Şedinţa publică din data de 23 mai 2024
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 23.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reţinut că, în cauză, condamnatul A. a invocat cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care priveşte situaţia în care inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
S-a reţinut că încetarea procesului penal poate fi dispusă doar pentru incidenţa unui caz prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. e) - h) şi j) din C. proc. pen., respectiv:
"e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia, prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii."
Analizând prezenta cauză din perspectiva instituţiei prescripţiei răspunderii penale, prin prisma deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, Curtea a reţinut că, în ciuda declarării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituţionale, în cauză, condamnarea inculpatului s-a realizat înăuntrul termenului general de prescripţie.
Contestatorul A. a fost condamnat definitiv de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1626 din 23.11.2023 pentru săvârşirea infracţiunii pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev.de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic. art. 77 lit. d) din C. pen., această faptă fiind săvârşită la data de 31.03.2018.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, conform art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., este închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.:
"(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani."
Aşadar, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat contestatorul este de 8 ani.
Cum potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, s-a constatat că la data soluţionării apelului (23.11.2023) acesta nu era împlinit, cazul de contestaţie în anulare fiind invocat în mod formal de către contestatorul condamnat, nefiind susţinut de actele dosarului.
Împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelantul A. a declarat apel.
La termenul din 23 mai 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului formulat.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată:
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În cauză, apelantul A. a declarat apel împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În acelaşi timp, se reţine că, prin decizia nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 23.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 din C. proc. pen., iar potrivit art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., dacă găseşte contestaţia întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. cu referire la art. 551 şi art. 552 din C. proc. pen., prevăd că decizia dată în contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în apel este definitivă.
Pe de altă parte, din examinarea dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen. se constată că doar sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel.
În aceste condiţii, în raport, cu dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că apelul este declarat împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunţată în contestaţia în anulare ce a vizat o altă decizie pronunţată în apel), apelantul învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestei căi de atac, deşi calea de atac promovată nu întruneşte cerinţele legale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2024.