Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 87/CO din data de 28 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 12.10.2023, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 340 RON să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 75 din 12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în baza art. 597 din C. proc. pen. rap. la art. 583 alin. (2) din C. proc. pen. a fost admisă sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Călăraşi împotriva intimatului-condamnat A..
În baza art. 96 alin. (2) din C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 72 pronunţată la 28 iulie 2020 în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin neapelare la 12.08.2020, şi s-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 72 pronunţată la 28 iulie 2020, în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin neapelare la 12.08.2020, intimatul A. a fost condamnat, în baza art. 213 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 216 din C. pen. cu aplicarea art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani şi 9 luni, ce constituie termen de supraveghere (pedepsele accesorii devin executabile în cazul anulării/revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere).
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Călăraşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus, ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei mun. Călăraşi, jud. Călăraşi sau la Primăria com. Modelu, jud. Călăraşi, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 94 alin. (2) şi (3) din C. pen., supravegherea executării obligaţiilor impuse de către instanţă inculpatului, în baza art. 93 alin. (1) şi art. 92 alin. (2) lit. a) din C. pen., s-a dat în competenţa Serviciului de Probaţiune Călăraşi.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 96 şi art. 97 din C. pen., referitoare la anularea şi revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prin aceeaşi hotărâre, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 19 alin. (3) rap. la art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., a admis cererea de constituire de parte civilă exercitată de către Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Călăraşi în numele minorei B. şi, luând act de acordul inculpatului A., l-a obligat pe acesta la plata sumei de 10.000 RON către partea vătămată minoră B., cu titlu de daune morale.
Pe parcursul judecăţii în primă instanţă, tribunalul i-a acordat intimatului posibilitatea să consemneze la dispoziţia persoanei vătămate sau să transmită acesteia despăgubirile datorate, depunând dovezile corespunzătoare la dosar. Intimatul s-a conformat parţial acestei facilităţi acordate de instanţă, depunând la termenul din 11.05.2023 dovada transmiterii către persoana vătămată - parte civilă a sumei de 1.757 RON. Ulterior acestui moment, până la pronunţarea prezentei hotărâri, intimatul nu a mai depus nicio dovadă de plată sau consemnare la dosar şi nici nu s-a mai prezentat la judecată.
În calea de atac a contestaţiei, intimatul a avut posibilitatea de a achita despăgubirile civile de la data de 30.10.2023 până la data de 28.02.2023, pe o perioadă de aproximativ 4 luni.
La termenul de judecată din data de 13.12.2023, Curtea i-a acordat intimatului, la solicitarea acestuia, un termen de aproximativ două luni şi jumătate să achite prejudiciul, respectiv până la termenul de judecată din data de 28.02.2024. Până la acest termen, intimatul nu a depus la dosar dovada plăţii şi nici nu s-a mai prezentat în faţa instanţei.
Coroborând toate considerentele expuse mai sus, Curtea a apreciat că intimatul A., deşi a avut la dispoziţie o perioadă lungă de timp în care a obţinut şi venituri suficiente, nu a acoperit integral prejudiciul produs prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, respectiv nu a achitat integral către partea civilă B. suma de 10.000 RON la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. 72 pronunţată la 28 iulie 2020, în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin neapelare la 12.08.2020, achitând doar 1757 RON din prejudiciu după sesizarea instanţei în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat apel condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/CO din data de 28 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023.
În cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, condamnatul A. a susţinut că a fost plecat la muncă în Germania, a plătit victimei suma de 2000 RON, respectând toate obligaţiile impuse de Tribunalul Călăraşi. De asemenea, a considerat că pedeapsa îi poate fi redusă, având în vedere persoana sa, prestând munca în folosul comunităţii la care a fost obligat.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului care a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Examinând apelul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În speţa de faţă, se constată că împotriva deciziei penale nr. 87/CO din data de 28 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 12.10.2023, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia penală prin care a fost admisă sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Călăraşi împotriva intimatului-condamnat A. şi a fost revocată suspendarea sub supraveghere şi s-a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare, a formulat apel condamnatul A..
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Totodată, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
În această ordine de idei, se constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
Din aceste motive, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat de recalificare a cererii formulate drept contestaţie în anulare, revizuire sau contestaţie la executare, Înalta Curte consideră că o asemenea solicitare nu justifică un interes real din partea condamnatului în considerarea etapei procesuale în care a fost solicitată, dar şi din perspectiva competenţei de soluţionare.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârile judecătoreşti nu pot fi atacate pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/CO din data de 28 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 87/CO din data de 28 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 24 aprilie 2024.