Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 13 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, împotriva persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente.
În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa împotriva sa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.
În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare referinţă nr. parchet: x, nr. instrucţie: x emis la data de 12.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2024 şi până la data de 13.03.2024, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore prin ordonanţa nr. 554/II/5/2024 din data de 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, începând cu ora 12:30.
S-au constatat încetate efectele ordonanţei de reţinere nr. 554/II/5/2024 din data de 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, la data de 13.02.2024, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat propunerea de executare a mandatului european de arestare referinţă număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, împotriva persoanei solicitate A., solicitând, totodată, luarea măsurii arestării acesteia în vederea predării.
În conţinutul propunerii s-a arătat că, prin ordonanţa de reţinere 554/II/5/2024 din 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Sucea, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 13.02.2024, ora 12:30. Propunerea de executare a mandatului european de arestare a fost însoţită de ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate, declaraţia dată de aceasta în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului ales, copia de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile franceze şi mandatul european de arestare, tradus de asemenea în limba română, emis pe numele persoanei solicitate.
În fapt, în conţinutul mandatului european de arestare s-a reţinut că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea, conform dreptului francez, a următoarelor infracţiuni:
- tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată: grup infracţional organizat, fapte prevăzute prin art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. l, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 C. pen.
- spălare: participare, în bandă organizată, la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată, fapte prevăzute prin art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. l, art. 311-1, art. 132-71 C. pen.. si pedepsite prin art. 324-1 alin. (3), art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 324-8, art. 311-9 alin. l, art. 131-26-2 C. pen.
- participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime: infracţiune pedepsită cu mai mult de zece ani de închisoare, fapte prevăzute prin art. 450-1 alin. l, alin. (2) C. pen. şi pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen.
S-a reţinut, în fapt, că, între 24 si 27 martie 2022, 21 catalizatoare erau furate în prejudiciul unei întreprinderi de spălătorie bazata în B.. O anchetă realizată de Jurisdicţia Interregionala Specializata din Rennes dezvăluia că din februarie 2022, romii din tabăra C. en France (93) erau implicaţi în colectarea a cel puţin 750 de catalizatoare furate din toată Franţa, cu un prejudiciu depăşind 2.000.000 de euro. A., era identificat ca fiind un angajat "autonom" al lui D. însărcinat de recuperarea a numeroase catalizatoare din toată România. A. apărea a fi perfect informat despre provenienţa ilegală a catalizatoarelor achiziţionate de la indivizi din comunitatea romi implantaţi în Franţa. Un membru al familiei sale era actualmente încarcerat în Franţa pentru fapte de aceeaşi natură, care fusese deja în legătură cu aceiaşi tăinuitori în momentul reţinerii sale. Ancheta efectuată permitea confirmarea participării lui A. în aceasta organizaţie criminală.
S-a mai menţionat că persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni privind identitatea şi nu a indicat existenţa vreunui motiv de refuz, precizând că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile emitente. Totodată, a arătat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Raportându-se la prevederile art. 84 alin. (1) şi (2) şi art. 97 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că mandatul european de arestare îndeplineşte toate cerinţele de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
A subliniat, contrar susţinerii apărării, că chiar dacă nu sunt precizate pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracţiunile săvârşite, acest lucru nu poate conduce la respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, în condiţiile în care o verificare sub acest aspect se poate realiza prin intermediul internetului.
Astfel, Curtea a observat că faptele pentru care persoana solicitată este urmărită penal în statul solicitant sunt pedepsite cu închisoarea mai mare 5 ani, potrivit legislaţiei penale franceze, aşa cum rezultă în urma verificărilor întreprinse de instanţă sub acest aspect (fiind ataşate în aceste sens înscrisuri la dosar), astfel că nu mai este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări. În acest sens, a făcut trimitere la dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora faptele care dau loc la predare (...) indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
De asemenea, Curtea a constatat că mandatul european de arestare, raportat la situaţia de fapt prezentată, conţine informaţiile cerute de dispoziţiile art. 87 lit. e) din Legea nr. 302/2004, cu privire la descrierea circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina persoanei solicitate fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
Totodată, Curtea a reţinut că persoana solicitată este acuzată de autorităţile franceze de săvârşirea a trei infracţiuni, de tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată, spălare şi participare, în bandă organizată, la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, fapte menţionate expres la pct. 1, 9, 18 de la alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 (şi care pot da loc la predare) şi care sunt incriminate de legea română ca infracţiuni de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare), de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare) şi de asociere, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare).
În plus, s-a constatat că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004. Astfel, din actele şi lucrările dosarului nu a rezultat că persoana solicitată, care răspunde penal datorită vârstei sale, a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru UE, altul decât statul emitent al mandatului, sau într-un stat terţ care nu este membru UE, iar infracţiunile pentru care este cercetată nu sunt acoperite de amnistie în România şi nu a intervenit prescripţia răspunderii penale. Totodată, persoana solicitată nu este la acest moment cercetată penal ori condamnată de autorităţile române, nu a formulat obiecţiuni privind identitatea, nu a comis faptele pentru care este cercetată pe teritoriul României, iar legea română permite urmărirea lor. În plus, nu a mai fost condamnat în Franţa pentru comiterea infracţiunilor pentru care s-a emis prezentul mandat european de arestare.
Prin urmare, nefiind incident niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, în conformitate cu art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare şi a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente a mandatului.
Relativ la solicitarea persoanei solicitate privind luarea măsurii arestului la domiciliu, curtea a constatat caracterul ei neîntemeiat, subliniind, în acest sens, că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situaţia dată, în care se va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze faţă de numitul A. în vederea efectuării urmăririi penale.
În acest sens, a arătat că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
A concluzionat că legea specială nu permite o măsură alternativă în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părţii către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., învederând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 302/2004, întrucât în conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său nu se regăseşte o descriere corespunzătoare a faptelor imputate (din perspectiva circumstanţelor faptice, de timp şi de loc) şi nici nu este indicată pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost emis mandatul, condiţii în care nu poate fi analizată incidenţa unor motive obligatorii sau facultative de refuz.
Totodată, în temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 221 C. proc. pen., a solicitat să se dispună faţă de persoana solicitată măsura preventivă a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în dosarul cu nr. referinţă parchet x, că acesta a fost emis în baza mandatului de arestare din 06.02.2024 de către judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, în dosarul cu nr. de referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x, cetăţeanul român A. fiind căutat în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de: tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată: grup infracţional organizat, fapte prevăzute prin art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. l, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 C. pen. spălare: participare, în bandă organizată, la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată, fapte prevăzute prin art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. l, art. 311-1, art. 132-71 C. pen.. si pedepsite prin art. 324-1 alin. (3), art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 324-8, art. 311-9 alin. l, art. 131-26-2 C. pen. participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime: infracţiune pedepsită cu mai mult de zece ani de închisoare, fapte prevăzute prin art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen.. Totodată, în cuprinsul mandatului s-a menţionat că pedeapsa maximă ce poate fi aplicată pentru faptele comise este de 10 ani închisoare.
De asemenea, se observă că, sub aspectul situaţiei de fapt, în conţinutul mandatului european de arestare s-a menţionat că "între 24 si 27 martie 2022, 21 catalizatoare erau furate în prejudiciul unei întreprinderi de spălătorie bazata în B.. O anchetă realizată de Jurisdicţia Interregionala Specializata din Rennes dezvăluia că din februarie 2022, romii din tabăra C. en France (93) erau implicaţi în colectarea a cel puţin 750 de catalizatoare furate din toată Franţa, cu un prejudiciu depăşind 2.000.000 de euro. A., era identificat ca fiind un angajat "autonom" al lui D. însărcinat de recuperarea a numeroase catalizatoare din toată România. A. apărea a fi perfect informat despre provenienţa ilegală a catalizatoarelor achiziţionate de la indivizi din comunitatea romi implantaţi în Franţa. Un membru al familiei sale era actualmente încarcerat în Franţa pentru fapte de aceeaşi natură, care fusese deja în legătură cu aceiaşi tăinuitori în momentul reţinerii sale. Ancheta efectuată permitea confirmarea participării lui A. în aceasta organizaţie criminală."
Raportat la aceste menţiuni, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege, neputând fi primite susţinerile contestatorului cu privire la neîntrunirea condiţiilor de la lit. e) şi f) din textul de lege menţionat.
Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, în cuprinsul mandatului, este redat intervalul temporar în care se presupune că s-au săvârşit faptele, este indicat locul săvârşirii faptei şi sunt prezentate, succint, argumentele care au determinat autorităţile franceze să aprecieze că A. a fost implicat în activitatea infracţională, ce s-a desfăşurat în mod organizat.
În acest context, Înalta Curte subliniază că, atâta timp cât persoana solicitată A. este căutată în vederea efectuării de cercetări penale, descrierea succintă realizată de autorităţile judiciare emitente ale mandatului cu privire la circumstanţele de timp, de loc şi la împrejurările faptice cercetate este suficientă pentru ca cetăţeanul român să poată avea o reprezentare asupra contribuţiei sale la presupusa activitatea infracţională. De altfel, în urma cercetărilor ce vor fi efectuate în continuare, descrierea acuzaţiilor formulate poate suferi modificări, care, la rândul lor, trebuie aduse la cunoştinţa persoanei acuzate. Prin urmare, nu se poate susţine că a fost nesocotit dreptul la o informare precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse, garantat de art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aşa cum a susţinut, în mod neîntemeiat, contestatorul.
Pe de altă parte, se impune a se sublinia că, deşi în cuprinsul mandatului european de arestare nu a fost menţionată decât pedeapsa de 10 ani închisoare cu care este pedepsită săvârşirea infracţiunii de participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez şi pedepsită prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez, această împrejurare nu este de natură să conducă la respingerea solicitării autorităţilor judiciare franceze de punere în executare a respectivului mandat, câtă vreme în mandat s-a menţionat că durata maximă a pedepsei ce poate fi aplicată pentru faptele comise este de 10 ani închisoare, iar celelalte sancţiuni pot fi identificate prin simpla verificare pe internet (https:/codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Franta-RO.html) a C. pen. al Republicii Franceze, din cuprinsul căruia rezultă că pentru celelalte fapte menţionate în mandat pedepsele sunt de cel puţin 3 ani, în cazul infracţiunii de tăinuire a unui bun provenind dintr-un furt în bandă organizată, şi, respectiv, 5 ani, în privinţa infracţiunii de participare, în bandă organizată, la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată. O asemenea verificare a fost realizată, de altfel, şi de către instanţa de fond, care a ataşat la dosar un extras al respectivelor dispoziţii legale incidente .
Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1, pct. 9 şi pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. Cu toate acestea, se constată că respectivele fapte sunt incriminate şi de legea penală română ca infracţiuni de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare), de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare), şi de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare).
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 13 februarie 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea .
În plus, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acuzaţii în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. De asemenea, lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.
Nu în ultimul rând, se subliniază că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumţia de nevinovăţie nu este de natură a conduce la admiterea contestaţiei, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumţie nu este afectată.
Deopotrivă, raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă. Prin urmare, este neîntemeiată şi solicitarea contestatorului de dispunere, în privinţa sa, a măsurii preventive a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare referinţă număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 13 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 13 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2024.