documentele justificative atât timp cât aceste operaţiuni nu au avut loc în viaţa reală. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia recunoaşterii ca legale a unor circuite economice care nu au la bază operaţiuni reale, scopul legiuitorului fiind tocmai acela de a sancţiona crearea unor astfel de circuite scriptice, fără suport în viaţa economică reală, apte să genereze consecinţe devastatoare în plan economic.
Totodată, prin coroborarea lor cu întreg ansamblul probator administrat, instanţa de apel a reţinut caracterul fals al notelor interne de recepţie (NIR-uri) a pretinselor mărfuri ce ar fi fost achiziţionate de S.C. B. Paşcani de la S.C. C. S.R.L. Bistriţa, ataşate la dosarul cauzei în copie certificată pentru conformitate.
Aşadar, criticând decizia instanţei de apel, susţinerile recurentei inculpate tind, în realitate, la reanalizarea probelor şi înlăturarea raţionamentului care a condus la soluţia de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.
Însă, reevaluarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel şi concordanţa cu probele administrate, precum şi interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.
Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatei A., astfel cum au fost reţinută în mod definitiv de instanţa de apel, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de "evaziune fiscală constând în evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale" în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2009.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 februarie 2024.