Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 13 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, împotriva persoanei solicitate A., cetăţean turc.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente.
În temeiul art. 98 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa împotriva sa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.
În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare referinţă dosar număr parchet x la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2024 şi până la data de 13.03.2024, inclusiv.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore prin ordonanţa nr. 554/II/5/2024 din data de 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, începând cu ora 12:15.
S-au constatat încetate efectele ordonanţei de reţinere nr. 554/II/5/2024 din data de 13.02.2024 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, la data de 13.02.2024, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat propunerea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, pe numele persoanei solicitate A., solicitând, totodată, luarea măsurii arestării acesteia în vederea predării. S-a precizat că faţă de persoana solicitată s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 13.02.2024, orele 12:15.
Cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a fost însoţită de mandatul european de arestare, emis de autorităţile franceze (original şi tradus în limba română), declaraţia dată de persoana solicitată, ordonanţa de reţinere, cazierul judiciar, adresa emisă de Biroul Naţional Sirene, semnalarea vizând persoana solicitată.
Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, Curtea a constatat că acesta este emis de către autorităţile franceze în baza unui mandat de arestare intern (referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x), emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, persoana solicitată A. fiind cercetată pentru săvârşirea a trei infracţiuni, respectiv:
- tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată [nt: grup infracţional organizat], fapte prevăzute prin art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. si pedepsite prin art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. (1), art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 C. pen.
- spălare: participare la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt comis în bandă organizată, fapte prevăzute prin art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 324-1 alin. (3), art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 324-8, art. 311-9 alin. (1), art. 131-26-2 C. pen.
- participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime [nt: infracţiune pedepsita cu mai mult de zece ani de închisoare], fapte prevăzute prin art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. si pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. în mandatul european de arestare evidenţiindu-se că pedeapsa maximă ce poate fi aplicată acesteia pentru faptele comise este de 10 ani închisoare.
În ceea ce priveşte susţinerea persoanei solicitate în sensul că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, Curtea a observat că, într-adevăr, autorităţile franceze au menţionat exclusiv pedeapsa maximă la care s-ar ajunge, cu trimitere la toate infracţiunile (în condiţiile în care în unele ţări este posibilă aplicarea unei pedepse unice), însă instanţa a putut consulta, prin intermediul internetului, dispoziţiile penale ale statului solicitant care reglementează tratamentul sancţionator, fiecare dintre ele fiind pedepsite cu închisoarea egală sau mai mare de 5 ani. Prin urmare, a apreciat că nu se justifică respingerea cererii de executare a mandatului pe acest motiv.
Totodată, a constatat că, în fapt, în sarcina persoanei solicitate se reţine că "între 24 si 27 martie 2022, 21 catalizatoare erau furate în prejudiciul unei întreprinderi de spălătorie bazată în B.. O ancheta realizata de Jurisdicţia Interregională Specializată din Rennes dezvăluia că din februarie 2022, rromii din tabăra C. en France (93) erau implicaţi în colectarea a cel puţin 750 de catalizatoare furate din toata Franţa, cu un prejudiciu depăşind 2.000.000 de euro. A., gestionar al societăţilor D. şi E., era identificat ca fiind unul din principalii profesionişti al lui A. care se ocupa de scurgerea catalizatoarelor furate provenind din Franţa. Interceptările telefonice atestau aceste legături directe cu tăinuitorii de anvergură din comunitatea Romă domiciliaţi în Franţa şi cunoaşterea sa cu privire la originea ilegală a catalizatoarelor cumpărate. În plus, unul din vechii lui angajaţi, F., a fost arestat şi încarcerat în Franţa în cursul anului 2023. Ancheta efectuată permitea confirmarea participării lui A. în această organizaţie criminală."
Curtea a apreciat neîntemeiate susţinerile persoanei solicitate privind neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât infracţiunile imputate sunt descrise în termeni vagi şi generali, nefiind individualizate spaţio-temporal fiecare dintre ele, luate separat.
Sub acest aspect, Curtea a observat, contrar afirmaţiilor persoanei solicitate, că într-adevăr situaţia de fapt a fost redată în sinteză, însă conţine data şi locul comiterii presupuselor fapte, contribuţia sa proprie în ansamblul ilicit, respectiv preluarea catalizatoarelor sustrase, în condiţiile în care cunoştea că provin din furt, şi aspectul că se acţionează organizat, creându-se astfel un prejudiciu total de aproximativ 2.000.000 de euro. Totodată, a menţionat că implicarea sa în săvârşirea faptelor ce i se reţin în sarcină, iar în caz afirmativ contribuţia proprie urmează a fi stabilite în mod complet exclusiv în urma cercetărilor ce se vor efectua în cauză de către autorităţile franceze competente, cu aducerea lor la cunoştinţă persoanei solicitate.
S-a mai observat că persoana solicitată A., care nu a acceptat să dea declaraţie scrisă în cauză, a precizat că nu îşi dă consimţământul la predare şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Raportându-se la dispoziţiile art. 84 alin. (1) şi (2) şi art. 97 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că, din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare, rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, s-a constatat că infracţiunile pentru care se solicită predarea persoanei solicitate A. sunt tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată, spălare: participare la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt comis în bandă organizată, şi participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, care, în legislaţia română, sunt incriminate ca şi infracţiunile de complicitate la furt calificat (dacă a fost comisă prin acte multiple succesive), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani) sau, după caz, de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani), de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani) şi de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani).
S-a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind faptele care pot da loc la predare, acestea fiind menţionate în mod expres la pct. 1, 9 şi 18 din alineatul menţionat, precum şi cea de la alin. (2) a aceluiaşi text de lege.
Curtea a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004. Astfel, din informaţiile de la dosar, nu a rezultat că persoana solicitată, care răspunde penal datorită vârstei sale, a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru UE, altul decât statul emitent al mandatului, sau într-un stat terţ care nu este membru UE, iar infracţiunile pentru care este cercetată nu sunt acoperite de amnistie în România şi nu a intervenit prescripţia răspunderii penale. Totodată persoana solicitată nu este la acest moment cercetată penal ori condamnată de autorităţile române, nu a formulat obiecţiuni privind identitatea, nu a comis faptele pentru care este cercetată pe teritoriul României, iar legea română permite urmărirea lor.
Prin urmare, nefiind incident vreunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, în conformitate cu art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, împotriva persoanei solicitate A. şi a dispus predarea acestuia autorităţii judiciare emitente, nefiind dat vreun motiv de amânare a acesteia.
În temeiul art. 98 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa împotriva sa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată A. să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei, întrucât, deşi este cetăţean turc, are rezidenţă permanentă în România pe o perioadă de 10 ani (2020-2030) şi drept de muncă, în calitate de membru de familie al unui cetăţean român.
În baza dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare referinţă dosar număr parchet x la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2024 şi până la data de 13.03.2024, inclusiv, precum şi emiterea de îndată a mandatului de arestare, conform prevederilor art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004.
Curtea nu a dat curs solicitării acesteia de a dispune luarea măsurii arestului la domiciliu întrucât prevederile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 impun, în cazul în care se dispune executarea mandatului european de arestare, luarea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, instituirea unei alte măsuri nefiind posibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., învederând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 302/2004, întrucât în conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele său nu se regăseşte o descriere corespunzătoare a faptelor imputate (din perspectiva circumstanţelor faptice, de timp şi de loc) şi nici nu este indicată pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost emis mandatul.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare întocmit la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în dosarul cu nr. referinţă parchet x, că acesta a fost emis în baza mandatului de arestare din 06.02.2024 de către judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, în dosarul cu nr. de referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x, cetăţeanul turc A. fiind căutat în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de: tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată [nt: grup infracţional organizat], fapte prevăzute prin art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. si pedepsite prin art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. (1), art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 C. pen. spălare: participare la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt comis în bandă organizată, fapte prevăzute prin art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. şi pedepsite prin art. 324-1 alin. (3), art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 324-8, art. 311-9 alin. (1), art. 131-26-2 C. pen. participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime [nt: infracţiune pedepsită cu mai mult de zece ani de închisoare], fapte prevăzute prin art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. şi pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. în cuprinsul mandatului evidenţiindu-se că pedeapsa maximă ce poate fi aplicată pentru faptele comise este de 10 ani închisoare.
De asemenea, se observă că, sub aspectul situaţiei de fapt, în conţinutul mandatului european de arestare s-a menţionat că "între 24 si 27 martie 2022, 21 catalizatoare erau furate în prejudiciul unei întreprinderi de spălătorie bazată în B.. O ancheta realizata de Jurisdicţia Interregională Specializată din Rennes dezvăluia că din februarie 2022, rromii din tabăra C. en France (93) erau implicaţi în colectarea a cel puţin 750 de catalizatoare furate din toata Franţa, cu un prejudiciu depăşind 2.000.000 de euro. A., gestionar al societăţilor D. şi E., era identificat ca fiind unul din principalii profesionişti al lui A. care se ocupa de scurgerea catalizatoarelor furate provenind din Franţa. Interceptările telefonice atestau aceste legături directe cu tăinuitorii de anvergură din comunitatea Romă domiciliaţi în Franţa şi cunoaşterea sa cu privire la originea ilegală a catalizatoarelor cumpărate. În plus, unul din vechii lui angajaţi, F., a fost arestat şi încarcerat în Franţa în cursul anului 2023. Ancheta efectuată permitea confirmarea participării lui A. în această organizaţie criminală."
Raportat la aceste menţiuni, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege, neputând fi primite susţinerile contestatorului cu privire la neîntrunirea condiţiilor de la lit. e) şi f) din textul de lege menţionat.
Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, în cuprinsul mandatului, este redat intervalul temporar în care se presupune că s-au săvârşit faptele, este indicat locul săvârşirii faptei şi sunt prezentate, succint, argumentele care au determinat autorităţile franceze să aprecieze că A. a fost implicat în activitatea infracţională, ce s-a desfăşurat în mod organizat.
În acest context, Înalta Curte subliniază că, atâta timp cât persoana solicitată A. este căutată în vederea efectuării de cercetări penale, descrierea succintă realizată de autorităţile judiciare emitente ale mandatului cu privire la circumstanţele de timp, de loc şi la împrejurările faptice cercetate este suficientă pentru ca aceasta să poată avea o reprezentare asupra contribuţiei sale la presupusa activitatea infracţională. De altfel, în urma cercetărilor ce vor fi efectuate în continuare, descrierea acuzaţiilor formulate poate suferi modificări, care, la rândul lor, trebuie aduse la cunoştinţa persoanei acuzate. Prin urmare, nu se poate susţine că a fost nesocotit dreptul la o informare precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse, garantat de art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, aşa cum a susţinut, în mod neîntemeiat, contestatorul.
Pe de altă parte, se impune a se sublinia că, deşi în cuprinsul mandatului european de arestare nu a fost menţionată decât pedeapsa de 10 ani închisoare cu care este pedepsită săvârşirea infracţiunii de participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez şi pedepsită de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez, această împrejurare nu este de natură să conducă la respingerea solicitării autorităţilor judiciare franceze de punere în executare a respectivului mandat, câtă vreme în mandat s-a menţionat că durata maximă a pedepsei ce poate fi aplicată pentru faptele comise este de 10 ani închisoare, iar celelalte sancţiuni pot fi identificate prin simpla verificare pe internet (https:/codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Franta-RO.html) a C. pen. al Republicii Franceze, din cuprinsul căruia rezultă că pentru celelalte fapte menţionate în mandat pedepsele sunt de cel puţin 3 ani, în cazul infracţiunii de tăinuire a unui bun provenind dintr-un furt în bandă organizată, şi, respectiv, 5 ani, în privinţa infracţiunii de participare, în bandă organizată, la o operaţiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată. O asemenea verificare a fost realizată, de altfel, şi de către instanţa de fond, care a ataşat la dosar extras al respectivelor dispoziţii legale incidente .
Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1, pct. 9 şi pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. Cu toate acestea, se constată că respectivele fapte sunt incriminate şi de legea penală română ca infracţiuni de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare), sau, după caz, de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani), de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (sancţionată cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare), şi de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancţionată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare).
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată în faţa procurorului, cât şi la termenul din 13 februarie 2024, în şedinţă plublică, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.
În plus, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceleaşi acuzaţii în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. De asemenea, lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.
Nu în ultimul rând, se subliniază că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumţia de nevinovăţie de care se bucură contestatorul nu este afectată.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare referinţă număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franţa, în baza mandatului de arestare referinţă nr. parchet x, nr. instrucţie x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 13 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 15 din 13 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2024.