Şedinţa publică din data de 14 februarie 2024
Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de ridicare sechestru asigurător formulate de către persoanele interesate S.C. A. S.R.L. şi B..
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că, la data de 27.11.2023, persoanele interesate S.C. A. S.R.L. şi B., au depus la dosarul cauzei cereri de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, menţinute prin hotărârea penală nr. 592/2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, cu privire la imobilul reprezentând teren în suprafaţă de 477,73 mp şi construcţia tip S+P+2E, edificată pe acesta, în suprafaţă de 130,53 mp, având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a mun. Bucureşti, situate în Bucureşti, str. x, cu consecinţa menţinerii măsurii asigurătorii asupra sumelor rezultate din valorificarea acestora. În susţinerea cererii formulate, au fost depuse contractul de vânzare cumpărare încheiat între S.C. C. şi B., sentinţa penală de condamnare, solicitându-se să se aibă în vedere inclusiv dispoziţiile Legii nr. 85/2014.
De asemenea, prin cererea formulată de persoana interesată S.C. A. S.R.L., s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător, depunându-se în susţinerea cererii formulate un set de înscrisuri.
A arătat că a achiziţionat, prin procedura licitaţiei publice, două imobile aflate în proprietatea C., respectiv: (i) Construcţie "D.", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localităţii Predeal, împreună cu terenul în suprafaţă de 2.187,59 mp, înscris în aceeaşi Carte fundară; (ii) Clădire anexă "Locuinţă de serviciu", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localităţii Predeal. Deşi supuse sechestrului, valorificarea imobilelor este posibilă şi legală, prin aplicarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 85/2014 şi a considerentelor Deciziei nr. 1/2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ambele menţionate mai sus.
În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, "prin excepţie de la dispoziţiile art. 885 alin. (2) din C. civ., radierea din cartea funciară a oricăror sarcini şi interdicţii prevăzute la alin. (1) se face în temeiul actului de înstrăinare semnat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar."
Cu toate acestea, având în vedere dispoziţiile art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, precum şi dispoziţiile art. 195 alin. (5)1 şi art. 1972 din Regulamentul din 2014 de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al Directorului General ANCPI, a menţionat că persoana interesată nu poate solicita direct către ANCPI radierea sechestrului din cartea funciară, aceasta fiind posibilă, în cazul de faţă, doar în baza unei hotărâri judecătoreşti.
În ceea ce priveşte temeinicia cererii de ridicare a sechestrului, a precizat că cererea de ridicare a sechestrului asigurator este întemeiată pe dispoziţiile art. 112 alin. (3) si alin. (5) din C. pen., în conformitate cu care, dacă la momentul confiscării bunurile nu se mai găsesc sau se află în posesia/proprietateą altor persoane, care nu au cunoscut modalitatea de obţinere a bunului sau care nu au legătură cu săvârşirea infracţiunii se va confisca echivalentul în bani al acestor bunuri.
Astfel, s-a arătat că (i) subscrisa nu are nicio legătură în săvârşirea faptelor ce fac obiectul cercetărilor, (ii) nu cunoaşte nicio persoană ce are calitatea de parte în prezenta cauză, (iii) a achitat în integralitate preţul stabilit pentru cele două imobile adjudecate, prin urmare menţinerea sechestrului asigurator asupra unor bunuri dobândite cu bună-credinţă, chiar şi în deplină cunoştintă cu privire la instituirea măsurii, nu ar mai corespunde scopului real al măsurii asiguratorii.
S-a precizat că în cauză, raportat la infracţiunea ce face obiectul cercetărilor, sechestrul instituit are drept scop confiscarea specială.
De asemenea, din cuprinsul ordonanţei, reiese că "bunul dobândit" este reprezentat chiar de suma de bani cu care ar fi fost achiziţionat ulterior imobilul construcţie D. x, aflat în prezent în proprietatea contestatoarei, iar nu imobilul în sine.
Or, o măsură asiguratorie dispusă în procesul penal are scopul de a împiedica sustragerea de către proprietar a bunurilor sale de la o eventuală valorificare silită, precum şi de a împiedica ascunderea, distrugerea, înstrăinarea acestor bunuri a căror executare silită s-ar putea face ulterior, după obţinerea titlului executoriu (adică a hotărârii penale privind obligarea inculpatului la repararea pagubei produse părţii civile, obligarea la plata unei amenzi penale, obligarea la plata cheltuielilor judiciare sau a hotărârii definitive privind confiscarea specială sau extinsă).
Cu toate acestea, valorificarea bunurilor debitoarei în procedura insolvenţei se desfăşoară sub controlul de legalitate al judecătorului-sindic şi sub coordonarea lichidatorului judiciar, debitoarea fiind în imposibilitatea dispunerii în mod liber de acest bun, pentru a se considera că pe această cale bunurile asupra cărora poartă măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal sunt sustrase, în mod nelegal. Astfel, scopul măsurii asiguratorii dispuse în vederea confiscării nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane având un potenţial drept de creanţă, ci de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând fi trecute în patrimoniul statului în condiţiile în care se dispune luarea măsurii.
Confiscarea specială este o măsură de siguranţă cu caracter patrimonial, constând în trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri aflate în posesia sau, după caz, proprietatea făptuitorului, menţinerea bunurilor în patrimoniul făptuitorului creând o stare de pericol pentru valorile sociale.
În conformitate cu prevederile art. 112 din C. pen.:
"(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b) - e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora. (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c)."
Prin urmare, chiar şi legiuitorul în materie penală prevede posibilitatea ca măsura de siguranţă a confiscării speciale să îşi producă efecte în cazul înstrăinării bunurilor supuse unei asemenea măsuri, într-o atare situaţie măsura de siguranţă producând efectele scontate, respectiv înlăturarea stării de pericol creată prin săvârşirea infracţiunii.
S-a arătat că, în conformitate cu Adresa nr. x/07.03.2023, comunicată de E., în calitate de lichidator judiciar al debitorului C.: (i) petenta a dobândit proprietatea imobiliară; (ii) Preţul, în cuantum de 3.666.300 RON, a fost încasat în contul unic de insolventă al debitoarei C.; (iii) Diferenţa dintre încasările totale şi plăţile totale, împreună cu plata onorariilor şi a cheltuielilor de procedură este de 3.284.571,21 RON; (iv) Având în vedere măsura asiguratorie instituită de Direcţia Naţională Anticorupţie asupra imobilului în cauză, precum şi prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 84/2014, lichidatorul judiciar a procedat la indisponibilizarea/depozitarea sumei de 3.284.571,21 RON obţinută din valorificarea bunurilor imobile; (v) La data de 06.09.2022 a fost constituit un depozit la F. aferent sumei de 3.284.571,21 RON, sumă ce va fi pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală la momentul soluţionării în mod definitiv a dosarului penal în cauză.
Prin urmare, a solicitat a fi avute în vedere faptul că bunul dobândit prin săvârşirea infracţiunii, ce face obiectul judecăţii, este reprezentat de o sumă de bani şi nu de imobilele adjudecate de către contestatoare.
Contestatoarea a achitat preţul contractului prin care a fost transmisă proprietatea asupra imobilelor sechestrate, suma de bani aflându-se în contul de insolvenţă, iar prevederile art. 112 alin. (5) din C. pen. au în vedere că, în cazul în are bunurile ce urmează a fi supuse confiscării nu se mai găsesc în patrimoniul persoanei care a săvârşit infracţiunea, se va confisca echivalentul în bani al acestora.
Împrejurarea că lichidatorul judiciar a procedat deja la indisponibilizarea echivalentului în bani a bunului sechestrat, aflat în proprietatea subscrisei, sumele de bani fiind depozitate într-un cont distinct pentru a fi puse la în mod definitiv a dosarului penal în cauză.
Necesitatea menţinerii caracterului sancţionator al măsurii confiscării în prezenta cauză cu privire la persoana care a săvârşit infracţiunea, prin raportare la faptul că (i) în patrimoniul acesteia a intrat contravaloarea în bani a bunului supus măsurii asiguratorii, şi la faptul că (ii) în conformitate cu cele reţinute prin Ordonanţa de instituire a sechestrului, preţul contractului prin care C. nu ar fi fost achitat niciodată;
Ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra construcţiilor în cauză nu ar crea nicio stare de pericol pentru valorile sociale atât timp cât (i) este permisă valorificarea imobilelor asupra cărora este instituită măsura asiguratorie sub forma sechestrului şi (ii) sumele de bani ce reprezintă contravaloarea se află într-un cont distinct, tocmai pentru că, ulterior soluţionării prezentei cauze, acestea să fie puse la dispoziţia organelor de urmărire penală.
Prin cererea formulată, persoana interesată B. a învederat că în dosarul penal nr. x/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 09.04.2015, au fost instituite masuri asigurătorii prin instituirea sechestrului asiguratoriu printre care şi asupra bunurilor imobile şi mobile, aflate în proprietatea şi posesia C.- CUI x.
Potrivit procesului-verbal de aplicare a sechestrului, încheiat de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, a fost aplicată măsura sechestrului, printre altele şi asupra imobilului - teren în suprafaţă de 477,73 mp şi construcţia tip S+ P+ 2E, edificată pe aceasta, în suprafaţă de 130,53 mp având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a municipiului Bucureşti, situate în Bucureşti.
Prin rechizitoriul cu nr. x din data de 05.07.2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupte, secţia de Combatere a Corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor cercetaţi în dosarul penal şi au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse pe parcursul urmăririi penale, fiind indicată inclusiv ordonanţa nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015.
Măsura sechestrului asigurător a fost menţinută prin hotărârea penală nr. 592/13.05.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosar nr. x/2015.
Societatea C., a fost supusă procedurilor de faliment, reglementate de Legea nr. 85/2014 la data de 24.04.2018, în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.
La data de 16.12.2021, având în vedere prevederile art. 64 lit. i), art. 154 alin. (2) şi art. 156 din Legea nr. 85/2014, procesele-verbale ale adunării creditorilor C. din 20.03.2020 şi 07.06.2021, procesul-verbal de licitaţie nr 7076/26.11.2021 şi publicaţia de vânzare efectuată în ziarul Bursa la data de 08.11.2022, a intervenit vânzarea bunului, cu achitarea preţului stabilit în condiţiile Legii 85/2014, în contul societăţii în faliment.
Vânzarea a fost perfectată în condiţiile Legii 85/2014 din care a invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 5 pct. 45 din Lg. 85/2014, conform cărora procedura insolvenţei/falimentului este o procedură concursuală, colectivă şi egalitară, ceea ce înseamnă că toţi creditorii participă în vederea valorificării creanţelor, conform ordinii de prioritate prevăzute de Legea nr. 85/2014.
S-a invocat, de asemenea, Decizia nr 1/2020 a ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu efect obligatoriu si dispoziţiile art. 91 alin. (1) din Legea 85/2014.
S-a apreciat că prin utilizarea sintagmei "dobândite libere de orice sarcini" legiuitorul se referă la subdobânditorul din cadrul procedurii insolvenţei (care a cumpărat bunul), nu la debitor, în calitate de proprietar executat silit, argumentul pornind de la calitatea de subiect activ al infracţiunii urmărite în dosarul penal, în care s-a dispus măsura asiguratorie.
S-a menţionat că existenţa unei măsuri asigurătorii dispuse în procesul penal, anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, nu împiedică valorificarea bunurilor afectate de o astfel de măsură, din moment ce textul vorbeşte de dobândirea lor liberă de orice sarcini, cu excepţia cazului în care măsura asigurătorie e luată în vederea confiscării speciale sau extinse. Toate bunurile supuse măsurilor asigurătorii pot fi valorificate în cadrul procedurii insolvenţei, indiferent de scopul pentru care a fost luată măsura.
Existenţa procedurii insolvenţei nu afectează legalitatea instituirii şi a menţinerii măsurii asigurătorii, întrucât este vorba de două aspecte diferite, cu funcţie diferită. Criteriul obiectiv pentru care valorificarea bunurilor afectate de aceasta măsură este permisă, în contra interdicţiilor- prevăzute de C. proc. pen., derivă din împrejurarea în care o asemenea valorificare se realizează, evident nefiind vorba despre o înstrăinare voluntară efectuată de către debitoare, ci de o valorificare efectuată într-un cadru procesual, în condiţiile stabilite expres de dispoziţiile Legii 85/2014.
Cu privire la efectele valorificării bunurilor în situaţia în care acestea erau afectate de măsuri asigurătorii penale (anterior deschiderii procedurii), s-a arătat că trebuie avut în vedere scopul instituirii măsurii asigurătorii, după cum acesta e evidenţiat şi în cuprinsul art. 91 din Legea nr. 85/2014. Întocmai că în cazul executării silite, măsura asiguratorie strămutându-se asupra preţului obţinut, care, în procedura insolvenţei, va fi distribuit potrivit regulilor prevăzute de art. 159 din Legea nr. 85/2014.
Prin urmare, s-a arătat că în legea insolvenţei, nu există nicio preferinţă acordată creditorilor pentru care s-au instituit măsurile asiguratorii (nici măcar atunci când creditorul este statul- acesta având poziţia de creditor chirografar), dispoziţiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 arătând care este soarta acţiunii civile în cazul în care faţă de persoana juridică fusese deschisă procedura insolvenţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin ordonanţele nr. 381/P/2014 din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 şi 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, procurorul, în cursul urmăririi penale, a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaţilor G., H., I., J., precum şi asupra bunurilor persoanelor interesate K., L., M., N., S.C. BUCUREŞTI S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A., R., S., T., U., V. şi W. în vederea confiscării speciale, în baza art. 249 alin. (1), (2) şi 4 C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) şi alin. (6) C. pen.
Prin sentinţa penală apelată nr. 592/13.05.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, în baza art. 404 alin. (4) rap. la art. 397 alin. (2) şi (4) şi art. 249 C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor G. şi H. (cu excepţia imobilelor situate în oraş Bragadiru, str. x, jud. Ilfov şi Mun. Bucureşti) şi ale persoanelor interesate S., S.C. BUCUREŞTI S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A. şi R.. Totodată, au fost ridicate măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor I. şi J. şi ale persoanelor interesate K., L., M., N., U., V. şi W..
De asemenea, prin Procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015 au fost sechestrate următoarele: (i) Construcţie "D.", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localităţii Predeal, împreună cu terenul în suprafaţă de 2.187,59 mp, înscris în aceeaşi Carte funciară; (ii) Clădire anexă "Locuinţă de serviciu", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localităţii Predeal.
Imobilele sus-menţionate au fost achiziţionate de către societatea C. de la numiţii I. şi J., prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 23.04.2009 de Birou Notarial "X.".
În cadrul procedurii de licitaţie publică organizată pentru vânzarea bunurilor imobile aparţinând debitoarei C., aflată în faliment, S.C. A. S.R.L. a achiziţionat imobilele sus-menţionate, fiind astfel autentificat sub nr. x Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.06.2022.
În mod similar, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului încheiat de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, în baza ordonanţei a fost aplicată măsura sechestrului, printre altele şi asupra imobilului - teren în suprafaţă de 477,73 mp şi construcţia tip S+ P+ 2E, edificată pe aceasta, în suprafaţă de 130,53 mp având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a municipiului Bucureşti, situate în Bucureşti.
La data de 16.12.2021, având în vedere prevederile art. 64 lit. i), art. 154 alin. (2) şi art. 156 din Lg. nr. 85/2014, procesele-verbale ale adunării creditorilor C. din 20.03.2020 şi 07.06.2021, procesul-verbal de licitaţie nr 7076/26.11.2021 şi publicaţia de vânzare efectuată în ziarul Bursa la data de 08.11.2022, a intervenit vânzarea bunului, cu achitarea preţului stabilit în condiţiile Legii 85/2014, în contul societăţii în faliment.
În ceea ce priveşte cererile de ridicare sechestru formulată de către persoanele interesate S.C. A. S.R.L. şi B., Curtea a arătat că, prin ordonanţa din data de 09.04.2015, DNA a dispus luarea măsurii asigurătorii, prin instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în posesia sau proprietatea S.C. C. Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015, D., constând în construcţie şi teren, precum şi Clădirea anexă "Locuinţă de serviciu", au fost supuse măsurii asigurătorii. Imobilele respective au fost achiziţionate de către S.C. C. de la apelantul - inculpat I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.04.2009 de către Biroul Notarial "X.". S.C. C. este supusă procedurii falimentului, iar în cadrul procedurii de licitaţie publică organizată pentru vânzarea bunurilor debitoarei S.C. C., persoana interesată S.C. A. S.R.L. a achiziţionat D. şi Clădirea anexă "Locuinţă de serviciu", potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2022.
În cadrul aceleiaşi proceduri, Y. a fost declarat câştigător al procedurii de licitaţie, la data de 16.12.2021, încheindu-se actul autentic de vânzare nr. 1548 de către BNP Z. cu privire la imobilul - teren în suprafaţă de 477,73 mp şi construcţia tip S+ P+ 2E, edificată pe aceasta, în suprafaţă de 130,53 mp având nr. cadastral x, intabulat în CF nr. x a municipiului Bucureşti, situate în Bucureşti.
Prin prezentele cereri, persoanele interesate S.C. A. S.R.L. solicită ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile mai sus menţionate, cu consecinţa menţinerii măsurii asiguratorii asupra sumelor rezultate din valorificarea bunurilor respective.
Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse.
Prin urmare, potrivit art. 91 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, singurele operaţiuni exceptate de regimul juridic al bunurilor valorificate în procedura insolvenţei de a fi dobândite libere de orice sarcini sunt cele supuse măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse.
Astfel, persoanele interesate care solicită ridicarea sechestrelor în prezenta cauză cunoşteau faptul că bunurile respective sunt supuse unor măsuri asigurătorii în cadrul unui proces penale, motiv pentru care nu le-au dobândit libere de sarcini, măsura sechestrului asigurător subzistând.
Totodată, s-a arătat că scopul măsurii asiguratorii dispuse în vederea confiscării nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane având un potenţial drept de creanţă, ci de a asigura că anumite categorii de bunuri rămân în patrimoniul unei persoane, urmând a fi trecute în patrimoniul statului dacă se dispune măsura confiscării. Excepţia prevăzută de art. 91 alin. (1) teza II din Legea 85/2014 vizează însă modalitatea prin care se realizează dobândirea bunului, urmând a fi menţinută măsura sechestrului asigurator instituit în vederea confiscării şi după înstrăinarea bunului, fără a fi însă de natură a împiedica sau temporiza o astfel de înstrăinare. În acelaşi sens a statuat şi ÎCCJ în decizia nr. 1/2020 având ca obiect dezlegarea unei chestiuni de drept.
Cu privire la apărările persoanelor interesate constând în faptul că, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., bunul dobândit prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală sunt banii cu care au fost achiziţionate respectivele imobile, iar nu imobilele în sine, iar măsura asiguratorie se poate menţine asupra sumelor rezultate din valorificarea bunurilor imobile având în vedere că au fost indisponibilizate/depozitate sumele obţinute din valorificarea bunurilor imobile, prima instanţă a apreciat că acestea nu pot fi reţinute, atât timp cât susţinerea că nu au nicio legătură cu acuzaţiile din prezenta cauza sau faptul că bunurile provenite din fapte penale ar fi banii cu care au fost iniţial achiziţionate respectivele imobile sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în această etapă, ci la finalul cauzei, atunci când instanţa de control judiciar se va pronunţa, după epuizarea probelor încuviinţate în apel.
Totodată, Curtea a constatat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, nu rezultă că suma de 3.284.571,21 RON, poate fi pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală. Astfel, conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, sumele obţinute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferenţele favorabile după plata onorariilor şi a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziţia organelor de urmărire penală. Din economia dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, nu rezultă faptul că organele judiciare penale ar avea vreun drept de prioritate asupra sumelor obţinute în urma vânzării bunurilor supuse măsurilor asigurătorii în cadrul proceselor penale. Dimpotrivă, banii vor fi puşi la dispoziţia organelor penale după ce vor fi distribuiţi creditorilor înscrişi la masa credală şi după plata onorariilor şi cheltuielilor de procedură.
De asemenea, cu privire la dispoziţiile invocate, respectiv prevederile art. 112 alin. (5) din C. pen., în conformitate cu care, în cazul în care bunurile ce urmează a fi supuse confiscării nu se mai găsesc în patrimoniul persoanei care a săvârşit infracţiunea, se va confisca echivalentul în bani al acestora, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză, prevăzând o cu totul altă situaţie, bunurile existând în patrimoniul persoanei care se presupune că a săvârşit infracţiunea la momentul instituirii măsurilor asigurătorii. Aceste texte de lege au în vedere situaţia premisă în care la momentul luării măsurii confiscării, nu ar mai fi de găsit, nu situaţia în care bunurile cu privire la care s-a dispus, deja, instituirea măsurii asiguratorii (eventual în vederea confiscării, măsura care încă nu s-a dispus), au fost valorificate în procedura de licitaţie publică ca urmare a procedurii falimentului, pentru această din urmă situaţie fiind aplicabile considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 1/2020.
La acest moment procesual, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise, iar consecinţele pe care le produc nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, întrucât măsurile asigurătorii erau înfiinţate anterior deschiderii procedurii insolvenţei/falimentului şi urmau bunul.
Curtea a mai reţinut că măsurile asigurătorii dispuse în cauză au fost analizate pe parcursul procesului, cu respectarea dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., astfel, în prezenta cauză organele judiciare au efectuat o analiză judicioasă a măsurilor asigurătorii şi au adaptat aceste măsuri la specificul cauzei păstrând caracterul proporţional al acestora. Totodată, nu a fost depăşit un termen rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea mare a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activităţii infracţionale, conţinutul, numărul, amploarea actelor de executare imputate şi a materialului probator administrat, care, de altfel, se impune a fi readministrat în apel.
Împotriva încheierii din 29 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au formulat contestaţie A. S.R.L. şi B. solicitând ridicarea măsurilor asiguratorii.
Analizând contestaţia formulată de contestatorii A. S.R.L. şi B., în raport de criticile invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Prin ordonanţele nr. 381/P/2014 din datele de 09.04.2015, 29.04.2015 şi 25.05.2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei, procurorul, în cursul urmăririi penale, a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaţilor G., H., I., J., precum şi asupra bunurilor persoanelor interesate K., L., M., N., S.C. BUCUREŞTI S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A., R., S., T., U., V. şi W. în vederea confiscării speciale, în baza art. 249 alin. (1), (2) şi (4) din C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. e), alin. (5) şi (6) din C. pen.
De asemenea, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 09.04.2015 s-au declarat sechestrate următoarele imobile: Construcţie "D.", înscrisă în Cartea funciară nr. x a localităţii Predeal, împreună cu terenul în suprafaţă de 2.187,59 mp, înscris în aceeaşi Carte funciară şi Clădire anexă "Locuinţă de serviciu", astfel cum a fost identificată sub nr. A.1.1. în Cartea funciară nr. x a localităţii Predeal împreună cu terenul în suprafaţă de 197,24 mp, înscris în aceeaşi Carte funciară.
Imobilele respective au fost achiziţionate de către S.C. C. cu suma de 2.700.000 euro de la inculpatul I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.04.2009 de către Biroul Notarial "X.".
Societatea C., a fost supusă procedurilor de faliment, în dosarul nr x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă, iar persoana interesată S.C. A. S.R.L. a achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2022 aceste imobile în cadrul procedurii de licitaţie publică organizată pentru vânzarea bunurilor debitoarei S.C. C.
Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse.
Prin Decizia nr. 1 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 25 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat cu privire la posibilitatea înstrăinării bunurilor asupra cărora au fost instituie măsuri asigurătorii în cadrul unui proces penal de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei stabilind că existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare: a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat; b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014; c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
Instanţa supremă a reţinut expressis verbis că:
- teza întâi din art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează fără putinţă de tăgadă premisa deja produsă a înstrăinării, a dobândirii de către terţi în cadrul procedurii insolvenţei a unor bunuri asupra cărora este instituită măsura asigurătorie în vederea eventualei confiscări speciale/extinse care nu a fost încă dispusă în procesul penal, al cărei caracter eventual este dat de lipsa unei hotărâri definitive pe latură penală, iar teza a doua din acelaşi text se referă doar la caracterul de "bun liber de sarcini" sau de "bun grevat de sarcini", iar nu la vreo inalienabilitate sau insesizabilitate a acestuia. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabileşte consecinţele ce au loc după înstrăinarea/dobândirea valabilă, iar nicidecum un impediment absolut de a fi valorificat în cadrul unei proceduri judiciare a insolvenţei;
- art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 face referire la dobândirea bunurilor libere de orice sarcini, precum privilegii, gajuri, ipoteci, drepturi de retenţie, sechestre de orice fel, făcând excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse, care se menţin şi ulterior înstrăinării" (par. 116, 117).
Încheierea actului de vânzare - cumpărare asupra unui bun imobil indisponibilizat în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau extinse, nu acţionează ca o cauză de ridicare (de drept) a măsurii asigurătorii, ce va subzista, bunurile neputând fi considerate dobândite libere de sarcini. În cazul înstrăinării bunurilor în procedura insolvenţei, bunuri faţă de care exista o măsură asiguratorie dispusă în procesul penal în vederea luării unei măsuri de siguranţă, respectiv a confiscării speciale şi/sau confiscării extinse, dobânditorul cunoaşte situaţia juridică a bunurilor, aspect menţionat în chiar contractul de vânzare-cumpărare şi îl dobândeşte grefat de sarcini.
Dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 conform cărora sumele obţinute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) vor fi distribuite conform prevederilor legale, urmând ca diferenţele favorabile după plata onorariilor şi a cheltuielilor de procedură să fie puse la dispoziţia organelor de urmărire penală, nu au în vedere situaţia de excepţie prevăzută de teza a II-a a alin. (1) al acestui text de lege. Lipsa unei preferinţe a organelor judiciare asupra sumelor obţinute din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1), ar face inaplicabilă şi lipsită de finalitate situaţia de excepţie impusă de teza a II a, scopul măsurii asigurătorii nemaifiind atins în condiţiile în care s-ar proceda la vânzarea bunului liber de orice sarcini.
Instanţa de control judiciar constată că norma invocată, art. 91 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, stabileşte fără echivoc că aceste bunuri sunt dobândite libere de orice sarcini, excepţie de la acest regim făcând bunurile supuse măsurilor asigurătorii dispuse în cadrul procesului penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse.
Mai mult, dispoziţiile art. 112 alin. (5) din C. pen., invocate de contestatori, conform cărora dacă bunurile supuse confiscării, potrivit alin. (1) lit. b) -e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora, nu sunt incidente în cauză, situaţia premisă impusă de norma precitată fiind diferită. Bunurile au existat în patrimoniul inculpatei, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, iar asupra acestora a fost dispusă măsura sechestrului asigurator. Textul de lege evocat are în vedere situaţia în care bunurile nu se găsesc la momentul instituirii măsurii asiguratorii, nu şi cazul în care asupra acestora s-a dispus anterior măsura asiguratorie urmată de valorificarea acestora în procedura de licitaţie publică ca urmare a procedurii falimentului.
Vânzarea la licitaţie publică în procedura insolvenţei nu extrage bunul procesului penal, astfel încât acesta să fie considerat de negăsit (inexistent) în raport cu măsurile procesuale dispuse în cauza penală pendinte. Interpretarea evocată de părţi, ce susţine un interes patrimonial particular, are amplitudinea şi abilitatea de a lipsi de eficienţă tocmai excepţia instituită de art. 91 alin. (1) teza finală, context în care este imposibil de asumat de către instanţă, deoarece acţionează ca o veritabilă cauză de abrogare (textul nu se poate interpreta în sensul inaplicării sale de plano).
De asemenea, este util a se aminti şi aceea că aceste măsuri asiguratorii au fost menţinute de instanţa de fond. Astfel, prin sentinţa penală nr. 592 din 13.05.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. 404 alin. (4) raportat la art. 397 alin. (2) şi (4) şi art. 249 din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor G. şi H. (cu excepţia imobilelor situate în oraş Bragadiru, str. x, jud. Ilfov şi Mun. Bucureşti) şi ale persoanelor interesate S., S.C. Bucureşti S.A., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. C., S.C. Q. S.A. şi R..
Totodată, acestea au fost verificate în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., dispunându-se, prin încheierea din data de 11 mai 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia nr. 368 08 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa de dispunere a măsurii asiguratorii nr. 381/P/2014 din data de 09.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra bunurilor mobile şi imobile (altele decât cele cu valoare economică redusă şi de cele strict necesare traiului) aflate în posesia ori în proprietatea persoanei interesate S.C. C., precum şi prin instituirea popririi, asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile bancare deschise pe numele persoanei interesate S.C. C..
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a respins cererile de ridicare a sechestrului asigurător formulate de persoanele interesate S.C. A. S.R.L. şi B., astfel că va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate împotriva încheierii din 29 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. S.R.L. şi B. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2024.