Şedinţa publică din data de 22 februarie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/PI din data de 08.02.2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi refuzată executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania în dosarul cu referinţa nr. x, precum şi a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania, în dosarul cu referinţa nr. x, ambele pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 109 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută parţial, pe cale incidentală, sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi decizia de revocare a liberării condiţionate reprezentată de decizia Judecătoriei Saarbrücken din data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, privind infracţiunile de:
- conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 335 alin. (1) din C. pen. român - conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data 07.06.2019);
- conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 335 alin. (1) din C. pen. român - conducerea unui vehicul fără permis de conducere (data 11.06.2019);
- falsificare de documente prevăzută de art. 267 din C. pen. german, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 323 alin. (1) din C. pen. român - uzul de fals (data 11.06.2019), cu pedeapsa totală de 8 luni închisoare.
S-a dispus executarea în România de către condamnatul A. a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x.
În baza art. 99 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută pe cale incidentală, sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi decizia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probaţiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de articolele 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) propoziţia 2 numărul 3, 25 alin. (2) din C. pen. german, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 228 din C. pen. român (fapta 19.09.2016).
Totodată, s-a dispus executarea în România de către condamnatul A. a pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x.
S-a constatat că infracţiunea pentru a cărei săvârşire persoana solicitată a fost condamnată prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, la pedeapsa de 5 luni închisoare constituie prim termen al pluralităţii intermediare raportat la infracţiunile concurente pentru a căror săvârşire a fost condamnată prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 44 alin. (2) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 luni închisoare şi de 5 luni închisoare, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv o lună şi 20 zile, persoana solicitată urmând a executa în final pedeapsa de 9 (nouă) luni şi 20 (douăzeci) zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată persoanei solicitate, durata reţinerii din data de 01.11.2023, a arestului la domiciliu din data de 01.11.2023 până la data de 08.12.2023 şi a arestului din data de 08.12.2023 până în data de 06.01.2024, inclusiv, executat în baza mandatului de arestare nr. x/PI/ME/08.12.2023.
În baza art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunţării prezentei sentinţe.
În baza art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 32 alin. (2) din Legea nr. 76/2023, s-a solicitat Biroului Naţional SIRENE întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă în baza mandatelor europene de arestare din prezenta cauză.
Soluţia s-a comunicat Ministerului Justiţiei, autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, Biroului Naţional SIRENE şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a dispune în acest sens instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023 a Curţi de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania în dosarul cu referinţa nr. x, precum şi a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania, în dosarul cu referinţa nr. x, ambele pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către organele judiciare din Germania.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (11) ultima teză din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.12.2023 până la data de 06.01.2024 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
În baza art. 113 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută la data de 01.11.2023 şi arestată la domiciliu din data de 01.11.2023 până la data de 08.12.2023.
Împotriva sentinţei penale nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18.12.2023.
Prin decizia penală nr. 858/21.12.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2023, a fost admisă contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei antemenţionate, a fost desfiinţată sentinţa penală contestată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Timişoara.
Totodată, au fost menţinute dispoziţiile referitoare la luarea arestării preventive şi emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A..
În considerentele deciziei penale sus menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în esenţă, a constatat că în cauză este incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, argumentele invocate de către persoana solicitată A. fiind întemeiate.
S-a subliniat că motivul de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este unul facultativ şi este condiţionat de îndeplinirea mai multor cerinţe, iar în situaţia în care sunt întrunite toate condiţiile pentru incidenţa sa, instanţa română trebuie să urmeze în mod obligatoriu procedura recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, dispunând în final ca pedeapsa ori măsura de siguranţă să fie executată în România. De asemenea, instanţa de control judiciar a arătat că legea prevede o singură excepţie, şi anume situaţia în care autoritatea emitentă nu transmite într-un anumit termen documentele necesare recunoaşterii pe cale incidentală a hotărârii străine, caz în care instanţa română poate refuza executarea mandatului european de arestare, ipoteză care, însă nu se regăseşte în cauză.
În urma trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara în data de 05.02.2024 sub numărul x/2023*.
Având în vedere actele depuse în cauză şi considerentele deciziei penale prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că obiectul sesizării priveşte executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania în dosarul cu referinţa nr. x, precum şi a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania, în dosarul cu referinţa nr. x, ambele pe numele persoanei solicitate A..
Mandatul european de arestare din data de 17.10.2023 emis de Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referinţa nr. x are la bază mandatul de arestare în vederea executării pedepsei emis la data de 15.11.2021 de către Parchetul Saarbrücken în dosarul cu referinţa nr. x, emis în temeiul hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii reprezentată de sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi deciziei de revocare a liberării condiţionate reprezentată de decizia Judecătoriei Saarbrücken din data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, privind executarea unei pedepse de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, fapte comise în localitatea Saarbrücken la datele de 07.06.2019, 11.06.2019 şi 13.06.2019.
Mandatul european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referinţa nr. x, are la bază mandatul de arestare în vederea executării pedepsei emis la data de 28.07.2023 de către Parchetul Saarbrücken în dosarul cu referinţa nr. x, în baza sentinţei penale a Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x şi deciziei de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probaţiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021, privind executarea unei pedepse de 5 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt.
Astfel, ambele mandate europene de arestare au fost emise în scopul executării pedepselor de 8 luni închisoare, respectiv 5 luni închisoare, iar persoana solicitată este cetăţean român şi a declarat că refuză să execute pedepsele în statul membru emitent.
În continuare, curtea de apel a reţinut că, prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, persoana solicitată a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de articolele 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) propoziţia 2 numărul 3, 25 alin. (2) din C. pen. german, cu suspendarea executării pedepsei cu o perioadă de probaţiune de 2 ani cu condiţia ca acesta să presteze 50 de ore de muncă în folosul comunităţii în termen de 3 luni.
În fapt, s-a reţinut că "la data de 19.09.2016, în jurul orei 10:00, condamnatul A. şi persoana cercetată separat B. s-au deplasat la filiala firmei C. de la adresa x. În baza unei rezoluţii infracţionale comune, persoana cercetată separat B. a luat din raft un ciocan perforator marca x, tip x profesional în valoare de 499 de Euro şi l-a depozitat în zona de acces cu autovehiculul, zona drive-in a magazinului, în dreptul sculelor de închiriat. Apoi s-a întors iniţial în magazin. Ulterior, s-a dus din nou în zona sculelor de închiriat, a luat cu el ciocanul perforator şi s-a dus la condamnatul A., care în tot acest timp a aşteptat în zona exterioară a magazinului de bricolaj. Au părăsit împreună magazinul fără a plăti ciocanul perforator, cu intenţia de a-l păstra pentru sine. Persoanele au acţionat cu intenţia de a-şi asigura prin comiterea repetată de infracţiuni un venit considerabil şi nu doar provizoriu."
S-a apreciat că fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate A. constituie infracţiune şi potrivit legislaţiei interne, fiind incriminată ca infracţiune în art. 228 din C. pen. român - furt.
Prin decizia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probaţiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021, definitivă la data de 02.02.2021, a fost revocată suspendarea pedepsei cu probaţiune acordată numitului A. prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x.
Prin urmare, instanţa a constatat că hotărârea de condamnare a persoanei solicitate este executorie şi definitivă, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa este incriminată şi de legislaţia română, sub denumirea de furt prevăzută de art. 228 din C. pen. român, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, persoana condamnată are cetăţenia română şi a declarat că doreşte executarea pedepsei în România.
A mai reţinut că, prin hotărârea de condamnare s-a dispus aplicarea unei pedepse de 5 luni închisoare, iar persoana solicitată nu a început executarea pedepsei şi nu se impune adaptarea pedepsei raportat la limita maximă specială a pedepsei prevăzută de legea penală română potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, s-a constatat că nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, că hotărârea pronunţată de statul emitent nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu este cercetată pentru aceleaşi infracţiuni în România.
În ceea ce priveşte natura pedepsei aplicate, s-a reţinut că nu există niciun impediment, întrucât autorităţile judiciare din Germania au aplicat o sancţiune penală cu închisoarea executabilă în regim de detenţie.
Prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa totală de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea intenţionată fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce; utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă; falsificare de documente şi insultă, fapte prevăzute de art. 21 alin. (1) nr. 1 din Legea rutieră (germană) privind circulaţia pe drumurile publice, art. 1, art. 6 alin. (1) din Legea (germană) privind asigurarea obligatorie de răspundere şi art. 1, art. 185, art. 194, art. 52, art. 53 din C. pen. german, cu suspendarea executării pedepsei cu o perioadă de probaţiune de 3 ani cu condiţia ca acesta să presteze 100 de ore de muncă în folosul comunităţii în termen de 3 luni.
În fapt s-au reţinut următoarele:
"1. În data de 07.06.2019, în jurul orei 09:50, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare ceh x, pe strada x, în dreptul imobilului nr. 208 din localitatea Saarbrücken cu codul poştal x, deşi nu deţinea permisul de conducere necesar şi deşi pentru autovehiculul respectiv nu a fost încheiată în prealabil nicio poliţă de asigurare de răspundere civilă. Inculpatul ştia acest lucru.
2. În data de 11.06.2019, în jurul orei 01:58, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare ceh x, pe strada x, în dreptul imobilului nr. 19 din localitatea Saarbrücken cu codul poştal x, deşi nu deţinea permisul de conducere necesar şi deşi nu avea încheiată nicio poliţă de asigurare de răspundere civilă pentru acest autovehicul. Inculpatul ştia acest lucru.
3. Cu ocazia unui control în trafic efectuat la faţa locului pe strada x, în dreptul imobilului nr. 19 din localitatea Saarbrücken cu codul poştal x (în timpul deplasării de la pct. 2 de mai sus), inculpatul i-a prezentat agentului de poliţie subcomisar de poliţie D. permisul său de conducere italian falsificat nr. x, ştiind că acesta este un fals, în scopul de a induce în eroare cu privire la existenţa unui permis de conducere regulamentar.
4. În data de 13 iunie 2019, în jurul orei 13:34, inculpatul i-a insultat pe agenţii de poliţie subcomisar de poliţie E. şi subcomisar de poliţie F. şi pe angajatul Biroului de Ordine Publică din Saarbrücken, domnul G., aflaţi la faţa locului în vederea efectuării controlului rutier, spunându-le "fii de căţea", pentru a-şi exprima astfel dispreţul."
Analizând îndeplinirea condiţiei privind dubla incriminare, Curtea de Apel Timişoara a constatat că:
- infracţiunea de conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană - fapta din data 07.06.2019, este incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 335 alin. (1) din C. pen. român - conducerea unui vehicul fără permis de conducere;
- infracţiunea de conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană - fapta din data 11.06.2019, este incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 335 alin. (1) din C. pen. român - conducerea unui vehicul fără permis de conducere;
- infracţiunea de falsificare de documente prevăzută de art. 267 din C. pen. german, fata din data 11.06.2019, este incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 323 alin. (1) din C. pen. român - uzul de fals.
Totodată, a apreciat că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări în ceea ce priveşte infracţiunile de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă şi insultă, care nu sunt prevăzute de legea română ca infracţiune.
Prin urmare, condamnarea vizând aceste infracţiuni nu poate fi recunoscută de autorităţile judiciare din România, astfel că se impune o recunoaştere parţială a hotărârii.
Curtea a mai reţinut că, prin decizia de revocare a liberării condiţionate reprezentată de decizia Judecătoriei Saarbrücken din data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x a fost revocată suspendarea pedepsei cu probaţiune acordată numitului A. prin sentinţa penală a Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x. .
Prin urmare, instanţa a constatat că hotărârea de condamnare a persoanei solicitate este executorie şi definitivă, persoana condamnată are cetăţenia română şi a declarat că doreşte executarea pedepsei în România.
De asemenea, a avut în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, iar persoana solicitată nu a început executarea pedepsei, hotărârea pronunţată de statul emitent nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu este cercetată pentru aceleaşi infracţiuni în România.
În ceea ce priveşte natura pedepsei aplicate, nu există niciun impediment, întrucât autorităţile judiciare din Germania au aplicat o sancţiune penală cu închisoarea executabilă în regim de detenţie.
Totuşi, curtea a apreciat că o problemă ce se ridică decurge din faptul că urmează a se dispune o recunoaştere parţială a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Germania, iar pedeapsa de 8 luni închisoare este aplicată persoanei solicitate pentru toate cele patru infracţiuni. În această privinţă, Curtea de Apel Timişoara a constatat întemeiate concluziile procurorului în sensul că, raportat la menţiunile din hotărâre, infracţiunile ce nu îndeplinesc condiţia dublei incriminări nu influenţează cuantumul final al pedepsei. Astfel, în considerentele sentinţei penale a Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, se menţionează:
"o pedeapsă privativă de libertate totală de 8 luni (pedepse individuale: fapte cifrele 1 şi 2 - fiecare 6 luni; fapta cifra 4 - 30 cote zilnice". Aşadar, pentru infracţiunea de insultă nu a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea, iar infracţiunile de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă sunt sancţionate printr-o pedeapsă unică, comună, de 6 luni închisoare aplicată şi pentru infracţiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. Mai mult, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru cele două infracţiuni este una sub minimul special prevăzut de legislaţia internă pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.
Pentru aceste motive, s-a dispus executarea pedepsei totale de 8 luni închisoare, chiar dacă s-a dispus o recunoaştere parţială a hotărârii autorităţilor judiciare din Germania.
Curtea de apel a mai apreciat şi că, fiind în prezenţa unei pluralităţi de infracţiuni, se impune aplicarea regulilor de contopire aplicabile acesteia, respectiv a se avea în vedere că, în urma recunoaşterii celor două hotărâri judecătoreşti, devin incidente regulile pluralităţii de infracţiuni, iar acest aspect este unul accesoriu soluţiei pronunţate. Suplimentar, se impune contopirea pedepselor şi din punct de vedere al formelor de punere în executare, respectiv al emiterii unui singur mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, dar şi al deducerii perioadei de arest sau arest la domiciliu executate în derularea procedurii.
Împotriva sentinţei penale nr. 35/PI din data de 08.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală a formulat contestaţie persoana solicitată A..
În cererea scrisă, contestatorul a arătat că înţelege să conteste recunoaşterea parţială a pedepsei de 8 luni închisoare, în ceea ce priveşte cuantumul acesteia. A arătat că, pedeapsa rezultantă a fost aplicată pentru patru infracţiuni, dintre care doar două au corespondent în legislaţia română, astfel că se justifică şi diminuarea pedepsei în mod corespunzător.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 19 februarie 2024, fiind stabilit termen la data de 22 februarie 2024, termen la care s-a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile apărării contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. în raport cu motivele invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte consideră, preliminar, că, în prezenta cauză, este incident motivul facultativ de refuz prevăzut de dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată este cetăţean român şi nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania în vederea executării pedepsei cu închisoarea.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte (...).
Raportat la aceste dispoziţiile legale, Înalta Curte constată că la dosar au fost ataşate hotărârile de condamnare emise de autorităţile judiciare din Germania.
În ceea ce priveşte efectele hotărârii străine de condamnare, instanţa reţine că devin incidente dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, potrivit cărora obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie.
Raportat la speţa dedusă judecăţii, din actele dosarului rezultă că sentinţa Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019 pronunţată în dosarul cu referinţa nr. x, prin care s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare a rămas definitivă la data de 07.01.2020.
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).
Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat contestatorul A. au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen. român şi uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) din C. pen. român.
În acelaşi timp se reţine că, în cauză, nu rezultă că acestuia i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social. În plus, nu s-a prezentat vreun motiv pentru care persoana condamnată A. să nu fi fost sancţionată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României;
a) persoana condamnată are cetăţenie română.
Din actele dosarului rezultă că persoana solicitată este cetăţean român, în municipiul Reşiţa, jud. Caraş Severin.
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul A. trăieşte pe teritoriul României, împrejurare, în raport, cu care a devenit incident motivul opţional de refuz al predării sale în baza mandatului european de arestare.
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea. În acest sens se observă că A.:
- nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar:
- nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;
- nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române;
- nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor;
- nu este cercetat pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare germane;
- nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripţia executării pedepsei.
În ceea ce priveşte posibilitatea adaptării pedepsei, astfel cum a solicitat contestatorul, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea cuantumului până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.
De asemenea, se reţine că în procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, instanţa română procedează la adaptarea pedepsei rezultante aplicate de instanţa străină în cazul unui concurs de infracţiuni în situaţia în care aceasta depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.
Jurisprudenţa Înaltei Curţi a reţinut cu privire la concursul de infracţiuni, dispoziţiile legii române privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se referă la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislaţia naţională, iar nu la incompatibilitatea sistemelor prin care se determină pedeapsa rezultantă (ICCJ, SP, decizia nr. 2508 din 09.09.2014, ds. 101/42/2014).
De asemenea, prin Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. x/2009 în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, "Instanţa, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român".
În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a subliniat că incompatibilitatea dintre durata pedepsei aplicate şi legislaţia română poate surveni în trei situaţii:
- atunci când pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzută în legea penală română;
- atunci când pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depăşeşte limita maximă specială prevăzută în legea penală română pentru faptele care au atras condamnarea;
- atunci când pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare pentru un concurs de infracţiuni depăşeşte limita maximă a pedepsei rezultante admisă în legea penală română, respectiv totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt prevăzută de articolele 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) propoziţia 2 numărul 3, 25 alin. (2) din C. pen. german, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiune în art. 228 din C. pen. român, de conducere fără permis permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere în art. 335 alin. (1) din C. pen. român şi infracţiunea de falsificare de documente prevăzută de art. 267 din C. pen. german, faptă incriminată de legea penală română ca infracţiunea de uz de fals în art. 323 alin. (1) din C. pen. român.
Totodată, se constată că pedeapsa rezultantă de 8 luni aplicată de instanţa străină nu depăşeste maximul general al pedepsei impus de legea română (25 de ani închisoare) şi nici totalul pedepselor posibil a fi aplicate pentru infracţiunile concurente, potrivit aceleiaşi legi, sens în care nu se impunea adaptarea pedepsei.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului, conform căreia instanţa de fond nu a redus cuantumul pedepsei rezultante, în condiţiile în care a constatat că faptele de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă prevăzută de art. 6 raportat la art. 1 din Legea germană privind asigurarea obligatorie de răspundere şi fapta de insultă prevăzută de art. 185 din C. pen. german, nu sunt prevăzute de legea penală română ca şi infracţiuni, se constată că pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni nu modifică cuantumul pedepsei rezultante, având în vedere că pentru insultă nu a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea, iar pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism fără asigurare obligatorie a fost aplicată o pedeapsă globală, de 6 luni închisoare, aplicată şi pentru infracţiunea care are corespondent în legea penală română (conducerea unui autoturism fără a poseda un permis de conducere valabil).
În consecinţă, reţinând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, anterior menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond, prin care s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale pronunţate de autorităţile judiciare din Germania, cu privire la cetăţeanul român A. şi executarea pedepsei într-un penitenciar din România, este legală şi temeinică.
Totodată, Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din actele dosarului, cu privire la contestatorul persoană solicitată A., prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus reţinerea pe o durată de 24 de ore începând cu data de 01.11.2023, orele 12:36 până la data de 02.11.2023, ora 12:36, prin încheierea din data de 01.11.2023 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2023 s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de persoana solicitată, din data de 01.11.2023 până la data de 30.11.2023, inclusiv, măsură ce a fost menţinută până la data de 28.12.2023, iar prin sentinţa penală nr. 293/PI din 08.12.2023 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus, în baza art. 104 alin. (11) teza ultimă din Legea nr. 302/2004 arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.12.2023 până la data de 06.01.2024, perioade executate în baza mandatului de arestare nr. x/PI/ME/08.12.2023.
Totodată, prin sentinţa penală contestată, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data de 08.02.2024.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 110 din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia.
Va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată persoanei solicitate, durata reţinerii din data de 01.11.2023, a arestului la domiciliu din data de 01.11.2023 până la data de 08.12.2023 şi a arestului din data de 08.12.2023 până în data de 06.01.2024, inclusiv, executat în baza mandatului de arestare nr. x/PI/ME/08.12.2023, precum şi perioada executată de la 08.02.2024 la zi.
În temeiul disp. art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul disp.art. 275 alin. (5) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1098 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 35/PI din data de 08.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.
Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată persoanei solicitate, durata reţinerii din data de 01.11.2023, a arestului la domiciliu din data de 01.11.2023 până la data de 08.12.2023 şi a arestului din data de 08.12.2023 până în data de 06.01.2024, inclusiv, executat în baza mandatului de arestare nr. x/PI/ME/08.12.2023, precum şi perioada executată de la 08.02.2024 la zi.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1098 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2024.