Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 05 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă:
În baza art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 08.01.2024 către autorităţile judiciare din Austria, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean german, cu reşedinţa în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din statul solicitant şi nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
Totodată, în baza art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 58 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Judecătoriei Sibiu şi dosarului penal nr. x/2022 al Judecătoriei Timişoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 3/2024 pronunţată la data de 19.01.2024 în dosarul nr. x/2024.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe timp de 24 de ore începând de la 18.01.2024.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea persoanei solicitate, av. B., în cuantum de 1098 RON, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin sesizarea formulată la data de 19.01.2024 în dosarul nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Austria privind mandatul european de arestare emis la data de 08.01.2024 pe numele persoanei solicitate A., solicitând luarea măsurii arestării provizorii faţă de aceasta în vederea predării pe o durată de cel mult 15 zile şi, respectiv, fixarea unui termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate.
În motivarea sesizării s-a arătat, în esenţă, că există o semnalare introdusă de Biroul SIRENE Austria privind mandatul european de arestare emis la 08.01.2024 pe numele persoanei solicitate prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autorităţile judiciare ale acestui stat, a persoanei solicitate, iar din cuprinsul semnalării rezultă că este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de C. pen. austriac în art. 146, 147 şi pedepsite cu o pedeapsă de 3 ani închisoare, infracţiuni care au corespondent, conform C. pen. român, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. S-a mai arătat că identificarea persoanei solicitate s-a făcut în baza certificatului de înregistrare nr. x/17.03.2023, persoana solicitată declarând că acestea sunt datele reale de identificare.
Anexat sesizării au fost înaintate Curţii de Apel Alba Iulia: adresa din 10.01.2024; procesul-verbal nr. x/II/5/2024 întocmit la data de 18.01.2024; ordonanţa de reţinere nr. 344/II/5/2024 din data de 18.01.2024; informare privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a dreptului de a fi încunoştinţată o persoană despre reţinerea persoanei solicitate; procese-verbale depistare şi identificare a persoanei solicitate de către organele de poliţie; fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate; împuternicirea avocaţială a apărătorului din oficiu al persoanei solicitate.
Prin încheierea penală nr. 3/2024 pronunţată la data de 05.02.2023 în dosarul nr. x/2024, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, 215 şi 2151 C. proc. pen., s-a luat faţă de persoana solicitată A., măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19.01.2024 şi până la data de 17.02.2024, iar, în baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., s-a impus persoanei solicitate să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligaţii: a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi solicitată; b) să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie din municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori va fi chemată.
În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a impus pe timpul controlului judiciar persoanei solicitate şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a judeţului Sibiu decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei, cu excepţia deplasărilor la organele judiciare, iar, în baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.
Supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar s-a realizat de către IPJ Sibiu - Serviciul Supraveghere.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă faţă de acesta nu a fost luată măsura reţinerii sau arestării preventive în altă cauză.
Totodată, la acelaşi termen s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 05.02.2024, punându-se în vedere procurorului să depună la dosar mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate precum şi traducerea acestuia în limba română.
La data de 22.01.2024 a fost depus la dosar mandatul european de arestare şi traducerea acestuia în limba română, formă în care a fost comunicat persoanei solicitate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de apel constată că sesizarea formulată de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată întrucât, din mandatul european de arestare emis la data de 08.01.2024 de către autorităţile judiciare din Austria, a rezultat că persoana solicitată A. - cetăţean german, este urmărită penal în statul emitent pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune gravă prevăzută de secţiunile 146 şi 147 alin. (2) din C. pen. austriac şi pedepsită cu închisoarea de până la 3 ani, reţinându-se, în fapt în sarcina acestuia următoarele:
"A., sub pretenţia de a fi un solvabil şi dispus să plătească cumpărător de autoturisme, ar fi determinat persoanele vătămate să predea maşinile ce le aparţin, rezultând un prejudiciu care depăşeşte 5.000 EUR, respectiv în total 25.700 EUR şi anume:
1. La 22 noiembrie 2022, în Altheim, un autoturism x negru, VIN x, în valoare de 13.700 EUR, în detrimentul lui C., sub pretenţia unul transfer online a preţului de achiziţie menţionat mai sus, care de fapt nu a avut loc, prin care C. a suferit daune de această sumă.
2. La 17 octombrie 2022, în Felstritz an der Drau, un autoturism x negru, VIN x, în valoare de 12.000 EUR, în detrimentul lui D., sub pretextul căreia este dispus să-şi transfere preţul de cumpărare de mai sus. care atunci nu a avut loc, în urma căreia D. a suferit un prejudiciu de această sumă."
Curtea a observat că infracţiunile pentru care persoana solicitată este urmărită de autorităţile judiciare din Austria corespund celor enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv înşelăciune (art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004), şi sunt sancţionate de legea statului solicitant cu pedeapsa închisorii a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, astfel că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Totodată, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că nu au fost invocate motive de refuz opţional al executării enumerate de alin. (2) al aceluiaşi articol, precum şi că persoana solicitată este cetăţean german, locuieşte în România doar din cursul anului 2023 (anterior locuind în Germania şi Austria), nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare ale statului solicitant şi nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În fine, Curtea a reţinut că mandatul european de arestare a fost întocmit în conformitate cu art. 8 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
Pe de altă parte, s-a constatat incidenţa cazului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, întrucât, aşa cum rezultă din extrasele ECRIS depuse la dosarul cauzei, persoana solicitată A. este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, având calitatea de inculpat în dosarele penale nr. x/2023 al Judecătoriei Sibiu şi nr. x/2022 al Judecătoriei Timişoara.
Deşi persoana solicitată A. a invocat (şi probat cu înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei) starea precară de sănătate, s-a arătat că această împrejurare nu atrage incidenţa unui caz facultativ de amânare a predării. Art. 58 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea nr. 302/2004 impune în acest sens fie existenţa unei expertize medico-legale (pe baza căreia să se poată stabili că persoana suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată), fie probarea faptului că predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată care să poată fi evitate/diminuate prin amânarea predării cu maxim 3 luni. Or, în cauza de faţă, nu există o expertiză medico-legală, iar raportat la stadiul proceselor penale aflate pe rolul autorităţilor judiciare române (în faza de judecată, cu termene de judecată stabilite 29.01.2024 şi 15.02.2024), nu se identifică raţiuni practice pentru punerea în discuţie şi a cazului facultativ de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Ca urmare, Curtea a constatat îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea sesizării formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., învederând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Austria. Totodată, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar până la finalizarea dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Sibiu şi Judecătoriei Timişoara.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetăţeanului german A. şi predarea acestuia către autorităţile judiciare austriece, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data de 08.01.2024 de către autorităţile judiciare austriece, în baza ordonanţei de arestare din 25 decembrie 2023 a Parchetului din Ried Im Innkreis şi a deciziei de aprobare a Tribunalului din Ried Im Innkreis din 27 decembrie 2023 din dosarul nr. x, rezultă că cetăţeanul german A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune gravă prevăzută de secţiunile 146 şi 147 alin. (2) din C. pen. austriac şi pedepsită cu închisoarea de până la 3 ani, arătându-se, sub aspectul situaţiei de fapt că acesta, "sub pretenţia de a fi un solvabil şi dispus să plătească cumpărător de autoturisme, ar fi determinat persoanele vătămate să predea maşinile ce le aparţin, rezultând un prejudiciu care depăşeşte 5.000 EUR, respectiv în total 25.700 EUR şi anume: 1. La 22 noiembrie 2022, în Altheim, un autoturism x negru, VIN x, în valoare de 13.700 EUR, în detrimentul lui C., sub pretenţia unul transfer online a preţului de achiziţie menţionat mai sus, care de fapt nu a avut loc, prin care C. a suferit daune de această sumă. 2. La 17 octombrie 2022, în Felstritz an der Drau, un autoturism x negru, VIN x, în valoare de 12.000 EUR, în detrimentul lui D., sub pretextul căreia este dispus să-şi transfere preţul de cumpărare de mai sus. care atunci nu a avut loc, în urma căreia D. a suferit un prejudiciu de această sumă."
Ca atare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Mai mult, în cauză este îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum au fost descrise în conţinutul mandatului european de arestare sunt incriminate şi de legea penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, infracţiune care, de altfel, se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
În acelaşi timp, se are în vedere şi împrejurarea că, aşa cum rezultă din declaraţia dată la termenul din 05 februarie 2024, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, că se prevalează de regula specialităţii şi nu şi-a contestat identitatea.
În plus, se apreciază că, în mod corect, judecătorul de la fond a reţinut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat şi întruneşte condiţiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracţiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripţia ori amnistia potrivit legii române.
Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte consideră că nu este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este aplicabil numai în cauzele în care se solicită punerea în executare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, situaţie ce nu se regăseşte în speţă, cetăţeanul german A. fiind căutat de autorităţile judiciare austriece pentru efectuarea urmăririi penale. În plus, potrivit propriei declaraţii, acesta are reşedinţa în România doar din anul 2023, anterior locuind în Germania şi Austria, aşa încât nu are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, aşa cum impune textul de lege menţionat.
Faţă de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 08 ianuarie 2024 de către autorităţile judiciare austriece cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, în mod judicios, prima instanţă a făcut, în cauză, aplicarea dispoziţiilor art. 114 din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării, având în vedere că, din actele dosarului, a rezultat că persoana solicitată este cercetată penal în calitate de inculpat în dosarele penale nr. x/2023 al Judecătoriei Sibiu şi nr. x/2022 al Judecătoriei Timişoara.
În acest sens, se observă că, potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) - (5) şi (7) din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător.
Deşi în faţa primei instanţe persoana solicitată a invocat şi aspecte privind starea sa de sănătate, sens în care a depus la dosar înscrisuri medicale, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele facultative de amânare a predării prevăzute de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, câtă vreme la dosar nu există şi o expertiză medico-legală (pe baza căreia să se poată stabili că persoana suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată) şi nici nu s-a probat că predarea imediată, după soluţionarea dosarelor aflate pe rolul instanţelor române, ar avea consecinţe grave pentru persoana urmărită care să poată fi evitate/diminuate prin amânarea predării cu maxim 3 luni.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului, prin apărătorul desemnat din oficiu, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, precum controlul judiciar, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) cu cele ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform art. 104 alin. (13) şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.
De altfel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vederea predării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, aşa încât respectivă măsură preventivă urmează a fi pusă în executare la momentul la care se vor soluţiona cele două dosare aflate pe rolul instanţelor române, iar până la acel moment contestatorul nu este supus niciunei măsuri preventive, controlul judiciar fiind revocat prin sentinţa penală pronunţată în cauză.
Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 05 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 05 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2024.