Şedinţa publică din data de 28 mai 2024
Deliberând asupra apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de apel Bucureşti, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 38 şi 39 alin. (1) C. pen., a constatat că infracţiunile sunt concurente şi a contopit pedepsele aplicate, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat 1/3 din restul celorlalte pedepse (10 luni), în final, pedeapsa principală rezultantă fiind de 1 an şi 10 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a interzis inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. care curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele stabilite de această instituţie;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatei obligaţia să frecventeze un program de reintegrare socială dintre cele derulate de Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatei obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public sector 2 Bucureşti sau în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. se execută de la data rămânerii definitive a sentinţei, iar pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi se execută în măsura anulării/revocării suspendării sub supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 1357 şi urm. C. civ., a admis, în totalitate, acţiunile civile formulate de părţile civile B. şi a obligat inculpata la plata sumei de 2.700 RON (1.500 RON - onorariu avocat şi 1.200 RON - taxe de timbru) către această parte civilă, C. şi a obligat inculpata la plata sumei de 350 de euro în echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii efective către această parte civilă şi D. şi a obligat inculpata la plata sumei de 3.545 RON (3.500 RON - onorariu de avocat şi 45 RON - taxele poştale) şi a sumei de 3.000 RON - daune morale către această parte civilă şi a admis, în parte, acţiunile civile exercitate de părţile civile E. şi a obligat inculpata la plata sumei de 3.200 RON (1.000 RON - onorariu avocat, 200 RON - dobânzi legale şi 2.000 de RON daune morale) şi F. şi a obligat inculpata la plata sumei de 4.000 RON (2.000 de RON onorariu avocat şi 2.000 de RON daune morale).
A admis cererea părţii civile F. privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1000 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform chitanţei nr. x/22.06.2022.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 10.200 de RON reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de persoana vătămată care nu s-a constituit poarte civilă, G., şi anume sumele de bani predate inculpatei drept onorarii pentru cele 6 contracte încheiate (aflate la dosarul de urmărire penală, filele x şi 160).
În temeiul art. 398 C. proc. pen.. rap. la art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. a obligat inculpata la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în care sunt incluse şi cheltuielile din cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. x din data de 11 ianuarie 2023 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata A., pentru săvârşirea a şase infracţiuni de înşelăciune, aflate în concurs real, incriminate de art. 244 alin. (1) C. pen. (comise în dauna persoanelor vătămate B., D., C., E., H. şi I.), respectiv incriminate de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (în dauna numitei G.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
De asemenea, s-a mai dispus clasarea cu privire la plângerea formulată de către J., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, incriminată de art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală (posibil comisă de către avocat A.) şi clasarea cu privire la plângerea formulată de către numita K., faţă de inculpata A., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă incriminată de art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatei s-au reţinut următoarele:
Inculpata A. este avocat definitiv, membră a Baroului Bucureşti, din data de 01.02.2008 şi funcţionează, în calitate de avocat titular, în cadrul Cabinetului Individual de Avocat A..
În perioada 2017-2021, în calitate de avocat, inculpata A. a indus în eroare mai multe persoane vătămate, cu ocazia încheierii contractelor de asistenţă juridică, prin prezentarea ca adevărată a faptului mincinos că îşi va îndeplini obligaţiile asumate în contractele de asistenţă juridică încheiate cu acestea, fapt care nu s-a întâmplat, întrucât, după semnarea contractelor de asistenţă juridică de către inculpată şi de către clienţii săi, numita A. nu a mai efectuat niciun act juridic, specific profesiei de avocat, producându-le, astfel, persoanelor vătămate, un prejudiciu, care a constat, în principal, în sumele de bani plătite de către acestea din urmă drept onorariu de avocat.
De asemenea, după încheierea contractelor de asistenţă juridică şi după ce îi erau remise acesteia sumele de bani aferente, cu titlu de onorariu avocaţial, inculpata A., care nu prestase activităţile de natură juridică la care se obligase, refuza să ia legătura cu persoanele vătămate, în momentul în care acestea doreau să afle relaţii despre demersurile juridice efectuate de inculpată, în calitate de avocat, întrucât, fie nu mai răspundea la telefon, fie le ameninţa pe persoanele vătămate, cu acte de violenţă, în situaţia în care o apelau în mod repetat.
Cu excepţia numitei G., care a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unor prieteni de familie, inculpata A. şi-a racolat victimele prin acelaşi mod de operare, evidenţiindu-se, din perspectiva criteriilor referitoare la împrejurările, modul de comitere a infracţiunii şi mijloacele folosite, uşurinţa cu care aceasta, în calitatea ei de avocat, aborda, în general, persoane vătămate în vârstă, care se prezentau la sediul Curţii de Apel Bucureşti, în incinta căruia se află sediul Serviciului de Asistenţă Judiciară al Baroului Bucureşti, pentru a găsi un avocat, care să îi ajute în demersurile lor judiciare, dar şi uşurinţa cu care aceasta încasa, în mod injust, onorariile aferente serviciilor de asistenţă juridică, profitând de starea de vulnerabilitate a clienţilor săi, părţi în litigii sau dorind să iniţieze acţiuni în instanţă, deşi avea încă de la momentul contactării persoanelor vătămate reprezentarea că nu va presta serviciile angajate. Se remarcă, de asemenea, nervozitatea manifestată de inculpata A., în situaţia în care persoanele vătămate o contactau pentru a cere explicaţii, cu privire la omisiunea onorării obligaţiilor asumate, sau pur şi simplu refuzul acesteia de a mai răspunde la apelurile telefonice ale persoanelor vătămate care doreau să se informeze în legătură cu stadiul demersurilor lor juridice.
În vederea încheierii contractelor de asistenţă juridică şi în vederea obţinerii sumelor de bani de la persoanele vătămate, pretinse drept onorariu de avocat, inculpata A. profita, pe lângă starea de vulnerabilitate a victimelor, şi de ascendentul moral pe care un profesionist al dreptului, aflat într-un spaţiu afectat realizării actului de justiţie, aşa cum este Curtea de Apel Bucureşti, îl poate avea asupra persoanelor nefamiliarizate cu domeniul juridic.
Inculpata A., în calitatea sa de avocat, a comis faptele de înşelăciune, care vor fi descrise mai jos, cu intenţie directă, calificată prin scop (acela de a obţine sume de bani în mod injust de la persoanele vătămate, cu titlu de onorariu de avocat), subliniată şi de caracterul repetitiv al faptelor, starea de pericol fiind potenţată şi de calitatea de avocat a inculpatei, cunoscătoare a dispoziţiilor legale, pe care le-a încălcat, inducând în eroare persoanele vătămate care aveau nevoie de asistenţă juridică, prin însuşirea sumelor de bani şi neonorarea obligaţiilor profesionale, fapt ce a adus atingere încrederii persoanelor vătămate în asigurarea dreptului la apărare.
Inculpata A. a reuşit să inducă în eroare, în modalitatea anterior descrisă, un număr de opt persoane vătămate, care vor fi enumerate mai jos, însă, numai în privinţa a şapte dintre ele, probele administrate în cauză au stabilit cu certitudine faptul că inculpata A. a avut încă de la început intenţia de a le înşela, în sensul că a pretins de la acestea sume de bani, cu titlu de onorariu, a încheiat contracte de asistenţă juridică, fără a urmări, încă de la început, respectarea obligaţiile contractuale, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material injust şi, ulterior, a refuzat orice contact cu clienţii săi.
J. este singura persoană vătămată, dintre cele opt, care au formulat plângeri penale, în privinţa căreia nu s-a putut proba că i-ar fi plătit sume de bani inculpatei A., pentru prestarea unor servicii de natură juridică.
Persoana vătămată D.
La data de 11.08.2020, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată, sub numărul 471/P/2020, plângerea numitului D., faţă de avocat A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că, la data de 09.12.2019, persoana vătămată a încheiat cu inculpata A., contractul de asistenţă juridică nr. x/09.12.2019, pentru ca avocata să îi formuleze o cerere de apel, în dosarul civil nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia, obiectul cauzei fiind încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu, precum şi să o reprezinte sau să o asiste pe persoana vătămată, în calea de atac promovată, însă aceasta nu şi-ar fi onorat obligaţiile rezultate din contractul de asistenţă juridică încheiat.
La data de 25.09.2020, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 471/P/2020 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă incriminată de art. 244 alin. (1) C. pen.
La data de 29.09.2020, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2020, la dosarul penal nr. x/2019
Prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din data de 22.03.2021, s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa - Poliţia Oraşului Amara, constând în audierea, în calitate de persoană vătămată a numitului D., ridicarea de la acesta, în original, a contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpata A., precum şi a chitanţelor care atestă plata către inculpată, a onorariului de avocat.
Numitul D., care domiciliază în jud. Ialomiţa şi are vârsta de 79 de ani, a fost audiat în calitate de persoană vătămată, de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Amara, ca urmare a ordonanţei de delegare, la data de 24.03.2021. Acesta a declarat că, la data de 09.12.2019, s-a deplasat în Mun. Bucureşti, pentru a-şi angaja un apărător, care să îi formuleze o cerere de apel în dosarul civil nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia şi care avea ca obiect încuviinţarea executării silite. Ajuns în faţa Curţii de Apel Bucureşti, persoana vătămată s-a întâlnit pe scările instanţei cu inculpata A., care s-a oferit să îi presteze serviciile juridice solicitate. În acest sens, numitul D. a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/09.12.2019, cu inculpata A..
Potrivit dispoziţiilor din contractul de asistenţă juridică menţionat anterior, numitul D. i-a achitat inculpatei A. suma de 1.000 de RON, reprezentând onorariul avocatului, pentru care a fost emisă chitanţa nr. x/09.12.2019, iar ulterior, prin poştă, numitul D. a mai depus şi suma de 2.500 de RON, potrivit facturii nr. x/11.12.2019. Numitul D. a precizat că, până ce persoana vătămată i-a achitat tot onorariul pretins, inculpata A. l-a contactat în fiecare zi, presându-l să facă plata diferenţei de onorariu.
Ulterior, persoana vătămată a constatat că avocatul A. nu şi-a îndeplinit cu rea credinţă obligaţiile asumate prin contractul de asistenţă juridică, acelea de a formula cererea de apel, în dosarul menţionat mai sus, deşi, în convorbirile telefonice anterioare plăţii integrale a onorariului l-a asigurat, în mod repetat pe numitul D. că a depus respectiva cerere şi nici nu l-a asistat sau reprezentat în calea de atac promovată, iar, după ce termenul de apel s-a împlinit, fără a fi introdusă cererea de apel aferentă, inculpata nici nu i-a restituit, la solicitarea numitului D., onorariul avocaţial plătit în baza acestui contract, producându-i astfel un prejudiciu în cuantum de 3.500 de RON.
Numitul D. a depus la dosarul cauzei o copie de pe un certificat de grefă, eliberat de Judecătoria Slobozia, referitor la dosarul civil nr. x/2019, din care rezultă faptul că, în termenul de 15 zile de la comunicarea încheierii din data de 27.11.2019, nu a fost înregistrat apelul, dosarul civil menţionat mai sus, fiind trecut în conservare.
Persoana vătămată D. a depus la dosarul cauzei, în urma audierii sale, originalul contractului de asistenţă juridică menţionat mai sus, chitanţa care atestă plata sumei de 1.000 de RON, drept onorariu, precum şi o copie de pe factura care atestă plata sumei de 2.500 de RON, diferenţa de onorariu care trebuia achitat inculpatei, potrivit contractului de asistenţă juridică.
Potrivit declaraţiei persoanei vătămate, acesta i-a solicitat inculpatei A. să îi restituie sumele de bani plătite cu titlu de onorariu avocaţial, întrucât inculpata îl indusese în eroare cu ocazia încheierii contractului de asistenţă juridică, prin prezentarea ca adevărată a faptului mincinos, că va executa obligaţiilor asumate prin contract, fapt care nu s-a întâmplat, însă inculpata i-a reproşat persoanei vătămate că o deranjează mereu şi l-a ameninţat pe numitul D. că "va pune pe el un poliţist", refuzând restituirea onorariului de avocat.
Pentru că s-a lovit de refuzul inculpatei, în ceea ce priveşte restituirea onorariului avocaţial, la data de 10.02.2020, numitul D. a formulat o sesizare la Baroul Bucureşti, înregistrată cu numărul x/2020.
Prin Decizia nr. 20/31.03.2021, Decanul Baroului Bucureşti a admis cererea formulată de către numitul D., împotriva avocatului A. şi a obligat-o pe aceasta din urmă la restituirea integrală a onorariului încasat.
Prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din data de 08.02.2022, i s-a solicitat Baroului Bucureşti să comunice toate înscrisurile care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 20/31.03.2021, de către decanul Baroului Bucureşti, în ceea ce priveşte sesizarea formulată de către numitul D..
Potrivit referatului întocmit de către consilierul raportor din cadrul Baroului Bucureşti, inculpata A. nu s-a prezentat la convocările Consiliului Baroului Bucureşti, pentru a da explicaţii cu privire la modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile profesionale, faţă de numitul D., însă a dat curs audierii prin sistemul video-conferinţă, ocazie cu care nu a putut preciza "coerent şi logic motivul pentru care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale".
Această constatare, reiterată şi în decizia decanului Baroului Bucureşti, efectuată de organele de conducere profesionale vine în susţinerea declaraţiei persoanei vătămate şi se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
După emiterea Deciziei nr. 20/31.03.2021, potrivit căreia inculpata a fost obligată să-i restituie numitului D. suma de 3.500 de RON, pretinsă drept onorariu de avocat, pentru că nu îşi respectase obligaţiile asumate prin contractul de asistenţă juridică încheiat, aceasta nu i-a înapoiat persoanei vătămate nicio sumă de bani.
Persoana vătămată B.
La data de 04.03.2021, numita B., în vârstă de 79 de ani, în calitate de persoană vătămată a formulat plângere penală la Poliţia Sector 1, secţia 1 Poliţie, înaintată ulterior, pe cale administrativă, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrată cu numărul x/P/2021, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de inculpata A., avocat, membru în cadrul Baroului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 C. pen.
Potrivit plângerii penale formulate, numita B. i-a plătit inculpatei A., suma de 1.500 de RON, reprezentând onorariu de avocat, la data de 29.05.2020 şi suma de 1.200 de RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, la data de 27.07.2020, pentru ca aceasta, în calitate de avocat, să introducă o cerere de chemare în judecată a dezvoltatorului imobiliar, căruia persoana vătămase îi achitase un avans de 19.000 de euro, în vederea achiziţionării unei garsoniere în cartierul rezidenţial L., garsonieră care nu mai fusese finalizată din cauza pandemiei de Covid 19.
La momentul formulării plângerii penale, persoana vătămată a depus la dosarul cauzei o copie ilizibilă de pe un contract de asistenţă juridică, ce poartă numărul x, semnat de către inculpata A., în calitate de avocat şi persoana vătămată, în calitate de client, la data de 29.05.2020, precum şi o copie de pe cele două chitanţe care atestă plata sumelor de 1.500 de RON, respectiv 1.200 de RON.
Prima dintre chitanţe, care are menţionată suma de 1.500 de RON, reprezintă onorariu de avocat, achitat în data de 29.05.2020, iar cea de-a doua chitanţă, care are menţionată suma de 1.200 de RON, nu are specificată destinaţia sumei, banii fiind încasaţi de către inculpată, la data de 27.07.2020.
La data de 25.03.2021, persoana vătămată B. a fost audiată, în calitate de persoană vătămată, în prezenţa unui apărător din oficiu, având în vedere vârsta înaintată a acesteia, dar şi problemele de vedere grave pe care le prezenta, aspecte care au fost consemnate în procesul-verbal din data de 19.03.2021, atunci când s-a încercat audierea persoanei vătămate.
Persoana vătămată a declarat, în prezenţa avocatului din oficiu M., că a cunoscut-o pe inculpata A., în data de 15.05.2020, în timp ce se afla în sediul Curţii de Apel Bucureşti, la Baroul Avocaţilor, unde numita B. dorea să rezoluţioneze o promisiune de vânzare cumpărare a unui imobil, pe care aceasta îl achitase în luna februarie 2019 şi să îşi recupereze de la dezvoltatorul imobiliar, preţul plătit pentru acel apartament.
Inculpata A. s-a oferit să îi acorde asistenţă juridică persoanei vătămate, în sensul de a-i formula cererea de chemare în judecată, de a introduce acţiunea pe rolul instanţei şi de a o asista/reprezenta pe persoana vătămată la termenele de judecată ce urmau să fie stabilite de către instanţă.
Numita B. a declarat că nu a încheiat contractul de asistenţă juridică cu inculpata A., la data de 15.05.2020, întrucât nu avea bani suficienţi asupra sa, pentru plata onorariului care i se cuvenea acesteia, însă, la data de 29.05.2020, persoana vătămată şi inculpata s-au întâlnit din nou, tot la sediul Curţii de Apel Bucureşti, ocazie cu care inculpata A. a încheiat cu persoana vătămată contractul de asistenţă juridică nr. x/29.05.2020, iar numita B. i-a plătit suma de 1.500 de RON, fiind formulată cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la data de 20.07.2020.
Întrucât scopul inculpatei era acela de a dobândi injust, prin inducerea în eroare, sume de bani din patrimoniul persoanei vătămate, la data de 27.07.2020 aceasta a pretins din nou şi a încasat de la numita B. suma de 1.200 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Ulterior audierii sale, numita B. a depus o altă copie lizibilă a contractului de asistenţă juridică, încheiat cu inculpata A. şi s-a constatat faptul că obiectul acestuia a fost formularea unei cereri de chemare în judecată, în vederea rezoluţiunii unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare, intervenită între numita B., în calitate de promitent cumpărător şi numita N., în calitate de promitent vânzător, dar şi asistarea/reprezentarea persoanei vătămate, în faţa instanţei de judecată.
Cu ocazia audierii sale, persoana vătămată a declarat faptul că, deşi i-a pretins suma de 1.200 de RON, pentru plata taxei judiciare de timbru, inculpata A. nu a achitat această taxă de timbru, întrucât, după formularea cererii de chemare în judecată, citaţia i-a fost trimisă numitei B., cu menţiunea achitării acestei taxe de timbru.
Numita B. a precizat că, la termenul de judecată, fixat de către Judecătoria Sectorului 3, în dosarul civil nr. x/2020, pentru luna septembrie 2020, inculpata A. nu s-a prezentat la termen, în vederea asistării persoanei vătămate, motiv pentru care persoana vătămată a solicitat renunţarea la judecată, apreciind că nu îşi poate susţine singură demersul judiciar.
Persoana vătămată a menţionat că, după ce i-a plătit inculpatei cele două sume de bani, nu a mai reuşit să ia legătura cu aceasta, pentru a discuta despre dosarul civil şi, de fiecare dată când o apela telefonic, inculpata întrerupea conversaţia, închizând telefonul.
Persoana vătămată a depus la dosarul cauzei o copie de pe promisiunea de vânzare cumpărare, autentificată sub numărul x/27.02.2019, de către notarul public O., a cărei rezoluţiune dorea să o solicite instanţei de judecată, prin intermediul cererii de chemare în judecată, introdusă la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Prin adresa din data de 29.09.2021 (înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 06.10.2021), Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a comunicat o copie de pe sentinţa civilă menţionată mai sus, precum şi de pe cererea de chemare în judecată formulată în cauza civilă, însă a fost menţionat faptul că nu a fost identificată nicio împuternicire avocaţială, care ar fi trebuit depusă de către inculpata A. şi nici dovada de achitare a taxei de timbru, datorată în dosarul de fond (persoana vătămată afirmase că suma de 1.200 de RON i-a plătit-o avocatului A., în vederea achitării acestei taxe de timbru). Aceeaşi destinaţie a banilor este invocată şi de către inculpata A., cu ocazia desfăşurării procedurii preliminare, de către Baroul Bucureşti.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, formulată în dosarul civil nr. x/2020, înregistrat la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a constatat faptul că la dosarul cauzei se află un astfel de înscris, în care figurează ca şi reclamantă numita B., dar care nu este semnat nici de persoana vătămată şi nici de inculpata A., în calitate de reprezentant convenţional al persoanei vătămate, singurul aspect care conduce la presupunerea că acest înscris este posibil să fi fost întocmit de către inculpată, fiind faptul că acest document a fost expediat prin intermediul poştei electronice, de la adresa de e-mail x@x.com.
Odată cu plângerea formulată, numita B. a depus la dosarul cauzei şi copia Deciziei nr. 9/18.01.2021, pronunţată de decanul Baroului Bucureşti, prin care i-a fost admisă persoanei vătămate, în parte, sesizarea formulată faţă de inculpată, fiind obligată avocata A., să îi restituie persoanei vătămate suma de 1.200 de RON.
Prin ordonanţa procurorului din data de 08.02.2022, s-a solicitat de la Baroul Bucureşti să predea, în copie certificată, toate înscrisurile care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 9/18.01.2021, privind plângerea formulată de către numita B..
Potrivit Deciziei nr. 9/18.01.2021, acţiunea formulată de către numita B. şi înregistrată cu numărul x/06.08.2020 a fost admisă în parte, doar în ceea ce priveşte obligarea suspectei A., la restituirea sumei de 1.200 de RON, reprezentând onorariu de avocat, decanul Baroului Bucureşti apreciind, în mod greşit, că inculpata achitase taxa de timbru, în cuantum de 1.500 de RON, întrucât persoana vătămată nu ar fi putut să îşi retragă altfel cererea de chemare în judecată.
Din adresa comunicată de către Tribunalul Bucureşti a rezultat faptul că, pe de o parte, la dosarul cauzei nu exista dovada depunerii taxei de timbru de către inculpată sau de către persoana vătămată, iar, pe de altă parte că suma de 1.500 de RON nu reprezentase taxă de timbru, ci onorariu de avocat, potrivit copiei de pe chitanţele ataşate la dosar de către persoana vătămată.
Ca urmare a comunicării copiilor de pe documentele care au stat la baza emiterii, de către decanul Baroului Bucureşti, a Deciziei nr. 9/18.01.2021, s-a constatat faptul că, citaţia trimisă reclamantei B. conţinea mai multe obligaţii, stabilite în sarcina acesteia, printre care depunerea cererii de chemare în judecată, în două exemplare, semnate olograf, ataşarea înscrisurilor doveditoare, respectiv o copie a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, dovada achitării sumei de 19.000 de euro, dovada achitării taxei de timbru, etc.
Analizând cererea de chemare în judecată, presupus formulată de către inculpata A., în calitatea sa de avocat, în numele persoanei vătămate B., se constată că aceasta a fost întocmită în mod sumar şi lapidar, deşi inculpata este un profesionist în domeniul dreptului şi ar fi trebuit să deţină serioase noţiuni juridice şi a fost expediată către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, fără a fi ataşate împuternicirea avocaţială şi documentele necesare susţinerii acestei cereri de chemare în judecată, fără ca persoana vătămată să o semneze şi fără ca inculpata să depună dovada achitării taxei de timbru, deşi numita B. îi remisese inculpatei suma de bani necesară, concluzia care se desprinde fiind aceea că minimele demersuri juridice întreprinse de către avocat (deşi obligaţiile rezultate din contractul de asistenţă juridică erau mult mai numeroase) au fost efectuate doar pentru a crea impresia că şi-a îndeplinit obligaţia de a-i acorda asistenţă juridică persoanei vătămate şi pentru a justifica, în mod superficial, primirea unui onorariu avocaţial substanţial. Scopul urmărit a fost acela de a crea o aparenţă de legalitate pentru activităţile desfăşurate, aparenţă care să justifice pretinderea de noi sume de bani.
Sub aspectul confirmării relei credinţe a inculpatei A., în exercitarea obligaţiilor profesionale, a fost avut în vedere răspunsul comunicat de către inculpată, la solicitarea Baroului Bucureşti, de a exprima un punct de vedere referitor la sesizările persoanei vătămate B., împrejurare în care, pe de o parte, aceasta prezintă argumente/deducţii juridice care induc în eroare inclusiv conducerea Baroului Bucureşti (referitor la plata taxei de timbru), iar, pe de altă parte, ironizează efortul material al persoanei vătămate, cu privire la un obiect, primit cu titlu de cadou.
De asemenea, decizia decanului Baroului Bucureşti reiterează constatarea rezultată din actele de urmărire penală, respectiv aceea că nu au identificat dovezi ale prestării, de către inculpată, a unor servicii avocaţiale în folosul persoanei vătămate B..
Deşi inculpata A. a fost obligată să îi restituie numitei B., suma de 1.200 de RON, prin Decizia nr. 9/18.01.2021, emisă de decanul Baroului Bucureşti, aceasta nu şi-a îndeplinit până în momentul emiterii rechizitoriului această obligaţie.
Persoana vătămată C.
La data de 13.05.2021, numitul C., cu domiciliul în Mun. Bucureşti, în vârstă de 68 de ani, a formulat plângere penală faţă de avocat A., cu privire la faptul că, la data de 13.04.2021, în timp ce se afla în sediul Curţii de Apel Bucureşti a fost abordat de către inculpată, cu care a convenit să încheie un contract de asistenţă juridică, în vederea redactării de către inculpata avocat a unei plângeri, care trebuia adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Persoana vătămată a menţionat faptul că, pe data de 14.04.2021, s-a întâlnit cu inculpata A. la restaurantul P., situat în zona Pieţei Miniş, acolo unde i-a plătit inculpatei suma de 350 de euro, pentru care i s-a eliberat chitanţa seria x, nr. x/14.04.2021 şi unde a semnat contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/14.04.2021.
Numitul C. a sesizat, în plângerea formulată, faptul că, după ce a încheiat contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/14.04.2021, cu avocatul A. şi după ce i-a achitat acesteia suma de 350 de euro, potrivit chitanţei seria x, nr. x/14.04.2021, ataşată în copie la dosar, inculpata i-a mai pretins suma de 1.000 de RON, fără a-i completa formularul solicitat, astfel încât persoana vătămată a completat singură şi a expediat plângerea sa către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În urma audierii, în calitate de persoană vătămată, a numitului C., de către procuror, la data de 01.11.2021, acesta a depus o copie de pe contractul de asistenţă juridică nr. x/14.04.2021, precum şi o copie de pe chitanţa seria x. nr. x, din data de 14.04.2021, care atesta plata către inculpata A. a sumei de 350 de euro, care reprezintă onorariul de avocat.
Persoana vătămată a relatat faptul că, inculpata A., după semnarea contractului de asistenţă juridică menţionat mai sus, i-a mai înmânat acesteia şi suma de 400 de RON, pentru care nu a primit documente fiscale, întrucât inculpata a pretins că aceşti bani sunt necesari pentru efectuarea unor traduceri din limba română, în limba franceză. Trebuie remarcat faptul că, pentru obţinerea acestei sume de bani, inculpata a făcut afirmaţii mincinoase, în scopul de a o induce în eroare pe persoana vătămată şi de a-i crea acesteia un prejudiciu, întrucât cererile care sunt adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt formulate de către fiecare cetăţean al Uniunii Europene, în limba pe care o cunoaşte şi o vorbeşte.
Ulterior acestui moment, numitul C. s-a întâlnit cu inculpata A. care i-a comunicat persoanei vătămate că ea doar îi redactează plângerea, pe care nu i-o va semna, urmând ca plângerea să fie înaintată către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, tot de către persoana vătămată.
Potrivit declaraţiei persoanei vătămate, inculpata nu ştia să formuleze cererea care făcuse obiectul contractului de asistenţă juridică, iar formularele pe care i le-a prezentat erau unele vechi, motiv pentru care numitul C. i-a solicitat inculpatei să îi restituie suma de bani plătită drept onorariu de avocat, însă inculpata l-a refuzat şi, ulterior nu i-a mai răspuns la telefon.
Numitul C. a depus la dosarul cauzei atât o copie de pe plângerea întocmită de către avocat A., cât şi o copie de pe plângerea pe care persoana vătămată a afirmat că a făcut-o de unul singur şi pe care a depus-o ulterior la poştă, fiind ataşată recipisa de plată a tarifului de expediere, recipisă în care este menţionat numele persoanei vătămate, ca fiind cel care a achitat suma de bani pentru acest serviciu.
Inculpata A. nu i-a restituit persoanei vătămate, la cererea acesteia, suma de bani, reprezentând onorariu de avocat, menţionată în contractul de asistenţă juridică, deşi inculpata obţinuse această sumă de bani ca urmare a inducerii în eroare a persoanei vătămate, cu care a încheiat un contract de asistenţă juridică, prin care s-a obligat, în mod mincinos, că îi va redacta numitului C. o cerere ce urma a fi adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului, fapt care nu s-a întâmplat, astfel încât prejudiciul creat de către inculpată în sarcina persoanei vătămate este reprezentat tocmai de acest onorariu de avocat primit de către inculpată în mod injust.
Având în vedere multitudinea plângerilor formulate faţă de inculpata A., la data de 17.03.2021, prin adresa nr. x/2019 i s-a solicitat Baroului Bucureşti să comunice copii de pe deciziile în materie disciplinară, emise în perioada 2018-2021, în ceea ce o priveşte pe aceasta, ca urmare a sesizărilor formulate de diverse persoane, pentru neîndeplinirea, de către inculpata A., a obligaţiilor care au rezultat din contractele de asistenţă juridică încheiate.
Ca urmare a răspunsului comunicat de către Baroul Bucureşti a rezultat faptul că inculpata A. a indus în eroare mai multe persoane, cu ocazia încheierii contractelor de asistenţă juridică, printre persoanele care au fost vătămate patrimonial, prin faptul că aceasta a perceput plata onorariului avocaţial, fără a presta, în mod fraudulos, serviciile de asistenţă juridică la care se obligase, numărându-se şi numiţii G., Q., dar şi numitul E..
La data de 13.05.2021, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus delegarea organelor de poliţie judiciară, în vederea identificării celor trei persoane menţionate mai sus şi pentru a se stabili dacă acestea intenţionează să formuleze plângeri penale faţă de inculpata A..
Potrivit procesului-verbal de verificări, întocmit de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei Sector 5 - Serviciul de Investigaţii Criminale, numita Q. a menţionat că a apelat la serviciile juridice ale inculpatei A., cu care a încheiat un contract de asistenţă juridică, i-a achitat acesteia, cu titlu de onorariu, o sumă de bani pe care nu a dorit să o precizeze, pentru care deţine chitanţe, însă ulterior inculpata nu a mai prestat serviciile de asistenţă juridică la care se obligase prin contractul încheiat.
Numita Q. a precizat că i-a formulat inculpatei A. o plângere la Baroul Bucureşti, care a fost însă clasată, dar nu doreşte să formuleze plângere penală faţă de inculpată şi nici nu intenţionează să depună copii de pe contractul de asistenţă juridică şi de pe chitanţele care atestă plata onorariului.
În ceea ce îl priveşte pe numitul E., la dosarul cauzei nu a fost depus rezultatul verificărilor efectuate de către organele de poliţie, referitor la raporturile juridice pe care acesta le-a avut cu inculpata A., precum şi la eventualitatea depunerii unei plângeri faţă de aceasta, motiv pentru care s-a revenit de către procuror, cu o nouă ordonanţă de delegare, rezultatul acestei ordonanţe de delegare, urmând a fi prezentat mai jos.
Numita G. a comunicat, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 24.05.2021, de către organele de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Cluj - Serviciul de Investigaţii Criminale, că îşi menţine pretenţiile penale faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, dar că nu doreşte să dobândească calitatea de persoană vătămată în cauză, fiind de acord să se prezinte la unitatea de parchet competentă, în vederea audierii sale în calitate de martor.
Sesizarea din oficiu privind infracţiunea comisă în dauna numitei G..
Prin procesul-verbal din data de 21.03.2022, întocmit de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus sesizarea din oficiu, privind săvârşirea de către avocatul A. a infracţiunii de înşelăciune, faptă incriminată de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în dauna numitei G. (care nu şi-a manifestat intenţia de a avea calitatea de persoană vătămată în cauză).
La data de 15.02.2022, numita G. a fost audiată în calitate de martor, în prezenţa apărătorului ales, în dosarul penal cu numărul de mai sus, ocazie cu care aceasta a declarat că avocata A. i-a fost recomandată de către o altă clientă a acesteia şi, în baza recomandărilor pozitive pe care le primise, a încheiat 6 (şase) contracte de asistenţă juridică, în cursul anului 2019, în perioada 02.05.-25.09.2019, cu inculpata A., plătind diferite sume de bani drept onorariu de avocat, însă inculpata nu şi-a îndeplinit, în mod fraudulos, obligaţiile asumate, în niciunul dintre contractele de asistenţă juridică.
Astfel, contractele de asistenţă juridică, încheiate de inculpata A. cu numita G., depuse de către martoră în copie, la dosarul cauzei, însoţite de documente justificative, privind plata onorariului avocaţial, sunt următoarele:
- contract seria x, nr. x/02.05.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat în cuantum de 700 de RON, care a fost plătit către inculpată, prin chitanţa seria x, nr. x/02.05.2019 şi care are ca obiect consultanţă juridică şi redactarea/convocarea adunării generale a asociaţilor S.C. R. S.R.L. (societate la care martora a fost asociat);
- contract seria x, nr. x/21.06.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 de RON şi care are ca obiect consultanţă juridică, precum şi redactarea unei cereri de chemare în judecată, având ca obiect revocarea administratorului şi asociatului S., plata onorariului fiind făcută potrivit chitanţei seria x, nr. x/21.06.2019;
- contract seria x nr. x, care nu are menţionată data încheierii lui, posibil încheiat la data de 22.07.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 500 de RON, care a fost plătit către avocat prin chitanţa seria x, nr. x/22.07.2019, care reprezintă cheltuieli, precum şi prin chitanţa seria x, nr. x/30.08.2019, care atestă plata sumei de 500 de RON, care reprezintă onorariu şi care are ca obiect redactarea unei plângeri către Inspectoratul Teritorial de Muncă;
- contract seria x nr. x/01.08.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 de RON, care a fost plătit către avocat prin chitanţele seria x, nr. x/01.08.2019, respectiv seria x, nr. x/16.08.2019 şi care are ca obiect redactarea şi formularea unei plângeri penale, precum şi asistarea/reprezentarea clientei G., în faza de urmărire penală;
- contract seria x, nr. x/17.09.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 1.500 de RON, care a fost plătit către avocat prin chitanţa nr. x/17.09.2019 şi care are ca obiect formularea plângerii penale, împotriva numitei S., pentru săvârşirea infracţiunii de furt;
- contract seria x, nr. x/25.09.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 1.500 de RON, din care suma de 1.000 de RON a fost plătită către avocat, prin chitanţa nr. x/25.09.2019 şi care are ca obiect redactarea unei plângeri, însă nu se poate stabili cu exactitate obiectul acestui contract.
Cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, numita G. a declarat că nu doreşte să formuleze plângere penală faţă de numita A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi nici nu doreşte să aibă calitatea de persoană vătămată/parte civilă în cauza penală.
Martora a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unor prieteni şi, după încheierea contractelor de asistenţă juridică, avocatul nu i-a acordat asistenţă juridică, nu a introdus plângerea penală la care se obligase şi nici cererile de chemare în judecată care vizau probleme de drept comercial, nu a asistat-o şi nici nu a reprezentat-o pe numita G., în faţa instanţelor de judecată, deşi pretinsese un onorariu de avocat, pentru fiecare dintre contractele de asistenţă juridică încheiate, onorariu care îi fusese achitat de către clienta sa.
Numita G. a depus la dosar şapte file, conţinând conversaţiile purtate prin intermediul aplicaţiei whatsapp, atât de către ea cât şi de către soţul ei, cu inculpata A., prin intermediul cărora îi solicitau avocatei să le comunice numerele de înregistrare ale plângerilor formulate de către aceasta, conversaţiile fiind purtate în perioada 21.11-24.11.2019, precum şi solicitarea martorei de reziliere a unora dintre contractele de asistenţă juridică încheiate şi de recuperare a sumelor de bani, plătite drept onorariu, în cuantum de 7.500 de RON, dar şi recuperarea sumei de 2.300 de RON, plătită pentru taxele de timbru.
Întrucât inculpata A. nu i-a răspuns martorei, nu i-a comunicat îndeplinirea obligaţiilor rezultate din contractele de asistenţă juridică şi nici nu i-a restituit sumele de bani plătite drept onorariu avocaţial, după rezilierea contractelor de asistenţă juridică, numita G. a formulat o plângere la Baroul Bucureşti.
Prin Decizia nr. 11/31.03.2021, ca urmare a sesizării formulată de către numita G., pronunţată de decanul Baroului Bucureşti, a fost admisă cererea formulată de contestatoare împotriva avocatei A., aceasta din urmă fiind obligată să îi restituie clientei sale suma de 8.700 de RON.
Prin ordonanţa procurorului din data de 21.03.2022, i s-a solicitat Baroului Bucureşti să comunice documentaţia care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 11/31.03.2021, în ceea ce priveşte sesizarea formulată de către numita G..
Potrivit documentaţiei depusă la dosarul cauzei, numita G. a formulat sesizarea către Baroul Bucureşti, la data de 25.11.2019, însă inculpata nu a formulat un punct de vedere în legătură cu sesizarea formulată şi nici nu s-a prezentat la Baroul Bucureşti, deşi a fost citată în mod repetat.
La data de 09.12.2020, prin intermediul adresei de e-mail, inculpata a depus la Baroul Bucureşti mai multe înscrisuri, intitulate "plângere penală", "notificare", "convocator", "cerere" despre care a afirmat că sunt întocmite ca urmare a contractelor de asistenţă juridică încheiate cu numita G., însă niciunul dintre aceste înscrisuri nu este semnat de către martoră sau de către avocata inculpată şi nici nu prezintă vreo dovadă de înregistrare la vreuna dintre instituţiile menţionate în cuprinsul lor. Inculpata nu a depus nici dovada că ar fi solicitat comunicarea lor prin intermediul serviciilor de curierat sau prin intermediul poştei, iar modalitatea în care aceste înscrisuri sunt redactate de către inculpata A. este de natură să inducă ideea că ele au fost întocmite tocmai pentru ca inculpata să fie exonerată de o eventuală răspundere disciplinară şi să creeze impresia că avocata şi-ar fi îndeplinit obligaţiile rezultate din contractele de asistenţă juridică.
Prin Decizia nr. 11/31.03.2021, decanul Baroului Bucureşti a constatat, în mod întemeiat, că inculpata nu îşi îndeplinise, în mod culpabil, obligaţiile profesionale, rezultate ca urmare a încheierii celor şase contracte de asistenţă juridică cu numita G., motiv pentru care a fost admisă sesizarea martorei.
După pronunţarea deciziei mai sus enunţate, inculpata A. nu i-a restituit numitei G. suma de bani, reprezentând onorariu de avocat, la care a fost obligată pe cale disciplinară.
Persoana vătămată E.
La data de 15.02.20222, prin ordonanţa de delegare a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus efectuarea de verificări, de către lucrătorii de poliţie judiciară, din cadrul Poliţiei Sectorului 1 Bucureşti - Serviciul de Investigaţii Criminale, pentru a se constata dacă numitul E. intenţionează să formuleze plângere penală faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în caz afirmativ urmând ca persoana vătămată să fie audiată de către organele de poliţie, în această calitate.
La data de 23.02.2022, ca urmare a ordonanţei de delegare, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul penal cu numărul de mai sus, numitul E. a declarat că formulează plângere penală faţă de avocat A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă incriminată de art. 244 alin. (1) C. pen.
Ca urmare a plângerii formulată de către numitul E., prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din data de 21.03.2022, s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă incriminată de art. 244 alin. (1) C. pen., în dauna persoanei vătămate E..
Numitul E. are domiciliul în Mun. Bucureşti şi avea vârsta de 87 de ani, la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică cu inculpata A..
Situaţia de fapt, reţinută din declaraţia persoanei vătămate E., este aceea că, la data de 21.01.2020, persoana vătămată s-a deplasat la sediul Curţii de Apel Bucureşti, acolo unde se află sediul Baroului Bucureşti, pentru a găsi un avocat care să îl ajute în demersurile sale juridice.
După ce a discutat cu mai mulţi avocaţi, aflaţi pe holurile Curţii de Apel Bucureşti, persoana vătămată a găsit-o pe inculpata A., care, după ce i s-a prezentat obiectul cererii de chemare în judecată pe care trebuia să o formuleze, a fost de acord să îl sprijine pe numitul E., în demersurile sale juridice.
În aceste condiţii, la data de 21.01.2020, persoana vătămată E. a încheiat contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/21.01.2020, depus în copie la dosarul cauzei, având ca obiect "redactarea unei cereri de chemare în judecată, în contencios administrativ, sesizarea instanţei competente, precum şi semnarea cererii de chemare în judecată şi a împuternicirii avocaţiale.
În baza contractului de asistenţă juridică încheiat, numitul E. i-a achitat inculpatei A., la data de 21.01.2020, un onorariu de avocat, în cuantum de 1.000 de RON, potrivit chitanţei nr. x/21.01.2020.
Potrivit declaraţiei de persoană vătămată, dată de numitul E., acesta a dorit să formuleze o cerere de chemare în judecată a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, care viza nemulţumirile legate de administrarea sectorului, însă, după încheierea contractului de asistenţă juridică, avocatul A. nu i-a formulat cererea de chemare în judecată, care a făcut obiectul contractului încheiat de cele două părţi şi nici nu i-a mai răspuns la telefon, atunci când a dorit să obţină relaţii despre acţiunea depusă, motiv pentru care persoana vătămată a anunţat-o pe inculpată că nu mai doreşte să apeleze la serviciile acesteia.
Numitul E. a declarat că i-a pretins inculpatei A. să îi restituie suma de bani, plătită drept onorariu avocaţial, având în vedere faptul că inculpata nu îşi îndeplinise obligaţiile asumate prin contractul de asistenţă juridică, însă aceasta, deşi a fost iniţial de acord cu restituirea sumei de 700 de RON, potrivit unei convenţii redactată chiar de către inculpată şi depusă în copie la dosarul cauzei, ulterior nu i-a restituit nici această sumă de bani persoanei vătămate.
În aceste condiţii, numitul E. a formulat la data de 09.07.2020, o sesizare la decanul Baroului Bucureşti, care viza neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către inculpata A., sesizare care a fost admisă prin Decizia nr. 63/10.09.2020, avocata A., fiind obligată să restituie onorariul avocaţial, în cuantum de 1.000 de RON.
Pentru a pronunţa această decizie, decanul Baroului Bucureşti a constatat faptul că inculpata nu şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din contractul de asistenţă juridică şi nici nu i-a restituit onorariul persoanei vătămate.
Inculpata A. nu a restituit nici după pronunţarea acestei decizii onorariul primit de la persoana vătămată, motiv pentru care numitul E. a sesizat din nou Baroul Bucureşti, care, prin intermediul Consiliului a sesizat Comisia de Disciplină, în vederea judecării abaterilor disciplinare săvârşite de avocat A..
Prin Decizia Disciplinară nr. 16/21.10.2021, Comisia de Disciplină a Baroului Bucureşti a admis acţiunea disciplinară, având în vedere nerespectarea obligaţiilor contractuale, în mod repetat de către aceasta, refuzul de a se prezenta la şedinţele Baroului Bucureşti, cu ocazia convocării sale, precum şi refuzul de a respecta deciziile decanului Baroului Bucureşti şi a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare a amenzii, în cuantum de 2.500 de RON, având în vedere faptul că, inculpata A. mai fusese sancţionată disciplinar, în alte două dosare, aflate pe rolul Baroului Bucureşti.
Persoanele vătămate F. şi T.
La data de 18.04.2022, numitul F., care are domiciliul în oraşul Fierbinţi Târg şi vârsta de 70 de ani, a formulat o plângere penală faţă de avocat A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 1359/P/2022, constând în aceea că, la data de 15.03.2021, persoana vătămată, împreună cu fratele său, numitul T., au încheiat cu aceasta din urmă contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x, având ca obiect asistare şi reprezentare în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pentru care inculpata a pretins un onorariu, în cuantum de 2.000 de RON.
După încheierea contractului de asistenţă juridică şi încasarea onorariului, inculpata A. nu s-a mai prezentat în faţa instanţei de judecată, la termenul din data de 19.04.2021, stabilit în dosarul penal nr. x/2020, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pentru a le reprezenta interesele celor două persoane vătămate şi nu a mai depus la dosarul cauzei, înscrisurile care îi fuseseră înmânate de către numitul F., în acest scop.
Persoana vătămată F. a fost audiată la data de 31.05.2022, de către organele de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa - Poliţia Oraşului Amara, ca urmare a ordonanţei de delegare, dispusă de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 16.05.2022.
În urma audierii persoanei vătămate a rezultat faptul că, persoana vătămată F., împreună cu fratele său, T., s-au deplasat la sediul Curţii de Apel Bucureşti, cu intenţia de a găsi un avocat, care să îi reprezinte în instanţă, în dosarul penal nr. x/2020 în incinta Curţii de Apel Bucureşti, persoanele vătămate au găsit-o pe inculpata A., cu care au încheiat contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/15.03.2021, plătindu-i inculpatei un onorariu, în cuantum de 2.000 de RON, pentru care aceasta a emis chitanţa seria x, nr. x/15.03.2021.
Potrivit declaraţiei persoanei vătămate F., inculpata, în calitatea ei de avocat, avea obligaţia de a-i reprezenta/asista la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe cei doi fraţi Mihalcea, Stelian şi Ştefan, precum şi să redacteze un recurs în dosarul penal nr. x/2020
Cu ocazia audierii, persoana vătămată F. a depus o copie de pe contractul de asistenţă juridică, de pe chitanţa care atestă plata onorariului de avocat, de pe împuternicirea avocaţială seria x nr. x/17.03.2021, precum şi de pe un înscris, intitulat "Completări la concluziile scrise depuse", despre care persoana vătămată a afirmat că l-a găsit în dosarul înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi despre care a afirmat că fusese depus de către inculpata A.. De asemenea, persoana vătămată a depus la dosarul cauzei o copie de pe un înscris, provenit de la Primăria Oraşului Fierbinţi Târg- jud. Ialomiţa, pe care inculpata A. trebuia să îl depună la dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, însă aceasta nu ar fi depus acest înscris la dosarul cauzei.
Analizând copia contractului de asistenţă juridică seria x, nr. x/15.03.2021, depus în copie la dosarul cauzei de către persoana vătămată, s-a constatat că obiectul acestuia este parţial lizibil, fiind vorba despre asistarea şi, posibil, reprezentarea în dosarul nr. x/2020, a numiţilor F. şi T..
Cu ocazia depunerii plângerii faţă de inculpata A., persoana vătămată a ataşat şi o copie de pe încheierea din data de 17.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul penal nr. x/2020, precum şi o copie de pe încheierea nr. 403/19.04.2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul penal cu nr. x/2020
Analizând cele două hotărâri judecătoreşti anterior menţionate, s-a constatat faptul că acestea au avut ca obiect plângerea formulată de către persoana vătămată F. împotriva soluţiei de clasare, dispusă de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin ordonanţa nr. 79/P/2020, din data de 08.04.2020.
Prin încheierea din data de 17.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul F., împotriva ordonanţei nr. 79/P/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, soluţia dispusă de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul acestei instanţe, având caracter definitiv, astfel încât o cale de atac ce ar fi fost promovată în cauză era inadmisibilă, întrucât nu era prevăzută de legea penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, avocatul îşi asumă obligaţii de diligenţă, atunci când încheie un contract de asistenţă juridică cu un client, în sensul că nu îi va garanta clientului câştigarea procesului, însă acea procedură legală, pe care o promovează avocatul în numele clientului trebuie să fie prevăzută de lege.
Or, în situaţia dată, deşi nu este prevăzută de legea penală o cale de atac împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, care s-a pronunţat asupra plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de către procuror, inculpata A. a încheiat contractul de asistenţă juridică cu persoanele vătămate, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască că demersul juridic al acestora era, încă de la început, unul ce va fi respins ca inadmisibil de către judecătorul de cameră preliminară.
Mai mult, inculpata A., în calitatea sa de avocat nu a avut o atitudine onestă faţă de numitul F., deoarece nu i-a adus la cunoştinţă acestuia faptul că, orice demersuri juridice legale ar fi întreprins inculpata, calea de atac promovată de către persoana vătămată nu era una prevăzută de lege, fiind inadmisibilă, şi astfel este întărită ideea că acel contract de asistenţă juridică a fost încheiat de către inculpată, doar pentru a obţine în mod injust onorariul de avocat, acesta fiind şi singurul scop pentru care a fost încheiat contractul de asistenţă juridică.
Persoana vătămată F. a confirmat, cu ocazia audierii sale, că inculpata A. nu l-a informat în legătură cu inadmisibilitatea căii sale de atac şi nici nu i-a adus la cunoştinţă că demersul său juridic era din start supus eşecului, întrucât respingerea ca inadmisibilă a cererii sale era singura soluţie ce putea fi dispusă de judecător în cauză.
În ceea ce priveşte înscrisul intitulat "Completări la concluziile scrise depuse", s-a constatat faptul că acesta nu este semnat şi ştampilat de către inculpata A. şi nici de către clientul acesteia, deşi inculpata avea un mandat valabil de la clienţii săi, fiind un document întocmit în mod formal, aceasta fiind, de altfel, o practică a inculpatei, întâlnită şi în situaţiile expuse mai sus (a se vedea plângerea penală depusă de către numita B. şi sesizarea din oficiu în ceea ce priveşte infracţiunea comisă în dauna numitei G.), în scopul creării aparenţei de îndeplinire a unor activităţi, care se circumscriu noţiunii de asistenţă judiciară.
De asemenea, inculpata A. nu i-a asistat/reprezentat pe numiţii F. şi T., în dosarul penal nr. x/2020, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, formulând două cereri de amânare a cauzei, una dintre ele fiind depusă la termenul din data de 23.03.2021, de către contestator, întrucât inculpata a invocat motive medicale, iar cea de-a doua cerere de amânare a cauzei a fost formulată de către inculpată, la data de 06.04.2021, în vederea depunerii de completări la concluziile scrise, fiind stabilit de către instanţă un termen pentru deliberare şi pronunţare, pentru data de 19.04.2021.
În urma analizării declaraţiei de persoană vătămată, dată de către numitul F., a contractului de asistenţă juridică seria x nr. x/15.03.2021, încheiat de către inculpată cu persoana vătămată, dar şi a încheierii nr. 403/19.04.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul penal nr. x/2020 a rezultat faptul că avocat A. nu a avut, încă din momentul încheierii contractului de asistenţă juridică, intenţia de a le acorda o asistenţă juridică reală numiţilor F. şi T., scopul acesteia fiind doar acela de a obţine suma de bani, reprezentată de onorariul de avocat.
Astfel, a) aceasta nu a asistat/reprezentat persoana vătămată şi pe fratele acesteia în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, deşi obiectul contractului de asistenţă juridică era tocmai acesta; b) a depus nişte concluzii scrise formale la instanţă, fără a le semna şi ştampila, deşi avea un mandat valabil de la clienţii săi, şi c) nu le-a acordat clienţilor săi o asistenţă juridică reală, întrucât nu le-a comunicat acestora, raportat la obiectul cauzei - contestaţie împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în procedura plângerii în faţa instanţei, faţă de soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de către procuror - că o astfel de cale de atac nu era prevăzută de legea penală, motiv pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a respins, ca inadmisibilă, prin încheierea nr. 403/19.04.2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, contestaţia formulată de către contestator.
Scopul inculpatei A. a fost acela de a obţine, în mod injust, de la numitul F. şi de la fratele acestuia, suma de 2.000 de RON, reprezentând onorariu de avocat, în urma inducerii în eroare a acestora.
Toate cele şapte persoane vătămate, enumerate mai sus, au descris acelaşi tipar infracţional, în ceea ce o priveşte pe inculpata A.. Cu excepţia numitei G., care este o persoană relativ tânără şi care a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unor prieteni de familie, celelalte şase persoane vătămate sunt persoane vârstnice care au afirmat că au fost abordate de către inculpata A., în sediul Curţii de Apel Bucureşti, aceasta din urmă oferindu-se să îi ajute în demersurile judiciare pe care doreau să le întreprindă.
După abordarea clienţilor săi, de preferinţă vârstnici (convingerea acesteia fiind, probabil, că persoanele vătămate nu vor face demersuri pentru recuperarea sumelor de bani plătite drept onorariu, ori nu vor beneficia de suficientă credibilitate, tocmai din cauza vârstei înaintate), inculpata A. le pretindea persoanelor vătămate sume de bani, cu titlu de onorariu avocaţial, pentru care, în marea lor majoritate, emitea chitanţe, condiţia încheierii contractelor de asistenţă juridică fiind tocmai plata onorariilor avocaţiale. Singura persoană vătămată cu care inculpata nu a încheiat scriptic un contract de asistenţă juridică este numita K., însă existenţa unei înţelegeri în sensul celor susţinute de persoana vătămată este indubitabilă.
După încheierea contractelor de asistenţă juridică şi după primirea sumelor de bani, drept onorariu, inculpata A., fie nu mai răspundea la numărul de telefon, în momentul în care era sunată de către persoanele vătămate, pentru a fi întrebată despre modalitatea în care îşi îndeplinise obligaţiile, rezultate din încheierea acestor contracte de asistenţă juridică, fie le adresa ameninţări şi cuvinte jignitoare persoanelor vătămate, fie îşi asuma în mod fictiv responsabilitatea de a le restitui acestora sumele de bani pe care le primise drept onorariu, fără să îşi execute vreodată aceste obligaţii.
În urma verificărilor efectuate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a rezultat faptul că avocat A. a avut calitatea de inculpat, şi în dosarul penal nr. x/2019, acolo unde a fost cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, incriminată de art. 322 C. pen.., faptă comisă tot în exercitarea calităţii sale de avocat, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpatei, dosarul penal fiind înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, cu numărul x/2022.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate K., proces-verbal de sesizare din oficiu, întocmit de către procuror î însoţit de declaraţia martorei G., procese-verbale de ridicare a înscrisurilor de la persoanele vătămate, înscrisuri, declaraţiile inculpatei A., însoţite de suporturi optice care conţin înregistrarea audierilor realizate cu aceasta.
Prin rechizitoriu s-a dispus clasarea faţă de infracţiunea descrisă la punctul 1 fiind împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 24 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de apel a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpata A. şi a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2019 din data de 11.01.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, cu privire la inculpata A. trimisă în judecată pentru săvârşirea a şase infracţiuni incriminate de art. 244 alin. (1) C. pen. şi respectiv a unei infracţiuni prevăzute de art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., dispunând începerea judecăţii cauzei.
La termenul de judecată cu procedură completă, din data de 25 septembrie 2023, ulterior citirii actului de sesizare, Curtea a adus la cunoştinţa inculpatei dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., privind judecata în procedură simplificată, precum şi consecinţele juridice ca urmare a acestei proceduri.
Inculpata A. a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii recunoaşterii învinuirii, şi fiind întrebată în mod expres de instanţă, a arătat că nu doreşte să dea o declaraţie în cauză, dar şi că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii raportat la nivelul studiilor şi pregătirii sale profesionale.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2023, a fost audiată martora G. şi s-a dispus audierea martorei K. prin comisie rogatorie, aceasta fiind efectuată de Curtea de Apel Suceava, în data de 06 decembrie 2023 şi ataşată la dosar, la fila x.
La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2023, inculpata A. a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv, din infracţiunea de înşelăciune săvârşită sub forma concursului de infracţiuni, în infracţiunea de înşelăciune săvârşită sub forma unităţii naturale simplă de infracţiune.
În susţinerea acestei cereri, inculpata a arătat că, în măsura în care va fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie şi acuzaţia va fi dovedită dincolo de orice dubiu, infracţiunea de înşelăciune a fost comisă sub forma unităţii naturale şi nu în forma concursului de infracţiuni, precizând că în cazul infracţiunilor contra patrimoniului, altele decât tâlhăria/pirateria, pluralitatea de persoane păgubite, nu determină o pluralitate de infracţiuni, ci o infracţiune unică, fiindcă se presupune că se aduce atingere unei singure valori sociale unice, respectiv patrimoniul.
A mai susţinut că infracţiunea presupus a fi comisă este o infracţiune simplă şi nu trebuie înţeleasă ca fiind rezultatul unei singure acţiuni şi se presupune că infracţiunea este o infracţiune - fapt consumat şi în măsura în care va fi găsită vinovată şi prezumţia de nevinovăţie va fi răsturnată, nu se aplică regulile de la concursul de infracţiuni prev. de art. 35, ci cel prevăzut pentru infracţiunea simplă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2024, Curtea a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A., reţinând că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu pentru săvârşirea a şase infracţiuni de înşelăciune, una dintre acestea comisă în formă continuată şi toate aflate în concurs real, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., respectiv art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că prin raportare la modul de activitate a inculpatei, astfel cum este reţinut şi descris în actul de sesizare, se conturează elementele de tipicitate ale infracţiunilor aşa cum sunt acestea reţinute în rechizitoriu faţă de definiţia infracţiunii continuate astfel cum este acesta prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu reţinerea Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în procedura de drept comun, Curtea de apel a reţinut că situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu este conformă cu cele rezultate din probele administrate, urmând a fi punctate succint, în cele ce urmează, acuzaţiile, acestea fiind contestate de inculpată.
Instanţa de fond a arătat că prin contractul de asistenţă juridică nr. x încheiat la data de 09.12.2019 între persoana vătămată D. şi inculpată, aceasta s-a angajat să formuleze cererea de apel în dosarul civil nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia, obiectul cauzei fiind încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu, precum şi să o reprezinte sau să o asiste pe aceasta în calea de atac promovată. Persoana vătămată D. a achitat suma de 1.000 de RON, reprezentând onorariu, pentru care a fost emisă chitanţa nr. x/09.12.2019, iar ulterior, la insistenţele inculpatei, prin poştă, şi suma de 2.500 de RON, potrivit facturii nr. x/11.12.2019.
După încheierea contractului şi primirea sumei de bani drept onorariu, inculpata nu şi-a îndeplinit nici una dintre obligaţiile asumate prin contractul de asistenţă juridică, nu a depus cererea de apel, nu s-a prezentat la vreun termen de judecată în acea cauză, persoana vătămată a pierdut termenul de apel aşa cum rezultă din certificatul de grefă, eliberat de Judecătoria Slobozia, referitor la dosarul civil nr. x/2019, care confirmă că în termenul de 15 zile de la comunicarea încheierii din data de 27.11.2019, nu a fost înregistrat apelul, dosarul civil fiind trecut în conservare.
Intenţia inculpatei a fost încă de la început aceea de a nu efectua nici unul dintre demersurile asumate potrivit contractului. Obligaţiile asumate erau unele care impuneau un minim efort iniţial - depunerea cererii de apel - ceea ce inculpata nu a realizat, asistarea/reprezentarea, acţiuni subsecvente, neputând fi efectuate în absenţa cererii de apel.
După încasarea onorariului, inculpata nu a mai răspuns vreunei interpelări din partea persoanei vătămate, care a fost nevoită să formuleze plângere la Barou.
Deşi a fost emisă Decizia nr. 20/31.03.2021 a decanului Baroului (în faţa căruia nu a putut aduce nici o justificare a lipsei oricărui demers de a realiza măcar, în parte, obiectul contractului), prin care inculpata a fost obligată să-i restituie lui D. suma de 3.500 de RON, aceasta nu i-a înapoiat persoanei vătămate nicio sumă de bani (nici până la data pronunţării hotărârii instanţei de fond).
La data de 29.05.2020, persona vătămată B. a încheiat cu inculpata A. contractul de asistenţă juridică nr. x, prin care inculpata s-a obligat să introducă o cerere de chemare în judecată, în numele persoanei vătămate, pentru rezoluţiunea unui promisiuni de vânzare cumpărare a unui imobil, aceasta urmând a o reprezenta/asista la termenele de judecată ce urmau să fie stabilite de către instanţă. Persoana vătămată a achitat la acel moment suma de 1.500 de RON, reprezentând onorariu de avocat.
După primirea sumei de 1500 de RON drept onorariu pentru depunerea cererii de chemare în judecată, fără a respecta obligaţia iniţială, la data de 27.07.2020 inculpata a pretins din nou şi a încasat de la B. şi suma de 1.200 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Deşi inculpata a depus de la adresa de e-mail x@x.com. un înscris care ar fi putut constitui cererea de chemare în judecată în dosarul civil nr. x/2020, înregistrat la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, această acţiune nu poate fi echivalată cu un demers efectiv, apt să angajeze juridic voinţa persoanei vătămate în mod real, în acţiunea pe care aceasta a urmărit-o.
Cererea depusă de inculpată a fost una informă - nu era semnată nici de inculpată, nici de parte, nu a fost achitată taxa de timbru, deşi a fost pretinsă şi primită suma de 1.200 de RON ca atare, cu acest titlu, în mod distinct, nu a depus şi făcut referire în cerere la actele pe care persoana vătămată i le înmânase, pentru dovedirea celor reclamate. Confirmă aceste împrejurări menţiunile consemnate pe citaţia primită de persoana vătămată, care subliniau obligaţia acesteia de a se prezenta pentru semnarea acţiunii, de a achita taxa de timbru, de a depune înscrisurile la care se referă în acţiune.
Mai mult decât atât, la termenul de judecată fixat pentru luna septembrie 2020, inculpata A. nu s-a prezentat pentru asistarea/reprezentarea persoanei vătămate, nu a achitat nici până la termen taxa de timbru încasată, nu a depus la dosar împuternicirea avocaţială şi nici vreun alt înscris, deşi persoana vătămată i-a predat o copie a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare şi dovada achitării sumei de 19.000 de euro, în susţinerea acţiunii sale. Toate acestea rezultă din adresa din data de 29.09.2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, actele dosarului civil şi sentinţa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, care confirmă aspectele relatate de persoana vătămată. (care, fiind în imposibilitate de a se apăra a fost nevoită, în atare circumstanţe, să renunţe la judecată).
Ca în cazul precedent, după încasarea onorariului, inculpata nu a mai răspuns apelurilor persoanei vătămate, care a formulat plângere la Barou şi deşi a fost emisă Decizia nr. 9/18.01.2021 a decanului Baroului (prin care inculpata a fost obligată să-i restituie persoanei vătămate suma de 1.200 de RON), aceasta nu i-a înapoiat persoanei vătămate nicio sumă de bani (nici până la data pronunţării hotărârii instanţei de fond).
La data de 14.04.2021, persoana vătămată C. a încheiat cu inculpata A. contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/14.04.2021, prin care s-a obligat să depună, în numele acesteia, o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, contra unui onorariu de 350 de euro, pentru care a eliberat chitanţa seria x, nr. x/14.04.2021, inculpata pretinzând şi primind de la acesta ulterior şi sumele de 1.000 de RON şi, respectiv de 400 de RON, pentru traducerea unor acte (afirmaţii mincinoase, cererile adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului putând fi formulate de fiecare cetăţean al Uniunii Europene, în limba pe care o cunoaşte şi o vorbeşte, nefiind necesare traduceri; pentru aceste din urmă sume inculpata nu a eliberat documente fiscale). Inculpata a încasat şi în acest caz sumele de bani deşi nu a intenţionat efectuarea vreunei obligaţii, predarea sumelor nefiind urmată de un minimum demers în sensul celor stabilite.
În pofida insistenţelor persoanei vătămate de a-i restitui sumele încasate cu titlurile sus arătate, inculpata nu a mai răspuns, persoana vătămată formulând ea însăşi plângerea pentru care a angajat-o pe inculpată.
Ca în cazurile precedente, după încasarea onorariului, inculpata nu a mai răspuns apelurilor persoanei vătămate şi nu i-a înapoiat persoanei vătămate nicio sumă de bani (nici până la data pronunţării hotărârii instanţei de fond).
În cursul anului 2019, în perioada 02.05.-25.09.2019, martora G. care a apelat la serviciile inculpatei la recomandarea unei cunoştinţe, a încheiat 6 (şase) contracte de asistenţă juridică, cu inculpata A., astfel:
- contract seria x, nr. x/02.05.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat în cuantum de 700 de RON, care a fost plătit către inculpată, prin chitanţa seria x, nr. x/02.05.2019 şi care are ca obiect consultanţă juridică şi redactarea/convocarea adunării generale a asociaţilor S.C. R. S.R.L. (societate la care martora a fost asociat);
- contract seria x, nr. x/21.06.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 de RON şi care are ca obiect consultanţă juridică, precum şi redactarea unei cereri de chemare în judecată, având ca obiect revocarea administratorului şi asociatului S., plata onorariului fiind făcută potrivit chitanţei seria x, nr. x/21.06.2019;
- contract seria x nr. x, care nu are menţionată data încheierii lui, posibil încheiat la data de 22.07.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 500 de RON, care a fost plătit către avocat prin chitanţa seria x, nr. x/22.07.2019, care reprezintă cheltuieli, precum şi prin chitanţa seria x, nr. x/30.08.2019, care atestă plata sumei de 500 de RON, care reprezintă onorariu şi care are ca obiect redactarea unei plângeri către Inspectoratul Teritorial de Muncă;
- contract seria x nr. x/01.08.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 3.000 de RON, care a fost plătit către avocat prin chitanţele seria x, nr. x/01.08.2019, respectiv seria x, nr. x/16.08.2019 şi care are ca obiect redactarea şi formularea unei plângeri penale, precum şi asistarea/reprezentarea clientei G., în faza de urmărire penală;
- contract seria x, nr. x/17.09.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 1.500 de RON, care a fost plătit către avocat prin chitanţa nr. x/17.09.2019 şi care are ca obiect formularea plângerii penale, împotriva numitei S., pentru săvârşirea infracţiunii de furt;
- contract seria x, nr. x/25.09.2019, în care este stabilit un onorariu de avocat, în cuantum de 1.500 de RON, din care suma de 1.000 de RON a fost plătită către avocat, prin chitanţa nr. x/25.09.2019 şi care are ca obiect redactarea unei plângeri, însă nu se poate stabili cu exactitate obiectul acestui contract.
Ulterior încheierii contractelor, inculpata nu i-a acordat asistenţă juridică, nu a introdus plângerea penală la care se obligase şi nici cererile de chemare în judecată care vizau probleme de drept comercial, nu a asistat-o şi nici nu a reprezentat-o pe numita G., în faţa instanţelor de judecată, deşi pretinsese un onorariu de avocat, pentru fiecare dintre contractele de asistenţă juridică încheiate, onorariu care îi fusese achitat.
Absenţa oricărui demers juridic în sensul celor asumate este dovedită de depoziţia martorei G., de înscrisurile care atestă conversaţii între aceasta, soţul său şi inculpată, unele dintre acestea dovedind intenţia martorei de reziliere a unora dintre contractele de încheiate şi de recuperare a sumelor de bani, plătite drept onorariu, în cuantum de 6.500 de RON, dar şi recuperarea sumei de 2.300 de RON, plătită pentru taxele de timbru.
Înscrisurile depuse de inculpată (cu prilejul cercetării sale disciplinare) - cu denumirea "plângere penală", "notificare", "convocator", "cerere" despre care a afirmat că sunt întocmite ca urmare a contractelor de asistenţă juridică încheiate cu numita G. - nu pot dovedi existenţa demersurilor la care acestea se referă. Nici unul dintre acestea nu este semnat de vreo parte, nu sunt înregistrate la vreo instituţie dintre cele indicate în cuprinsul lor, redactarea lor de către inculpată - în absenţa depunerii - neavând nici un efect, cu excepţia aceluia de a crea aparenţa îndeplinirii obligaţiilor.
Inculpata a avut acelaşi modus operandi în toate cele 6 cazuri referitoare la această persoana vătămată, pe întreaga perioadă de la momentul încheierii primului contract - 02.05.2019 şi până la data ultimului - 01.08.2019, creând aparenţa martorei că va face demersurile la care s-a obligat, deşi singurul său scop a fost acela de a încasa în mod injust, sumele de bani drept onorariu.
Depoziţia acestei martore confirmă că a avut încredere în inculpată, fiindu-i recomandată de o cunoştinţă, motiv pentru care a încheiat toate contractele cu aceasta, lăsându-se amăgită, fiindu-i înşelată încrederea, martora arătând că inculpata a urmărit în fapt, doar obţinerea sumelor de bani.
Ca în cazurile precedente, după încasarea onorariilor, inculpata nu a mai răspuns decât sporadic apelurilor persoanei vătămate, care a fost nevoită să formuleze plângere la Barou şi deşi a fost emisă Decizia nr. 11/31.03.2021, a decanului Baroului prin care inculpata a fost obligată să-i restituie persoanei vătămate suma de 8.700 de RON, inculpata nu s-a conformat şi nu i-a înapoiat persoanei vătămate vreo sumă de bani (nici până la data pronunţării hotărârii instanţei de fond).
La data de 21.01.2020, persoana vătămată E. a încheiat cu inculpata contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x/21.01.2020, pin care aceasta se obliga la redactarea unei cereri de chemare în judecată, în contencios administrativ, sesizarea instanţei competente, precum şi semnarea cererii de chemare în judecată şi a împuternicirii avocaţiale, contra unui onorariu în cuantum de 1.000 de RON, potrivit chitanţei nr. x/21.01.2020.
După încheierea contractului de asistenţă juridică, inculpata nu a formulat cererea de chemare în judecată, care a făcut obiectul contractului încheiat de cele două părţi şi nici nu i-a mai răspuns persoanei vătămate, cercetările efectuate dovedind că nu a fost depusă sau înregistrată la vreun organ judiciar sau administrativ vreo cerere de chemare în judecată în sensul solicitat de persoana vătămată.
Înscrisul depus de inculpată prin care aceasta a fost iniţial de acord cu restituirea către persoana vătămată sumei de 700 de RON (sumă neachitată), a avut scopul de a crea aparenţa unei simple neexecutări a contractului, inculpata neavând însă în intenţie nici un moment să formuleze şi depună acţiunea în contencios (împotriva Primăriei sectorului 1 Bucureşti), demersurile sale în acest sens fiind inexistente.
Şi persoana vătămată E. a formulat la data de 09.07.2020, o sesizare la decanul Baroului Bucureşti, urmare fiind emisă Decizia nr. 63/10.09.2020 prin care inculpata a fost obligată să restituie onorariul avocaţial, în cuantum de 1.000 de RON, ulterior Baroul Bucureşti, prin intermediul Consiliului a sesizat Comisia de Disciplină, în vederea judecării abaterilor disciplinare săvârşite de inculpată.
Prin Decizia Disciplinară nr. 16/21.10.2021, Comisia de Disciplină a Baroului Bucureşti a admis acţiunea disciplinară, având în vedere nerespectarea obligaţiilor contractuale, în mod repetat de către aceasta, refuzul de a se prezenta la şedinţele Baroului Bucureşti, cu ocazia convocării sale, precum şi refuzul de a respecta deciziile decanului Baroului Bucureşti şi a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare a amenzii, în cuantum de 2.500 de RON, având în vedere că inculpata A. mai fusese sancţionată disciplinar, în alte două dosare, aflate pe rolul Baroului Bucureşti.
În fine, la data de 15.03.2022, persoanele vătămate F. şi T. au încheiat cu inculpata contractul de asistenţă juridică seria x, nr. x, având ca obiect asistare şi reprezentare în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pentru care inculpata a pretins un onorariu în cuantum de 2.000 de RON, pentru care a emis chitanţa seria x, nr. x/15.03.2021. Dosarul avea ca obiect contestaţie împotriva unei încheieri a Curţii de Apel Bucureşti prin care persoanelor vătămate le-a fost respinsă plângerea formulată împotriva unei ordonanţe de clasare dispusă de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2020.
Inculpata nu s-a prezentat la termenul acordat la data de 19.04.2021 pentru a le reprezenta interesele celor două persoane vătămate şi nu a mai depus, la dosarul cauzei, înscrisurile care îi fuseseră înmânate de către F..
Deşi le-a pretins şi încasat onorariul, inculpata a omis să le comunice persoanelor vătămate că demersul juridic era, ab initio, unul fără succes, atâta vreme cât soluţia contestată era definitivă, împotriva acesteia nefiind prevăzută de lege vreo cale de atac, contractul de asistenţă juridică fiind încheiat doar în scopul de a obţine în mod injust onorariul de avocat.
În orice caz, inculpata nu a asistat/reprezentat persoanele vătămate în dosarul penal nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, deşi obiectul contractului de asistenţă juridică era acesta şi a depus concluzii scrise formale, fără a le semna şi ştampila. Asistenţa juridică acordată a fost una formală, în absenţa îndeplinirii obligaţiei de a le comunica persoanelor vătămate că singura soluţie posibilă era respingerea ca inadmisibilă a căii de atac, având în vedere dispoziţiile legii, care exclud vreo cale de atac împotriva unei atare încheieri, soluţie care s-a şi dispus prin încheierea nr. 403/19.04.2021, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020 de către Î.C.C.J.
Deşi inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere, prin cererile şi înscrisurile depuse (de schimbare a încadrării juridice, respectiv pe fondul cauzei) aceasta nu a contestat, în esenţă, situaţia de fapt şi acuzaţiile, cărora le-a dat însă o altă conotaţie, apărarea sa grefându-se pe de o parte, pe principiul in dubio pro reo, în raport de absenţa unor probe care să ateste că intenţia sa nu a fost neexecutarea obligaţiilor şi obţinerea unor foloase în mod fraudulos şi pe de altă parte, pe lipsa caracterului penal al faptelor, invocând natura lor civilă, în final aceasta invocând lipsa vinovăţiei.
Este adevărat că împrejurarea încheierii contractelor agreate de persoanele vătămate, pe de o parte şi inculpată, pe de altă parte, creează aparenţa unui raport juridic de drept civil/comercial, în care părţile îşi asumă reciproc drepturi şi obligaţii iar în măsura neexecutării de către oricare dintre părţi a propriilor sarcini asumate, sancţiunea care poate interveni ar fi una situată în afara sferei ilicitului penal. Neîndeplinirea unei obligaţii civile în modalitatea stabilită în contract nu constituie infracţiune dacă la momentul încheierii contractului făptuitorul nu a urmărit obţinerea unui folos injust şi dacă nu au fost folosite mijloace frauduloase pentru încheierea contractului. Din sfera dreptului civil se trece însă în cea a dreptului penal atunci când, la încheierea convenţiei sau pe parcursul executării ei, partea, care nu şi-a respectat obligaţiile, s-a folosit de mijloace amăgitoare pentru a convinge cealaltă parte contractantă că îşi va executa obligaţiile la termen sau, după caz, în condiţiile contractuale convenite.
Înşelăciunea, art. 244 alin. (1) C. pen., incriminează inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, infracţiunea fiind comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, respectiv în scopul obţinerii folosului.
Din textul citat rezultă că intră sub incidenţa normei penale analizate acţiunile prin care se urmăreşte crearea unei imagini deformate asupra realităţii, inducerea în eroare a victimei, ca efect psihologic, materializându-se prin crearea unei reprezentări distorsionate, eronate sau false asupra realităţii - în consecinţă, victima are o falsă certitudine şi poate lua o decizie păgubitoare.
Relevant în cauza de faţă - pentru a evalua inducerea în eroare - este stabilirea intenţiei iniţiale a inculpatei, încă de la momentul încheierii contractelor şi ulterior, pe parcursul derulării lor - ca fiind aceea de a amăgi persoanele vătămate prin încheierea frauduloasă a contractelor, în singurul scop de a obţine banii, încasaţi în mod formal drept onorariu.
În această analiză, Curtea de apel a apreciat că trebuie amintit şi obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune, constituit din ocrotirea acelor relaţii sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică existenţa unui minim de bună-credinţă şi încredere ce trebuie să existe în raporturile juridice, pentru a se asigura protecţia interesului patrimonial şi a preveni prejudiciul ce i s-ar putea aduce unuia dintre participanţii la aceste relaţii, prin fraudă sau amăgire.
Curtea de apel a reţinut din aceste consideraţii teoretice, raportat şi la raţiunea legii, este că dispoziţia de incriminare ocroteşte relaţii sociale patrimoniale desfăşurate de persoane care se angajează în raporturi juridice de bună-credinţă, fiind supuse însă unei amăgiri din partea autorului care doreşte obţinerea unui folos patrimonial injust, victima fiind determinată să dea ori să facă ceva ca urmare a inducerii în eroare, suferind în final o pagubă în patrimoniu, corespunzătoare de regulă câştigului realizat de autor.
Fapta de inducere în eroare a unei persoane cu scopul de a obţine diferite foloase patrimoniale injuste este incriminată întrucât amăgirea diminuează ori înlătură capacitatea unei persoane de bună-credinţă, implicată în desfăşurarea unor raporturi juridice patrimoniale, de a reacţiona corespunzător şi de a lua decizii în cunoştinţă de cauză, în situaţia în care autorul foloseşte mijloace dolosive, ce au caracter relativ veridic şi credibil, iar în urma acestor manopere victima suferă un prejudiciu patrimonial.
Curtea de apel a mai reţinut că o condiţie suplimentară pentru a se reţine infracţiunea de înşelăciune este aceea ca manoperele dolosive utilizate să aibă aparenţă de legalitate, întrucât numai în atare condiţii se poate pune problema afectării bunei-credinţe a victimelor, determinate în urma amăgirii să dea ori să facă ceva fără un real echivalent, suferind în final o pagubă patrimonială. Mai exact, în esenţă, intenţia autorilor de a obţine foloase patrimoniale injuste este mascată tocmai de mijloacele de inducere în eroare folosite, ce au aparenţă licită, astfel încât persoana vizată este încredinţată că autorul urmăreşte obţinerea unor foloase patrimoniale juste, în desfăşurarea unor raporturi patrimoniale legale. Prin urmare, acţiunea de amăgire trebuie să aibă un caracter aparent legal, în cazul de faţă inducerea în eroare a persoanelor vătămate constând în convingerea acestora că inculpata, avocat, se va preocupa în mod real de realizarea obiectului contractelor încheiate, toate cu obiect juridic, aceasta fiind un profesionist al dreptului. Încrederea cu care persoanele vătămate au învestit inculpata a fost determinată de aparenta buna credinţă a acesteia, care, în calitatea sa de avocat le-a promis că, în schimbul sumelor de bani primite, se va ocupa de problemele juridice prevăzute în contracte. Persoanele vătămate au fost însă induse în eroare, le-a fost încălcată buna-credinţă în desfăşurarea raporturilor juridice patrimoniale şi le-a fost redusă ori înlăturată capacitatea de a reacţiona corespunzător, acestea fiind supuse acţiunilor de amăgire, încrezându-se în buna credinţă a inculpatei.
Curtea aminteşte că o particularitate a infracţiunii de înşelăciune, este şi tipologia victimei, aceasta fiind, ca regulă, o persoană credulă, uşor de amăgit, vulnerabilă din motive diverse, tipar căutat şi de inculpata din cauză, Curtea de apel reţinând că persoanele vătămate (cu singura excepţie a martorei G., care a apelat la serviciile inculpatei la recomandarea unei cunoştinţe şi de aceea a învestit-o cu încredere pe inculpată) sunt unele de vârstă înaintată, cu domiciliul în provincie, fără minime cunoştinţe juridice, cu posibilităţi mai reduse de a înţelege ca atare acţiunile inculpatei şi de a reacţiona.
Astfel, conduita persoanei induse în eroare se interpune, în cazul infracţiunii de înşelăciune, între conduita autorului şi prejudiciu iar în cauza de faţă, conduita acestor persoane este cea care a contribuit în mod decisiv la producerea pagubelor, specific infracţiunii de înşelăciune fiind că în antecedenţa cauzală a rezultatului socialmente periculos intervine victima. Infracţiunea de înşelăciune presupune un raport interuman între autorul faptei şi victime, în sensul în care autorul transmite prin orice mijloace (în cazul de faţă, direct, nemijlocit) informaţiile nereale (că le va depune cererile de chemare în judecată, că va formula plângere la Curtea Europeană, că va formula declaraţie de apel sau o contestaţie neprevăzută de lege, că le va reprezenta sau asista) iar victimele, crezând acele informaţii, au procedat la achitarea plăţii şi, implicit, la realizarea unei conduite prejudiciabile.
Elementul material al infracţiunilor de înşelăciune în cauza de faţă este reprezentat de prezentarea falsă indusă persoanelor vătămate a însăşi situaţiei referitoare la demersurile juridice la care inculpata s-a obligat în fiecare dintre cazuri, nu că inculpata nu şi-a respectat, pur şi simplu, obligaţiile asumate. Aceasta nu a intenţionat, ab initio, să treacă la executarea acelor obligaţii, singurul său scop - definit mental ca atare încă de la momentul încheierii contractelor - fiind acela de a obţine banii de la persoanele vătămate. Faptul juridic este dovedit de absenţa efectuării oricărui demers în sensul asumat prin contracte - cum este cazul persoanelor vătămate D., E., G. şi C. - dar nu este mai puţin explicit nici în cazul persoanelor vătămate B. şi respectiv F. şi T.. În aceste ultime situaţii, depunerea unei cereri informe de chemare în judecată, neurmată de alt demers, respectiv depunerea unei contestaţii inadmisibile nu pot suplini dovada intenţiei iniţiale a inculpatei de a încheia doar formal acele contracte, cu singurul scop de a obţine foloasele constând în onorariul perceput.
Curtea de apel a avut în vedere totodată că inculpata a acţionat în acelaşi mod, aborda în general persoane în vârstă care căutau avocaţi la serviciul de asistenţă judiciară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, profitând de starea de vulnerabilitate a acestora datorată vârstei şi nepregătirii juridice.
Pe de altă parte, nu s-a putut omite în analiza conduitei inculpatei pregătirea sa juridică, aceasta înţelegând graniţa uşoară dintre neexecutarea culpabilă a unui contract şi infracţiunea de înşelăciune, astfel explicându-se crearea unor aparenţe de executare a unor obligaţii în unele dintre cazuri, de prevalarea de natura specifică a obligaţiilor asumate de avocaţi prin contracte - obligaţii de diligenţă, nu de rezultat, aceasta având studii superioare juridice şi fiind practician o perioadă lungă de timp. Inculpata nu a acţionat în acest mod într-un caz izolat, ci de-a lungul unei perioade însemnate de timp a avut acest mod de operare repetitiv, tiparul de acţiune fiind exersat. Aceasta solicita onorariul întotdeauna anterior oricărui demers, după primirea sumelor de bani cerute, nu efectua nici un act din cele asumate (doar sumar în două cazuri pentru a crea aparenţa executării obligaţiilor) şi refuza orice tip de comunicare cu persoanele vătămate după primirea banilor (şi-a schimbat numărul de telefon sau pur şi simplu nu a mai răspuns), refuzând să le restituie sumele chiar după ce a fost obligată prin decizii ale decanului Baroului Bucureşti or, toate acestea confirmă că inculpata a urmărit de la început să inducă în eroare persoanele vătămate în vederea obţinerii unor sume de bani, deşi ştia că nu va îndeplini nici una dintre obligaţiile asumate în contractele de asistenţă juridică.
Curtea de apel a reţinut şi că sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţia directă calificată prin scop, acela de a obţine foloase injuste, în lipsa contraprestaţiei reprezentate de realizarea obiectului contractelor, specifică infracţiunii de înşelăciune, nu din culpă, cum a invocat în subsidiar inculpata.
Faptul că victimele înşelăciunii au depus şi plângeri la Baroul Bucureşti şi că, urmare acestora, a fost angajată şi răspunderea disciplinară a inculpatei nu exclude consumarea unei activităţi cu conotaţii penale, circumscrisă înşelăciunii, atâta vreme cât sunt întrunite şi elementele de tipicitate ale infracţiunii, cele două tipuri de răspundere neexcluzându-se reciproc.
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că probatoriul administrat - depoziţiile persoanelor vătămate, ale martorilor şi înscrisurile au demonstrat, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală din C. proc. pen.. că faptele inculpatei A., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni de înşelăciune în formă simplă, incriminate de art. 244 alin. (1) C. pen.. (comise în dauna persoanelor vătămate B., D., C., E., F. şi T.) şi a unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată prevăzută art. 244 alin. (1) C. pen.. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (în dauna numitei G.), toate infracţiunile fiind comise în concurs real prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, Curtea de apel a respins cererea inculpatei de a reţine o singură infracţiune săvârşită în forma simplă având în vedere că nu se poate reţine o rezoluţie infracţională unică, preconfigurată mental anterior primei faptei, de fiecare dată inculpata având o nouă intenţie, diferită la fiecare persoană vătămată, dobândită cu fiecare nouă faptă. Inculpata nu cunoscuse persoanele vătămate înainte, le-a cunoscut pe fiecare pe parcursul derulării faptelor, neputându-se admite că avea ab initio, un plan specific de a abordare a lor ca să se poată reţine conturarea unui tipar de acţiune suficient de determinat, măcar în linii generale, necesar pentru reţinerea formei continuate a infracţiunii. Nu se poate reţine astfel că a existat o singură infracţiune comisă prin mai multe acte materiale doar în considerarea modului similar de acţiune în care inculpata a acţionat, esenţial în aprecierea caracterului continuat fiind unitatea de rezoluţie infracţională (care nu a putut fi stabilită, astfel cum am arătat).
Reţinând vinovăţia inculpatei, Curtea de apel a dispus condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea între limitele prevăzute de lege, situate între 6 luni şi 3 ani. Curtea de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum şi incidenţa circumstanţelor atenuante sau agravante.
Referitor la circumstanţele reale, reţine că faptele imputate inculpatei A. prezintă un grad mediu de pericol social - ţinând seama de modul de operare sus descris, care dovedeşte lipsa de scrupule, aceasta neavând ezitări în abordarea persoanelor în vârstă şi profitând de starea lor de vulnerabilitate, de faptul că a realizat şi urmărit consecinţele acţiunilor sale, obţinând sume de bani pe care nu le-a restituit nici ulterior obligării sale prin deciziile decanului Baroului.
Raportat la circumstanţele personale ale inculpatei, Curtea de apel a reţinut că aceasta este în vârstă de 39 de ani, este divorţată, are studii superioare fiind avocat definitiv, membră a Baroului Bucureşti din data de 01.02.2008. Din fişa de cazier judiciar a inculpatei A., rezultă că aceasta nu are antecedente penale, însă prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost trimisă în judecată, în prezent cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022. Reţine Curtea de apel că în acel dosar asupra inculpatei s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, iar din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. x/2021 a rezultat că inculpata A. a suferit, în perioada 2018-2019, dar şi la momentul efectuării expertizei, de o tulburare schizoafectivă, în remisiune sub tratament psihofarmacologic, însă a avut păstrată capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care era cercetată în acel dosar în raport cu care discernământul era păstrat.
În cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inculpata A. nu a dorit să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere, atât atunci când a fost audiată în calitate de suspect, cât şi atunci când a fost audiată în calitate de inculpat, în cauza de faţă apreciindu-se că nu s-a impus efectuarea unei alte expertize. (inculpata nu a invocat motive medicale sau afecţiuni şi nici nu a avut un comportament care să impună, în opinia Curţii, o atare expertiză).
Faţă de toate acestea, Curtea de apel a considerat că pentru sancţionarea, dar şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept este necesară aplicarea unor pedepse principale cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special, de 6 luni închisoare în cazul infracţiunilor simple şi de 1 an închisoare, în cazul infracţiunii continuate.
Ţinând seama de natura infracţiunilor săvârşite, specificul funcţiei în exercitarea căreia inculpata a acţionat, Curtea de apel a apreciat că atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei principale reclamă completarea represiunii specifice acesteia cu restricţiile proprii pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 3 ani, urmând a fi aplicată şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi, pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea de apel a apreciat că, deşi pe durata judecăţii, inculpata a optat pentru a nu detalia elementele factuale utile lămuririi cauzei, această împrejurare constituie doar expresia dreptului la apărare de care beneficiază şi nu poate fi folosită în defavoarea sa. Toate cele mai sus arătate sunt de natură să convingă Curtea că inculpata are resurse interioare de conştientizare a urmărilor conduitei sale şi de adaptare la exigenţele de convieţuire socială şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante principale şi în temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen., cu obligarea la respectarea măsurilor de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele stabilite de această instituţie; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A făcut aplicarea art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere. În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În soluţionarea acţiunii civile a cauzei, Curtea de apel a reţinut că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 3.545 RON (3.500 RON - onorariu de avocat şi 45 RON - taxele poştale), iar la dosarul instanţei, acesta a completat acţiunea civilă şi a solicitat şi suma de 3.000 RON - daune morale şi 1.000 RON - cheltuieli de judecată.
Persoana vătămată B., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.700 RON (1.500 RON - onorariu avocat şi 1.200 RON - taxe de timbru); persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă în cursul urmării penale cu suma de 350 de euro, echivalent în RON la data plăţii efective; persoana vătămată E. s-a constituit parte civilă în cursul urmării penale cu suma de 1.200 RON (1.000 RON - onorariu avocat şi 200 RON - dobânzi legale) şi suma de 10.000 euro - daune morale, persoana vătămată F. s-a constituit parte civilă în cursul urmării penale cu suma de 2.000 RON (onorariu avocat), iar la dosarul instanţei, acesta a completat acţiunea civilă şi a solicitat şi suma de 25.000 RON - daune morale.
Curtea de apel a reţinut că prin raportare la aspecte de natură teoretică, în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale - fiind dovedite existenţa faptei ilicite comise cu vinovăţie de inculpată şi producerea prejudiciilor, între faptele inculpatei şi pagubele suferite existând legătură de cauzalitate.
Astfel, daunele materiale constând în sumele plătite inculpatei cu titlu de onorariu sunt dovedite de persoanele vătămate constituite părţi civile, acestea au dreptul la recuperarea integrală a acestora, potrivit art. 1357 şi urm. C. civ., astfel că va obliga inculpata la plata acestor sume iar suma de 200 de RON solicitată de persoana vătămată E. reprezentând dobânda legală va fi acordată în acest cuantum, acţiunea civilă fiind guvernată de principiul disponibilităţii (Curtea neputând acorda dobânda decât celor care au solicitat-o şi în cuantumul arătat, chiar dacă acesta ar fi putut fi, teoretic, mai mare).
Sub aspectul prejudiciului moral, solicitat de părţile civile D. - în cuantum de 3000 de RON, E. - în cuantum de 10.000 de euro şi F. - în cuantum de 25.000 de RON, Curtea de apel a amintit că, deşi infracţiunea de înşelăciune nu este, în sine, una care să determine prejudicii morale, nu exclude probabilitatea ca acestea să poată fi acordate în anumite cazuri în care se reţine producerea unor suferinţe de natură psihică dacă se apreciază existenţa unor consecinţe negative suferite de victime.
În cauza de faţă, Curtea de apel a constatat că, în particular, în cazul persoanelor vătămate E. şi F., chiar dacă nu au fost lezate drepturi în mod efectiv (E. putea depune acţiunea în contencios pentru reclamarea unor nereguli la Primăria sectorului 1 Bucureşti, nefiind condiţionată de trecerea unui anumit termen, (situaţie care se regăseşte în cazul altora dintre persoanele vătămate care nu au solicitat daune morale) după cum F. nu a fost văduvit de exercitarea vreunui drept prin exercitarea unei căi de atac pe care legea însăşi nu o prevedea), acestea au suferit totuşi un prejudiciu prin dezamăgirea provocată că acţiunile lor nu au fost promovate sau au fost respinse, încrezându-se în buna credinţă a inculpatei.
Astfel, Curtea a admis, în parte, şi solicitarea de acordare de daune morale, însă într-un cuantum optim să repare acest prejudiciu, care să nu se transforme într-o îmbogăţire fără just temei şi a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 2.000 de RON către partea civilă E. şi a sumei de 2.000 de RON către partea civilă F..
Referitor la solicitarea părţii civile D., a apreciat că aceasta a suferit şi în mod efectiv ca urmare a conduitei inculpatei, pierzând termenul de apel în cauza vizând încuviinţarea executării civile pentru care a angajat-o pe inculpată, suferind un prejudiciu de ordin moral prin pierderea dreptului său de a mai exercita calea de atac astfel că a fost admisă solicitarea de acordare a daunelor morale, cuantumul de 3000 de RON fiind în măsură a compensa suferinţa pricinuită.
Solicitarea acesteia de plată a cheltuielilor de judecată nu a fost însă dovedită, astfel încât a fost respinsă cererea vizând obligarea inculpatei la plata acestora.
Referitor la obligarea inculpatei la plata sumelor reprezentând onorariul perceput de inculpată prin deciziile decanului Baroului, urmare a plângerilor depuse de persoanele vătămate, Curtea a constatat că inculpata nu a executat benevol aceste obligaţii, sumele nefiind restituite nici până la data pronunţării hotărârii instanţei de fond. Deciziile decanului Baroului nu constituie, prin ele însele, titluri executorii, astfel încât Curtea de apel a apreciat că poate dispune prin hotărâre obligarea inculpatei şi la plata acestor sume (nu doar la plata sumelor solicitate de părţile civile, altele decât onorariile percepute de inculpată, astfel cum s-a arătat mai sus).
A constatat că persoana vătămată G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel încât în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen.. a dispus confiscarea sumei de 10.200 de RON reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit, reprezentat de sumele de bani predate inculpatei drept onorarii pentru cele 6 contracte încheiate. (aflate la dosarul de urmărire penală, filele x şi 160).
Reţinând soluţia dispusă în ceea ce priveşte acţiunea penală, în temeiul art. 398 C. proc. pen.. raportat la art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a obligat inculpata la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, fiind incluse şi cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
Împotriva sentinţei penale nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat apel inculpata A., care a solicitat casarea sentinţei ca fiind nelegală şi netemeinică şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond. Apelanta A. nu a dezvoltat motivele de apel, în sensul indicării chestiunilor de netemeinicie şi nelegalitate care ar afecta sentinţa instanţei de fond, şi nu a solicitat probe.
La dosar au fost depuse note scrise olografe de către partea civilă D., care a solicitat respingerea apelului inculpatei, motivat de faptul că timp de cinci ani inculpata s-a folosit de suma plătită pentru contractul de asistenţă juridică, pe care a fost indus în eroare să îl semneze. Totodată, prin notele scrise, a arătat că inculpata a refuzat să restituie suma de bani datorată şi că solicită daune morale şi materiale în cuantum de cinci sute de milioane de RON. Partea civilă a mai depus la dosar un bilet de ieşire din spital din data de 07.02.2023 şi citaţia pentru termenul din data de 14 mai 2024.
În ceea ce priveşte solicitarea formulată de D. de acordare a despăgubirilor în cuantum de 500 milioane de RON, deci într-un cuantum suplimentar celor acordate de instanţa de fond, respectiv 3.500 RON - onorariu de avocat, 45 RON - taxele poştale, 3.000 RON - daune morale, pentru prejudiciul suferit (a pierdut termenul de apel în cauza vizând încuviinţarea executării civile pentru care a angajat-o pe inculpată), instanţa de apel constată că în absenţa unei căi de atac proprii, situaţia juridică a părţii civile nu se poate modifica în apel, în sensul suplimentării despăgubirilor materiale şi morale acordate prin sentinţă.
Analizând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate de inculpată, se constată că motivele pentru care se dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată sunt prevăzute de art. 421 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.., care prevede că instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:(…)2. admite apelul şi(...)b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
Nici unul dintre cazurile în care o cauză este trimisă spre rejudecare nu este incident în speţă:
- judecarea cauzei nu a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Dimpotrivă, inculpata fost prezentă la judecarea cauzei.
- instanţa de fond s-a pronunţat asupra faptelor reţinute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare, precum şi asupra acţiunii civile.
- din examinarea actelor dosarului rezultă că nu există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută.
Citarea inculpatei şi prezenţa la judecată în faţa instanţei de fond
În şedinţa publică din data de 19.06.2023, inculpata A. a depus la dosar, prin registratura instanţei, o cerere de amânare a cauzei atât pentru imposibilitate obiectivă de a se prezenta întrucât a fost desemnată să acorde asistenţă juridică din oficiu în faţa unei alte instanţe, precum şi în vederea angajării unui apărător ales şi înscrisuri privind calitatea acesteia de avocat definitiv.
În şedinţa publică din data de 18.09.2023, inculpata A., în timpul strigării cauzei, a depus la dosar prin registratura instanţei, o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, solicitând totodată anularea actelor procedurale efectuate în cauză, precum şi a încheierii finale de cameră preliminară, precum şi o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de a se prezenta întrucât a fost diagnosticată cu bronşită acută, fiind ataşată şi copia unei reţete medicale eliberată în data de 09.09.2023.
La data de 19.09.2023, cererea de recuzare a fost respinsă.
În şedinţa publică din data de 25.09.2023, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns inculpata A., instanţa, procedând la identificarea inculpatei şi fiind depusă la dosar copia cărţii de identitate a acesteia. Inculpata a arătat că înţelege pentru ce a fost trimisă în judecată, însă se prevalează de Directivele europene şi de prezumţia de nevinovăţie şi secretul muncii sale profesionale în calitate de avocat, astfel încât nu doreşte să dea nicio declaraţie. Totodată, a arătat că nu recunoaşte faptele ce i se impută şi solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii de drept comun şi că înţelege să conteste întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, dar că se opune audierii în calitate de martor a numitei G. întrucât în faza de urmărire penală a fost citată în calitate de persoană vătămată şi faptul că poziţia acesteia procesuală de a nu formula plângere penală împotriva ei şi de a nu se constitui parte civilă este cu totul altceva, însă consideră că atâta timp cât aceasta a fost citată şi a dat declaraţie în calitate de persoană vătămată, aceasta nu mia poate fi audiată ca martor întrucât are un interes, totodată aceasta având o poziţie echivocă şi în ceea ce priveşte constituirea de parte civilă.
În şedinţa publică din data de 16.10.2023, a răspuns inculpata A., personal, iar instanţa, în conformitate cu art. 381 C. proc. pen.., a audiat martora G., sub prestare de jurământ, a cărei declaraţie a fost consemnată şi ataşată la dosarul cauzei. Inculpata A., personal, având cuvântul, având în vedere răspunsurile iniţiale date de martor la întrebările adresate de către instanţă şi întrebările adresate personal martorului, constatând că există o contradicţie vădită în declaraţia martorului, şi a solicitat instanţei să ia act că înţelege să formuleze plângere penală pentru mărturie mincinoasă. Instanţa, având în vedere lipsa martorilor K. şi Q. care deşi au fost citaţi, nu s-au prezentat, pune în discuţie citarea martorei Q. cu mandat de aducere cu însoţitor, iar pentru martora K., având în vedere că aceasta are domiciliul în judeţul Suceava şi faţă de vârsta foarte înaintată a acesteia, a pus în discuţie audierea acesteia prin comisie rogatorie de către instanţa egală în grad de la domiciliul martorei. Reprezentanta Ministerului Public a arătat că este de acord cu măsurile dispuse de instanţă, precizând totodată că martora K. a fost audiată prin comisie rogatorie şi în cursul urmăririi penale. Inculpata A., personal, având cuvântul, a arătat că este de acord.
În şedinţa publică din data de 13.11.2023, inculpata A. a depus la dosar extrase de pe portalul instanţelor de judecată cu privire la anumite dosare civile ale părţilor civile D. şi B., precum şi un înscris cu privire la situaţia unui dosar civil cu martora Q.. De asemenea a învederat instanţei că s-a acordat termen de judecată pentru audierea martorei K. la Curtea de Apel Suceava în data de 15.11.2023 şi potrivit procesului-verbal întocmit de organele jandarmeriei a rezultat că martora Q. domiciliază într-adevăr la adresa unde s-a emis mandatul, aspect rezultat din discuţia purtată cu preşedintele asociaţiei de proprietari, însă aceasta nu a fost găsită la domiciliu, fără a se indica nici un număr de telefon al martorului. Inculpata A., personal, având cuvântul, a solicitat instanţei să ia act că a înţeles să depună acest ultim înscris la dosar în dovedirea faptului că pentru martora Q., în calitate de avocat, s-a prezentat la Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi a înregistrat o cerere pentru aceasta, dar părţile nu s-au prezentat la proces. Totodată, inculpata A., personal, a arătat că se opune audierii martorului Q. şi solicită ca instanţa să procedeze la audierea părţii civile F..
În şedinţa publică din data de 11.12.2023, inculpata A., personal, a arătat că are de formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv, din infracţiunea de înşelăciune săvârşită sub forma concursului de infracţiuni, în infracţiunea de înşelăciune săvârşită sub forma unităţii naturale simplă de infracţiune. De asemenea, inculpata A., personal, având cuvântul, având în vedere cele precizate în cuprinsul procesului-verbal, în cauză fiind vorba despre o imposibilitate obiectivă de audiere a martorei Q., solicită instanţei să ia act că proba este imposibil de administrat.
În şedinţa publică din data de 16.01.2024 instanţa s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice.
În şedinţa publică din data de 29.01.2024 s-a înaintat de către Curtea de Apel Suceava declaraţia martorei K. din data de 06.12.2023, în original şi un exemplar al încheierii de şedinţă din data de 6.12.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Suceava, având ca obiect cerere de efectuare a comisiei rogatorii, iar inculpata A., personal, având cuvântul, a arătat că nu doreşte să dea o declaraţie în cauză.
În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse în dezbaterea fondului, inculpata A., personal, având cuvântul, a solicitat în principal achitarea pentru infracţiunile reţinute în rechizitoriu, în aprecierea sa, acuzaţiile neavând corespondent în realitate întrucât nu există dovezi care să îi probeze vinovăţia şi să fie înlăturată îndoiala, iar prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată. A arătat că înţelege să se prevaleze şi de principiul in dubio pro reo, conform art. 4 alin. (2) C. proc. pen.., existând dubii pe care instanţa ar trebui să interpreteze în favoarea sa. În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.. întrucât faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penală, lipsind temeiul de drept şi astfel, acţiunea penală nu ar fi putut să fie pusă în mişcare acţiunea penală şi nu putea fi exercitată. La interpelarea instanţei, inculpata A., personal, având cuvântul, a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii raportat la nivelul studiilor şi pregătirii sale profesionale.
Inculpata A., personal, a avut ultimul cuvânt şi a solicitat, în principal, achitarea pentru că nu se face vinovată de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, achitarea în baza prezumţiei de nevinovăţie arătând şi că faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie a intenţiei, ci eventual o culpă.
Cele ce preced arată că începând cu termenul de la 25.09.2023 A. a fost prezentă personal în instanţă şi a formulat apărări în ceea ce priveşte acuzaţiile aduse prin Rechizitoriu, a pus concluzii în dezbaterile asupra fondului şi a avut ultimul cuvânt, conform art. 389 C. proc. pen.., astfel că motivul de desfiinţare a cauzei şi trimitere spre rejudecare nu este fondat.
Pronunţarea asupra faptelor reţinute în sarcina apelantei şi asupra acţiunii civile
Conform art. 244 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii penale şi asupra acţiunii civile din procesul penal şi a motivat în mod amplu elementele de tipicitate ale infracţiunilor de înşelăciune, individualizarea sancţiunii şi elementele de fapt care au condus la reţinerea răspunderii civile şi acordarea despăgubirilor.
Astfel, din cele ce preced rezultă că instanţa de fond a reţinut că în perioada 2017-2021, inculpata A., în calitate de avocat a indus în eroare fiecare parte vătămată cu prilejul încheierii contractelor de asistenţă juridică prezentând ca adevărat faptul nereal că îşi va îndeplini obligaţiile asumate în contractele de asistenţă juridică încheiate cu părţile vătămate, având, încă de la încheierea contractelor intenţia de a nu acorda asistenţa juridică promisă, deoarece, A., după semnarea contractelor de asistenţă juridică cu clienţii săi, nu a mai efectuat niciun act juridic, specific profesiei de avocat, producându-le, astfel, persoanelor vătămate, un prejudiciu, care a constat, în principal, în sumele de bani plătite de către acestea din urmă drept onorariu de avocat. Intenţia inculpatei de a induce în eroare persoanele vătămate a rezulta şi din aceea că fără să presteze activităţile de natură juridică la care se obligase, după încheierea constructelor de asistenţă juridică, refuza să ia legătura cu persoanele vătămate, în momentul în care acestea doreau să afle relaţii despre demersurile juridice efectuate de inculpată, în calitate de avocat, întrucât, fie nu mai răspundea la telefon, fie le ameninţa pe persoanele vătămate, cu acte de violenţă, în situaţia în care o apelau în mod repetat.
Instanţa de fond a reţinut, după cum rezultă din considerentele ce preced:
- aparenţa unui raport juridic de drept civil/comercial, în care părţile îşi asumă reciproc drepturi şi obligaţii
- folosirea de mijloace amăgitoare pentru a convinge cealaltă parte contractantă că îşi va executa obligaţiile la termen sau, după caz, în condiţiile contractuale convenite.
- acţiunile inculpatei prin care se urmăreşte crearea unei imagini deformate asupra realităţii, inducerea în eroare a victimei, ca efect psihologic, materializându-se prin crearea unei reprezentări distorsionate, eronate sau false asupra realităţii - în consecinţă, victima are o falsă certitudine şi poate lua o decizie păgubitoare.
- stabilirea intenţiei iniţiale a inculpatei, încă de la momentul încheierii contractelor şi ulterior, pe parcursul derulării lor - ca fiind aceea de a amăgi persoanele vătămate prin încheierea frauduloasă a contractelor, în singurul scop de a obţine banii, încasaţi în mod formal drept onorariu.
- manoperele dolosive utilizate cu aparenţă de legalitate care au condus la afectarea bunei-credinţe a victimelor, prin convingerea acestora, persoane în vârstă, profitând de starea de vulnerabilitate a acestora determinantă de vârstă şi lipsa de pregătire juridică. că inculpata, avocat, se va preocupa în mod real de realizarea obiectului contractelor încheiate, toate cu obiect juridic, aceasta fiind un profesionist al dreptului.
- transmiterea direct, nemijlocit de informaţii nereale (că le va depune cererile de chemare în judecată, că va formula plângere la Curtea Europeană, că va formula declaraţie de apel sau o contestaţie neprevăzută de lege, că le va reprezenta sau asista) pentru a determina victimele să achite achitarea onorariul.
- prezentarea falsă indusă persoanelor vătămate a însăşi situaţiei referitoare la demersurile juridice la care inculpata s-a obligat în fiecare dintre cazuri, nefiind o simplă nerespectare a obligaţiilor asumate. Inculpata nu a intenţionat, ab initio, să treacă la executarea acelor obligaţii, singurul său scop - definit mental ca atare încă de la momentul încheierii contractelor - fiind acela de a obţine banii de la persoanele vătămate. Faptul juridic este dovedit de absenţa efectuării oricărui demers în sensul asumat prin contracte - cum este cazul persoanelor vătămate D., E., G. şi C. - dar nu este mai puţin explicit nici în cazul persoanelor vătămate B. şi respectiv F. şi T.. În aceste ultime situaţii, depunerea unei cereri informe de chemare în judecată, neurmată de alt demers, respectiv depunerea unei contestaţii inadmisibile nu pot suplini dovada intenţiei iniţiale a inculpatei de a încheia doar formal acele contracte, cu singurul scop de a obţine foloasele constând în onorariul perceput.
- inculpata nu a acţionat în acest mod într-un caz izolat, ci de-a lungul unei perioade însemnate de timp a avut acest mod de operare repetitiv, tiparul de acţiune fiind exersat: solicita onorariul întotdeauna anterior oricărui demers, după primirea sumelor de bani cerute, nu efectua nici un act din cele asumate (doar sumar în două cazuri pentru a crea aparenţa executării obligaţiilor) şi refuza orice tip de comunicare cu persoanele vătămate după primirea banilor (şi-a schimbat numărul de telefon sau pur şi simplu nu a mai răspuns), refuzând să le restituie sumele chiar după ce a fost obligată prin decizii ale decanului Baroului Bucureşti or, toate acestea confirmă că inculpata a urmărit de la început să inducă în eroare persoanele vătămate în vederea obţinerii unor sume de bani, deşi ştia că nu va îndeplini nici una dintre obligaţiile asumate în contractele de asistenţă juridică.
- inculpata a acţionat cu intenţia directă calificată prin scop, acela de a obţine foloase injuste, în lipsa contraprestaţiei reprezentate de realizarea obiectului contractelor, specifică infracţiunii de înşelăciune, nu din culpă, cum a invocat în subsidiar inculpata.
- faptul că victimele înşelăciunii au depus şi plângeri la Baroul Bucureşti şi că, urmare acestora, a fost angajată şi răspunderea disciplinară a inculpatei nu exclude consumarea unei activităţi cu conotaţii penale, circumscrisă înşelăciunii, atâta vreme cât sunt întrunite şi elementele de tipicitate ale infracţiunii, cele două tipuri de răspundere neexcluzându-se reciproc.
- faptul că inculpata suferea de o tulburare schizoafectivă, în remisiune sub tratament psihofarmacologic, având păstrată capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care era cercetată în acel dosar în raport cu care discernământul era păstrat (raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. x/2021).
- individualizarea sancţiunii şi a modalităţii de executare.
- modul de soluţionare acţiunii civile în raport de fiecare persoană vătămată şi influenţa acesteia asupra măsurii de siguranţă a confiscării.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, nu este fondat nici motivul de apel constând în absenţa motivării soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte acţiunea penală şi acţiunea civilă.
Cazurile de nulitate absolută
Conform art. 281 C. proc. pen.., determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată; b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; b1) competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală; c) publicitatea şedinţei de judecată; d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; f) asistarea de către avocat a suspectului şi a persoanei vătămate, respectiv a inculpatului şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.
Din examinarea dosarului rezultă că au fost respectate regulile privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, ca şi competenţa materială şi competenţa după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.
Cauza a fost judecată în primă instanţă de către Curtea de apel, în considerarea calităţii de avocat a inculpatei. Judecarea cauzei în fond a avut loc în şedinţă publică şi cu participarea procurorului, după cum rezultă din cele ce preced.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile care au făcut obiectul acuzaţie, asistenţa juridică a inculpatei nu a fost obligatorie, potrivit legii. Conform art. 244 alin. (1) C. pen., înşelăciunea se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar art. 90 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prevede că asistenţa juridică este obligatorie în cursul procedurii în cameră preliminară şi în cursul judecăţii doar în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
De asemenea, instanţa de apel constată că nu au fost constatate nici motive de nelegalitate sau netemeinicie care să atragă desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea de către instanţa de apel.
Cele ce preced arată că nu există motive de desfiinţare a hotărârii instanţei de fond care să conducă la trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum s-a solicitat de către apelantă. În consecinţă, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023 şi va obliga inculpata la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă inculpata la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2024.