Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2024
Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 148/F din data de 04 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare, formulată de condamnatul A. împotriva executării sentinţei penale nr. 127/F din data de 09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 549 din data de 17.09.2020 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 12.06.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost înregistrată, sub numărul x/2023, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva executării sentinţei penale nr. 127/F din data de 09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 549 din data de 17.09.2020 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
În motivarea contestaţiei, condamnatul A. a arătat, în esenţă, că s-a realizat, în mod greşit contopirea, că instanţa a stabilit o altă pedeapsă rezultantă ce ar constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii prin raportare la prima hotărâre definitivă de condamnare a petentului în România (dosar penal nr. x/2007 al Tribunalului Iaşi, soluţionat definitiv la data de 12.06.2014), încălcând autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor penale de condamnare anterioare (inclusiv pe cea din prima contopire de pedepse), în sensul modificării componenţei structurii primului termen al recidivei postcondamnatorii şi cuantumului pedepsei ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii, fără observarea datei când fiecare condamnare devine definitivă sau a întinderii pedepsei, precum şi a legii mai favorabile aplicabile concursului de infracţiuni ce intră în componenţa fiecărui termen al recidivei postcondamnatorii, prin pierderea din vedere a condamnării din Polonia, recunoscută în România, pe cale incidentală, în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iaşi (soluţionat definitiv prin decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi), cu ignorarea datelor când infracţiunile au fost săvârşite, forma de pluralitate în care au fost săvârşite precum şi a autorităţii de lucru judecat consfinţite prin deciziile nr. 359/A/23.09.2016 şi nr. 253/08.03.2017 pronunţate de către Înalta Curte în dosarele penale nr. x/2015 şi nr. y/2016, ceea ce a avut drept consecinţă stabilirea unei pedepse nelegale de 16 ani 6 luni şi 23 de zile ca fiind rezultanta recidivei postcondamnatorii pe care o are de executat.
Persoana condamnată a solicitat să se constate că pluralităţii de infracţiuni săvârşite în perioada 31.10.2001 - 27.04.2015 nu i se pot, în mod legal, aplica dispoziţiile actualului C. pen. pentru calcularea fiecăreia dintre pedepsele rezultante ce constituie primul termen şi al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în condiţiile în care sub imperiul actualului C. pen. au fost săvârşite doar infracţiunile din data de 09.06.2014 (dosar penal nr. x/2015 al Judecătoriei Urziceni) şi din data de 27.04.2015 (dosar penal nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi), faţă de care, prin două decizii diferite (respectiv nr. 359/A/23.09.2016 pronunţată în dosarul penal nr. x/2015 şi nr. 253/08.03.2017 pronunţată în dosarul penal nr. x/2016), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, cu autoritate de lucru judecat, că sunt concurente şi că intră împreună în calculul pedepsei rezultante al celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii (concurs calculat potrivit actualului C. pen.), precizând că toate pedepsele stabilite prin hotărâri definitive pronunţate ulterior datei de 27.04.2015 - când s-a născut al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, indiferent de data când infracţiunile au fost efectiv săvârşite, intră în componenţa celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii şi se impune a fi calculată pedeapsa rezultantă (corespunzătoare acestui al doilea termen al recidivei) în conformitate cu dispoziţiile actualului C. pen., că decizia nr. 11/28 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în soluţionarea recursului în interesul legii trebuie aplicată şi în situaţia în care se analizează infracţiuni şi pedepse aferente aplicate prin hotărâri definitive pronunţate de către state diferite pentru aceeaşi infracţiune continuată.
Analizând cele invocate de contestator, prima instanţă a reţinut că aspectele susţinute vizează soluţionarea pe fond a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, soluţionat definitiv prin decizia penală nr. 549 din data de 17.09.2020 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală având ca obiect cererea de contopire a pedepselor şi reprezintă critici cu privire la operaţiunea de contopire, aspecte ce nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
În acest context, s-a apreciat că nu exista posibilitatea legală pentru a se proceda la o nouă analiză pe calea contestaţiei la executare a incidenţei prevederilor legale ce reglementează concursul de infracţiuni si recidiva.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în termenul legal prevăzut de lege persoana condamnată A..
Contestatorul-persoană condamnată nu a motivat în scris contestaţia formulată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08.12.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 10.01.2024.
Prin concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor, contestatorul, prin avocat, a solicitat admiterea contestaţiei întrucât partea şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., şi nu pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din acelaşi cod, astfel cum a consemnat instanţa de fond în motivarea sentinţei.
III. Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se invocă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce ar putea fi constatată prin punerea în executare a hotărârii penale.
Prin urmare, contestaţia la executare prin care se tinde la soluţionarea unor chestiuni care ţin de fondul cauzei apare ca fiind inadmisibilă.
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
(…) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei:
Acest caz de contestaţie la executare cuprinde situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), caz în care formele de executare trebuie anulate, fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
În ceea ce priveşte particularităţile prezentei cauze, Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 iulie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A..
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentinţa penală din 24.09.2019 a aceleiaşi instanţe, recunoscută parţial prin sentinţa penală nr. 247/F din 20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin neapelare, este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Braşov definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov dar şi cu faptele pentru care a fost condamnat prin următoarele sentinţe penale:
- sentinţa penală 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- sentinţa penală 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală 750 din 25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi;
- sentinţa penală 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală 1419 din 12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti;
- sentinţa penală 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală 519 din 04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi;
- sentinţa penală 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A din 21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti;
A fost descontopită descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani, 2 luni şi 15 zile stabilită prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, în pedepsele componente, respectiv:
- pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 5 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate pentru faptele deduse judecăţii;
- pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- pedepsele de 1 an închisoare şi 7 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi;
- pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală 1419 din 12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti;
- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002
- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A din 21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti;
- 7 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare spor de pedeapsă (1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate);
- pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni aplicate prin sentinţa penală 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- restul de 9 ani, 8 luni şi 15 zile, rămas neexecutat.
S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi definitivă, prin decizia penală 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de celelalte fapte aflate în concurs şi a căror rezultantă constituie prim termen al recidivei, fiind înlăturat sporul de 7 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-a contopit:
- pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentinţa penală din data de 24.09.2019 a aceleiaşi instanţe, recunoscută parţial prin sentinţa penală nr. 247 din 20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti definitivă prin neapelare cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 5 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Braşov definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, dar şi cu:
- pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- pedepsele de 1 an închisoare şi 7 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi;
- pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti;
- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Cur?ii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002
- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 ani închisoare la care se adaugă sporul fix, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 1/3 din 27 de ani şi 1 lună, (adică 9 ani şi 10 zile), pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpatul A. fiind astfel de 15 ani şi 10 zile închisoare.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 127 din 11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală s-a reţinut că inculpatul beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii pentru perioada executată între 27-28.11.2012, 23.01.2013 la 04.09.2013 şi de la 12.05.2014 la 27.04.2015.
S-a constatat că până la data de 27.04.2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi), inculpatul a executat un număr de 955 de zile (2 ani, 7 luni şi 25 de zile) şi 112 zile compensatorii.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen.,s-au contopit pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, care a fost adăugată la restul de 12 ani şi 23 zile, rămas neexecutat din pedeapsa închisorii 15 ani şi 10 zile închisoare după scăderea perioadei de 2 ani, 11 luni şi 17 de zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 16 ani, 6 luni şi 23 zile închisoare.
S-a scăzut din durata pedepsei de 16 ani, 6 luni şi 23 zile, perioada reţinerii, arestării preventive şi executată, respectiv perioada de la data de 27.04.2015 la zi.
S-a dedus din pedeapsa principală şi perioadele de reţinere şi arestare preventivă din România în vederea predării în baza unor mandate europene de arestare, şi anume: 29.01.2007 - 27.02.2007, 07.12.2010 şi 18.06.2014 - 17.07.2017.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a stabilit ca alături de pedeapsa rezultantă principală a închisorii de 16 ani, 6 luni şi 23 zile, condamnatul A. să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aplicată prin sentinţa penală 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunea, respectiv cu B. şi C. ori de a se apropia de acestea, pedeapsă care se va executa de către inculpatul A., conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale rezultante, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (5) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa accesorie cea mai grea, aplicată prin sentinţa penală 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunea, respectiv cu B. şi C. ori de a se apropia de acestea, urmând a fi executată în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală rezultantă finală a fost executată sau considerată ca executată zi.
S-au menţinut dispoziţiile privind măsura de siguranţă a confiscării speciale dispuse prin sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1489 din 07.03.2019 emis pe numele condamnatului în baza deciziei penale nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov şi s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.
Sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020.
Procedând la o nouă reexaminare a cererii formulate în raport de aceste consideraţiuni teoretice şi faptice, Înalta Curte constată că, în realitate, persoana condamnată nu formulează o veritabilă contestaţie la executare, ci îşi exprimă nemulţumirea cu privire soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020. Practic, contestatorul este nemulţumit de modalitatea de realizare a contopirii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa penală anterior evocată.
Din lecturarea cererii condamnatului, se constată că acesta invocă, în esenţă, greşita contopire a pedepselor, stabilirea unei alte pedepse ce constituie primul termen al recidivei, cuantumul pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, aprecierea eronată a datei când pedepsele deveneau definitive, legea penală mai favorabilă, greşita apreciere a formei de pluralitate sau încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Or, aceste aspecte au fost avute în vedere la soluţionarea cererii de contopire formulată de persoana condamnată, în temeiul art. 585 C. proc. pen., statuându-se asupra acestora cu autoritate de lucru judecat. Din acest punct de vedere, nu este admisibilă o nouă analiză a acestora, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 127/2020 a Curţii de Apel Bucureşti, iar, pe de altă parte, s-ar aduce atingere securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată.
În realitate, cererea condamnatului constituie efectiv o cale de atac deghizată împotriva sentinţei penale nr. 127/F din 09.07.2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020, hotărâre care nu este susceptibilă de reformare în sensul celor solicitate de apărare, aspectele invocate neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.
În acord cu prima instanţă, dacă s-ar da curs solicitării contestatorului şi dacă s-ar proceda la reevaluarea aspectelor stabilite cu titlu definitiv prin sentinţa anterior menţionată, s-ar produce o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, situaţie ce apare ca inacceptabilă în ordinea de drept. În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Referitor la critica conform căreia partea şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., şi nu pe dispoziţiile art. 598 lit. d) din acelaşi cod, astfel cum a consemnat instanţa de fond în motivarea sentinţei, Înalta Curte o apreciază nefondată. Din lecturarea cererii inculpatului, se constată că aceasta a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum susţine apărătorul contestatorului.
Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 599 raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 148/F din data de 04 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 148/F din data de 04 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2024.