Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din data de 10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în baza art. 120 din C. pen., i s-a aplicat inculpatului A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de "omor", prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 113 alin. (3) din C. pen. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, constând în obligaţia de a respecta un program stabilit de Serviciul de Probaţiune Botoşani, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, pe o perioadă de 6 luni.
În baza art. 121 alin. (1) din C. pen., i s-au impus inculpatului pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice, obligaţiile prev. de lit. d) şi e) respectiv: d) să nu se apropie şi să nu comunice cu persoana vătămată; e) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani la datele fixate de acesta.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 123 din C. pen. care reglementează prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate în cazul nerespectării cu rea-credinţă a condiţiilor de executare a măsurii educative sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul executării măsurii educative.
În temeiul art. 19 şi art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 3900 RON către partea civilă, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 15.000 RON, cu titlu de daune morale.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean Mavromati Botoşani întrucât au fost achitate de inculpat pretenţiile civile solicitate de aceasta.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 249 din C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale inculpatului până la concurenţa sumei totale la care a fost obligat potrivit prezentei hotărâri, în vederea reparării prejudiciului cauzat părţii civile şi a executării cheltuielilor judiciare.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., să plătească statului suma de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma 300 de RON pentru faza de urmărire penală).
S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu în sumă de 1495 RON pentru inculpat A. (av. D., delegaţie nr. 123/28.01.2022) să fie avansat Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prin decizia penală nr. 1523 din data de 07 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi de către partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 92 din data de 10 mai 2023 a Tribunalului Botoşani.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:
S-a înlăturat dispoziţia de aplicare, în temeiul art. 120 din C. pen., inculpatului A., a măsurii educative a asistării zilnice, constând în obligaţia de a respecta un program stabilit de Serviciul de Probaţiune Botoşani, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen.
S-a înlăturat dispoziţia de atragere a atenţiei inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 123 din C. pen. care reglementează prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul executării măsurii educative.
În temeiul art. 125 din C. pen. cu referire la art. 115 alin. (2) cu referire la art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. pen. şi art. 134 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului A. , măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen., măsură ce se execută în penitenciar.
S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 125 alin. (2) din C. pen., care reglementează prelungirea măsurii educative privative de libertate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada internării sau a judecării pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că, situaţia de fapt a fost corect reţinută de către prima instanţă, în urma unei evaluări judicioase a probatoriului administrat în faza de urmărire penală (inculpatul A. a fost judecat potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.).
Circumstanţele faptice în care, la data de 11.06.2016, în jurul orei 19:00, inculpatul A., în vârstă de 17 ani la acel moment, pe fondul unui conflict spontan, a lovit-o o singură dată pe persoana vătămată B. cu partea metalică a unei furci în zona capului, cauzându-i leziuni cerebrale constând în traumatism cranio-cerebral mediu acut închis, hematom extradural frontal stânga, fractură fronto-parietală stânga, care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdia viaţa persoanei vătămate, au fost stabilite cu împrejurările ce rezultă din probatoriu, temeinic evaluat prin sentinţa penală apelată.
Drept urmare, în limitele particularităţilor de ordin obiectiv ale acuzaţiilor, Curtea a constatat integral temeinice argumentele şi concluziile instanţei de fond.
S-a menţionat că încadrarea juridică dată faptei pentru care inculpatul A. a fost judecat este, de asemenea, legală şi nu se justifică cenzurarea, din oficiu, a hotărârii apelate sub acest aspect (este vorba despre infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen.).
De altfel, situaţia de fapt şi încadrarea în drept a acesteia nu au fost criticate în apelurile declarate.
Analizând, în continuare, sentinţa penală apelată sub aspectul criteriilor de stabilire a pedepsei, Curtea a constatat că soluţia de aplicare a măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 (şase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen., apare ca fiind prea blândă în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii, astfel că se va proceda la o nouă individualizare judiciară în cauză.
La reindividualizarea măsurii educative aplicată inculpatului A., Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., împrejurările şi modul de comitere a faptei, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs - punerea în pericol grav a vieţii victimei, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (a avut o conduită procesuală corectă), precum şi circumstanţele personale ale inculpatului (în vârstă de 17 ani la data săvârşirii faptei, nivelul de educaţie - 7 clase, fără ocupaţie sau loc de muncă).
În concret, Curtea a constatat, sub un prim aspect, modul foarte violent şi disproporţionat în care a acţionat inculpatul faţă de persoana vătămată, precum şi urmările produse de acţiunea sa ilicită.
De asemenea, în cauză nu se poate trece nici peste aspectul că inculpatul A. nu are capacitatea de identificare a modalităţilor alternative (paşnice şi responsabile) de gestionare a unor situaţii conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viaţa cotidiană din diverse motive, cu consecinţa adoptării unor atitudini responsabile şi acceptate social şi nu ezită să recurgă la soluţii extreme şi în afara legii, ca în cazul de faţă.
S-a avut în vedere şi faptul că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul A. nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut sincer fapta comisă (ce denotă că, într-un final, a înţeles gravitatea celor întâmplate).
Având în vedere infracţiunea comisă (tentativă de omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen.) care este foarte gravă, precum şi consecinţele acesteia (persoanei vătămate i s-au cauzat leziuni cerebrale constând în traumatism cranio-cerebral mediu acut închis, hematom extradural frontal stânga, fractură fronto-parietală stânga, care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdia viaţa), luând în considerare şi faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi (internarea într-un centru de detenţie între 2 şi 5 ani), instanţa de control judiciar a apreciat că numai o măsură educativă privativă de libertate, aleasă potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (2) cu referire la art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., raportat la art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. pen., respectiv cea prevăzută de art. 125 din C. pen., respectiv măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, va asigura realizarea funcţiei educative şi preventive a acesteia, fiind necesară şi totodată suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului A. la normele de conduită acceptate de societate şi prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.
Curtea a mai reţinut şi dispoziţiile art. 134 alin. (2) din C. pen., care prevăd că:
"Când, la data pronunţării hotărârii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18 ani, instanţa, ţinând seama de posibilităţile sale de îndreptare, de vârsta acestuia, precum şi de celelalte criterii prevăzute în art. 74, poate dispune executarea măsurii educative într-un penitenciar". În acest sens, constatând că inculpatul A. are în prezent vârsta de 25 de ani, reţinând şi gravitatea ridicată a faptei comise, s-a dispus ca măsura să fie executată în penitenciar. În opinia instanţei, există un risc de influenţare asupra celorlalte persoane care execută măsuri educative în centrul de detenţie şi care sunt minori.
În latura civilă a cauzei, în condiţiile în care sunt îndeplinite, în persoana inculpatului, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 1.357 din C. civ., temeinic instanţa fondului a dispus obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente C. la plata sumei de 3.900 RON către partea civilă B. cu titlu de daune materiale şi a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale.
Partea civilă B. a criticat, în apelul declarat, suma acordată cu titlu de daune morale, apreciind că aceasta este prea mică în raport de suferinţele fizice şi psihice la care a fost supus.
Curtea a reţinut că suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.
În cauza de faţă, raportat la consecinţele produse prin fapta ilicită a inculpatului A., întinderea despăgubirilor a fost just stabilită, având în vedere suferinţele fizice şi psihice încercate de partea civilă, astfel că majorarea sumei acordate cu acest titlu nu se justifică a fi dispusă.
Împotriva deciziei penale nr. 1523 din 07 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.12.2023, când s-a stabilit termen la data de 1 februarie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În motivarea cererii, s-a menţionat că, măsura educativă a fost stabilită în afara limitelor legale, astfel: potrivit art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen., pentru minorul care a comis o infracţiune pentru care legiuitorul prevede o pedeapsă cu închisoare de 7 ani sau mai mare, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate.
Potrivit art. 125 alin. (2) din C. pen. teza a II-a, în cazul în care pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa este închisoarea de 20 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, internarea în centrul de detenţie se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
Pentru infracţiunea de omor pentru care a fost judecat inculpatul (faptă comisă în forma tentativei) legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 10 şi 20 ani.
Conform doctrinei în materie, sunt avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru forma consumată a infracţiunii, indiferent dacă infracţiunea comisă de minor a rămas în forma tentativei. Se dă astfel eficienţă juridică disp. art. 187 din C. pen., stabilind că prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înţelege, pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În acelaşi sens este şi orientarea practicii judiciare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia nr. 55/RC/10.02.2015 a stabilit că "în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b), ale art. 125 alin. (2) şi ale art. 187 din C. pen., în cazul tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 din C. pen., săvârşită în timpul minorităţii, instanţa poate lua măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie, pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani, întrucât tentativa constituie o cauză de reducere a pedepsei, care nu se ia în considerare la stabilirea "pedepsei prevăzute de lege", în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (2) lit. b) şi art. 125 alin. (2) din C. pen..".
Faţă de aceste date, s-a apreciat că luarea faţă de inculpatul A. a măsurii educative a internării într-un centru de detenţie pentru o perioadă de 2 ani şi 6 luni se situează în afara limitelor legale, conform art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Deşi legiuitorul foloseşte termenul de "pedepse", jurisprudenţa a statuat că recursul în casaţie poate fi exercitat şi în ipoteza aplicării de măsuri educative: (decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 51/RC/19.02.2016, prin care s-a stabilit că "aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie în condiţiile prevăzute în art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi în limitele prevăzute în art. 125 alin. (2) din C. pen. poate fi verificată pe calea recursului în casaţie, în temeiul cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen..").
Prin încheierea de şedinţă din data de 1 februarie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Înalta Curte reţine că intimatului inculpat A. i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen., măsură ce se execută în penitenciar.
Critica parchetului vizează cuantumul pedepsei aplicate acestuia, argumentând că pedeapsa trebuia să se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani, întrucât trebuiau avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru forma consumată a infracţiunii şi nu a tentativei.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în cadrul procedurii recunoaşterii învinuirii, iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt precum cea recunoscută de inculpatul minor, în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.
În acest sens se constată că, în faţa Tribunalului Botoşani, în declaraţia dată la data de 3.11.2022 (dosar x/2022 al Tribunalului Botoşani) inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei, în modalitatea descrisă în actul de sesizare. Astfel, faţă de poziţia procesuală exprimată de inculpat, instanţa de judecată a încuviinţat cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 92 din data de 10.05.2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani definitivă prin hotărârea atacată, a-a constatat că inculpatul a avut o atitudine sinceră în prezenta cauză în timpul judecăţii, recunoscând fapta imputată şi alegând să urmeze procedura simplificată, potrivit art. 396 alin. (10) alin. (10) din C. proc. pen. în acelaşi timp reţinându-se că inculpatul a săvârşit fapta sub imperiul unei emoţii puternice provocate de conflictul în care erau implicaţi membri ai familiei sale.
Dispoziţiile art. 114 alin. (2) din C. pen. prevăd că, faţă de minorul prevăzut în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat; b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
Conform art. 125 alin. (2) din C. pen., internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pentru o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
Potrivit art. 187 din C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În ceea ce priveşte sintagma "pedeapsă prevăzută de lege" din conţinutul articolului mai sus menţionat, se constată că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 304 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 801 din 5 septembrie 2023 s-au făcut unele precizări în această privinţă.
Astfel, Curtea Constituţională a statuat că "din punctul de vedere al săvârşirii, infracţiunile au o formă perfectă - care este forma consumată - şi o formă imperfectă - tentativa -, ambele pedepsibile în condiţiile prevăzute în C. pen.. Infracţiunea fapt consumat este acea infracţiune al cărei rezultat se produce odată cu executarea în întregime a elementului material al laturii obiective. În aceste condiţii, în ceea ce priveşte forma perfectă a infracţiunii, prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei (tentativă, circumstanţe atenuante sau agravante, forma continuată a infracţiunii, concurs de infracţiuni, stare de recidivă etc.). (...)
Aşa fiind, Curtea a reţinut că noţiunea de "pedeapsă prevăzută de lege", deşi are o accepţiune autonomă, urmează a fi pusă în balanţă în operaţiunea de interpretare şi aplicare a legii în funcţie de incidenţa uneia sau mai multor cauze de reducere a pedepsei. Tocmai de aceea, legiuitorul definind conceptul de "pedeapsă prevăzută de lege" a stabilit că aceasta este cea prevăzută în textul incriminator, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. (...)
Curtea a menţionat că aceste cauze de atenuare/agravare nu trebuie confundate cu variantele calificate (atenuate sau agravate) ale unor infracţiuni, prevăzute ca variaţiuni ale acestora în texte de sine stătătoare (din considerente de politică penală sau de tehnică legislativă) faţă de varianta-tip şi care dispun, după caz, majorarea sau reducerea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute pentru fapta ilicită. În aceste cazuri, prin expresia "pedeapsă prevăzută de lege" se înţelege pedeapsa fixată de legiuitor pentru aceste variante calificate, şi nu cea stipulată în varianta-tip a acelei infracţiuni."
Pentru tentativa la infracţiunea de omor pentru care a fost judecat inculpatul, legiuitorul a prevăzut în art. 188 alin. (2) din C. pen. că tentativa se pedepseşte, respectiv cu închisoarea cuprinsă între 5 şi 10 ani.
Înalta Curte reţine că la stabilirea limitelor măsurii educative aplicate inculpatului instanţa de apel a luat în considerare faptul că acesta a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) rap. la art. 375 din C. proc. pen.
Or, consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor penale prevăzută de art. 396 alin. alin. (10) din C. proc. pen. este aceea că în stabilirea cuantumului măsurii educative concrete ce se aplică inculpatului minor, se ţine cont de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 125 alin. (2) teza I din C. proc. pen., respectiv între 2 şi 5 ani (dat fiind că pedeapsa prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) şi (2) din C. pen., este între 5 şi 10 ani închisoare, iar potrivit deciziei Curţii Constituţionale în interpretarea art. 187 din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în varianta calificată atenuată) care reduse cu o treime, având în vedere incidenţa cauzei de reducere, respectiv, recunoaşterea învinuirii, reiese că limitele măsurii educative sunt între 1 an 4 luni şi 3 ani 4 luni.
Prin urmare, pedeapsa stabilită de instanţa de apel (măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni) este în limitele legale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 1523 din 07 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 1523 din 07 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 februarie 2024.