Şedinţa publică din data de 22 februarie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 09.02.2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., în temeiul art. 2502 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile/imobile aparţinând acestuia prin ordonanţa nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2015, astfel cum măsura a fost menţinută prin încheierea din data de 13.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare, şi ulterior prin sentinţa penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, nedefinitivă, după cum urmează:
- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare negru, an fabricaţie 2012, înmatriculat la data de 21.03.2017 sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 21.000 euro;
- un vehicul marca x cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricaţie 1998, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 29.452 RON;
- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricaţie 2004, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 5000 euro;
- remorca de transport ambarcaţiuni marca x, seria de şasiu x, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 500 euro;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 1915 mp teren neproductiv (dobândit prin act notarial nr. x/19.09.2011, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie, cota 1/1), în valoare de 4200 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 2400 mp teren arabil, la locul numit "Cot Popi" bun proprietate comună, dobândit prin convenţie - contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/26.01.2012, cota 1/1, în valoare de 2400 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 2400 mp teren arabil, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie - contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/19.03.2012, cota 1/1, în valoare de 10500 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 2000 mp teren curţi construcţii, număr cadastral x, compus din parcela x de 1000 mp şi parcela nr. 2 de 1000 mp, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/04.08.2009, cota 1/1, în valoare de 3150 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 4200 mp teren arabil situat în extravilan, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/24.02.2009, cota 1/1, în valoare de 5500 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, respectiv nr. cadastral x, în suprafaţă de 10400 mp (din care 400 mp teren curţi clădiri şi 10000 mp teren arabil, cu o valoare de impozitare de 102.635 RON, cu următoarele construcţii: x, clădire 1 nivel, suprafaţa construită la sol: 118 mp; x, construcţii anexă, construită la sol: 47 mp, cu destinaţia bucătărie; x, construcţii anexă, suprafaţa construită la sol: 75 mp; x, construcţii anexă, suprafaţa construită la sol: 91 mp, cu destinaţia şură; x, construcţii anexă, suprafaţa construită la sol: 26 mp, cu destinaţia magazie.
A fost menţinută măsura asigurătorie dispusă prin ordonanţa nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2015, astfel cum măsura a fost menţinută prin încheierea din data de 13.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare şi ulterior prin sentinţa penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, nedefinitivă, asupra bunurilor mobile/imobile aparţinând inculpatului A., enumerate anterior, până la concurenţa sumei de 1.200.511,55 RON.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în esenţă că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 12.02.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava în data de 22.02.2019, sub nr. x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii a inculpatului A., pentru săvârşirea în condiţiile art. 38 alin. (1) din C. pen., a infracţiunilor de:
- complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., constând în aceea că, în perioada 2010-2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în vederea obţinerii în mod ilegal de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei de către numita B., sora sa, în calitate de reprezentant al Asociaţiei utilizatorilor de păşune "Runcul Văii Moldovei", a îndeplinit acte materiale şi morale de ajutorare, în vederea depunerii de către acesta la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Suceava de documente false şi inexacte şi obţinerii ilegale de subvenţii pe suprafaţă pentru terenurile cu destinaţia de păşune situate pe raza comunei Valea Moldovei, jud. Suceava, după cum urmează:
- în cursul anului 2010, a iniţiat şi susţinut contrar prevederilor Legii 215/23.04.2001 privind Legea administraţiei publice locale un proiect de hotărâre de Consiliu Local privind darea în folosinţă gratuită a păşunii comunale Valea Moldovei în suprafaţă de 250,55 ha (HCL 14/17.05.2010) şi a asigurat predarea acestor terenuri către Asociaţie fără efectuarea unei proceduri transparente de licitaţie şi în stare de conflict de interese, semnând în calitate de primar Contractul de administrare nr. x/26.05.2010 (document inexact depus în campaniile 2010-2011), înlesnind, cu intenţie calificată prin scop, obţinerea pentru campaniile 2010-2011 de către C., prin reprezentantul său legal, B., a sumelor de bani cu titlu de subvenţie pe păşune.
- la data de 19.05.2011 a întocmit sub nr. x expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea arendării suprafeţei de teren de 250,55 ha teren păşune comunală, a susţinut acest proiect, (HCL 22/31.05.2011) a eludat dispoziţiile legale şi fără efectuarea unei proceduri transparente de licitaţie şi în stare de conflict de interese, a încheiat Contractul de arendare nr. x/20.06.2011, Actul adiţional nr. x/02.08.2011 şi Actul adiţional cu nr. x/08.05.2013 privind majorarea suprafeţei la 254,35 ha şi ulterior la 279,39 ha (documente inexacte depuse în campaniile 2011-2013).
Astfel, a înlesnit, cu intenţie calificată prin scop, obţinerea pentru campaniile 2010-2013 de către C., prin reprezentantul său legal, B., a sumelor de bani cu titlu de subvenţie pe păşune, în suma totală de 1.200.511,55 RON reprezentând plata directă în cadrul Schemei de Plată Unice pe Suprafaţă ("subvenţie/sprijin" SAPS) aferentă campaniilor 2010-2013 din Fondul European de Garantare în Agricultură (FEGA), FEADR şi BN1, sumă încasată efectiv de solicitant şi care constituie paguba materială rezultată.
- folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., constând în aceea că, la data de 19.03.2014, în calitate de primar al comunei Valea Moldovei, a încheiat cu numita B., (sora sa, rudă de gr. II) în calitate de preşedinte al Asociaţiei utilizatorilor de păşune Runcul Văii Moldovei, contractul de închiriere nr. x/19.03.2014, obţinându-se în mod direct un folos pentru numita B., constând în acordarea, preferenţială, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a folosinţei terenurilor cu destinaţia de păşune şi posibilitatea ca acesta să obţină subvenţii din fonduri europene.
În continuare, instanţa a prezentat un scurt istoric al măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, reţinând că, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, în temeiul art. 249 alin. (1), (2), (4), (5), art. 163 rap. la art. 252 din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 10 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus indisponibilizarea şi instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri mobile/imobile aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.200.511,55 RON, după cum urmează:
- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare negru, an fabricaţie 2012, înmatriculat la data de 21.03.2017 sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 21.000 euro;
- un vehicul marca x cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricaţie 1998, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 29.452 RON;
- un vehicul marca x, tipul x, cu nr. de identificare x, serie motor x, culoare albastru, an fabricaţie 2004, înmatriculat sub nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 5000 euro;
- remorca de transport ambarcaţiuni marca x, seria de şasiu x, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare x, în valoare aproximativă de 500 euro;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 1915 mp teren neproductiv (dobândit prin act notarial nr. x/19.09.2011, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie, cota 1/1), în valoare de 4200 RON, potrivit contractului de vânzare-cumpărare;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 2400 mp teren arabil, la locul numit "Cot Popi" bun proprietate comună, dobândit prin convenţie-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/26.01.2012, cota 1/1, în valoare de 2400 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 2400 mp teren arabil, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/19.03.2012, cota 1/1, în valoare de 10500 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 2000 mp teren curţi construcţii, număr cadastral x, compus din parcela x de 1000 mp şi parcela nr. 2 de 1000 mp, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/04.08.2009, cota 1/1, în valoare de 3150 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 4200 mp teren arabil situat în extravilan, bun proprietate comună, dobândit prin convenţie-contract de vânzare-cumpărare cu nr. x/24.02.2009, cota 1/1, în valoare de 5500 RON;
- imobil înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, respectiv nr. cadastral x, în suprafaţă de 10400 mp (din care 400 mp teren curţi clădiri şi 10000 mp teren arabil, cu o valoare de impozitare de 102.635 RON, cu următoarele construcţii: x, clădire 1 nivel, suprafaţa construită la sol: 118 mp; x, construcţii anexă, construită la sol: 47 mp, cu destinaţia bucătărie; x, construcţii anexă, suprafaţa construită la sol: 75 mp; x, construcţii anexă, suprafaţa construită la sol: 91 mp, cu destinaţia şură; x, construcţii anexă, suprafaţa construită la sol: 26 mp, cu destinaţia magazie.
Bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia inculpatului A..
Ulterior, legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii instituite în cauză prin ordonanţa nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor B. şi A., a fost verificată şi menţinută succesiv prin încheierea din data de 13.04.2021 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, definitivă prin necontestare, şi încheierea din data de 13.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin necontestare.
Totodată, prin sentinţa penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, nedefinitivă, s-au dispus, printre altele, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) cu referire la art. 249 alin. (1), (2), (4), (5), art. 163 rap. la art. 252 din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului dispus prin ordonanţa nr. 78/P/2015 din data de 18.05.2018 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava asupra bunurilor antemenţionate, aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.200.511,55 RON.
Analizând legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii astfel cum au fost mai sus expuse, curtea a reţinut că legalitatea actului procesual al luării măsurii asigurătorii în conformitate cu exigenţele art. 249 alin. (1) coroborat cu art. 249 alin. (6) din C. proc. pen., curtea a constatat, sub un prim aspect - ca regulă generală desprinsă din modul de redactare a textului legal evocat - că luarea măsurilor asigurătorii în procesul penal este, în principiu, facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.
Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii de la această regulă, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, respectiv cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen., care statuează asupra caracterului obligatoriu al dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi cea regăsită în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracţiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează şi art. 20 din Legea nr. 78/2000.
Prin urmare, s-a apreciat că legalitatea măsurilor asigurătorii în cauzele de natura celor de faţă nu este condiţionată de prezentarea explicită a împrejurărilor ce ar fundamenta un atare risc, fiind suficient, din perspectiva exigenţelor de "motivare a măsurilor", ca organul judiciar să indice, cu suficientă precizie, faptele de comiterea cărora sunt acuzaţi inculpaţii, încadrarea juridică a acestora şi valoarea probabilă a sumelor echivalente, inter alia, valorii bunurilor ce sunt supuse măsurii asigurătorii.
Totodată, instanţa a reţinut şi considerentele Deciziei nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi exigenţele art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, apreciind că, în cazul infracţiunilor grave, necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii într-o fază incipientă a cercetărilor, chiar înainte de evaluarea prejudiciului sau a produsului faptei, este justificată de împiedicarea inculpatului să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracţiunii, însă, ulterior, pe măsură ce ancheta avansează, măsurile asigurătorii pot fi restrânse sau chiar ridicate, în funcţie de prejudiciul rezultat din mijloacele de probă administrate, de soluţiile dispuse de organele judiciare, ţinând cont de principiile necesităţii şi proporţionalităţii.
Analizând, din această perspectivă, caracterul proporţional al măsurii, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, în ceea ce priveşte latura civilă, prin adresa din 09.05.2018, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a comunicat că formulează cerere de constituire parte civilă în dosarul nr. x/2015 împotriva inculpaţilor B., A., C. şi a solicitat ca aceştia să fie obligaţi să plătească, în solidar, către APIA, suma totală de 1.200.511,55 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului principal.
A mai reţinut că, prin sentinţa penală apelată, Tribunalul Suceava, în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 586 din 13.09.2016, publicată în Monitorul Oficial la data de 13.12.2016, a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură i au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., A. şi C., la plata sumei totale de 1.200.511,55 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data efectuării plăţii integrale a debitului principal.
Inculpatul A. a solicitat ridicarea măsurii asiguratorii instituite asupra construcţiei şi a terenului aferent acesteia, făcând trimitere în susţinerea cererii la un raport de expertiză tehnică extrajudiciară depus la termenul din 03.11.2023, din cuprinsul căreia rezultă că valoarea celorlalte 5 terenuri este 1.215.270 RON şi ar acoperi pretenţiile civile în eventualitatea admiterii acţiunii civile.
Instanţa a mai reţinut că valoarea pretenţiilor civile este de 1.200.511 RON sumă aproape egală cu cea stabilită în cuprinsul expertizei tehnice extrajudiciare, dar s-a avut în vedere şi faptul că prezumtivul prejudiciu produs părţii civile este cuprins, atât din această sumă, cât şi din accesoriile aferente calculate de la data presupusei fapte şi până la achitarea acestuia.
Or, în condiţiile în care perioada prezumtivei fapte delictuale este 2010-2014, numai prin raportare la momentul actual, curtea a apreciat că instituirea unui sechestru numai asupra construcţiei şi terenului aferent nu ar acoperi în totalitate pretenţiile civile.
Având în vedere cuantumul prejudiciului pretins de acuzare, respectiv, reţinut de către instanţa de fond, curtea a constatat caracterul proporţional al măsurilor asigurătorii, raportat la bunurile supuse sechestrului asigurător prin raportare la inculpaţii B. şi A..
A mai avut în vedere şi împrejurarea că, de la data luării măsurii s-a scurs o perioadă îndelungată de timp, însă a apreciat că, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit, aspect care nu este de natură să pună în discuţie, în orice condiţii, principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport, cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.
Curtea a considerat că măsura asiguratorie instituită în cauză este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei, apreciată ca atare prin particularităţile specifice, şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produce asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport, cu pretinsele prejudicii produse părţii civile, dată fiind valoarea bunurilor vizate, astfel că nu se poate vorbi despre o încălcare a art. 1 Protocolul 1 adiacent la Convenţia Europeană.
Pe cale de consecinţă, constatându-se faptul că ingerinţa produsă prin instituirea sechestrului asigurător în prezenta cauză este prevăzută de lege, este necesară în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor şi proporţională cu scopul urmărit, curtea a apreciat că se impune menţinerea sechestrului asigurător.
Împotriva încheierii din data de 09.02.2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a formulat contestaţie inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 19 februarie 2024 sub nr. x/2019/a5 fiind repartizată aleatoriu completului C10 cu termen la data de 22 februarie 2024.
Prin contestaţia formulată, inculpatul A. a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii contestate cu consecinţa ridicării măsurii asiguratorii instituite asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 10400 mp (din care 400 mp teren- curţi şi clădiri şi 10000 mp teren arabil, cu următoarele construcţii: x, clădire 1 nivel, suprafaţă construită la sol de 118 mp; x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol de 47 mp, cu destinaţia bucătărie; x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol de 75 mp; x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol: 91 mp cu destinaţia Şură: x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol: 26 mp cu destinaţia magazie).
În argumentarea contestaţiei a susţinut că a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză de evaluare, din care reiese că, valoarea totală a celorlalte bunuri imobile pentru care s-a menţinut măsura sechestrului asigurator, este de 1.215.270 RON, valoare ce depăşeşte suma de 1.200.511,55 RON pentru garantarea căreia s-a instituit sechestrul.
A mai susţinut că imobilele casă şi anexe, precum şi terenul aferent acestora provin ca moştenire de la părinţi şi nu din vreo activitate infracţională.
Verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, dar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii, Înalta Curte apreciază contestaţia formulată ca fiind nefondată, din următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanţă ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).
Mai mult decât atât, se reţine că, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "Sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."
În continuare, Înalta Curte, arată că, potrivit art. 2502 din C. proc. pen. "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."
În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."
Nu în ultimul rând, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora."
În raport cu normele legale anterior menţionate, se constată că acesta reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., instanţa supremă constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.
Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O situaţie în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este prevăzută în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 stabilesc obligativitatea dispunerii acestei categorii de măsuri procesuale în cazul în care s-a săvârşit una dintre infracţiunile expres şi limitativ prevăzute de legea specială.
Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport, cu particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze, atât la dispoziţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţiei (Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), cât şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.
Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.
Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că acestea îşi găsesc aplicabilitate în prezentul dosar, întrucât inculpatul A. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 78/2000.
În condiţiile în care dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 au caracter special şi derogă în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., se constată că, în materia faptelor de corupţie sau asimilate acestora, organele judiciare nu pot aprecia asupra condiţiei referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, ci aceasta decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracţiunilor de corupţie.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 548/2019, Curtea Constituţională a stabilit că:
"Reglementarea acestor excepţii a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate."
În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.
În aceste sens, prin Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.
Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."
În plus, se reţine că analiza existenţei justului echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi cerinţa de a proteja drepturile fundamentale ale persoanei, se realizează şi din perspectiva criteriilor stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietăţii şi a dreptului la un proces echitabil, prin raportare la durata procedurii, complexitatea ridicată a cauzei, la conduita acuzaţilor şi a autorităţilor judiciare, dar şi a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării, precum şi a intervalului de timp în care acestea s-au aflat sub puterea sechestrului.
Aşadar, în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, instanţa trebuie să examineze dacă întinderea măsurii (atât cu privire la valoarea sechestrată, cât şi cu privire la durata acesteia) este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinarea sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii ori a reparării pagubei produse prin infracţiune).
Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. şi infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, prev. de art. 301 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.
Având în vedere caracterul special şi derogator al dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, instanţa de control judiciar apeciază că, în materia faptelor de corupţie sau asimilate acestora, analiza condiţiei referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracţiunilor de corupţie, în acest sens fiind şi considerentele Deciziei nr. 548/2019 a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, instanţa trebuie să examineze dacă întinderea măsurii este corespunzătoare şi dacă perioada de timp pentru care a fost instituită este una rezonabilă.
Referitor la contestatorul A., se constată că prin ordonanţa din data de 18 mai 2018 dată în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus indisponibilizarea şi instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile enumerate în cuprinsul ordonanţei, bunuri ce aparţin inculpatului A., până la concurenţa sumei de 1.200.511,55 RON.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 22 din data de 03.02.2023, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019 s-a dispus, printre altele, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) cu referire la art. 249 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 163 rap. la art. 252 din C. proc. pen. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă prin ordonanţa antemenţionată. Totodată, s-a constatat că toate bunurile sechestrate au fost lăsate în custodia inculpatului A..
Prin urmare, având în vedere bunurile supuse măsurilor asiguratorii, precum şi valoarea prejudiciului presupus produs prin activitatea infracţională a inculpatului, Înalta Curte apreciază că exigenţele referitoare la proporţionalitatea măsurilor asigurătorii sunt respectate, astfel încât nu se poate discuta despre o sarcină excesivă faţă de inculpatul A. sau despre o încălcare a dispoziţiilor de nivel convenţional, constituţional şi legal care protejează dreptul de proprietate şi care să justifice soluţia modificării obiectului măsurii asigurătorii dispuse în cauză, respectiv ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Valea Moldovei, în suprafaţă de 10400 mp (din care 400 mp teren- curţi şi clădiri şi 10000 mp teren arabil, cu următoarele construcţii: x, clădire 1 nivel, suprafaţă construită la sol de 118 mp; x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol de 47 mp, cu destinaţia bucătărie; x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol de 75 mp; x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol: 91 mp cu destinaţia Şură: x, construcţii anexă, suprafaţă construită la sol: 26 mp cu destinaţia magazie), având valoare de impunere de 102 635 RON şi menţinerea măsurii asiguratorii asupra celorlalte bunuri mobile şi imobile ce aparţin inculpatului.
În cauză, similar celor reţinute de Curtea de Apel Suceava în cuprinsul încheierii contestate se constată că măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., astfel cum a fost instituită în cursul urmăririi penale şi menţinută în cursul judecăţii, este în continuare necesară, pentru a garanta repararea pagubei produse prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia şi plata cheltuielilor judiciare, nefiind oportună modificarea obiectului acesteia, în sensul dorit de inculpat.
Mai mult, instanţa de control nu poate reţine susţinerile contestatorului A., în sensul că valoarea celorlalte imobile asupra cărora este instituită măsura asiguratorie este suficientă pentru a acoperi cuantumul despăgubirilor civile, deoarece este o disproporţie vădită între valoarea stabilită în cursul urmăririi penale şi reţinută prin ordonanţa nr. 78/P/2015 din data de 18 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Suceava şi valoarea stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară imobililară.
Astfel, valoarea totală a bunurilor imobile- terenuri şi construcţii asupra cărora a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului judiciar este de 128.250 RON, aşa cum a fost reţinută în ordonanţa procurorului, pentru ca prin raportul de expertiză depus la dosar, terenurile care, parte sunt neproductive, parte terenuri arabile ce nu sunt cultivate, să fie evaluate la un total de 1.215.270 RON.
Or, disproporţia vădită dintre aceste evaluări determină un dubiu cu privire la caracterul verosimil al evaluării depuse la Curtea de Apel Suceava.
Totodată, Înalta Curte apreciază că valoarea actuală de piaţă a imobilelor nu este una absolută, ci este estimată, fiind supusă unei permanente modificări, în condiţiile în care valoarea imobilelor este fluctuantă, existând astfel probabilitatea de a fi distinctă de cea care va fi stabilită la momentul soluţionării definitive a fondului acuzaţiilor.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că măsurile asiguratorii au fost instituite în 2018, iar de la acel moment bunurile se află în custodia contestatorului, care s-a folosit de ele, astfel că este posibil ca valoarea, cel puţin a bunurilor mobile să scadă, în funcţie de uzură, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, în apel.
Faţă de cele învederate, Înalta Curte constată că se impune menţinerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, în limitele decelate de instanţa de fond, în interesul bunei înfăptuiri a justiţiei, având în vedere că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii şi nu au fost indicate aspecte noi, esenţiale, care să justifice o altă soluţie.
Prin urmare, în raport cu argumentaţia ce precede Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09.02.2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 85 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09.02.2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 85 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2024.