Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024
Deliberând, asupra apelurilor penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 22 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a hotărât:
"I. Ia act că prin încheierea de la 17.11.2020, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor:
- fiecăruia dintre inculpaţii A. şi B. din infracţiunea în formă continuată (8 acte materiale) de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în câte o infracţiune în formă simplă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
- în cazul inculpaţilor C. şi D. din complicitate la două infracţiuni continuate prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi o infracţiune continuată (6 acte materiale) de "fals intelectual" prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în complicitate la o singură infracţiune continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi o infracţiune continuată de "fals intelectual" (6 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
- în cazul inculpaţilor E. şi F. din complicitate la infracţiunea continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi "fals intelectual" în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. în complicitate la infracţiunea simplă prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de "fals intelectual" în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
Ia act că prin încheierea de la 11 noiembrie 2021, cu privire la inculpaţii D. şi C., s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din complicitate la o infracţiune continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi o infracţiune continuată de "fals intelectual" (6 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în complicitate la infracţiunea continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi o infracţiune continuată de "fals intelectual" (6 acte materiale) prevăzută de art. 289 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
II. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achită pe inculpatul A., pentru infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., achită pe inculpaţii D. şi C., pentru complicitate la infracţiunea continuată (2 acte materiale) de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, şi infracţiunea continuată de "fals intelectual prevăzută de art. 289 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achită pe inculpaţii E. şi F., pentru complicitate la infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de "fals intelectual" în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
III. În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., condamnă pe inculpata B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei".
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 97 C. pen., anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 83/4.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, definitivă la 5.02.2018.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani 2 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare pe care le repune în individualitate.
Conform art. 40 alin. (1), art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare definitiv aplicate inculpatei pentru infracţiuni judecate separat, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare (1/3 din suma celorlalte pedepse).
Conform art. 45 alin. (2) şi (3) din C. pen., contopeşte pedepsele complementare şi accesorii aplicate în cauză, cu pedepsele complementare şi accesorii aplicate prin sentinţa penală nr. 83/4.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe durata de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) pe durata de 1 an şi pedepsele accesorii constând în interzicerea aceloraşi drepturi pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) şi (2) din C. pen., suspendă executarea pedepsei rezultante sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform art. 97 alin. (2) din C. pen., de la data de 05.02.2018, data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 83/4.04.2017 a Curţii de Apel Craiova.
Conform art. 45 alin. (4) din C. pen., deduce din durata pedepsei complementare rezultante, pedeapsa complementară executată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) pe durata de 1 an.
Conform art. 92 alin. (3) raportat la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata este obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere impune condamnatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) din C. pen., impune inculpatei obligaţia de a presta, pe durata termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei oraşului Strehaia sau Consiliului local al oraşului Strehaia, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Conform art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei şi dispunerea executării pedepsei ca urmare a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse prin hotărâre, ori ca urmare a săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
Obligă inculpata B. la plata către partea civilă a sumei de 43.233 RON (reprezentând echivalentul a 10.000 Euro) din care 41.071,35 RON contribuţia din fonduri europene şi 21161,65 RON contribuţia de la bugetul de stat, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate de la data efectuării plăţii până la data achitării integrale a debitului principal, calculate conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., desfiinţează carnetul stupinei conţinând 220 de fişe individuale ale familiilor de albine, întocmit de PFA B..
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., dispune ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanţa de la 05.12.2017 şi a sechestrului instituit prin ordonanţa de la 11.12.2017 asupra bunurilor inculpaţilor C., D., F. şi E..
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., obligă inculpata B. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 RON.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu inculpaţilor, în sumă de 1.253 RON (faza judecăţii) şi respectiv 554 RON (cameră preliminară), se vor achita din fondurile Ministerului Justiţiei, rămânând în sarcina statului."
Pentru pronunţarea hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, următoarele:
Sub aspectul laturii penale:
Obţinerea fondurilor nerambursabile de către PFA A. în cadrul măsurii 112.
În concret, acuzaţia adusă inculpatului A. vizează obţinerea fondurilor nerambursabile în sumă de 25.000 Euro, prin măsura 112 - instalarea tinerilor fermieri, fără îndeplinirea condiţiilor necesare, în concret în absenţa numărului total de 170 de familii de albine (necesare pentru acordarea primei tranşe) şi ulterior, a celor 220 de astfel de familii (necesare pentru acordarea celei de-a doua tranşe), în opinia acuzării, insuficienţa numărului de stupi fiind acoperită prin folosirea de documente cu caracter fals, inexact sau incomplet, dar şi prin ajutorul dat de funcţionării din cadrul AFIR care ar fi atestat, cu ocazia verificării documentaţiei şi a vizitei în teren, împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la amplasamentul stupinei şi existenţa numărului necesar de stupi.
Potrivit ghidului solicitantului, versiunea 04 din mai 2011, puteau beneficia de fonduri nerambursabile persoanele fizice (urmând ca acestea să se autorizeze ca PFA sau întreprindere individuală) cu condiţia ca acesta să aparţină categoriei beneficiarilor eligibili, respectiv: să aibă în exploatare o exploataţie cu dimensiune economică între 6 şi 40 UDE, să aibă vârsta sub 40 de ani, să se instaleze pentru prima dată ca şef (conducător) al exploataţiei agricole, să fie membru al unei familii de fermieri şi să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei), cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.
De asemenea, solicitantul trebuia să depună cererea de finanţare în mai puţin de 12 luni de la data instalării într-o exploataţie de minim 6 UDE, să nu mai fi obţinut sprijin financiar prin aceeaşi măsură pentru această exploataţie agricolă, să aibă ca şi obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole şi/sau activitatea zootehnică, să-şi însuşească în totalitate angajamentele luate în declaraţia pe propria răspundere, să prezinte un plan de afaceri prin care să demonstreze îmbunătăţirea performanţei generale a exploataţiei agricole şi creşterea dimensiunii fermei cu minim 4 UDE, să dovedească o pregătire profesională şi să se angajeze să dobândească calificări profesionale în domeniu.
Examinând înscrisurile aflate în vol. IX, dosar de urmărire penală, Curtea a reţinut că la 29.07.2011 a fost înregistrată la CRFIR 4 Sud Vest Oltenia cererea de finanţare nr. x formulată de inculpatul A. însoţită de documentaţia aferentă, prin care inculpatul solicita acordarea de fonduri nerambursabile în sumă de 25.000 Euro prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A., comuna Greci, judeţul Mehedinţi".
Conform planului de afaceri depus în susţinerea cererii, inculpatul a lucrat în apicultură împreună cu părinţii săi încă din anul 2008 la stupina acestora, mai mult de 50% din timpul ei de lucru, iar în anul 2011 s-a hotărât să-şi înfiinţeze o exploataţie apicolă formată din 170 familii de albine. A mai arătat că în anul 2011 are o stupină de 170 familii de albine amplasată pe o suprafaţă de 0,50 ha teren agricol situat în comuna Greci - sat Greci, jud. Mehedinţi, deţinut în baza unui contract de arendă nr. x/06.07.2011 şi inventarul apicol necesar.
După depunerea documentaţiei şi a efectuării verificărilor în teren de inculpaţii D. (expert 1) şi C. (expert 2), cererea de finanţare formulată de A. a fost declarată eligibilă, fiind încheiat contractul de finanţare nr. x din 17.05.2012.
Inculpatul A. PFA a încasat prima tranşă aferentă Măsurii 112 - "Instalarea tinerilor fermieri", în sumă de 64.849 RON (echivalentul a 14.999,88 euro) din care 51.879,20 RON fonduri europene şi 12.969,80 RON fonduri naţionale, conform certificatului de plată nr. x/21.05.2012.
Conform contractului de finanţare nr. x din 17.05.2012, în implementarea Planului de afaceri susmenţionat, beneficiarul A. PFA trebuia să realizeze acţiunile şi investiţiile prevăzute în acel plan, şi în continuare să formuleze cererea de plată a tranşei II.
Prealabil evaluării celor 8 documente depuse de solicitantul A. despre care s-a reţinut în rechizitoriu că sunt false, incomplete ori inexacte, Curtea a avut în vedere următoarele consideraţii teoretice:
Noţiunea de fals la care se face trimitere în art. 181 alin. (1) are înţelesul atribuit falsului material şi falsului intelectual de textele art. 320 alin. (1) şi art. 321 alin. (1) C. pen. (cu corespondent în art. 288 alin. (1) şi art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969), însemnând fie contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a însera în document unele date sau împrejurări.
În doctrină s-a arătat că este inexact acel înscris care fără a fi falsificat, este întocmit incorect, astfel încât datelor pe care le conţine li se dă o interpretare intenţionat eronată.
În cazul documentelor incomplete s-a apreciat că acestea sunt înscrisurile care nu cuprind toate datele necesare pentru o corectă interpretare a realităţii la care se referă, date care dacă ar fi fost cuprinse în act ar fi produs alte efecte juridice decât cele pe care actul inform le prezintă.
Documentele false, inexacte sau incomplete reprezintă o alterarea a adevărului, cu prezentarea unor informaţii denaturate în scopul obţinerii de subvenţii, înfăţişându-se ca o variantă specială a infracţiunii de înşelăciune.
Este "fals" în sensul art. 181 din Legea nr. 78/2000, acel înscris al cărui conţinut real a fost modificat, prin alterare sau contrafacere, de către făptuitor sau de către o altă persoană. Alterarea conţinutului înscrisului se poate realiza fie prin înlocuirea datelor reale din cuprinsul/conţinutul acestuia cu altele neconforme adevărului, fie prin eliminarea unor date/informaţii care au ca efect schimbarea eficienţei juridice a înscrisului respectiv. În cazul contrafacerii înscrisului, de principiu, nu se cere preexistenţa unui înscris corect, conform adevărului, întrucât există o acţiune de plăsmuire sau ticluire a unui înscris. Referitor la declaraţiile false, autorul infracţiunii săvârşeşte o acţiune de declarare necorespunzătoare adevărului prin care încearcă obţinerea de fonduri europene, în toate cazurile falsul realizat trebuie să fie relevant pentru a se produce urmarea imediată prevăzută de textul de incriminare.
Este "inexact" înscrisul sau acea declaraţie care, fără a fi supuse unei acţiuni de modificare (alterare/contrafacere) a conţinutului, este întocmit incorect, astfel încât datelor pe care le conţine li se dă o interpretare intenţionat greşită, ce are ca rezultat schimbarea eficienţei juridice a înscrisului în ansamblu. În acest fel, înscrisul va avea aptitudinea de a fi folosit cu succes în obţinerea de fonduri comunitare. În substanţa sa, înscrisul poate conţine date iniţiale reale şi complete, dar care, printr-o înregistrare/interpretare incorectă va conduce la o denaturare a realităţii. În toate cazurile, starea de fapt este astfel ilustrată încât să permită sau să dea loc, prin raportare la cerinţele impuse de autoritatea contractantă, la o interpretare din partea acesteia de natură a permite accesarea fondurilor europene. Un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals.
Noţiunea de "incomplet" vizează înscrisul care nu conţine toate datele necesare interpretării corecte a realităţii la care se referă şi care din această cauză produce efecte juridice contrare celor pe care le-ar fi generat dacă ar fi fost cunoscute datele sau informaţiile lipsă. Datele şi informaţiile lipsă trebuie să fie esenţiale în raport cu scopul în care este folosit înscrisul respectiv şi cu realitatea concretă pe care acesta este destinat să o probeze - accesul la fondurile europene. Aceste date pot fi cuprinse într-un singur document după cum se pot înfăţişa sub forma mai multor înscrisuri (documentaţie) sau set de înscrisuri (documente), după cum este dat şi în prezenta cauză.
În acelaşi sens s-a concluzionat şi în considerentele deciziei nr. 479/2018 a Curţii Constituţionale care a reţinut că noţiunile de "inexact" sau "incorect" acestea "au valenţele conferite în limbajul obişnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greşit, incorect. În acest fel, un document "inexact/incomplet" este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals". Potrivit aceleiaşi decizii, caracterul "inexact" sau "incomplet" al documentelor la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri.
Expresiile cu ştiinţă şi cu rea-credinţă folosite în norma de incriminare vizează săvârşirea faptelor cu intenţie directă sau indirectă.
Reaua-credinţă presupune o atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale.
Infracţiunea în cauză se consumă în momentul în care elementul material al laturii obiective este realizat şi a intervenit urmarea socialmente periculoasă, iar ca o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii, trebuie ca fondurile europene să fie obţinute pe nedrept, tentativa pedepsindu-se. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce rezultatul prevăzut în norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept a fondurilor. Momentul obţinerii este acela în care fondurile intră efectiv în sfera de dispoziţie a făptuitorului (prin transfer bancar sau altă modalitate de plată) şi este întotdeauna ulterior încheierii contractului de finanţare.
Examinând caracterul fals, inexact sau după caz incomplet al celor 8 documente folosite de inculpatul A. pentru accesarea fondurilor europene în cadrul măsurii 112, prin raportare la consideraţiile teoretice expuse mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Referitor la declaraţia pe proprie răspundere datată 27.07.2011 a solicitantului A. în care arăta că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei, în actul de sesizare s-a reţinut că acest - document este incomplet lipsind menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu şi că îndeplinirea în integralitate a acestei condiţii era necesară pentru constatarea eligibilităţii cererii de finanţare.
Realizând propria verificare a dosarului cererii de finanţare, Curtea a constatat că deşi în declaraţia tehnoredactată existentă la fila x lipseşte menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înainte de instalarea sa pe cont propriu, la fila x există formularul F, intitulat "Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 se face menţiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu. Declaraţia este dată sub sancţiunile prevăzute de legea penală, datată 27.07.2011 şi semnată personal de inculpat.
În aceste condiţii nu se poate reţine caracterul incomplet al declaraţiei, câtă vreme menţiunile a căror lipsă a fost invocată în actul de sesizare se regăsesc într-un alt document aflat la dosarul cererii de finanţare, datat şi însuşit prin semnătură de inculpat, cerinţa fiind astfel suplinită prin existenţa formularului F, intitulat "Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului".
2. Referitor la caracterul inexact al adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv conform contractului de arendare nr. x/06.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine, Curtea a reţinut următoarele:
În esenţă, în accepţiunea actului de sesizare, caracterul inexact al acestei adeverinţe decurge din faptul că pe amplasamentul respectiv nu ar fi existat cele 170 de familii de albine (aspect rezultat din depoziţiile martorilor G., H., I., J. şi K., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.04.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia), că o parte din stupii fotografiaţi cu ocazia vizitei în teren de către experţii OJPDRP Mehedinţi erau proprietatea martorului G. (ultimele 5 fotografii fiind realizate în curtea acestuia şi nu la locul de amplasare al investiţiei care diferă ca împrejmuire) şi că stupii fotografiaţi nu aveau caracteristicile menţionate în Planul de afaceri (stupi verticali).
Contrar celor reţinute în actul de sesizare, Curtea a reţiut că apicultura, astfel cum era reglementată prin Legea nr. 89/1998 (în vigoare până la 9 februarie 2014) şi respectiv Legea nr. 383/2013 nu este decât în mod excepţional o activitate staţionară (stupăritul staţionar se referă la practicarea apiculturii pe vatra fixă, constând în amplasarea stupilor pe toată perioada sezonului activ, cât şi pe perioada de iernare pe aceeaşi vatră), iar în speţă, nici unul din documentele depuse de inculpatul Pigulea în justificarea cererilor de acordare a sprijinului financiar nu sugerează că acesta ar fi înţeles să înfiinţeze o stupină staţionară, pe vatră permanentă.
Drept urmare, neputând fi asimilată culturilor sau plantaţiilor care au o aşezare fixă, amplasarea stupinei într-un alt loc decât cel menţionat în contractul de arendă sau în celelalte documente depuse pentru accesarea fondurilor este inerentă procesului tehnologic de exploatare a stupinei şi nu influenţează realitatea sau exactitatea înscrisurilor justificative.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii cu privire la deţinerea de către inculpatul A. în perioada iulie 2011 - octombrie 2011 a unei stupine compusă din 170 de familii de albine şi respectiv 220 de familii de albine în anul 2014, Curtea a constatat că nu este posibilă formularea unei concluzii certe în sensul că acesta nu ar fi deţinut niciodată stupina sau că aceasta nu a fost compusă cu numărul de stupi necesari pentru accesarea fondurilor.
Martorul G., proprietar al unei gospodării învecinate cu terenul arendat de inculpat de la L., a declarat în faza urmăririi penale că pe proprietatea vărului său L. nu au existat niciodată stupi în ultimii 15-20 de ani, că ultimele 5 fotografii ataşate la raportul asupra vizitei în teren nr. 190/18.10.2011 înfăţişează curtea şi stupii săi şi că niciodată A. nu a adus stupi pe proprietatea sa. A mai arătat martorul că deşi inculpatul este nepotul său, nu a avut niciodată discuţii referitoare la dispariţia unor stupi care să-i aparţină inculpatului, discuţie complet inutilă în condiţiile în care inculpatul nu a avut niciodată stupi.
În acelaşi sens a declarat şi martorul H., proprietar al unui imobil amplasat în comuna Greci în punctul toponimic Vlădani, în vecinătatea proprietăţilor deţinute de martorul G., M. şi L. (proprietarul terenului arendat de inculpatul A.), martor care nu a văzut ca inculpatul să fi deţinut în zonă o stupina formată din 170 de familii de albine. În declaraţiile date în faza urmăririi penale (27 noiembrie 2017 şi 27 martie 2017) a arătat că terenul lui L. este nemuncit de peste 20 de ani, că pe el nu s-au aflat stupi, aspect pe care trebuia să îl perceapă întrucât trece zilnic pe drumul ce mărgineşte această proprietate. Martorul a precizat că singurul deţinător de stupi în zonă este G. (care deţine circa 20 de stupi) şi a recunoscut terenul acestuia din mai multe fotografii prezentate de organul de urmărire penală .
Fiind audiat în cursul judecăţii, martorul H. a declarat în esenţă aceleaşi aspecte, în sensul că era imposibil ca pe terenul arendat de inculpat de la L. să existe stupi pe care el să nu îi observe.
Pentru a verifica fiabilitatea afirmaţiilor martorului H., cu ocazia audierii în şedinţa de la 15.03.2019, instanţa i-a prezentat pentru recunoaştere 3 fotografii, numerotate de la 1 la 3, aceleaşi fotografii care i-au fost prezentate spre recunoaştere, în aceeaşi sedinţă şi martorului G..
Deşi martorul G. a arătat că fotografiile 1, 2 şi 3 nu înfăţişează proprietatea sa, în mod surprinzător, martorul H. a recunoscut în fotografiile 1 şi 2 tot proprietatea lui G. (aparent după forma curţii, deşi aceasta nu pare a fi una atipică, specială). Tot martorul Vladu a mai afirmat că nu ştie ce reprezintă fotografia 3 şi că nu a văzut asemenea stupi pe terenul lui L..
Că martorul H. este în eroare cu privire la locaţia identificată după fotografiile 1 şi 2 rezultă în mod evident din declaraţia martorului G., care, după prezentarea aceloraşi 3 fotografii, a arătat că acestea nu înfăţişează curtea sa, aşa cum nici fotografia 3 nu este făcută în curtea sa.
Martora K., fost viceprimar al comunei în perioada implementării proiectului, a declarat în faza urmăririi penale că singura persoană care deţine stupi în zona Dealul Vlădanilor este martorul G. şi că nu a văzut stupi care să-i aparţină inculpatului Pigulea. Cu toate acestea, cu ocazia audierii la instanţă, martora a arătat că o porţiune a terenului arendat de inculpat este situat de partea cealaltă a dealului, nefiind vizibil din drum, fiind posibil ca pe acest teren să fi existat stupi fără ca ea să îi vadă. În acelaşi sens a declarat şi martorul H. cu ocazia audierii sale de către instanţă.
Martorul I., angajat la Primăria comunei Greci, a arătat că după deschiderea poziţiei de rol pe numele inculpatului (2011) şi până la data audierii sale de către procuror (2017) a trecut de mai multe ori prin zona Dealul Vlădanilor unde este situat terenul lui L. şi a văzut că acest teren este în nelucrare, fiind acoperit cu iarbă mare, că singurii deţinători de stupi din zonă sunt G. (cu 25 de stupi) şi N. (care ar fi avut aproximativ 175 de stupi). La rândul său, martorul a identificat proprietatea lui G. într-o parte din fotografiile prezentate în faza urmăririi penale, fotografii ce făceau parte din dosarul administrativ al cererii de finanţare.
Curtea a admis că declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorii sus menţonaţi sunt de natură să ridice dubii cu privire la înfiinţarea de către inculpatul A. a unei stupine formată din 170 de familii de albine pe amplasamentul menţionat în contractul de arendă nr. x/06.07.2011. Mai mult, potrivit afirmaţiilor martorei O., fostă angajată a inculpaţilor A. şi B. (declaraţiile de la filele x DUP), cei doi soţi Pigulea obţinuseră fonduri europene pe proiecte cu stupi, fiind ajutaţi de inculpatul D., în sensul că deşi nu avuseseră toţi stupii necesari conform proiectelor, cei care veniseră să fotografieze în teren stupii, făcuseră fotografiile în aşa fel încât să pară că sunt toţi stupii care trebuiau să existe conform proiectelor.
Cu toate acestea, există alte probe decât înscrisurile emanând de la coinculpaţii D. şi C., care dovedesc că în perioada depunerii cererilor de plată 2011-2014, inculpatul A. a înfiinţat şi deţinut o stupină pe raza comunei Greci, procurând numărul de stupi necesar şi efectivele de albine pentru popularea acestora.
Asfel, martorul P. (apicultor în aceeaşi comună Greci), fiind audiat de instanţă la propunerea inculpatului Pigulea, a relatat împrejurările în care acesta din urmă a înfiinţat şi exploatat stupina, arătând că în 2011 i-a dat inculpatului circa 50 de stupi orizontali conţinând cel puţin 100 de familii de albine, personal ducându-i stupii cu o autoutilitară pe un teren situat pe un deal în apropierea proprietăţii numitului G..
Aceste aspecte s-au coroborat cu cele relatate de martorul G. cu ocazia audierii în cursul judecăţii (15 martie 2019), când a explicat că a avut o discuţie cu inculpatul Pigulea, căruia i-a permis să aducă în curtea sa nişte cutii, nişte lăzi de stupi fără albine, pe care să le repare, să le vopsească şi să cumpere albine. În cadrul unei discuţii cu inculpatul, acesta i-a spus că urma să mute stupii cu albine cu tot pe terenul unchiului său L.. Inculpatul a şi adus respectivele lăzi (în urmă cu mai puţin de 10 ani), pe care le-a transportat cu două dube, la interval de o zi, una după alta şi le-a lăsat la martor în curte, după care, timp de 3 - 4 zile (maxim o săptămână sau două) a lucrat la ele, le-a vopsit, după care le-a transportat în altă parte.
În legătură cu planşele foto prezentate în faza urmăririi penale, a arătat că într-o serie din fotografii a recunoscut stupii săi (după curte, pomi, gard şi curca albă), însă în fotografiile de la DNA erau şi alţi stupi pe care nu i-a recunoscut, nefiind ai săi. A mai precizat martorul că atunci când poliţiştii DNA au făcut cercetarea la faţa locului, o parte din stupii inculpatului erau încă în curte şi că mai existau şi la momentul audierii câteva astfel de lăzi deteriorate, care între timp au putrezit. Acelaşi martor G. a arătat că bunicii inculpatului Pigulea deţin un teren în apropiere, vizavi de Primărie, pe care familia inculpatului a avut stupi din 1996 până în urmă cu 7-8 ani.
În legătură cu exploatarea stupinei, martorul P. a arătat că s-a ocupat personal de stupina inculpatului, din 2011 până în 2016 sau 2017, în fiecare an stupina fiind mutată în pastoral, respectiv la Crivina la salcâmi (la începutul lunii mai), la Eşelniţa la tei în luna iuni, la Stârmina la salcâmi tot în mai, timp de o săptămână, la Dîrvari la rapiţă în luna aprilie. În referire la proprietatea lui G. prezentată în fotografii, a arătat că a coborât stupina pe acest teren din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, când amplasamentul de pe deal devenea greu accesibil pe timp de ploaie, mai ales că activitatea presupunea deplasări frecvente pentru tratament, stimularea mătcilor, strângerea cuibului pentru iarnă, hrană proteică, etc., mutarea stupinei pe şi de pe terenul lui G. având loc de mai multe ori în decursul anilor. Martorul a mai arătat că inclusiv la momentul audierii sale, o parte din stupii inculpatului se află în continuare pe terenul lui Simcelescu, aspect confirmat şi de acesta din urmă.
În sensul existenţei stupinei converg şi declaraţiile martorului Q., apicultor din comuna Tâmna care a declarat de asemenea că l-a ajutat pe inculpatul Pigulea să înfiinţeze stupina, dându-i circa 40 de roiuri pe care i le-a dus în comuna Greci cu o autoutilitară x, stupina amplasându-se pe un teren situat pe un deal, cu latura dreaptă învecinată cu o casă, teren pe care inculpatul mai avea de cel puţin două ori mai mulţi stupi. Martorul a mai precizat că el este cel care l-a învăţat pe inculpat cum să înfiinţeze stupina cu cheltuieli minime.
Aspecte similare privind existenţa şi localizarea cel puţin temporară a stupinei au fost relatate şi de martorii R., persoană care se ocupa de gospodăria proprietarului L. şi S. - persoana care a asigurat, la solicitarea inculpatului Pigulea, transportul a 40-50 de stupi, precizând că stupina inculpatului era amplasată în apropiere de primărie, pe un deal.
În plus, Curtea a reţinut că atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, martorii T. şi U., socrii inculpatului Pigulea, au dat detalii în legătură cu locaţia în care era amplasată vatra stupinei deţinută de acesta, descriind acelaşi teren amplasat pe deal, în apropierea proprietăţii lui G. (martorul G.), dar şi cu privire la provenienţa iniţială a stupilor, arătând că cel puţin 50 de familii de albine au provenit din stupina PFA T. care a înmulţit pentru fiica şi ginerele său roiurile deţinute.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că nu se poate concluziona că inculpatul A. nu a înfiinţat niciodată stupina aşa cum sugerau în declaraţiile iniţiale martorii G. şi I. şi aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei.
De altfel, din examinarea declaraţiei date de martora O. în cursul urmăririi penale nu a rezultat nicidecum că inculpatul Pigulea nu ar fi deţinut niciodată stupina, ci că numărul de stupi ce o compuneau ar fi fost mai mic decât cel precizat în documentaţiile aferente cererilor de finanţare, diferenţa în minus fiind justificată cu complicitatea funcţionarilor care au efectuat vizita în teren, aceştia efectuând fotografii în aşa fel încât să creeze iluzia că există toţi cei 170 de stupi.
Verificând cele 10 fotografii document întocmite cu ocazia vizitei în teren efectuate de inculpaţii D. şi C. la 17.10.2011, Curtea a constatat că într-adevăr, ultimele 5 fotografii, cele în care martorul G. a recunoscut curtea sa, par să înfăţişeze o altă proprietate decât primele 5. Cu toate acestea, numărul stupilor prezentaţi în aceste 5 fotografii presupus realizate în curtea lui G. este foarte mic, în toate cele 5 planşe fiind prezentaţi, din diferite unghiuri, aceiaşi 9 stupi (din care unul poartă inscripţia "spart"), în timp ce în celelalte 5 fotografii se observă un număr semnificativ de stupi (cel puţin 13 pe fiecare rând).
Fotografierea unei părţi a curţii lui G. cu ocazia vizitei în teren nu are semnificaţia prezentării unei alte locaţii decât cea care făcea obiectul proiectului, ţinând cont că amplasamentul investiţiei se învecina cu proprietatea martorului G., că nu exista delimitare pe latura ce mărginea proprietăţile celor doi şi că, potrivit declaraţiei lui G., inculpatul a avut acordul său să aducă stupi în curtea sa (o parte din ei existând şi la momentul audierii).
Admiţând că 9 sau chiar 20-25 din totalul de 170 de stupi prezentaţi de inculpat cu ocazia vizitei în teren efectuate de experţii D. şi C. ar fi aparţinut martorului G., Curtea a constatat că o asemenea împrejurare este insuficientă pentru a conferi documentelor caracter inexact.
În acest sens, Curtea a constatat că nu numărul exact de familii de albine a constituit un criteriu esenţial pentru accesarea fondurilor, ci dimensiunea economică a exploataţiei, măsurată în UDE, măsura fiind accesibilă fermierilor cu exploataţii între 6 şi 40 UDE. Calculul UDE se realiza în funcţie de numărul stupilor, prin înmulţirea acestuia cu 0,083, astfel încât o stupină de 170 stupi echivala cu 14,11 UDE, prin urmare, cei 9 stupi despre care martorul G. a susţinut că sunt ai săi, echivalau cu 0,74 UDE, valoare ce nu afecta eligibilitatea proiectului realizat de inculpat, exploataţia acestui fiind mai mare de 8 UDE (aşa cum s-a arătat în documentaţia cererii de finanţare) şi încadrându-se în marja cuprinsă între 6 şi 40 UDE. La un rezultat similar se ajunge şi prin excluderea a 20 de stupi (echivalentul a 1,66 UDE), cât ar fi deţinut martorul G..
Deşi este evident că primele 5 fotografii document nu surprind toţi cei 170 de stupi menţionaţi în documentaţia aferentă cererii de finanţare depusă de inculpatul Pigulea, Curtea a constatat deopotrivă, că modul în care sunt realizate fotografiile nu creează iluzia existenţei mai multor stupi, sau a tuturor celor 170 de stupi, aşa cum a susţinut în declaraţiile sale martora O., nefiind relevată utilizarea unor procedee de retuşare sau trucare a fotografiilor.
Mai mult, Curtea a reţinut că nu exista o obligaţie legală sau procedurală în sarcina experţilor OJPRDP de a realiza fotografii de inventariere cuprinzând întreaga stupină, ci aceea de a surprinde imagini reprezentative ale investiţiei verificate. De altfel, obţinerea unor planşe fotografice panoramice care să surprindă toţi cei 170 de stupi era dificil de realizat cu tehnica disponibilă în anul 2011, mai ales în condiţiile în care amplasarea stupilor se realizează în aşa fel încât să se asigure o suprafaţă minimă de 5 mp pentru fiecare stup (aşa cum stabileau disp. art. 2 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea stupăritului în România), iar datele cauzei nu permit concluzia că inculpaţii C. şi D. ar fi avut în dotare asemenea dispozitive pentru realizarea fotografiilor.
Curtea a admis că, în condiţiile derulării de soţii Pigulea a unor proiecte investiţionale similare, exista posibilitatea cel puţin teoretică de a deplasa aceeaşi 170 stupi din comuna Greci în comuna Grozeşti pentru a dovedi posesia efectivă a inculpaţilor asupra celor două stupine, mai ales că vizitele efectuate în teren de cei doi experţi nu erau inopinate, ci presupuneau anunţarea prealabilă a beneficiarului, iar în concret acestea nu s-au realizat în aceeaşi zi, ci la interval de 3 zile (la 17.10.2011 în cazul inculpatului A. şi la 20.10.2011 în cazul inculpatei B.).
Cu toate acestea, efortul logistic pe care îl implica transportul a 170 de stupi între cele două stupine, ce presupunea încărcarea stupilor pe timp de noapte (perioadă în care albinele nu zboară, fiind întoarse la stup) şi descărcarea acestora în aceleaşi condiţii, face neplauzibilă această ipoteză, iar examinarea comparativă a fotografiilor document efectuate cu ocazia celor două vizite în teren pare să infirme o asemenea posibilitate, caracteristicile constructive ale unora din stupii evidenţiaţi în fiind diferite.
Nu se poate concluziona nici că adeverinţa nr. x/21.07.2011 emisă de Primaria Greci ar avea caracter inexact pe considerentul că ar fi fost emisă fără ca funcţionarii să verifice personal existenţa stupinei, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, făcându-se trimitere la declaraţiile date de reprezentanţii Primăriei comunei Greci - J., V. şi I. (potrivit cărora emiterea acestei adeverinţe s-a realizat în baza susţinerilor verbale ale inculpatului A., fără ca funcţionarii să se deplaseze în locaţia respectivă pentru a verifica existenţa stupilor).
Curtea a reţinut că adeverinţa sus menţionată reproduce datele din registrul agricol, care este un document declarativ, întocmit pe baza declaraţiilor emanând de la proprietari, arendaşi, deţinători de terenuri, construcţii agricole sau animale, aşa cum prevăd disp. art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 28/2008:
"înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere sau pe bază de documente, de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exerciţiu. Pentru persoanele juridice datele se înscriu în registrul agricol pe baza declaraţiilor date de reprezentantul legal respectiv, însoţite de documente".
Potrivit art. 14 din aceeaşi ordonanţă, persoanele fizice şi juridice sunt obligate să declare, în termenele prevăzute la art. 11, date corecte şi complete, în vederea înscrierii acestora în registrul agricol.
Conform art. 6 alin. (6), Registrul agricol constituie sursă de date pentru înfăptuirea pe plan local a unor politici în domeniile: fiscal, agrar, al protecţiei sociale, edilitar-urbanistic, sanitar, şcolar şi altele asemenea, bază de date pentru satisfacerea unor solicitări ale cetăţenilor, cum ar fi: eliberarea documentelor doveditoare privind proprietatea asupra animalelor şi păsărilor, în vederea vânzării în târguri şi oboare, privind calitatea de producător agricol, în vederea vânzării produselor la piaţă, privind starea materială pentru situaţii de protecţie socială, pentru obţinerea unor drepturi materiale şi/sau băneşti şi altele asemenea; sursă administrativă de date pentru sistemul informaţional statistic, pentru pregătirea şi organizarea recensămintelor, pentru organizarea unui sistem de anchete prin sondaj şi altele asemenea.
În raport de dispoziţiile legale sus evocate, potrivit cărora înscrierea în registrul agricol se realizează pe baza declaraţiei pe propria răspundere dată de proprietar, fără alte condiţii suplimentare, împrejurarea că nici un reprezentant al Primăriei Greci nu s-a deplasat la locul de implementare al investiţiei pentru a percepe nemijlocit existenţa stupinei şi a celor 170 de familii de albine nu este suficientă pentru a conferi caracter inexact adeverinţei criticate.
De altfel, fiind audiat în cursul judecăţii, martorul I., cel care a îndeplinit în perioada absenţei agentului agricol atribuţiile de serviciu ale acestuia, a precizat că modalitatea de ţinere a Registrului agricol este reglementată de O.G. nr. 28/2008, act normativ care nu prevede obligaţia agentului agricol de a verifica în teren realitatea datelor furnizate de cel care face declaraţia şi nici nu au existat la nivelul Primăriei metodologii sau instrucţiuni prin care să se stabilească în sarcina funcţionarilor astfel de obligaţii.
În plus, Curtea a remarcat faptul că documentele iniţiale ce conţin datele pretins inexacte reproduse în adeverinţă (declaraţia pe propria răspundere dată în iulie 2011 cu ocazia înscrierii în Registrul agricol şi fila Registrului agricol) nu au fost considerate false, nu s-a formulat nicio acuzaţie cu privire la modul de întocmire al acestora şi nu s-a solicitat anularea lor, veridicitatea acestor înscrisuri fiind în continuare prezumată. Totodată, filele registrului agricol pe anii 2011-2016 inclusiv, depuse la dosar în copie certificată de inculpatul Pigulea relevă că acesta a figurat înscris în registrul agricol ca deţinător continuu al unui teren agricol arendat, în suprafaţă de 0,50 ha şi a unei stupine formată din 170 familii de albine în anii 2011-2013 inclusiv şi respectiv 220 familii de albine în anii 2014-2016 inclusiv.
Contrar celor reţinute în actul de sesizare, în urma audierii nemijlocite a reprezentanţilor comunei Greci, Curtea a reţinut că nu se conturează în mod pertinent suspiciuni privind caracterul fals al adeverinţei, afirmaţiile martorului J. (primar al localităţii la data emiterii actului) în sensul că nu a semnat un asemenea act, fiind decisiv infirmate de depoziţia martorei V., secretar al primăriei la acel moment şi de concluziile raportului de expertiză criminalistică. Astfel, martora a arătat că a întocmit personal şi semnat la rubrica "secretar" adeverinţa în discuţie, că aceasta a fost semnată de primar şi aplicată ştampila. Totodată, raportul de expertiză criminalistică a concluzionat că martorul J. a executat semnătura de la rubrica "primar" de pe adeverinţa nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria Comunei Greci.
Nici celelalte elemente de fapt legate de inexistenţa stupinei lui A. relevate de declaraţia martorului J. nu au putut fi reţinute de instanţa de fond, fiind evident că acesta a avut cel puţin o percepţie falsă asupra realităţii la momentul audierii sale în faza de urmărire penală (31.03.2017 - fila x DUP).
Afirmaţia acestuia că în mod cert nu a avut nimeni în comuna Greci o stupină formată din 200 de familii de albine a fost contrazisă de adeverinţa emisă de Cabinetul Medical Veterinar W. nr. 104/21.06.2010, înaintată de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, din care a rezultat că, în aceeaşi perioadă, numitul X. din comuna Greci era deţinătorul unei stupine de aceeaşi mărime cu cea a inculpatului Pigulea, înfiinţată tot prin accesarea de fonduri europene, despre proiectul al cărui beneficiar era numitul X. existând referiri inclusiv în actul de sesizare.
Şi afirmaţiile făcute de martorul J. în referire la inexistenţa vreunui locuitor al comunei Greci cu numele P. s-au dovedit a fi neconforme realităţii. Martorul P., cel care l-a ajutat pe inculpat să înfiinţeze stupina, nu doar că există, este apicultor în Greci, dar s-a şi prezentat personal în faţa instanţei pentru a fi audiat, ocazie cu care a dat o declaraţie amănunţită în legătură cu amplasamentul vatrei stupinei inculpatului Pigulea şi provenienţa iniţială a stupilor.
În final, Curtea a reţinut că, împrejurarea că nu au fost identificaţi stupi aparţinând inculpatului Pigulea la momentul efectuării cercetării la faţa locului (12.04.2017) nu conduce la concluzia susţinută de acuzare, aceea că în perioada 2011-2016 nu a existat investiţia menţionată în documentele depuse pentru obţinerea fondurilor sau că aceasta nu a avut dimensiunea menţionată în acestea (170, respectiv 220 familii de albine).
S-a remarcat faptul că, deşi urmărirea penală a fost începută in rem în perioada în care proiectul era în derulare (25.09.2015, la un an de la obţinerea tranşei II), cercetarea la faţa locului pentru a se verifica amplasarea stupinei şi deţinerea de către inculpatul Pigulea a fondului de albine a fost efectuată aproape 2 ani mai târziu. Ca atare, faptul că, la 12.04.2017, pe amplasamentul arendat de inculpat nu exista stupina nu este apt să dovedească fapte anterioare relevante cauzei, respectiv că investiţia nu a existat niciodată în realitatea obiectivă sau că nu a fost compusă cu numărul de familii de albine necesar, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare.
3. Referitor la caracterul inexact al Planului de Afaceri întocmit de inculpatul A..
Contrar celor reţinute în actul de sesizare, lecturând Planul de afaceri din 27.07.2011 depus la dosarul cererii de finanţare, Curtea a constatat că nicăieri nu sunt prezentate caracteristicile stupilor deţinuţi de inculpat la momentul formulării cererii, aşa cum eronat s-a reţinut în acuzaţie, cei 50 de stupi verticali ale căror avantaje au fost descrise de inculpat la filele x fiind cei pe care acesta intenţiona să-i achiziţioneze pe parcursul proiectului, în urma acordării finanţării, ca efect al dezvoltării fermei sale şi înmulţirii efectivului cu 50 familii de albine.
Acest aspect a rezultat cu evidenţă din modul în care este structurat proiectul, descrierea celor 50 de stupi fiind realizată la pct. III intitulat "Obiectivele restructurării şi detalierea investiţiilor propuse pentru atingerea acestora" în cadrul cărora se arată că "A. îşi propune ca obiectiv, prin accesarea măsurii 112 să îşi dezvolte ferma sa de tip zootehnic prin înmulţirea cu 50 de familiii de albine şi 50 de stupi verticali, dar mai ales prin achiziţionarea Centrifuga cu 18 rame din inox alimentar şi topitor solar din inox".
Că cei 50 de stupi verticali nu existau şi nu aveau cum să existe la momentul cererii rezultă în mod evident din lecturarea subpunctelor "Detalierea investiţiilor necesare pentru atingerea obiectivelor" şi "Modul de achiziţii şi finanţare" în care se precizează sumele necesare achiziţionării celor 50 de familii de albine şi a celor 50 de cutii de stupi verticali, de altfel, în raport de scopul finanţării, neputând fi concepută întocmirea unui proiect prin care să se solicite acordarea de fonduri pentru o investiţie deja realizată.
4. Referitor la adeverinţa nr. x/21.07.2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar W., în rechizitoriu s-a reţinut că aceasta este falsificată, întrucât nu avea cum să fie emisă de către Cabinetul Medical Veterinar W., atâta timp cât acel cabinet nu mai funcţiona la data respectivă. În acest sens, la dosarul cauzei au fost ataşate copii xerox ale Registrului intrare-ieşire 2007-2011 din care rezultă că ultima înregistrare este datată 01.06.2011. La dosarul de urmărire penală a fost ataşat şi documentul Acord- Cadru de servicii nr. x/13.07.2011 încheiat între DSVSA Mehedinţi şi SC. Y. S.R.L. CSV Greci reprezentată de W., document care s-a coroborat, cel puţin în aparenţă, cu declaraţia martorului W., în sensul că, după încetarea activităţii la Cabinetul Medical Veterinar W., aceasta şi-a continuat activitatea la SC. Y. S.R.L. CSV Greci.
Fiind audiată nemijlocit de instanţa de fond, martora W. şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, potrivit cărora, nu a emis respectiva adeverinţă, precizând că, deşi semnătura şi parafa îi aparţin, nu a executat scrisul de completare şi nu cunoaşte împrejurările în care aceasta a fost confecţionată. A mai arătat martora că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul A., că nu îşi amiteşte să fi fost chemată să viziteze vreo stupină formată din 170 familii de albine în comuna Greci şi că nu a permis niciodată eliberarea unor adeverinţe "în alb".
Pentru a verifica starea de fapt reţinută în rechizitoriu cu privire la contrafacerea adeverinţei sus menţionate, Curtea a ordonat efectuarea unei expertize grafice care să stabilească dacă scrisul de completare aparţine martorei W.. În ceea ce priveşte semnătura aplicată pe respectiva adeverinţă, instanţa a dispus iniţial şi expertizarea acesteia, însă acest lucru nu a fost posibil, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Craiova comunicând că aceasta a fost obţinută prin mijloace tehnice (imprimare alb-negru) astfel că nu poate face obiectul expertizei (adresa nr. x/18.11.2019 fila x vol. III).
Raportul de expertiză grafică întocmit în cauză a confirmat doar parţial afirmaţiile martorei W., concluzionând că, doar o parte a scrisului de completare nu a fost executat de aceasta (rubricile cuprinzând faptele atestate), însă menţiunile din antet referitoare la emitent, data şi numărul de înregistrare, au fost făcute personal de martoră.
În aceste condiţii, concluziile lucrării criminalistice a ridicat serioase dubii cu privire la sinceritatea martorei şi lipsa oricărei implicări în emiterea adeverinţei. S-a remarcat astfel că, dacă semnătura şi parafa au fost aplicate prin mijloace tehnice, numărul şi data de înregistrate a adeverinţei au fost în mod cert executate de martoră.
Plecând de la premisa că executarea scrisului din antet, a datei şi nr. de înregistrare s-ar fi făcut anterior aplicării prin mijloace tehnice a semnăturii şi parafei, numai martora putea încredinţa formularul astfel completat unei alte persoane, fiind în mod evident infirmate susţinerile sale că nu a mai desfăşurat activitate în cadrul cabinetului respectiv din moment ce ea însăşi a menţionat această unitate sanitară drept emitent al unui astfel de document.
Cel mai plauzibil este însă că martora a adăugat datele din antet după ce rubricile corespunzătoare au fost completate de o altă persoană, procedând în acest mod pentru a evita orice asumare ulterioară a conţinutului şi răspunderea pentru datele înscrise. Spre această concluzie conduce comportamentul procesual al martorei care, fiind reaudiată de Curte cu privire la concluziile raportului de expertiză criminalistică, a negat însăşi evidenţa, neoferind nicio explicaţie plauzibilă cu privire la împrejurările în care s-a ajuns la emiterea acestei adeverinţe.
În plus, Curtea a reţinut că ulterior datei la care martora W. susţine că ar fi închis cabinetul medical veterinar, aceasta a emis alte adeverinţe din partea cabinetului către alţi beneficiari, respectiv adeverinţele nr. x/22.07.2021 emisă pe numele Z., sau nr. 28/23.12.2011 emisă pe numele AA., ceea ce ridică dubii cu privire la realitatea acestei împrejurări.
Că sunt neconforme adevărului susţinerile martorei W. referitoare la faptul că niciodată nu a fost chemată să viziteze o stupină de 170 familii de albine pe teritoriul comunei Greci o demonstrează pe deplin existenţa adeverinţei nr. x/21.06.2010 emisă tot de aceasta, prin care atesta că numitul X. din comuna Greci deţinea 170 de familii de albine.
Prin urmare, fiind fundamentate pe premise false, infirmate probator, declaraţiile martorei W. nu pot servi la aflarea adevărului şi deşi nu pot fi înlăturate, acestea nu sunt fiabile, în sensul că nu pot demonstra, prin coroborare cu celelalte probe administrate caracterul fals al adeverinţei şi vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte folosirea acesteia, componentă principală a infracţiunii complexe prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Examinate în acest context, declaraţiile date de martora W. în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii nu oferă garanţia obiectivităţii şi sincerităţii pentru a constitui prin ele însele suportul unei soluţii de condamnare, nefiind astfel răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului.
Nu s-a reţinut nici că adeverinţa menţionată este falsă sub aspectul menţiunilor referitoare la deţinerea de către inculpat a 170 familii de albine clinic sănătoase, pentru considerentele expuse anterior în cazul adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci, a căror reluare este inutilă.
Trecând la examinarea caracterului fals al înscrisurilor întocmite de inculpaţii D. şi C., funcţionari în cadrul OJPDRP Mehedinţi, ce au exercitat atribuţii de verificare a conformităţii şi eligibilităţii cererii de finanţare formulată de solicitantul A. (tranşa I), precum şi a celorlalte documente justificative depuse în susţinerea acelei cereri de finanţare, Curtea a reţinut următoarele:
Referitor la caracterul fals al documentului E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, întocmit la 29.07.2011, prin care inculpatul D. ar fi atestat necorespunzător realităţii, prin bifarea "DA" în dreptul punctului 9.2, existenţa declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului A. ("că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu"), Curtea a reţinut următoarele:
În opinia acuzării, lipsa menţiunii privitoare la experienţa anterioară, de cel puţin 12 luni înaintea instalării solicitantului pe cont propriu conferă atât caracter incomplet declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului (document analizat în considerentele anterioare, la pct. 1) şi în mod corespunzător, caracter fals înscrisurilor prin care funcţionarii OJPDRP Mehedinţi au constatat îndeplinirea acestui criteriu.
În urma propriilor verificări a înscrisurilor ce compun dosarul cererii de finanţare, Curtea a constatat că există două declaraţii semnate şi datate de inculpatul A., respectiv una tehnoredactată datată 27.07.2011, existentă la fila x din care într-adevăr lipseşte menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înainte de instalarea sa pe cont propriu, şi una existentă la fila x - formularul "F", intitulat "Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 există menţiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu. Această declaraţie poartă aceeaşi dată - 27.07.2011 şi este semnată personal de inculpat, sub sancţiunile prevăzute de legea penală.
În aceste condiţii nu se poate reţine caracterul fals al datelor atestate de inculpatul D., câtă vreme menţiunile a căror lipsă a fost invocată în actul de sesizare au corespondent în declaraţia aflată la dosarului cererii de finanţare, înscris datat şi însuşit prin semnătură de inculpat, cerinţa verificată de inculpatul D. fiind îndeplinită.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte presupusa falsificare de către acelaşi inculpat D. a documentului E3.1 - "Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate" din 18.10.2017, prin bifarea cu "DA" de către inculpat îndeplinirea aceluiaşi criteriu de eligibilitate (referitor declaraţia solicitantului că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei). Concluzia este pe deplin justificată de existenţa aceleiaşi declaraţii aflată la fila x, omisă analizei organului de urmărire penală.
Referitor la documentul E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 17.10.2017, întocmit de inculpatul D. şi verificat de inculpata C., şi respectiv documentul E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren, datat 18.10.2017, întocmit de către inculpatul D., acuzarea a reţinut că în cuprinsul acestuia au fost atestate date nereale în sensul că localizarea/amplasarea proiectului era conformă cu cea specificată de solicitant în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare (punctul 4 din formularul E 3.8).
Caracterul fals al datelor atestate în aceste documente vizează localizarea/amplasarea proiectului şi a fost dedusă de acuzare din declaraţiile martorilor G., H., I., J. şi K., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.04.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, declaraţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Greci, judeţul Mehedinţi - J., V. şi I., fiind prezentate aceleaşi argumente şi ca şi în cazul Planului de afaceri şi a adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci.
Fără a relua considerentele prezentate mai sus cu ocazia analizei planului de afaceri şi adeverinţei nr. x/2011 sus menţionate, Curtea a constatat că, pentru identitate de raţiune, se impun aceleaşi argumente şi în cazul celor două rapoarte analizate şi aceeaşi concluzie, aceea că nu este dovedit dincolo de orice dubiu că verificările efectuate în teren de cei doi inculpaţi D. şi Schiopu ar fi fost realizate într-o altă locaţie decât cea menţionată în Planul de afaceri, cererea de finanţare şi contractul de arendare nr. x/06.07.2011.
În plus, Curtea a reţinut că în cauză urmărirea penală nu a urmărit elucidarea acestui aspect, nefiind întreprinse nici un fel de demersuri pentru a se identifica amplasamentul terenului prezentat în primele 5 fotografii document ataşate dosarului administrativ al cererii de finanţare. Un astfel de demers a fost iniţiat abia după sesizarea instanţei cu rechizitoriul, în cauză solicitându-se de către reprezentantul Parchetului încuviinţarea administrării unui raport de expertiză criminalistică nr. 76/03.08.2021 întocmit în dosarul disjuns (nr. x/2017), probă ce ar fi dovedit fără dubiu caracterul inexact al Planului de afaceri, al adeverinţei nr. x/21.07.2011 şi caracterul fals al documentelor E3.8 -Fişa de verificare în teren de la 17.10.2011 şi respectiv E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren.
Această solicitare a fost respinsă de instanţă la termenul din 22.09.2021, având în vedere că raportul de expertiză menţionat viza elemente de fapt probatorii relevante cauzei de faţă însă a fost efectuat în afara fazei judecăţii, după terminarea urmăririi penale şi sesizarea instanţei cu rechizitoriul.
În concluzie, ţinând cont de considerentele expuse cu ocazia analizei caracterului inexact al Planului de afaceri şi a adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci, Curtea a constatat că probele administrate nu dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpaţii C. şi D. ar fi efectuat verificarea în teren într-o altă locaţie decât cea menţionată în documentele justificative depuse de inculpatul A. şi ca atare, că documentele E3.8- Fişa de verificare pe teren, datat 17.10.2017, întocmit de inculpatul D. şi verificat de inculpata C., şi respectiv E4.1- Raportul asupra verificării pe teren, datat 18.10.2017, întocmit de către inculpatul D., atestă date nereale sub aspectul localizării sau amplasării proiectului în sensul că vizita nu ar fi fost efectiv efectuată în extravilanul satului Greci, tarlaua x, parcela x.
La data de 26.05.2014 inculpatul A. PFA a întocmit cererea de plată a tranşei II înregistrată la OJPDRP Mehedinţi - SVCOD PENAL sub nr. x/30.05.2014, alături de cerere fiind depuse la autoritatea contractantă şi mai multe documente justificative pentru dovedirea îndeplinirii acţiunilor şi investiţiilor asumate .
Verificând documentele depuse de inculpatul A. în dosarul de plată a tranşei a II-a, despre care s-a susţinut că sunt inexacte sau false, Curtea a reţinut următoarele:
5. Cu privire la caracterul inexact al adeverinţei nr. x/18.04.2014 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv conform contractului de arendare nr. x/06.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 220 familii albine, în actul de sesizare s-a reţinut că acesta derivă din faptul că pe suprafaţa indicată ca amplasament al proiectului nu au existat familiile de albine aparţinând inculpatului A., iar pe de altă parte, din declaraţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Greci, judeţul Mehedinţi (J., V. şi I.), rezultă modul în care se proceda la emiterea unei asemenea adeverinţe (fără verificarea efectivă în teren a veridicităţii datelor înscrise în Registrul Agricol).
Similar adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă tot de Primăria comunei Greci prin care s-au atestat datele cuprinse în Registrul Agricol pe 2011, nici în cazul adeverinţei nr. x/18.04.2014 nu se poate reţine caracterul inexact pe considerentul că ar fi fost emisă fără ca funcţionarii să verifice personal existenţa stupinei, o asemenea condiţie neavând corespondent în legislaţia ce guvernează modalitatea de ţinere a evidenţelor Registrului agricol, ale cărei dispoziţii relevante au fost evocate în considerentele expuse cu ocazia adeverinţei emise în 2011, reluarea acestora fiind inutilă şi redundantă.
Dacă în cazul adeverinţei nr. x/2011 martorul J. a contestat semnătura aplicată la rubrica primar, susţinând că nu-i aparţine (aspect infirmat de expertiza criminalistică), în cazul adeverinţei nr. x/18.04.2014, acesta s-a dezis de conţinutul faptelor atestate, susţinând aceleaşi împrejurări evaluate de Curte şi cu ocazia analizei adeverinţei nr. x/2011 (că în perioada în care el a fost primar nu a deţinut nimeni din comună 200 de familii de albine, că nu cunoaşte nicio persoană cu numele P. şi că nu există persoane în comună cu acest nume). Realitatea şi fiabilitatea acestor afirmaţii a fost deja analizată de Curte în considerentele anterioare, nefiind necesară reluarea acestora.
6. Trecând la examinarea referatului de evaluare nr. 70/18.04.2014 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA A. deţine o stupină formată din 220 familii de albine - document despre care s-a reţinut că ar avea caracter inexact, întrucât în locaţia de implementare a proiectului nu au existat familiile de albine la care se face referire în referat, Curtea a reţinut că declaraţiile martorilor G., H., I., J. şi K., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.04.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, nu sunt apte să dovedească faptul pretins.
Referatul de evaluare criticat ca fiind inexact este un înscris oficial, întocmit de un medic veterinar oficial - martorul BB., funcţionar în cadrul unei autorităţi publice - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi - Circumscripţia Zonală Strehaia, în cadrul exercitării atribuţiilor prevăzute de art. 14 din O.G. nr. 42/2004 aprobată prin Legea nr. 215/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.
Ca atare, consemnarea de către martorul menţionat a unor împrejurări necorespunzătoare realităţii referitoare la localizarea stupinei ar fi conferit înscrisului criticat caracterul unui înscris oficial falsificat şi nicidecum inexact, medicul veterinar oficial având calitatea de funcţionar public şi obligaţia legală de a controla efectiv modul de aplicare a prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare şi abilitatea de a dispune măsuri obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce intră sub incidenţa competenţelor serviciilor sanitar-veterinare (art. 14 rap. la art. 11 din O.G. nr. 42/2004), inclusiv limitări sau interdicţii privind comerţul cu produse şi subproduse supuse supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.
Potrivit declaraţiilor date de medicul veterinar oficial BB., acesta a întocmit referatul ca urmare a celor constatate personal la faţa locului, singurul aspect pe care martorul nu-l putea certifica fiind dreptul de proprietate asupra stupilor verificaţi:
"[...] Îmi aduc aminte că soţia acestuia (a inc. Pigulea) a mers cu mine în localitatea Greci, unde mi-a indicat locul unde A. deţinea circa 100-200 de familii stupi. Referatul de evaluare a fost întocmit de mine ca urmare a celor constatate personal la faţa locului dar nu pot să certific faptul că stupii îi aparţineau chiar lui A., pentru că eu mă bazam pe ce spuneau solicitanţii de la DSV şi pe adeverinţa emisă de primărie, fără să am posibilitatea să verific cine este proprietarul stupilor" (declaraţia din 16 ianuarie 2017 - fila x DUP).
În cadrul declaraţiei date în faţa Curţii, la 20.09.2019, martorul BB. şi-a menţinut afirmaţiile anterioare, precizând că ceea ce a consemnat în cele două referate reprezintă aspecte verificate personal la faţa locului, că în momentul în care a efectuat verificările, stupii nu erau prevăzuţi cu plăcuţe de identificare, o asemenea cerinţă fiind introdusă mai târziu şi că singurul aspect pe care nu-l poate certifica este identitatea proprietarului, în sensul că stupii prezentaţi de inculpaţi puteau aparţine şi altei persoane.
Ca atare, depoziţia martorului nu permite nicidecum concluzia că verificarea în teren premergătoare întocmirii referatului s-a efectuat într-o altă locaţie decât cea menţionată în adeverinţa nr. x/18.04.2014, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, sau că stupina prezentată nu era compusă cu numărul de stupi necesar (aspecte care ar fi conferit referatului caracter fals şi nu inexact), ci doar că stupii, bunuri mobile prin natura lor, puteau aparţine în drept altei persoane decât posesorul aparent, solicitantul A..
În plus, Curtea a constatat că medicul veterinar oficial nu avea ca atribuţii să stabilească sau să ateste dreptul de proprietate asupra stupilor verificaţi şi că în privinţa bunurilor mobile, posesia de fapt a unui bun valorează titlu (art. 935 din noul C. civ., asemeni art. 1909 alin. (1) din C. civ. de la 1864, instituie o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului unui bun mobil, astfel că în cazul posesiei bunurilor mobile se prezumă că starea de fapt - stăpânirea bunului, coincide cu starea de drept - dreptul de proprietate, mai ales că în materia bunurilor mobile nu exista un regim de publicitate similar registrelor de carte funciară ţinute în cazul bunurilor imobile).
În raport de aceste considerente, Curtea a constatat că nu există nici un element de fapt care să confere referatului criticat caracter inexact, acuzaţia adusă inculpatului în referire la acest act material nefiind grefată pe împrejurarea că acesta ar fi prezentat medicului veterinar stupii altui proprietar, ci pe faptul că stupina nu era localizată pe amplasamentul menţionat în adeverinţa emisă de primărie. De altfel, implicaţiile pe care le-ar fi avut amplasarea stupinei într-o altă locaţie decât cea evidenţiată în contractul de arendă au fost deja analizate de Curte în considerentele anterioare referitoare la stupăritul staţionar sau pe vatră fixă, relevant sub aspectul îndreptăţirii la acordarea de fonduri fiind numărul de familii de albine deţinute şi nu desfăşurarea unei asemenea activităţi în cadrul unor limite topografice sau în toponimice fixe.
7. Trecând la examinarea caracterului fals al adeverinţei nr. x/12.05.2014 emisă de CC., prin care se atestă că A. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-022846 la 27-006-023065, Curtea a constatat că, potrivit actului de sesizare, acest caracter rezidă în faptul că intervalele de numere cuprinse între 022846-023065 precedate de codul 27 (aferent judeţului Mehedinţi şi respectiv 006 - codul formei asociative), nu fac parte din intervalele alocate Cooperativei "CC., aşa cum s-a comunicat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" cu adresa nr. x/31.01.2017.
Conform relaţiilor comunicate instanţei de Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" cu adresa nr. x/13.10.2021, prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 119/2011 a fost aprobat sistemul unitar de identificare a stupilor şi stupinelor, pentru identificarea stupilor formele asociative trebuind să solicite agenţiei atribuirea numerelor de ordine pentru stupi.
Codul de identificare cuprinde codul judeţului (de la 1 la 42), codul formei asociative (de la 1 la 999) şi numărul de ordine al stupului (de la 000001 la 999999).
În cazul asociaţiei CC. CUI x, Agenţia a comunicat că, în perioada 23 noiembrie 2011 - 01.08.2013, aceasta a solicitat şi a primit mai multe intervale de numere (în total 12), printre care, la 01.08.2013, intervalul 17.584 - 23.984 în care se situează numerele de ordine de la 22.846 la 23.065 menţionate în adeverinţa 475 emisă inculpatului, la data precizată (12.05.2014) acestea aflându-se, cel puţin teoretic, în gestiunea asociaţiei.
După cum se precizează în adresa emisă de Agenţie, după primirea Certificatului de atestare, forma asociativă legal constituită repartizează numerele de ordine aferente solicitărilor apicultorilor, în vederea confecţionării plăcuţelor de identificare a stupilor. Forma asociativă consemnează într-un registru de înregistrare fiecare membru al acesteia şi numerele de ordine aferente stupilor, registru care se arhivează şi este pus la dispoziţia reprezentanţilor instituţiilor de control. Forma asociativă avea obligaţia să transmită trimestrial la ANZ modificările consemnate în registrul respectiv, la 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie şi 1 octombrie a fiecărui an.
Aceste date au rezultat şi din procedura operaţională pentu identificarea stupilor nr. 7158/11.07.2013 emisă de ANARZ, ataşată la dosar ca urmare a accesării de către instanţă a site-ului agenţiei .
Referitor la situaţia concretă a asociaţiei CC., ANARZ a comunicat că aceasta a trimis la 31.12.2012 un singur centralizator cu registrul de date, după această dată a mai trimis 7 solicitări de numere pentru agricultorii înscrişi în asociaţie, pentru care au fost acordate 7 alte intervale de numere în perioada 05.03.2013 - 01.08.2013, fără a se transmite şi centralizatorul cu registrul de date în care sunt trecuţi toţi membrii cărora li s-au acordat intervalele de numere primite.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că intervalul menţionat în adeverinţa nr. x/12.05.2014 (220 de numere, corespunzătoare unui număr egal de stupi) emisă inculpatului face parte din intervalul alocat de ANARZ asociaţiei CC., fiind acordat acesteia la 01.08.2013, laolaltă încă 6180 de numere (6400 de numere în total în intervalul 17.584-23.984), însă nici unul dintre aceste numere nu a fost raportat Agenţiei de către cooperativă ca fiind atribuit unui membru apicultor.
De asemenea, Curtea a reţinut că plaja de numere acordate cooperativei CC. nu era accesibilă din surse deschise, ultimul centralizator publicat pe site-ul agenţiei datând din martie 2012, astfel că menţionarea intervalului 22846-23065 în adeverinţa nr. x/12.05.2014 nu putea fi întâmplătoare, ci trebuia să aibă la bază cunoaşterea exactă a intervalelor transmise de ANARZ, iar în speţă martorul DD., conducător al cooperativei, era singura persoană aflată în posesia acestor date.
Coroborând aceste date cu declaraţiile martorilor DD., EE., FF. şi GG. şi cu concluziile raportului de expertiză, Curtea a constatat că nu poate ajunge la concluzia certă că adeverinţa nr. x/12.05.2014 depusă la dosarul tranşei II de inculpatul Pigulea a fost falsificată prin vreunul din modurile prevăzute de art. 320 sau 321 C. pen.
Fiind audiat atât în faza urmăririi penale, martorul DD. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculatul Pigulea şi nici pe soţia acestuia, că aceştia nu s-au înscris în asociaţie, a negat că ar fi emis vreodată adeverinţa în discuţie, explicând că aceasta putea fi confecţionată cu date nereale de o persoană care a cunoscut de undeva codul cooperativei, respectiv 006, sau de o persoană care a avut acces la o adeverinţă reală (declaraţia din 26.07.2016 - fila x DUP). Ulterior, în declaraţia de la 27.11.2017, acelaşi martor a arătat că niciodată nu s-a întâmplat să trimită vreo persoană fizică sau reprezentantul vreunei persoane juridice la tipografia soţilor Benga pentru a executa plăcuţe cu numere de identificare, el fiind singurul care dădea comandă pentru că doar el cunoştea numerele de crotalii ce i-au fost atribuite.
Fiind audiat în faza judecăţii cu privire la procedura de emitere a adeverinţelor, martorul DD. a arătat că ştampilele aplicate sunt identice cu cele ale cooperativei, negând însă aplicarea acestora pe înscrisul depus de inculpat la dosarul tranşei II. Martorul a exclus posibilitatea ca o altă persoană să se fi aflat în posesia ştampilei, afirmând că ele s-au aflat în permanenţă în posesia sa, ţinându-le fie în geantă, fie în maşină, neputând explica cum au putut fi aplicate pe adeverinţa emisă inculpatului Pigulea.
În referire la procedura de tipărire a crotaliilor, a arătat că în baza unei adeverinţe de rol agricol, a unei cereri de înscriere ca membru însoţită de copia actului de identitate, formula o cerere către Oficiul Judeţean pentru Reproducţie şi Însămânţare pentru acordarea de serii de crotalii. După ce venea aprobarea, tipărea aceste serii şi le înainta pe comandă către tipografie de unde le ridica personal, taxa aferentă fiind de 50 de bani pentru fiecare familie de albine, că a emis chitanţă fiscală pentru taxa astfel percepută membrilor însă a distrus cotoarele chitanţierelor, în aceleaşi condiţii ca şi registrele. A precizat martorul DD. că deşi toate actele cooperativei erau trecute într-un registru nu mai deţine acele registre întrucât le-a distrus după intrarea în lichidare a cooperativei, nefiindu-i comunicat de către lichidator că trebuie să le conserve o anumită perioadă.
Fiind interpelat cu privire la implicarea martorei EE. în completarea rubricilor unor adeverinţe emise de CC., martorul DD. a negat că i-ar fi cerut acestei persoane să completeze astfel de adeverinţe. Cu toate acestea, martora sus menţionată a declarat constant că ea, la solicitarea lui DD. a completat adeverinţa nr. x/12.05.2014, conţinutul fiindu-i dictat de DD. care a semnat şi a aplicat ştampila.
Pentru a verifica starea de fapt reţinută în rechizitoriu cu privire la contrafacerea adeverinţei nr. x/12.05.2014 şi implicit realitatea şi fiabilitatea depoziţiilor martorului DD., Curtea a ordonat efectuarea unei expertize grafice care să stabilească, printre altele dacă scrisul de completare şi semnătura de pe această adeverinţă aparţine acestuia. Nu s-a procedat la expertizarea impresiunii ştampilei, aceasta fiind recunoscută de martor ca aparţinând cooperativei.
Raportul de expertiză grafică întocmit în cauză a infirmat susţinerile martorului DD. referitoare la falsificarea semnăturii sale, concluzionând că semnătura de pe adeverinţa nr. x/12.05.2014 purtând ştampila "program FEADR" îi aparţine, scrisul de completare fiind executat de altă persoană, acest aspect fiind relatat şi de martora EE. care şi-a însuşit scrierea.
În plus, martorii FF. şi GG., reprezentanţi ai societăţii HH. S.R.L, la care s-au tipărit crotaliile, au arătat că niciodată nu au executat şi imprimat plăcuţe de identificare a stupilor decât la comanda efectuată personal de martorul DD. şi niciodată la cererea altor persoane, că DD. indica numerele ce urmau a fi imprimate şi că nu au existat niciodată situaţii în care cineva să reclame erori de tipărire.
În aceste condiţii, concluziile lucrării criminalistice şi depoziţiile martorilor EE. şi Benga au demonstrat fără echivoc că martorul DD., în calitate de reprezentant legal al CC. a emis adeverinţa nr. x/12.05.2014, în sensul că a dictat conţinutul acesteia martorei EE., inclusiv numerele de înregistrare a stupilor, a semnat şi a aplicat ştampila, a încasat taxele aferente însă nu a conservat nici unul din înscrisurile ce dovedeau primirea de noi membri şi nu a raportat la ANZ atribuirea crotaliilor.
Curtea a admis că există teoretic posibilitatea ca inculpatul Pigulea, în conivenţă cu martorul DD. să fi contribuit fiecare, la emiterea unei adeverinţe fictive (fără înscriere prealabilă în asociaţie), în care un interval din plaja de numere atribuite asociaţiei să fie înscrise doar scriptic, pentru a justifica obţinerea finanţării de către inculpat. O asemenea ipoteză nu a fost susţinută de acuzare şi este de altfel, imposibil de probat în condiţiile în care întreaga arhivă a asociaţiei a fost distrusă de acest martor.
În acelaşi timp, deficienţele privind modul de înregistrare şi conservare a documentelor cooperativei CC. nu îi sunt imputabile inculpatului Pigulea, lipsa lor neputând fi interpretată în defavoarea sa, aşa cum nici omisiunea raportării la ANZ a intervalului menţionat în adeverinţa 475 nu poate fi imputată acestuia, ci exclusiv martorului DD.. De altfel, Curtea a constatat că situaţia inculpatului Pigulea nu este singulară, din august 2013 nici unul din cele 6400 de numere atribuite de ANZ cooperativei CC. nefiind raportate la această autoritate, ceea ce ridică serioase dubii cu privire la buna credinţă a martorului DD., cel însărcinat cu întocmirea, centralizarea registrului de date şi transmiterea acestuia către ANZ.
În aceste condiţii, simpla împrejurare că emitentul acestei adeverinţe se dezice de conţinutul faptelor atestate este insuficientă pentru a conferi înscrisului analizat caracterul fals susţinut de acuzare. Poziţia martorului DD. este de altfel explicabilă în condiţiile în care a fost cercetat şi condamnat pentru emiterea unor adeverinţe fictive de apartenenţă la aceeaşi asociaţie, cel mai plauzibil fiind că acesta a distrus documentele de evidenţă a asociaţiei pentru a împiedica cercetarea sa şi în alte cauze având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000. Negarea totală a emiterii oricărei adeverinţe, conjugată cu absenţa oricăror registre de evidenţă a membrilor, a cererilor de aderare, a încasării cotizaţiilor, reprezintă în mod evident, cea mai facilă formă de a evita orice răspundere de către martorul DD..
În speţă, ipoteza susţinută de acuzare, aceea a confecţionării adeverinţei (de o altă persoană decât martorul DD., cu identitate neprecizată) prin înscrierea unor numere de crotalii selectate aleatoriu este în mod vădit neplauzibilă. Admiţând că orice persoană putea, inclusiv prin accesarea surselor deschise, să identifice codul judeţului (27) şi pe cel al asociaţiei (006), aşa cum a susţinut martorul DD., probabilitatea ghicirii de către un terţ (complet neimplicat în conducerea asociaţiei) a 220 de numere consecutive între 1 şi 999999, care să se situeze chiar în interiorul intervalului ce fusese alocat de ANZ asociaţiei, era extrem de redusă. De altfel, caracterul fals al acestor documente a rezultat, în opinia acuzării, din adresa nr. x/31.01.2017 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu", în sensul că forma asociativă denumită "CC." nu avea cum să atribuie acele numere de ordine atâta timp cât nu făceau parte din intervalele alocate.
Într-adevăr, examinând comparativ adresa sus menţionată existentă la fila x DUP cu adresa nr. x/13.10.2021 comunicată de aceeaşi instituţie instanţei, Curtea a constatat că, în adresa comunicată la solicitarea organelor de urmărire penală, lipseşte intervalul 17584-23984 în care se situează numerele menţionate în carnetul stupinei şi adeverinţa nr. x/12.05.2014, însă acest interval a fost atribuit CC., aşa cum s-a menţionat în adresa comunicată Curţii, ceea ce schimbă decisiv situaţia de fapt pe care s-a grefat acuzaţia şi nu poate conduce decât la o concluzie diametral opusă acesteia.
Corespunzător acestor considerente, Curtea nu a identificat nici un fel de argumente pe baza cărora să conchidă că adeverinţa în discuţie este un înscris falsificat, după cum nici fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220 (Carnetul stupinei cu fişe având numerele de la 27-006-022846 la 27-006-023065) nu poate fi considerată document cu caracter fals, aceasta conţinând fişe individuale ale familiilor de albine ce se încadrează în numerotarea mai sus analizată.
În raport de toate aceste considerente, concluzionând asupra acuzaţiei aduse inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea a constatat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, nefiind dovedită dincolo de orice dubiu săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpatului, ceea ce a atras pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând acuzaţiile aduse inculpaţilor B., D., C., E. şi F., în legătură cu obţinerea fondurilor nerambursabile de către PFA B. în cadrul măsurii 112, Curtea a reţinut următoarele:
În concret, acuzaţia adusă inculpatei B. (similar celei aduse inculpatului A.) vizează obţinerea fondurilor nerambursabile în sumă de 25.000 Euro, prin aceeaşi măsură 112 - instalarea tinerilor fermieri, fără îndeplinirea condiţiilor necesare, în concret în absenţa numărului total de 170 de familii de albine (necesare pentru acordarea primei tranşe) şi ulterior, a celor 220 de astfel de familii (necesare pentru acordarea celei de-a doua tranşe), în opinia acuzării, inexistenţa numărului de stupi fiind acoperită, ca şi în cazul inculpatului A., prin folosirea de documente cu caracter fals, inexact sau incomplet, dar şi prin ajutorul dat de funcţionarii din cadrul AFIR - D., C., E. şi F., funcţionari care ar fi atestat, cu ocazia verificării documentaţiei şi a vizitelor în teren, împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la amplasamentul stupinei şi existenţa numărului necesar de stupi.
Potrivit ghidului solicitantului, versiunea 04 din mai 2011, puteau beneficia de fonduri nerambursabile persoanele fizice (urmând ca acestea să se autorizeze ca PFA sau întreprindere individuală) cu condiţia ca acesta să aparţină categoriei beneficiarilor eligibili, respectiv: să aibă în exploatare o exploataţie cu dimensiune economică între 6 şi 40 UDE, să aibă vârsta sub 40 de ani, să se instaleze pentru prima dată ca şef (conducător) al exploataţiei agricole, să fie membru al unei familii de fermieri şi să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei), cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.
De asemenea, solicitantul trebuia să depună cererea de finanţare în mai puţin de 12 luni de la data instalării într-o exploataţie de minim 6 UDE, să nu mai fi obţinut sprijin financiar prin aceeaşi măsură pentru această exploataţie agricolă, să aibă ca şi obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole şi/sau activitatea zootehnică, să-şi însuşească în totalitate angajamentele luate în declaraţia pe propria răspundere, să prezinte un plan de afaceri prin care să demonstreze îmbunătăţirea performanţei generale a exploataţiei agricole şi creşterea dimensiunii fermei cu minim 4 UDE, să dovedească o pregătire profesională şi să se angajeze să dobândească calificări profesionale în domeniu.
Examinând înscrisurile aflate în vol. VIII DUP, Curtea a reţinut că, la 29.07.2011, inculpata B. (la acel moment purta numele de Băbeanu) a formulat şi depus la CRFIR 4 Sud Vest Oltenia cererea de finanţare nr. x însoţită de documentaţia aferentă, prin care solicita acordarea de fonduri nerambursabile în sumă de 25.000 Euro prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi".
Conform planului de afaceri depus în susţinerea cererii, inculpata a lucrat în apicultură împreună cu părinţii săi încă din anul 2008 la stupina acestora, mai mult de 50% din timpul ei de lucru, iar în anul 2011 s-a hotărât să-şi înfiinţeze o exploataţie apicolă formată din 170 familii de albine. A mai arătat că în anul 2011 are o stupină de 170 familii de albine amplasată pe o suprafaţă de 0,20 ha teren agricol situat în comuna Grozeşti - sat Cîrceni, jud. Mehedinţi, deţinut în baza unui contract de arendă nr. x/21.07.2011 şi inventarul apicol necesar, astfel devenind pentru prima dată şef de exploataţie agricolă.
După depunerea documentaţiei şi a efecturării verificărilor în teren de inculpaţii C. (expert 1) şi D. (expert 2), cererea de finanţare formulată de B. a fost declarată eligibilă, fiind încheiat contractul de finanţare nr. x din 05.03.2012.
Inculpata prin B. PFA a încasat prima tranşă aferentă Măsurii 112 - "Instalarea tinerilor fermieri", în sumă de 64.849 RON (echivalentul a 14.999,88 euro) din care 51.879,20 RON fonduri europene şi 12.969,80 RON fonduri naţionale, conform certificatului de plată nr. x/21.05.2012.
Conform contractului de finanţare nr. x din 05.03.2012, în implementarea Planului de afaceri susmenţionat, beneficiarul B. PFA trebuia să realizeze acţiunile şi investiţiile prevăzute în acel plan, şi în continuare să formuleze cererea de plată a tranşei II.
Procedând la evaluarea punctuală a celor 7 documente depuse de solicitanta B., despre care s-a reţinut în rechizitoriu că sunt false, incomplete ori inexacte, Curtea a reţinut următoarele:
1. Referitor la declaraţia pe proprie răspundere datată 27.07.2011 a solicitantului B. în care se arăta că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei, s-a reţinut prin actul de sesizare că acest document are caracter incomplet, lipsind menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, îndeplinirea acestei condiţii fiind esenţială pentru eligibilitatea cererii de finanţare.
În urma propriului examen asupra înscrisurilor ce compun dosarul cererii de finanţare, Curtea a constatat aceeaşi situaţie ca şi în cazul inculpatului Pigulea (documentaţiile având conţinut similar, tipizat), în sensul că deşi în declaraţia tehnoredactată existentă la fila x lipseşte menţiunea referitoare la experienţa anterioară a inculpatei de minim 12 luni înainte de instalarea sa pe cont propriu, la fila x a documentaţiei a aceluiaşi dosar există formularul intitulat "F. Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 se face menţiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu. Declaraţia este dată sub sancţiunile prevăzute de legea penală, poartă data de 27.07.2011 şi este semnată personal de inculpata B..
În aceste condiţii, nu s-a putut reţine caracterul incomplet al declaraţiei, câtă vreme menţiunile a căror lipsă a fost invocată în actul de sesizare se regăsesc într-un alt document aflat la dosarul cererii de finanţare, datat şi însuşit prin semnătură de inculpată, cerinţa fiind astfel îndeplinită prin existenţa formularului intitulat "F. Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului" (argumentele prezentate în considerentele anterioare ce vizează primul act material reţinut în cazul inculpatului A. fiind pe deplin aplicabile, pentru identitate de raţiune şi în cazul acestei inculpate).
2. Referitor caracterul inexact al adeverinţei nr. x/22.07.2011 emisă de Primăria comunei Grozeşti, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că B. figurează în Registrul Agricol cu o suprafaţă de 0,20 ha teren neproductiv deţinut conform contractului de arendare nr. x/21.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine.
În esenţă, în accepţiunea actului de sesizare, caracterul inexact al aceste adeverinţe decurge din aceea că pe respectivul amplasamentul deţinut conform contractului de arendă nu ar fi existat cele 170 familii de albine, stupina fiind înfiinţată având o altă localizare (aspect rezultat din declaraţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Grozeşti, judeţul Mehedinţi -II., JJ., KK., care nu îşi însuşesc emiterea acestei adeverinţe, procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22.11.2017 şi planşa fotografică anexată acestuia), că stupii fotografiaţi nu aveau caracteristicile din planul de afaceri (stupi verticali), sau că inculpata nu a deţinut toţi stupii necesari (170 în 2011 şi 220 în 2014), aşa cum susţinea martora O..
Ca şi în cazul inculpatului A., Curtea a reţinut că, prin natura sa, apicultura nu se desfăşoară în mod obligatoriu în locaţii având o aşezare fixă dat fiind că succesul activităţii depinde de existenţa permanentă în apropiere a unor surse viabile de hrană pentru familiile de albine ce compun stupina, iar acestea nu pot fi decât în mod excepţional staţionare.
Considerând inutilă reluarea argumentelor reţinute la pct. 2 al considerentelor ce îl vizează pe inculpatul A., considerente deopotrivă aplicabile şi în cazul stupinei înfiinţate de soţia acestuia, Curtea a reţinut că exploataţia agricolă înfiinţată de inculpată avea ca obiect activitatea zootehnică (apicultura aparţinând acestei ramuri) şi nu exploatarea terenurilor agricole, sprijinul solicitat fiind pentru achiziţia de utilaje, instalatii, echipamente şi accesorii şi nicidecum pentru înfiinţarea de culturi sau plantaţii având o aşezare fixă, astfel că relevantă pentru obţinerea fondurilor era deţinerea efectivului de albine şi a inventarului apicol şi nu amplasarea stupinei între limitele topografice prevăzute în contractul de arendă.
Această concluzie se impune prin raportare la definiţia dată de Curtea Constituţională (în decizia amintită anterior) noţiunii de documente cu caracter "inexact" la care se referă art. 181 din Legea nr. 78/2000, aceea de documente al căror conţinut a fost ajustat pentru a întruni criteriile de eligibilitate, cu condiţia ca toate ajustarea să fie săvârşită cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri. Prin urmare, şi în cazul inculpatei, Curtea a considerat că amplasarea stupinei în alt loc decât cel prevăzut ca vatră (cel indicat în contractul de arendă) era inerentă procesului tehnologic de exploatare a albinelor şi nu influenţa eligibilitatea proiectului. Examinând declaraţiile succesive date de martorii II., JJ., KK., Curtea nu a putut ajunge la concluzia certă, dincolo de orice dubiu, că inculpata nu a înfiinţat niciodată stupina în comuna Grozeşti pe terenul arendat de la LL. sau că aceasta nu ar fi deţinut numărul declarat de stupi (170 sau 220).
Astfel, martorul II. - primar al localităţii la momentul emiterii adeverinţei, a arătat că deşi nu a semnat acest înscris, datele înscrise corespund celor menţionate în Registrul agricol, sub aspectul contractului de arendă, a suprafeţei, a punctului topografic, datele fiind reale. În ceea ce priveşte semnătura aplicată la rubrica primar, a arătat că în caz de absenţă temporară delega dreptul de semnătură viceprimarului şi că în tot în astfel de situaţii se obişnuia ca viceprimarul sau secretarul să semneze în locul său, toate actele fiind înregistrate în registru de secretar, iar în absenţa acestuia de martora JJ., care ocupa temporar sau prin dispoziţie funcţia de referent registru agricol.
Curtea nu a procedat la expertizarea criminalistică a acestei adeverinţe, dat fiind că, prin actul de sesizare nu s-a susţinut că este un înscris falsificat, ci inexact (inexactitatea vizând doar amplasamentul investiţiei şi nu celelalte date), simpla menţiune din considerentele rechizitoriului referitoare la faptul că martorii nu-şi însuşesc emiterea acesteia, nefiind de natură să învestească instanţa cu cercetarea falsului.
În legătură cu terenul din fotografiile prezentate în faza urmăririi penale, despre care afirmase în faza urmăririi penale că nu este terenul lui LL., martorul II. a precizat că la acel moment s-a referit la terenul intravilan al acestuia, însă cel din fotografiile cererii de finanţare este cel din extravilanul localităţii, pe care l-a identificat potrivit menţiunilor titlului de proprietate eliberat de primărie. Descriind acest teren, a arătat că este situat la 800 - 1000 metri de drumul judeţean, nefiind vizibil din drumul public.
În legătură cu afirmaţiile făcute în declaraţia dată în cursul urmăririi penale prin care arătase că niciodată nu a cunoscut ca B. să deţină o stupină pe raza comunei, martorul a precizat că s-a referit de asemenea la intravilanul localităţii, stupina acesteia fiind amplasată pe terenul extravilan al lui LL..
Analizând elementele de fapt relevate de depoziţiile din faza urmăririi penale date de martorele MM. (secretar al comunei) şi JJ. (fost inspector ISU la Primăria Grozeşti), Curtea a constatat că acestea s-au concentrat exclusiv pe modalitatea de emitere a adeveniţei şi modul de înregistrare al contractului de arendă, împrejurări irelevante soluţionării cauzei câtă vreme acuzaţia adusă inculpatei nu vizează caracterul fals al adeverinţei.
În referire la existenţa şi localizarea stupinei, martora KK. nu a putut oferi detalii, afirmând că nu a fost niciodată la locul unde este terenul lui LL. şi că nu a auzit ca în Cîrceni să existe o stupină de 220 familii de albine.
Evaluând conţinutul informativ al acestor probe, Curtea a apreciat că acestea nu permit concluzia solicitată de acuzare, dimpotrivă, afirmaţiile făcute de primarul localităţii, în sensul că a făcut o confuzie la momentul când a declarat că terenul din fotografii nu este cel al lui LL. (referindu-se la cel din intravilan, stupina inculpatei fiind situată în extravilan) par să demonstreze exact contrariul, în timp ce depoziţiile martorei JJ. nu au nicio legătură cu faptul pretins, iar cea a martorei KK. este neverosimilă, nefiind posibil ca aceeaşi persoană care a deschis poziţia de rol agricol în care a trecut o stupină cu 170 de familii de albine să nu aibă cunoştinţă despre existenţa unei exploataţii de asemenea dimensiuni.
În final, ca şi în cazul inculpatului A., Curtea a reţinut că procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22.11.2017, potrivit căruia nu au fost identificaţi stupi aparţinând inculpatei B. la momentul efectuării cercetării la faţa locului, nu conduce cu certitudine la concluzia susţinută de acuzare, aceea că investiţia nu a existat în perioada anterioară 2011-2016 pe amplasamentul declarat sau că aceasta nu a avut dimensiunea menţionată în documentele justificative depuse pentru acordarea sprijinului (170, respectiv 220 familii de albine).
Deşi urmărirea penală a fost începută in rem în perioada în care proiectul era în derulare (25.09.2015, la un an de la obţinerea tranşei II), moment în care inculpaţii aveau încă obligaţia de a menţine investiţia, cercetarea la faţa locului (pentru a se verifica existenţa stupinei şi deţinerea fondului de albine) a fost efectuată la mai bine de 2 ani de la acest moment, când contractul de finanţare îşi încetase valabilitatea prin ajungere la termen, cu toate obligaţiile ce decurgeau din acesta. Ca atare, faptul că, la 22.11.2017, pe terenul arendat de inculpată, nu exista stupina, nu poate conduce nici singură, nici prin coroborare cu celelalte probe, la concluzia investiţia nu a existat niciodată în realitatea obiectivă sau că nu a fost compusă cu numărul de familii de albine necesar.
3. Referitor la adeverinţa nr. x/22.07.2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar Dr. NN., prin care se atestă că B. deţine 170 familii albine - în rechizitoriu s-a reţinut că aceasta este un document cu caracter inexact, pe considerentul că din probele administrate în cauză (declaraţiile martorilor JJ., II., KK., OO. şi NN., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22.11.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia) rezultă că, în locaţia de implementare a proiectului (identificată pe baza coordonatelor menţionate în contractul de arendare nr. x/21.07.2011) nu au existat familiile de albine, astfel că datele atestate în adeverinţa nr. x/22.07.2011 au la bază verificări efectuate într-o altă locaţie decât cea din locul de implementare al proiectului.
Ca şi în cazul medicului oficial BB., Curtea a reţinut totodată că activitatea, atribuţiile şi obligaţiile medicului veterinar de liberă practică sunt reglementate de O.G. nr. 42/2004 aprobată prin Legea nr. 215/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, acesta fiind funcţionar public în sensul Legii, astfel că atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realităţii, referitoare la realitatea vizitei efectuate în teren la stupina inculpatei Pigulea ar fi conferit înscrisului întocmit caracter fals, nicidecum inexact.
Declaraţia dată de medicul veterinar NN. nu lasă loc nici unui echivoc cu privire la realitatea şi efectivitatea controlului efectuat în virtutea atribuţiilor legale, acesta descriind locul de amplasare al investiţiei prin raportare la coordonate similare celor indicate de II., primarul localităţii:
"Prealabil emiterii adeverinţei menţionate am mers la locul unde erau stupii în număr de 170, la intrarea în satul Cîrceni, pe stânga, în vecinătatea unei păduri, pe un deal". Dând detalii în legătură cu terenul a arătat că împrejmuirea era cu gard pe ştenepi de lemn, în apropierea terenului existând două construcţii mai mici, nelocuite. În apropierea terenului martorul a observat o plantaţie de pomi fructiferi, probabil pruni.
În aceste condiţii, Curtea nu a identificat nici un fel de argumente pentru care să poată considera că stupina inculpatei nu ar fi existat în materialitatea ei sau că nu fost localizată pe amplasamentul indicat, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, depoziţia martorului şi înscrisul pretins inexact întocmit de martorul PP. sugerând mai degrabă contrariul.
4. Referitor la pretinsul caracter inexact al Planului de Afaceri întocmit de B. pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi", datat 27.07.2011, Curtea a reţinut aceleaşi argumente ca şi în cazul planului de afaceri întocmit de inculpatul A., considerente pe deplin aplicabile în condiţiile în care aceste două documente au conţinut similar.
În plus, Curtea a reţinut că, aşa cum s-a dezvoltat în considerentele anterioare, declaraţiile martorilor JJ., II., KK., OO. şi NN., nu conduc la concluzia susţinută de acuzare, aceea că pe amplasamentul menţionat în Planul de afaceri nu au existat cele 170 familii de albine, argumentele fiind deja prezentate cu ocazia analizării adeverinţei nr. x/22.07.2011 emisă de Primăria comunei Grozeşti, nefiind necesară reluarea acestora.
Nici faptul că în fotografiile efectuate cu ocazia vizitei în teren de către cei 2 experţi nu apar stupi având caracteristicile prezentate în planul de afaceri (stupi verticali) nu poate conduce la o asemenea concluzie, considerentele expuse cu ocazia analizei Planului de afaceri întocmit de inculpatul A. (pct. 3 al considerentelor referitoare la acesta) fiind pe deplin aplicabile, astfel că nu au fost reluate.
Este evident că în niciuna dintre fotografiile document efectuate de cei doi experţi din cadrul OJPDRP Mehedinţi nu puteau să apară stupi verticali, câtă vreme achiziţionarea acestora era unul din obiectivele cuprinse în Planul de afaceri al solicitantului B., finanţarea fiind solicitată în parte, pentru creşterea exploataţiei cu 50 de familii de albine ce urmau a fi adăpostite în astfel de stupi.
Trecând la examinarea caracterului fals al înscrisurilor întocmite de inculpaţii C. şi D., experţi în cadrul OJPDRP Mehedinţi care au exercitat atribuţiile de verificare a conformităţii şi eligibilităţii cererii de finanţare formulată de solicitantul B. (tranşa I), precum şi a celorlalte documente justificative depuse în susţinerea acelei cereri de finanţare, Curtea a reţinut următoarele:
Referitor la caracterul fals al documentului E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, întocmit la 29.07.2011, prin care inculpata C. ar fi atestat necorespunzător realităţii, prin bifarea "DA" în dreptul punctului 9.2, existenţa declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului B. ("că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu"), Curtea a reţinut următoarele:
În opinia acuzării, lipsa menţiunii privitoare la experienţa anterioară, de cel puţin 12 luni înaintea instalării solicitantului pe cont propriu conferă atât caracter incomplet declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului (document analizat în considerentele anterioare, la pct. 1) şi în mod corespunzător, caracter fals înscrisurilor prin care funcţionarii OJPDRP Mehedinţi au constatat îndeplinirea acestui criteriu.
În urma propriilor verificări a înscrisurilor ce compun dosarul cererii de finanţare, Curtea a constatat că există două declaraţii datate şi semnate 27.07.2011 date de inculpata B., respectiv una tehnoredactată existentă la fila x (fila x în numerotarea vol. VIII DUP, în care lipseşte într-adevăr menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înainte de instalarea sa pe cont propriu), şi una existentă la fila x - formularul intitulat "F. Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 se regăseşte menţiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu. Această declaraţie dată sub sancţiunile prevăzute de legea penală este semnată personal de inculpata B..
În aceste condiţii nu se poate reţine caracterul fals al datelor atestate de inculpata C., câtă vreme menţiunile a căror lipsă a fost invocată în actul de sesizare sunt cuprinse declaraţia aflată la dosarului cererii de finanţare, cerinţa verificată fiind îndeplinită.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte presupusa falsificare de către aceeaşi inculpată C. a documentului E3.1 - "Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate" din 21.10.2011, prin bifarea cu "DA" a aceluiaşi criteriu de eligibilitate (referitor declaraţia solicitantului că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei), existenţa aceleiaşi declaraţii aflată la fila x, omisă analizei organului de urmărire penală, satisfăcând criteriul de eligibilitate analizat anterior.
Referitor la documentul E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 20.10.2011, întocmit de inculpata C. şi verificat de inculpatul D., şi respectiv documentul E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren, datat 21.10.2011, întocmit de către inculpata C., acuzarea a reţinut că în cuprinsul acestora au fost atestate date nereale referitoare la conformitatea localizării/amplasării proiectului cu cea specificată de solicitantă în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare.
Caracterul fals al datelor atestate a fost dedusă de acuzare din declaraţiile martorilor JJ., II., KK., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22.11.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, fiind prezentate aceleaşi argumente ca şi în cazul Planului de afaceri şi a adeverinţei nr. x/22.07.2011 emisă de Primăria comunei Grozeşti.
Fără a relua considerentele prezentate mai sus cu ocazia analizei planului de afaceri şi adeverinţei nr. x/2011 sus menţionate, Curtea a constatat că, pentru identitate de raţiune se impun aceleaşi argumente şi în cazul celor două rapoarte analizate şi aceeaşi concluzie, aceea că nu este dovedit dincolo de orice dubiu că verificările efectuate în teren de cei doi inculpaţi D. şi Schiopu ar fi fost realizate într-o altă locaţie decât cea menţionată în Planul de afaceri, cererea de finanţare şi contractul de arendare nr. x/21.07.2011 încheiat între solicitantă şi propietarul LL., dimpotrivă, depoziţiile primarului II. şi cele ale medicului PP. par să releve contrariul.
În plus, Curtea a reţinut că acuzaţia a plecat de la afirmaţiile făcute de martora O., fostă angajată a inculpaţilor A. şi B. (declaraţiile de la filele x DUP), potrivit cărora cei doi soţi Pigulea obţinuseră fonduri europene pe proiecte cu stupi, fiind ajutaţi de inculpatul D., în sensul că deşi nu avuseseră toţi stupii necesari conform proiectelor, cei care veniseră să fotografieze în teren stupii, făcuseră fotografiile în aşa fel încât să pară că sunt toţi stupii care trebuiau să existe conform proiectelor.
Deşi declaraţia acestei martore a fost invocată de acuzare drept probă în susţinerea caracterului nereal al datelor atestate în documentele întocmite de inculpaţii C. şi D., Curtea a constatat că nici elementele de fapt evocate de această martoră nu permit concluzia că verificarea în teren s-ar fi efectuat într-o altă locaţie, sau că stupina nu ar fi existat niciodată în materialitatea sa, ci că tind să pună la îndoială deţinerea de către inculpată a întregului efectiv de stupi menţionat în documente şi în mod corespunzător conformitatea cu realitatea a faptelor atestate de inculpaţii Şchiopu şi D. cu privire la existenţa tuturor celor 170 de familii de albine.
Similar celor reţinute cu ocazia analizei acuzaţiei aduse inculpatului A., Curtea a admis că în condiţiile derulării simultane de către cei doi soţi a două proiecte cu conţinut similar şi obiective identice, exista posibilitatea teoretică a deplasării cel puţin a unei părţi a efectivului de albine deţinut din comuna Greci în comuna Grozeşti sau invers, ceea ce ar fi permis fiecărui inculpat să acceseze fondurile fără să deţină toţi cei 170 de stupi menţionaţi în documentele justificative ale cererii de finanţare.
O asemenea ipoteză era cu atât mai probabilă dat fiind că PFA QQ., rudă cu inculpata B., accesase în anului 2011 fonduri europene în cadrul aceleiaşi măsuri 112 pentru dezvoltarea unei exploataţii apicole compusă din 172 familii de albine în comuna Izverna, sat Seliştea, jud. Mehedinţi, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală nr. 236/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
În speţă cercetările nu au vizat elucidarea unui asemenea aspect, în perioada în care cei doi inculpaţi Pigulea aveau obligaţia menţinerii investiţiei nefiind efectuată nicio cercetare locală simultană şi inopinată care să verifice existenţa reală a stupinelor şi numărul de stupi deţinuţi efectiv de fiecare inculpat în cadrul proiectelor investiţionale cu finanţare europeană.
Curtea a solicitat de la primăriile celor două localităţi Grozeşti şi Greci planurile parcelare în care sunt incluse cele două terenuri arendate de inculpaţii Pigulea şi precizări referitoare la blocurile fizice în care erau incluse aceste amplasamente.
În urma primirii relaţiilor, s-a efectuat adresă către APIA - Centrul Judeţean Mehedinţi pentru a se comunica dacă tarlaua x Greci şi tarlaua x Grozeşti au făcut parte dintr-un eşantion cu privire la care s-ar fi efectuat aerocartografierea în vederea verificării cultivării suprafeţelor pentru care s-au acordat subvenţii în perioada 2011-2016.
Conform relaţiilor furnizate de APIA - Centrul Judeţan Mehedinţi, deşi în perioada 2011-2016 au fost efectuate controale prin teledetecţie în comuna Greci, blocul fizic x corespunzător T62 nu a fost cuprins în eşantion întrucât nu au existat fermieri cu parcele identificate în acest bloc. În legătură cu blocul fizic 111989-12 corespunzător T 122 Grozeşti, s-a comunicat că această localitate nu a făcut obiectul controalelor prin teledetecţie în vederea confirmării culturilor fermierilor cu parcele în acest bloc, astfel că instanţa este în imposibilitate să formuleze o concluzie certă cu privire la inexistenţa stupinelor descrise în cele două proiecte investiţionale şi cu atât mai puţin cu privire la subdimensionarea acestora, corespunzător celor declarate de martora O..
În plus, Curtea a reţinut că aspectele relatate de această martoră în referire la faptul că funcţionarii OJPDRP Mehedinţi ar fi fotografiat investiţia în aşa fel încât stupii să pară mai mulţi, nu sunt confirmate. În urma propriului examen asupra fotografiilor document întocmite cu ocazia vizitei în teren efectuate de C. şi D. (3 fotografii existente la filele x din vol. VIII DUP) Curtea a remarcat faptul că acestea nu înfăţişează nicidecum toţi cei 170 de stupi ce compunea stupina inculpatei, ci doar o parte din aceasta (aproximativ 40 de stupi), nefiind perceptibile retusări sau trucări ale imaginilor pentru sporirea artificială a obiectelor prezentate, mai ales în condiţiile în care tehnica folosită pare destul de rudimentară. Deopotrivă, ca şi în cazul inculpatului A., Curtea a reţinut că funcţionarii OJDRP nu aveau obligaţia să întocmească fotografii ale întregii investiţii ci fotografii reprezentative, iar cele 3 planşe satisfac această cerinţă.
Pentru a verifica practicile administrative ale funcţionarilor OJDPR, Curtea a examinat comparativ şi fotografiile aflate în dosarul cererii de finanţare depuse de QQ., constatând că, în mod evident, cele ataşate la dosarul administrativ al cererii de finanţare formulate de inculpata Pigulea sunt mult mai reprezentative, înfăţişând în ansamblu o porţiune mult mai mare a stupinei.
Ca atare, nu s-au identificat minime indicii care să confirme susţinerile martorei O. referitoare la efectuarea fotografiilor în scopul inducerii unor iluzii optice privind existenţa unui număr mai mare de stupi decât cei existenţi în realitate, fiind evident că scopul fotografierii a fost acela al documentării vizitei efectuate şi nu inventarierea fiecărei componente a investiţiei.
În concluzie, raportat la toate considerentele expuse anterior, inclusiv cu ocazia analizei caracterului inexact al adeverinţei emise de Primăria Grozeşti, al planului de afaceri şi al adeverinţei nr. x/2011 a Cabinetului Medical Veterinar Dr. NN., Curtea a reţinut că probele administrate nu dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpaţii C. şi D. ar fi atestat în documentele E3.8 - Fişa de verificare pe teren din 20.10.2011 (întocmit de inculpata C. şi verificat de inculpatul D.) E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren din 21.10.2011 (întocmit de către inculpata C.) date necorespunzătoare realităţii sub aspectul localizării proiectului sau dimensiunii exploataţiei.
În raport de toate aceste considerente, concluzionând asupra acuzaţiei aduse inculpaţilor C. şi D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. de la 1969 şi complicitate la infracţiunea continuată prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, Curtea a constatat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, nefiind dovedită dincolo de orice dubiu săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, ceea ce a atras pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Trecând la examinarea caracterului fals sau inexact al documentelor folosite pentru acordarea tranşei a II-a, Curtea a reţinut că, la 27.01.2014, inculpata B. a înregistrat la OJPDRP sub nr. x/03.02.2014 cererea pentru acordarea tranşei II însoţită de documente justificative pentru dovedirea îndeplinirii acţiunilor şi investiţiilor asumate, cererea fiind verificată de inculpaţii E., în calitate de expert 1 şi F. în calitate de expert 2.
5. Cu privire la pretinsul caracter inexact al referatului de evaluare nr. 140/23.05.2013 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA B. deţine o stupină formată din 220 familii de albine - acuzarea a reţinut că în locaţia de implementare a proiectului aparţinând inculpatei B., nu au existat familiile de albine la care se face menţiune în referat, în opinia acuzării concluzia fiind susţinută de declaraţiile martorilor JJ., II., KK., OO. şi NN., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22.11.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia şi datele comunicate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" (conform adresei nr. x/31.01.2017 intervalele de numere cuprinse între 031823-032042 precedate de codurile "27-006" nu fac parte din intervalele alocate cooperativei "CC.", de la care la dosarul cererii de plată a fost ataşată adeverinţa nr. x/28.12.2013 privind numerele de ordine respective).
Aptitudinea depoziţiilor martorilor sus menţionaţi şi a procesului-verbal de cercetare la faţa locului de a dovedi inexistenţa investiţiei a fost deja analizată de Curte în considerentele anterioare referitoare la caracterul inexact al documentelor aferente tranşei I, laolată cu implicaţiile pe care presupusa nerespectare a amplasamentului o avea asupra eligibilităţii proiectului, reluarea acestor argumente fiind inutilă.
De asemenea, considerentele expuse anterior cu ocazia analizei referatului de evaluare nr. 70/18.04.2014 întocmit de acelaşi medic veterinar oficial - martorul BB. cu ocazia vizitei în teren la stupina inculpatului A. sunt valabile şi în cazul referatului în discuţie şi impun aceeaşi concluzie, aceea că nu există nici un element de fapt care să ridice dubii cu privire la realitatea sau exactitatea consemnărilor făcute de martorul BB., Curtea apreciind inutilă reluarea acestora.
Contrar celor reţinute în actul de sesizare, faptul că plăcuţele de identificare a stupilor menţionate în adeverinţa emisă de CC. nu făceau parte din intervalele alocate acesteia de către Agenţia Naţională pentru Zootehnie nu poate avea nici un fel de implicaţii asupra realităţii şi valabilităţii referatului de evaluare nr. 140/23.05.2013 emis de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia şi întocmit de medicul BB..
S-a observat, la o minimă analiză, că momentul întocmirii referatului îl precede cu 7 luni pe cel al emiterii adeverinţei nr. x/28.12.2013 de către CC., astfel că, la momentul efectuării verificării de către medicul veterinar oficial, stupii nu erau prevăzuţi cu plăcuţe de identificare, aspect relatat şi de martorul BB. cu ocazia audierii. Ca atare, atribuirea ulterioară de către Asociaţia menţionată a unor numere de identificare incorecte nu este aptă să dovedească faptul pretins, acela că la momentul vizitei în teren efectuate de medicul veterinar nu existau stupii menţionaţi în documentul oficial întocmit. Chiar dacă s-ar reţine că adeverinţa nr. x/28.12.2013 emisă de CC. este un document fals, nulitatea unui asemenea act nu se poate propaga asupra actelor anterioare întrucât acestea nu au fost şi nu puteau fi întocmite pe baza sa.
6. Verificând caracterul fals al adeverinţei nr. x/28.12.2013 eliberată de CC., prin care se atestă că B. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042, Curtea a reţinut că, în opinia acuzării, caracterul fals al acestui document decurge din faptul că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" nu a atribuit acestei cooperative intervalele de numere cuprinse între 031823-032042, aspect comunicat cu adresa nr. x/31.02.2017.
Examinând intervalele atribuite cooperativei sus menţionate, conform adresei nr. x/13.10.2021 comunicată de ANZ instanţei, s-a constatat că, într-adevăr, numerele de la 31823 la 32042 nu fac parte din acestea, rămânând de analizat în ce măsură această împrejurare putea fi cunoscută sau acceptată de inculpată la momentul depunerii documentaţiei pentru obţinerea tranşei a II-a.
Fiind audiat atât în faza urmăririi penale cât şi în faza judecăţii, martorul DD. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul Pigulea şi nici pe soţia acestuia, că aceştia nu s-au înscris în asociaţie, că nu a emis niciodată adeverinţa respectivă şi a încercat să acrediteze ipoteza că aceasta putea fi confecţionată cu date nereale de o persoană care a cunoscut de undeva codul cooperativei, respectiv 006, sau de o persoană care a avut acces la o adeverinţă reală (declaraţia din 26.07.2016 - fila x DUP). Ulterior, în declaraţia de la 27.11.2017, acelaşi martor a arătat că niciodată nu s-a întâmplat să trimită vreo persoană fizică sau reprezentantul vreunei persoane juridice la tipografia soţilor Benga pentru a executa plăcuţe cu numere de identificare, el fiind singurul care dădea comandă pentru că doar el cunoştea numerele de crotalii ce i-au fost atribuite.
Susţinerile martorului DD. referitoare la plăsmuirea adeverinţei nr. x/28.12.2013 prin falsificarea semnăturii sale au fost infirmate de conţinutul raportului de expertiză criminalistică care a concluzionat că semnătura îi aparţine, scrisul de completare fiind executat de altă persoană. Totodată, martora EE. a arătat că a completat rubricile adeverinţei, la solicitarea martorului DD., toate datele fiindu-i dictate de acesta. La rândul lor, martorii FF. şi GG., reprezentanţi ai societăţii HH. S.R.L., la care s-au tipărit crotaliile, au arătat că niciodată nu au executat şi imprimat plăcuţe de identificare a stupilor decât la comanda efectuată personal de martorul DD. şi nu la cererea altor persoane, că DD. indica numerele ce urmau a fi imprimate şi că nu au existat niciodată situaţii în care cineva să reclame erori de tipărire.
În aceste condiţii, concluziile lucrării criminalistice şi depoziţiile martorilor EE. şi Benga au demonstrat fără echivoc că martorul DD., în calitate de reprezentant legal al CC., a emis adeverinţa nr. x/28.12.2013, dictând conţinutul acesteia martorei EE., inclusiv datele nereale referitoare la numerele de înregistrare a stupilor, a semnat şi a aplicat ştampila.
Ca şi în cazul inculpatului A., Curtea a admis că există posibilitatea ca inculpata B. să fi acţionat în conivenţă cu martorul DD., solicitând şi obţinând de la acesta emiterea unei adeverinţe fictive (fără înscriere prealabilă în asociaţie), în care un interval de numere ales aleatoriu a fost înscris doar scriptic, pentru a dovedi îndeplinirea condiţiei de înscriere într-o asociaţie cu profil apicol, condiţie necesară pentru a beneficia de acordarea tranşei. O asemenea ipoteză nu a fost susţinută nici de acuzare şi nici de martorul DD. (care a negat orice legătură subiectivă cu inculpaţii Pigulea) şi este, de altfel, imposibil de probat în condiţiile în care întreaga arhivă a asociaţiei a fost distrusă de acest martor, neputându-se stabili la acest moment ce persoane au fost în mod real membri ai asociaţiei şi în mod corespunzător, dacă inculpaţii Pigulea au aderat sau nu la aceasta.
Ceea ce a rezultat dincolo de orice dubiu este că adeverinţa în discuţie este un înscris sub semnătură privată falsificat de însuşi emitentul său, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la numerele de identificare atribuite asociaţiei de Agenţia Naţională pentru Zootehnie.
Contribuţia inculpatei B. la confecţionarea acestui înscris falsificat nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu, după cum nu este dovedit nici faptul că aceasta cunoştea sau ar fi putut să cunoască faptul că intervalul de 220 de numere menţionate în adeverinţa nr. x/2013 este fictiv atribuit. În acest sens, Curtea a avut în vedere considerentele prezentate cu ocazia analizei adeverinţei nr. x/2014 emisă de aceeaşi asociaţie inculpatului A., potrivit cărora intervalele de numere atribuite de ANARZ formelor asociative nu erau accesibile din surse deschise, dar şi faptul că potrivit procedurii operaţionale de atribuire a numerelor de identificare a stupilor, nu exista o modalitate de comunicare directă între apicultorii persoane fizice sau juridice şi Agenţia Naţională pentru Zootehnie care să permită deţinătorilor de stupine să întreprindă verificări cu privire la corespondenţa intervalelor atribuite de asociaţie cu cele atribuite de ANARZ acesteia.
În aceste condiţii, nefiind dovedită componenta subiectivă a folosirii cu rea credinţă de către inculpata B. a adeverinţei nr. x/2013, Curtea nu a putut reţine vinovăţia acesteia sub forma intenţiei.
Trecând la examinarea caracterului fals al carnetului stupinei, conţinând fişe numerotate de la 31823 la 32042, Curtea a reţinut că, potrivit declaraţiei inculpatei B., firma care a confecţionat plăcuţele cu numerele de identificare a stupilor a tipărit în mod greşit alte numere decât cele precizate în adeverinţă.
Aceste numere le-a aplicat pe stupii deţinuţi conform proiectului, după care, sesizând eroarea, a solicitat şi obţinut eliberarea plăcuţelor cu numerele corecte, pe care le-a aplicat de cealaltă parte a cutiilor. În acest fel, inculpata a explicat că stupii prezentaţi în fotografiile întocmite cu ocazia vizitei în teren efectuate de inculpaţii RR. şi F. aveau aplicate două rânduri de numere de identificare, atât cele din adeverinţă, cât şi cele tipărite iniţial.
Realizând propriul examen asupra fotografiilor document efectuate la data de 04.02.2014, Curtea a constatat că doar o mică parte a numerelor de identificare sunt vizibile, astfel că nu se poate trage concluzia că toate numerele de identificare aflate pe plăcuţele ataşate stupilor fotografiaţi se situează în afara intervalului menţionat în adeverinţa nr. x/2013 după cum s-a reţinut în actul de sesizare. Generalizarea unei asemenea constatări la întreaga stupină ar echivala cu o prezumţie de vinovăţie (contrară principiului stabilit de art. 4 alin. (2) C. proc. pen.), ca atare, Curtea a reţinut că o parte a numerelor de identificare a stupilor (vizibile în fotografiile de detaliu) nu îndeplinesc această cerinţă.
Susţinerile inculpatei, potrivit cărora ar fi aplicat şi crotaliile menţionate în adeverinţă pe partea cealaltă a stupilor, nu au fost confirmate de nici un alt mijloc de probă. Admiţând că inculpata ar fi procedat în acest mod, Curtea a remarcat totuşi că nici unul din cele 220 de numere aflate în intervalul 031823 - 032042 înscris în carnetul stupinei şi fişele familiilor de albine nu este vizibil în vreuna din fotografiile document. În plus, aceste fotografii înfăţişează doar stupi cu plăcuţele de identificare aplicate pe o singură parte, la o examinare detaliată a acestora observându-se că numerele lizibile aparţin unor intervale complet diferite (cele din planşele de la filele x se încadrează în intervalul 2604 - 2617, în timp ce altele, aflate la filele x se situează în intervalul 9973 - 10002).
În aceste condiţii, este evident că din cele 220 de fişe ale familiilor de albine ce compun carnetul stupinei depus de inculpată în justificarea cererii de plată a tranşei a II-a, cel puţin o parte erau necorespunzătoare realităţii faptice (realizărilor din teren), că inculpata era pe deplin conştientă de această neconcordanţă şi că depunerea acestui înscris era determinantă pentru îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea fondurilor, fiind supusă atât unei verificări formale (sub aspectul documentelor justificative), cât şi a unei verificări efective, la locul investiţiei, din partea experţilor OJPDRP Mehedinţi.
Totodată, inculpata, în calitate de conducător al exploataţiei şi autoare a cererii de acordare a tranşei era prezumată a cunoaşte atât realitatea faptică,cât şi pe cea scriptică, relevată de documentele ce atestau înscrierea în forma asociativă, obligaţia acesteia, în calitate de beneficiar al fondurilor, fiind aceea de a întocmi înscrisuri justificative, care să reflecte fidel realitatea faptică.
Concluzionând asupra acuzaţiei aduse inculpatei B., Curtea a reţinut că folosirea, de către aceasta, în cadrul documentaţiei aferente tranşei a II-a a carnetului stupinei conţinând fişe numerotate de la 31823 la 32042, din care cel puţin o parte nu aveau corespondent în realitatea faptică de la locul investiţiei, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Din punct de vedere subiectiv, inculpata a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză prezentând documentul sus menţionat la autoritatea competentă în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri europene, atitudine ce caracterizează, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia sub forma intenţiei directe.
Sub acest aspect, Curtea a reţinut că, din punct de vedere al îndreptăţirii la obţinerea fondurilor, este irelevantă împrejurarea că neconformitatea plăcuţelor de înregistrare a stupilor cu cele menţionate în carnetul stupinei nu afecta eligibilitatea însăşi a proiectului sau că ea putea fi remediată prin formularea unei noi cereri de plată a tranşei a II-a, în ipoteza respingerii celei dintâi.
Într-adevăr, nerealizarea obligaţiei de crotaliere a stupilor nu afecta eligibilitatea proiectului, fiind evident că o asemenea condiţie nu era prevăzută la momentul accesării primei tranşe. Curtea a admis şi faptul că neconcordanţa dintre unele fişe individuale ale familiilor de albine şi plăcuţele de identificare a stupilor putea fi remediată de inculpată, aceasta având posibilitatea de a cere emitentului adeverinţei nr. x/2013 rectificarea erorilor, iar pe baza noului document să rectifice ea însăşi fişele individuale şi implicit carnetul stupinei, mai ales că numerele lizibile afişate efectiv pe stupii deţinuţi (numerele 2604 - 2617 şi 9973 - 10002, vizibile în fotografiile document) făceau parte din intervalele alocate de ANARZ CC. şi nici nu fuseseră atribuite altei persoane (adresa comunicată instanţei, fila x verso vol. V instanţă).
Inculpata a ales însă să îşi asume obţinerea tranşei II pe baza acestui document, care este cel puţin parţial necorespunzător realităţii şi, profitând de neatenţia funcţionarilor RR. şi F., a obţinut efectiv fondurile europene, încasând, la 19.03.2014, în mod necuvenit, această tranşă în sumă de 43.233 RON, echivalentul a 10.000 Euro din care 41.071,35 RON, contribuţia din fonduri europene şi 21161,65 RON, contribuţia de la bugetul de stat, fiind realizată astfel urmarea cerută art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ce incriminează infracţiunea dedusă judecăţii.
Potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpata B., în calitate de autor, instanţa a pronunţat condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Trecând la examinarea contribuţiei inculpaţilor F. şi E. la săvârşirea faptei reţinute în sarcina inculpatei B., Curtea a constatat că, în speţă, nu s-a făcut dovada unei coeziuni subiective cu autoarea, neputându-se reţine că aceştia au acţionat cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe sau indirecte, după cum nu s-a putut reţine că aceştia au atestat, cu intenţie, în documentele de verificare întocmite, corespondenţa dintre numerele de identificare a stupilor şi carnetul stupinei.
După cum s-a reţinut în actul de sesizare, verificările efectuate de cei doi experţi din cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCOD PENAL au vizat verificarea conformităţii/eligibilităţii cererii de plată tranşa II şi a documentelor justificative anexate acesteia referitoare la B. PFA, conform Formularului AP 1.5 - Fişa de verificare tehnică şi financiară - Secţiunea A1 şi Secţiunea A2, Formularul AP 1.6 - M 112 tranşa II - Raport al serviciilor de verificare cereri de plată/serviciilor de verificare tehnică asupra verificării dosarului cererii de plată.
Cu toate acestea, Curtea nu a reţinut că inculpaţii ar fi atestat în formularele de verificare întocmite date necorespunzătoare realităţii, sub aspectul corespondenţei locului de implementare a proiectului cu datele menţionate în cererea de finanţare.
Concluzia acuzării cu privire la inexistenţa în acea locaţie, a familiilor de albine pentru care beneficiarul B. PFA solicita plata tranşei a II a fost dedusă pe baza aceloraşi probe analizate de curte în considerentele anterioare (declaraţiile martorilor JJ., II. şi KK., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22.11.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, datele comunicate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu", adeverinţa nr. x/28.12.2013 privind numerele de înregistrare), probe care nu dovedesc dincolo de orice dubiu faptul pretins.
Referitor la punctul 10, acuzarea a reţinut că, în mod fals, inculpaţii E. şi F. au atestat corespondenţa cu realitatea a datelor referitoare la conformitatea dintre cele menţionate în tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei raportat la numărul familiilor de albine, pe de o parte şi datele din carnetul stupinei, pe de altă parte. Totodată s-a reţinut referitor la punctul 11, că inculpaţii E. şi F. au atestat, în mod fals, faptul că numărul codului unic de identificare a stupului menţionat pe plăcuţa de identificare ar corespunde cu cel menţionat în carnetul stupinei.
Realizând propriile verificări asupra documentului întocmit de cei doi inculpaţi, Curtea a constatat că, potrivit punctului 10, se verifica dacă datele menţionate în tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei corespundeau cu datele din planul de afaceri, cu realizările din teren, cu registrul agricol, registrul exploataţiilor ANSVSA, carnetul stupinei şi adeverinţa emisă de autoritatea administraţiei publice sau locale de stat.
Cerinţa vizează în mod evident corespondenţa acestor înscrisuri, din punct de vedere al numărului familiilor de albine, pe baza acestui număr determinându-se dimensiunea economică a fermei (calculată în UDE), ceea ce justifica încadrarea proiectului parametri de eligibilitate (fondurile erau accesibile proprietarilor de exploataţii cuprinse între 6 - 20 UDE, aşa cum s-a arătat în considerentele anterioare). Verificările vizau atât situaţia scriptică (la birou) cât şi cea faptică (la locul investiţiei). Scopul acestor verificări era acela de a determina dacă dimensiunea fermei este de peste 10 UDE şi a crescut cu minim de 4 UDE faţă de dimensiunile fermei menţionate în planul de afaceri (Manualul de proceduri - fila x DUP).
Dată fiind concluzia anterioară a Curţii în sensul că nu este dovedit cu certitudine că inculpata B. nu ar fi deţinut în totalitate cele 220 de familii de albine menţionate în documentele justificative depuse pentru acordarea tranşei a II-a, probele enumerate de acuzare în dovedirea acestui aspect fiind deja analizate în considerentele precedente, Curtea nu a concluzionat nici că inculpaţii F. şi E. ar fi atestat, în documentele verificatoare întocmite, date nereale cu privire la dimensiunea economică a fermei apicole deţinute de inculpata B.. De altfel, deţinerea integrală a fondului de albine declarat este confirmată de alte înscrisuri emanând de la funcţionari publici cu atribuţii în domeniul sanitar veterinar (martorii BB. şi Dancau Romeo), care au efectuat controale efective la locul investiţiei şi au verificat inclusiv numărul de familii de albine ce compuneau investiţia şi starea de sănătate a acestora, constatând că situaţia faptică este corespunzătoare celei scriptice.
Ceea ce a rezultat însă în mod evident chiar din fotografiile întocmite la faţa locului de cei doi inculpaţi E. şi F., este faptul că nu exista corespondenţă între codurile unice de identificare menţionate pe o parte din plăcuţele ataşate stupilor (două din cele 4 fotografii de la fila x din cele 4 existente la fila x din cele 4 de la fila x şi toate cele 4 de la fila x) şi cele menţionate în carnetul stupinei (fişele individuale ale familiilor de albine), aspect ignorat de inculpaţi, deşi făcea obiectul verificării acestora .
În mod evident, eroarea este datorată faptului că, în cursul verificărilor efectuate în teren, cei doi inculpaţi nu au verificat corespondenţa crotaliilor pe fiecare stup în parte, concluzie ce a rezultat inclusiv din declaraţiile date de inculpaţii Moldoveanu şi F., aceştia afirmând că nu au observat, nici cu ocazia vizitei în teren şi nici cu ocazia descărcării fotografiilor document, că numerele înscrise în plăcuţele de identificare nu aveau corespondent în carnetul stupinei, aspect ce îmbracă, din punct de vedere subiectiv, forma neglijenţei (a culpei) şi nu a intenţiei directe sau indirecte în atestarea de împrejurări necorespunzătoare adevărului.
În plus, sub aspectul participaţiei aceloraşi inculpaţi la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut că nu este dovedită în cauză existenţa unei legături subiective între aceştia şi solicitanta fondurilor, inculpata B.. Deşi acuzarea a susţinut că depoziţia martorei O. ar ilustra conivenţa dintre beneficiara fondurilor şi funcţionarii sus menţionaţi, Curtea, în urma audierii nemijlocite a acesteia, a constatat că afirmaţiile sale nu oferă garanţia obiectivităţii şi sincerităţii, fiind bazate pe propriile presupuneri legate de modul de derulare a proiectului:
"nu-mi aduc aminte dacă inculpata mi-a relatat ceva în legătură cu modul în care au fost realizate fotografiile stupilor, este posibil ca eu să fi presupus acest lucru. Eu doar atât ştiu despre derularea proiectelor cu fonduri europene, că se efectuează fotografii care se depun la dosar ca dovadă".
Concluzionând asupra acuzaţiei aduse inculpaţilor F. şi E., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea a constatat că nu este realizată condiţia de tipicitate subiectivă, fapta nefiind săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, aceea a intenţiei, ci din culpă, ceea ce a atras pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a.
Procedând la individualizarea pedepsei inculpatei B., Curtea a avut în vedere criteriile enunţate de art. 74 C. pen., examinate prin prisma pluralităţii lor, şi nu independente, ele fiind cumulative. Astfel, s-a reţinut că, pedeapsa, ca sancţiune penală, este consecinţa pe care legea o atribuie infracţiunii. Nu există infracţiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune.
Pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi: să fie dreaptă, proporţională cu infracţiunea, elastică şi divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură. Totodată, în ceea ce priveşte proporţionalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna raţională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură potrivită. Proporţionalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiţie. Au fost avute în vedere în acest sens natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunea ilicită, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma şi gradul de vinovăţie.
În acest context, Curtea, în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpata B., modalitatea de săvârşire şi urmările produse, atitudinea sa procesuală preponderent sinceră (acesta negând în principal semnificaţia penală a faptei reţinute şi nu săvârşirea acesteia) şi reverenţioasă, dublată de un comportament procesual corespunzător, corelat cu datele ce caracterizează persoana inculpatei - tânără, fără antecedente penale, a aplicat acesteia pedeapsa de 2 ani închisoare, egală cu minimul special, apreciind că aceasta este suficientă pentru a asigura proporţionalitatea între scopul reeducării acesteia şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.
În privinţa pedepselor complementare, instanţa de fond a reţinut că art. 67 alin. (1) C. pen. prevede că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că activitatea ilicit penală reţinută demonstrează nedemnitatea inculpatei în exercitarea dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., astfel că va aplica acesteia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), pe o durată de 2 ani.
În privinţa pedepselor accesorii Curtea a reţinut că, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., acestea se stabilesc în funcţie de modul în care au fost stabilite pedepsele complementare. Astfel, dacă se apreciază necesitatea dispunerii pedepsei complementare trebuie stabilit şi conţinutul pedepsei accesorii în acelaşi conţinut, drept urmare se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Constatând că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 83/04.04.2017 a Curţii de Apel Craiova (definitivă la 05.02.2018), la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, Curtea a dispus, conform art. 97 C. pen., anularea suspendării şi descontopirea acesteia în pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare.
Conform art. 40 alin. (1), art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare definitiv aplicate inculpatei pentru infracţiuni judecate separat, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 10 luni închisoare stabilit ca 1/3 din suma celorlalte pedepse.
Conform art. 45 alin. (2) şi (3) C. pen. a contopit pedepsele complementare şi accesorii aplicate în cauză cu pedepsele complementare şi accesorii aplicate prin sentinţa penală nr. 83/04.04.2017 a Curţii de Apel Craiova şi a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) pe durata de 1 an şi pedepsele accesorii constând în interzicerea aceloraşi drepturi pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3).
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 91 C. pen. şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, precum şi aprecierea instanţei că scopul educativ al pedepsei, respectiv reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în baza art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale rezultante pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat conform art. 97 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a primei hotărâri (5.02.2018).
Conform art. 45 alin. (4) C. pen., a dedus din durata pedepsei complementare rezultante, pedeapsa complementară executată, constând în interzicerea drepurilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) pe durata de 1 an.
Conform art. 92 alin. (3) raportat la art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a impus condamnatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Mehedinţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen. a impus inculpatei obligaţia de a presta, pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei oraşului Strehaia sau Consiliului local al oraşului Strehaia, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei şi dispunerea executării pedepsei ca urmare a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse prin hotărâre, ori ca urmare a săvârşirii de infracţiuni.
Trecând la soluţionarea acţiunii civile, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1381 C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. A rezultat că, pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită, adică o acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecinţe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia autorului faptei ilicite.
Cu adresa nr. x/13.09.2017 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în conformitate cu prevederile art. 19 şi 20 C. proc. pen., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 216.164 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate până la data plăţii efective, conform prevederilor Codului de procedură fiscală (filele x), prejudiciu compus din: 108.082 RON, sumă încasată de PFA A., aferentă tranşelor I şi II, compusă din: 92.950,55 RON buget UE şi 15.131,45 RON buget naţional; 108.082 RON, sumă încasată de PFA B., aferentă tranşelor I şi II, compusă din: 92.950,55 RON buget UE şi 15.131,45 RON buget naţional.
Având în vedere soluţia pronunţată asupra laturii penale, Curtea a admis în parte acţiunea civilă formulată împotriva inculpatei B. pe care a obligat-o la restituirea sumei de 43.233 RON reprezentând echivalentul a 10.000 Euro, din care 41.071,35 RON contribuţia din fonduri europene şi 21161,65 RON contribuţia de la bugetul de stat, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate de la data efectuării plăţii până la data achitării integrale a debitului principal, calculate conform O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat în rest nesoluţionată acţiunea civilă.
În baza art. 397 rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat carnetul stupinei conţinând 220 de fişe individuale ale familiilor de albine întocmit de PFA B..
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatului A. prin ordonanţa de la 05.12.2017 şi a sechestrului instituit prin ordonanţa de la 11.12.2017 asupra bunurilor inculpaţilor C., D., F. şi E..
Împotriva hotărârii penale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpata B. şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) au declarat apel.
În susţinerea apelului, procurorul a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor A., C., D., E. şi F., reţinându-se, eronat, că nu s-ar confirma caracterul fals, incomplet ori inexact a unui număr de şase documente justificative, dintre cele depuse de inculpata B., alături de cererea de finanţare.
În esenţă, s-a invocat că instanţa de fond nu a coroborat toate probele administrate în cauză, atât la urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, fiind analizate şi extrase din context elemente de fapt prin care se evidenţiază doar demersul înlăturării probelor administrate în faza de urmărire penală, fără a se indicata motivele pentru care nu sunt luate în considerare anumite probe administrate la urmărire penală.
De asemenea, a criticat temeinicia încheierii de şedinţă din 17 noiembrie 2020, prin care s-a dispus încadrarea juridică cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea 78/2000, într-o infracţiune în formă simplă, contrar celor menţionate la încadrarea juridică din rechizitoriu, în sensul reţinerii unei infracţiuni în formă continuată cu două acte materiale.
Tot din perspectiva netemeiniciei, a criticat hotărârea atacată în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei B., în conformitate cu criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen., precum şi sub aspectul omisiunii instanţei de a institui măsuri asigurătorii asupra patrimoniului inculpatei, raportat la prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi art. 249 C. proc. pen.
În acelaşi sens, a indicat caracterul netemeinic al cheltuielilor judiciare reţinute în sarcina inculpatei B., fiind stabilite într-un cuantum redus faţă de etapele procedurale la care s-au raportat.
În motivarea apelului, inculpata B. a solicitat, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., admiterea căii de atac şi achitarea deoarece nu a săvârşit fapta cu vinovăţia prevăzută de lege, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000; în subsidiar, apelanta inculpată a invocat împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, cu consecinţa încetării procesului penal.
Apărarea a arătat că instanţa de fond a decis asupra vinovăţiei inculpatei, reţinând caracterul fals al adeverinţei nr. x/28.12.2013 eliberată de CC., prin care se atestă că deţine un număr de 220 de familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042, având în vedere adresa nr. x/31.02.2017 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu", conform căreia intervalele de numere menţionate nu fac parte din intervalele alocate respectivei Cooperative; însă, se pune problema în ce măsură putea fi cunoscută sau acceptată de inculpată împrejurarea că, la momentul la care a depus adeverinţa pentru obţinerea tranşei a doua, numerele respective nu fuseseră atribuite respectivei Cooperative, în condiţiile în care aspectele care ţin de funcţionarea formei asociative menţionate, nu pot fi imputate inculpatei, aceasta neavând nicio posibilitate de a verifica numerele de ordine alocate CC..
Sub aspectul intervenirii prescripţiei răspunderii penale, s-a arătat că instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea continuată prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiune unică, apreciind că a avut loc o singură activitate de folosire şi prezentare de documente ori declaraţii care a avut ca rezultat obţinerea de fonduri din bugetul Uniunii Europene, această prezentare având loc la data de 29.07.2011; ca atare, faţă de data săvârşirii faptei, la momentul pronunţării sentinţei atacate, se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale, calculat prin raportare la dispoziţiile deciziilor nr. 297/2018 şi 358/2022 ale Curţii Constituţionale.
Partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea în tot a pretenţiilor civile formulate în contradictoriu cu inculpata condamnată B. în cuantum de 108.082 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate de la data decontării tranşelor şi până la data achitării integrale a debitului, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.
S-a apreciat că hotărârea atacată este dată cu interpretarea greşită a situaţiei privind stabilirea prejudiciului. Astfel, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei la restituirea sumei aferente tranşei II de plată, respectiv 43.233 RON, fiind încălcat principiul de drept "fraus omnia corrumpit", în ceea ce priveşte debitul principal, şi cu încălcarea prevederilor art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 10 din C. civ., în ceea ce priveşte accesoriile dispuse.
Cercetarea judecătorească în apel
În faţa instanţei de apel, cauza a parcurs opt termene de judecată, la termenul din 2 martie 2023, fiind încuviinţată proba constând în audierea martorilor G., H., K., I., W., PP., II. şi KK..
La termenul din 16 martie 2023, au fost audiaţi martorii I., G., H. şi K., la termenul de judecată din 13 aprilie 2023, a fost audiat martorul NN., iar la termenul de judecată din 11 mai 2023, au fost audiaţi martorii W., II. şi KK..
Examinând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, inculpata B. şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), atât potrivit susţinerilor orale cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, în majoritate, constată următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se, în fapt, că a formulat cererea de finanţare nr. x din 29.07.2011 pentru obţinerea de fonduri nerambursabile prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A., comuna Greci, judeţul Mehedinţi", iar ulterior a încheiat contractul de finanţare nr. x între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit România în calitate de Autoritate Contractantă şi A. PFA în calitate de beneficiar (înfiinţată/autorizată la 08.05.2012), având ca obiect acordarea unui sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maximum 25.000 euro (echivalent a maxim 108.082 RON), plătiţi în două tranşe: prima tranşă de maximum 15.000 euro (echivalent a maxim 64.849 RON) reprezentând 60% din valoarea totală, iar cea de-a doua tranşă de maximum 10.000 euro (echivalent a maxim 43.233 RON), reprezentând 40% din valoarea totală, context în care, atât la cererea de finanţare, cât şi la cererile de plată ulterioare ar fi fost folosite/prezentate de către beneficiar, mai multe documente cu conţinut fals/inexact/incomplet, respectiv:
- declaraţia pe proprie răspundere datată 27.07.2011 a solicitantului A. că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei - document apreciat cu caracter incomplet;
- adeverinţa nr. x din 21.07.2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar W., prin care se atestă că A. deţine 170 familii albine -document considerat cu caracter fals;
- Planul de Afaceri întocmit de A. pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A., comuna Greci, judeţul Mehedinţi" datat 27.07.2011 - document apreciat inexact, şi
- adeverinţa nr. x din 21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv conform contractului de arendare nr. x/06.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine - document inexact - documente folosite/prezentate, iniţial, de beneficiar la încheierea contractului de finanţare şi la cererea de plată a tranşei I;
- adeverinţa nr. x din 18.04.2014 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv conform contractului de arendare nr. x/06.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 220 familii albine - document considerat inexact;
- referat de evaluare nr. 70 din 18.04.2014 întocmit de Circumscripţia Sanitar
Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA A. deţine o stupină formată din 220 familii de albine - document cu caracter inexact;
- adeverinţa nr. x din 12.05.2014 eliberată de CC., prin care se atestă că A. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-022846 la 27-006-023065 - document considerat fals;
- fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220 (Carnetul stupinei cu fişe având numerele de la 27-006-022846 la 27-006-023065) - document considerat fals -folosite/prezentate la susţinerea cererii de plată a tranşei a II a.
Urmare a acestor demersuri, inculpatului A. i-au fost virate următoarele sume de bani: 64.849 RON (certificatul de plată din data de 21.05.2012, aferent tranşei I) şi 43.233 RON (certificatul de plată din data de 05.06.2014, aferent tranşei II).
Inculpata B. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se, în fapt, că a formulat cererea de finanţare nr. x din 29.07.2011 pentru obţinerea de fonduri nerambursabile prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi", iar ulterior a încheiat contractul de finanţare nr. x din Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit România în calitate de Autoritate Contractantă şi B. PFA în calitate de beneficiar (înfiinţată/autorizată la 28.02.2012 şi care prin actul adiţional nr. x/04.02.2014 la contractul nr. CI 12011142700099 devine B. PFA), având ca obiect acordarea unui sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maximum 25.000 euro (echivalent a maxim 108.082 RON), plătiţi în două tranşe: prima tranşă de maximum 15.000 euro (echivalent a maxim 64.849 RON) reprezentând 60% din valoarea totală, iar cea de-a doua tranşă de maximum 10.000 euro (echivalent a maxim 43.233 RON), reprezentând 40% din valoarea totală, context în care, atât la cererea de finanţare, cât şi la cererile de plată ulterioare au fost folosite/prezentate de către beneficiar, mai multe documente cu conţinut fals/inexact/incomplet, respectiv:
- declaraţia pe proprie răspundere datată 27.07.2011 a solicitantului B. că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei - document cu caracter incomplet,
- adeverinţa nr. x din 22.07.2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar Dr. NN., prin care se atestă că B. deţine 170 familii albine - document cu caracter inexact,
- Planul de Afaceri întocmit de B. pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi" datat 27.07.2011 - document cu caracter inexact, şi
- adeverinţa nr. x din 22.07.2011 emisă de Primăria comunei Grozeşti, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că B. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,20 ha teren neproductiv conform contractului de arendare nr. x/21.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine - document cu caracter inexact - documente folosite/prezentate, iniţial, de beneficiar la încheierea contractului de finanţare şi la cererea de plată a tranşei I;
- referat de evaluare nr. 140/23.05.2013 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA B. deţine o stupină formată din 220 familii de albine - document cu caracter inexact,
- adeverinţa nr. x din 28.12.2013 eliberată de CC., prin care se atestă că B. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042 - document cu caracter fals;
- fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220 (Carnetul stupinei cu fişe având numere de la 27-006-031823 la 27-006-032042) - document cu caracter fals - folosite/prezentate la susţinerea cererii de plată a tranşei a II a.
Urmare acestor demersuri, inculpatei B. i-au fost virate următoarele sume de bani: 64.849 RON (certificatul de plată din data de 06.03.2012 aferent tranşei I) şi 43.233 RON (certificatul de plată din data de 06.03.2012, 25.02.2014, aferent tranşei II).
Inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la infracţiunea, în formă continuată (4 acte materiale), în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700079), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
- complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. PEN. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
- fals intelectual, în formă continuată (4 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700079), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen..;
- fals intelectual, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu aplicarea pentru toate infracţiunile a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.
În fapt, acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului D. constau în aceea că, l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină fondurile europene/naţionale rezultate din accesarea Măsurii 112 - Instalarea Tinerilor Fermieri, astfel: referitor la cererea de finanţare nr. x din data de 29.07.2011, formulată de inculpatul A., inculpatul D., în calitate de expert I în cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCF, a atestat date nereale în următoarele documente:
- în documentul E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, datat 29.07.2011, la punctul 9.2 a bifat cu "DA" existenţa documentului: declaraţie pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50%) din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propria, în condiţiile în care la cererea de finanţare a fost ataşat doar înscrisul denumit declaraţie pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermieri, în cuprinsul căruia A. declara că este membru al unei familii de fermieri şi a luat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei, fără a se specifica şi menţiunea privitoare la perioada de timp de cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu,
- în documentul denumit E3.1 - Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate, datat 18.10.2011, la punctul 1.5, a bifat cu "DA" îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, în condiţiile în care la cererea de finanţare a fost ataşat doar înscrisul denumit declaraţie pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermieri, în cuprinsul căruia A. declara că este membru al unei familii de fermieri şi a luat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei, fără a se specifica şi menţiunea privitoare la perioada de timp de cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu,
- în documentele E3.8- Fişa de verificare pe teren, datat 17.10.2011 şi E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren, datat 18.10.2011, a atestat date nereale conform cărora localizarea/amplasarea proiectului este conformă cu cea specificată de solicitant în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare, deşi, pe amplasamentul indicat în cererea de finanţare şi actele justificative ataşate la aceasta (contact de arendare nr. 811/06.07.2011), nu a fost înfiinţată stupina pentru dezvoltarea căreia solicitantul A. intenţiona să obţină sprijinul nerambursabil.
Inculpatul D. a ajutat-o pe inculpata B. să obţină fondurile europene/naţionale rezultate din accesarea Măsurii 112 - Instalarea Tinerilor Fermieri, astfel: referitor la cererea de finanţare nr. x din data de 29.07.2011, formulată de inculpata B., inculpatul D., în calitate de expert II în cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCF, a atestat date nereale în următoarele documente:
- în documentul E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 20.10.2011, a atestat date nereale conform cărora localizarea/amplasarea proiectului este conformă cu cea specificată de solicitant în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare, deşi, pe amplasamentul indicat în cererea de finanţare şi actele justificative ataşate la aceasta (contract de arendare nr. x/21.07.2011), nu a fost înfiinţată stupina pentru dezvoltarea căreia solicitantul B. intenţiona să obţină sprijinul nerambursabil.
Inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700079), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
- complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (4 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
- fals intelectual, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700079), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
- fals intelectual, în formă continuată (4 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu aplicarea pentru toate infracţiunile a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut, în fapt, în actul de sesizare că, inculpata C. l-a ajutat pe inculpatul A. să obţină fondurile europene/naţionale rezultate din accesarea Măsurii 112 - Instalarea Tinerilor Fermieri, după cum urmează: referitor la cererea de finanţare nr. x din data de 29.07.2011, formulată de inculpatul A., inculpata C., în calitate de expert II în cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCF, în documentul E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 17.10.2011, a atestat date nereale, conform cărora localizarea/amplasarea proiectului este conformă cu cea specificată de solicitant în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare, deşi, pe amplasamentul indicat în cererea de finanţare şi actele justificative ataşate la aceasta (contract de arendare nr. x/06.07.2011), nu a fost înfiinţată stupina pentru dezvoltarea căreia solicitantul A. intenţiona să obţină sprijinul nerambursabil.
Inculpata C. a ajutat-o pe inculpata B. să obţină fondurile europene/naţionale rezultate din accesarea Măsurii 112 - Instalarea Tinerilor Fermieri, după cum urmează: referitor la cererea de finanţare nr. x din data de 29.07.2011, formulată de inculpata B., inculpata C., în calitate de expert I în cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCF, a atestat date nereale în următoarele documente:
- în documentul E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, datat 29.07.2011, la punctul 9.2 a bifat cu "DA" existenţa documentului: declaraţie pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, în condiţiile în care la cererea de finanţare a fost ataşat doar înscrisul denumit declaraţie pe propria răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermieri, în cuprinsul căruia B. declara că este membru al unei familii de fermieri şi a luat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei, fără a se specifica şi menţiunea privitoare la perioada de timp de cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu,
- în documentul denumit E3.1 - Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate, datat 21.10.2011, la punctul 1.5, a bifat cu "DA" îndeplinirea acestui criteriu de eligibilitate, în condiţiile în care la cererea de finanţare a fost ataşat doar înscrisul denumit declaraţie pe propria răspundere a solicitantului că este membru al familii de fermieri, în cuprinsul căruia B. declara că este membru al unei familii de fermieri şi a luat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei, fără a se specifica şi menţiunea privitoare la perioada de timp de cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu,
- în documentele E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 20.10.2011 şi E4.1-Raportul asupra verificării pe teren, datat 21.10.2011, a atestat date nereale conform cărora localizarea/amplasarea proiectului este conformă cu cea specificată de solicitant în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare, deşi, pe amplasamentul indicat în cererea de finanţare şi actele justificative ataşate la aceasta (contract de arendare nr. x/21.07.2011), nu a fost înfiinţată stupina pentru dezvoltarea căreia solicitantul B. intenţiona să obţină sprijinul nerambursabil.
Inculpata F. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
- fals intelectual, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pentru toate infracţiunile a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.
În fapt, acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatei F. constau în aceea că, a ajutat-o pe inculpata B. să obţină fondurile europene/naţionale rezultate din accesarea Măsurii 112 - Instalarea Tinerilor Fermieri, astfel: referitor la cererea de plată tranşa II, datată 27.01.2014 şi înregistrată sub nr. x/03.02.2014, formulată de inculpata B., în calitate de expert 2 în cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCOD PENAL, a atestat date nereale în cuprinsul următoarelor documente:
- Raportul nr. x/05.02.2014 (aspectele nereale vizând: corespondenţa dintre documentaţia ataşată de către beneficiarul B. PFA la cererea de plată tranşa a doua şi cele constatate în teren de către cei doi funcţionari şi consemnate în raportul nr. x/05.02.2014 în sensul că, cele menţionate în respectivul raport de către cei doi experţi nu sunt reale, astfel: printre documentele anexate cererii de plată tranşa a doua B. PFA a depus şi adeverinţa nr. x/28.12.2013 emisă de către CC., prin care se atesta că B. PFA figurează în evidenţele CC. ca deţinând un număr de 220 familii albine cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042, în situaţia în care din fotografiile realizate de către cei doi experţi cu ocazia vizitei pe teren efectuată la 04.02.2014 la locul de realizare a investiţiei B. - fotografii despre care se face menţiune în raportul nr. x/05.02.2014, se poate observa că numerele de ordine ale familiilor de albine, numere imprimate pe stupii fotografiaţi cu ocazia vizitei în teren, sunt altele decât cele menţionate în adeverinţa nr. x/28.12.2013 emisă de către CC. şi decât cele ataşate de către beneficiar la cererea de plată tranşa a II-a - documente intitulate fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220; stabilirea locului de implementare a proiectului şi planşa fotografică ataşată acestui raport);
- Formularul AP 1.5 - Măsura 112 - Tranşa 2 Secţiunea A2, punctele 4,10 şi 11, datat 04.02.2014, referitoare atât la datele nereale vizând stabilirea locului de implementare a proiectului, cât şi la date nereale ce vizează corespondenţa numerelor de identificare ale stupilor din carnetul stupinei cu numărul de identificare al stupilor din plăcuţele de identificare aplicate pe stupi.
Inculpatul E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
- fals intelectual, în formă continuată (2 acte materiale, în cazul cererii de finanţare nr. F 112011142700099), prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pentru toate infracţiunile a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.
În fapt, acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului E. constau în aceea că a ajutat-o pe inculpata B. să obţină fondurile europene/naţionale rezultate din accesarea Măsurii 112 - Instalarea Tinerilor Fermieri, astfel: referitor la cererea de plată tranşa II, datată 27.01.2014 şi înregistrată sub nr. x/03.02.2014, formulată de incupata B., în calitate de expert 1 în cadrul OJPDRP Mehedinţi - SVCOD PENAL, a atestat date nereale în cuprinsul următoarelor documente:
- Raportul nr. x/05.02.2014 (aspectele nereale vizând: corespondenţa dintre documentaţia ataşată de către beneficiarul B. PFA la cererea de plată tranşa a doua şi cele constatate în teren de către cei doi funcţionari şi consemnate în raportul nr. x/05.02.2014 în sensul că, cele menţionate în respectivul raport de către cei doi experţi nu sunt reale, astfel: printre documentele anexate cererii de plată tranşa a doua B. PFA a depus şi adeverinţa nr. x/28.12.2013 emisă de către CC., prin care se atesta că B. PFA figurează în evidenţele CC. ca deţinând un număr de 220 familii albine cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042, în situaţia în care din fotografiile realizate de către cei doi experţi cu ocazia vizitei pe teren efectuată la 04.02.2014 la locul de realizare a investiţiei B. PFA - fotografii despre care se face menţiune în raportul nr. x/05.02.2014 -, se poate observa că numerele de ordine ale familiilor de albine, numere imprimate pe stupii fotografiaţi cu ocazia vizitei în teren, sunt altele decât cele menţionate în adeverinţa nr. x/28.12.2013 emisă de către CC. şi decât cele ataşate de către beneficiar la cererea de plată tranşa a doua - documente intitulate fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220; stabilirea locului de implementare a proiectului şi planşa fotografică ataşată acestui raport);
- Formularul AP 1.5 - Măsura 112 - Tranşa 2 Secţiunea A2, punctele 4,10 şi 11, datat 04.02.2014, referitoare atât la datele nereale vizând stabilirea locului de implementare a proiectului, cât şi la date nereale ce vizează corespondenţa numerelor de identificare ale stupilor din carnetul stupinei cu numărul de identificare al stupilor din plăcuţele de identificare aplicate pe stupi.
Prin încheierea din data de 17.11.2020, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B., din infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, într-o infracţiune unică în formă simplă, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, pentru fiecare inculpat.
Pentru inculpaţii C. şi D. a schimbat schimbarea încadrarea juridică din complicitate la două infracţiuni continuate prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi o infracţiune continuată de fals intelectual (6 acte materiale) prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în complicitate la o singură infracţiune continuată (2 acte materiale) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi o infracţiune continuată de fals intelectual (6 acte materiale) prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., aflate în concurs real.
În cazul inculpaţilor E. şi F. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din complicitate la infracţiunea continuată (2 acte materiale) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. şi fals intelectual în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 C. pen. în complicitate la infracţiunea simplă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 şi infracţiunea de fals intelectual în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Totodată, prin încheierea din data de 11 noiembrie 2021 s-a dispus, cu privire la inculpaţii D. şi C., schimbarea încadrării juridice din complicitate la o singură infracţiune continuată (2 acte materiale) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi o infracţiune continuată de fals intelectual (6 acte materiale) prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea continuată (2 acte materiale) prev.de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi o infracţiune continuată de fals intelectual (6 acte materiale) prev. de art. 289 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova
Prealabil, se constată netemeinicia încheierii de şedinţă din 17 noiembrie 2020 (care, de altfel, nu este motivată), apreciind fondate criticile procurorului privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii A. şi B. în câte o infracţiune în formă simplă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., în loc de câte o infracţiune în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu înlăturarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen.
Astfel, instanţa de apel, în majoritate, apreciază că se impunea reţinerea formei continuate (două acte materiale) a infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii A. şi B., în considerarea următoarelor argumente.
Înalta Curte reţine că în cauză suntem în prezenţa a câte unui contract de finanţare (nr. CI 12011142700099 în cazul inculpatei B., respectiv nr. CI 12011142700079 în cazul inculpatului A.) având ca obiect acordarea de sprijin financiar în două rate, una pentru anul 2012, cealaltă pentru anul 2014. În scopul evaluării eligibilităţii, pentru fiecare dintre aceste etape inculpaţii Pigulea au fost solicitaţi să depună cereri şi înscrisuri doveditoare, în acord cu cerinţele programului.
Este adevărat că în cazul infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 legiuitorul a înţeles să întrebuinţeze forma pluralului (documente, declaraţii) precum şi plural al elementelor tipicităţii -folosire, prezentare- (oricare dintre acestea, sau împreună) care pot privi un număr nespecificat de documente/declaraţii, iar nu o singură declaraţie sau un singur document. Drept urmare, infracţiunea poate îmbrăca forma mai multor acţiuni omogene care nu atrag, cu necesitate, unitatea legală a infracţiunii continuate, prev. de art. 35 alin. (1) C. pen.. Acţiunile multiple de prezentare/folosire de documente/declaraţii în cadrul unei activităţi unice de obţinere a finanţării întregesc conţinutul aceleiaşi infracţiuni simple. Prin referirea, în conţinutul normei, la pluralul obiectului acţiunii/acţiunilor se deduce voinţa legiuitorului de a îngloba, în mod natural, în conţinutul unei singure infracţiuni simple a unui număr nedeterminat apriori de acţiuni de folosire sau prezentare de documente/declaraţii.
Cu toate acestea, în cauza pendinte, suntem în prezenţa unei infracţiuni continuate. Ceea ce plasează acţiunile inculpaţilor în sfera acestei unităţi legale de infracţiune nu este numărul acţiunilor ce se circumscriu activităţii de documentare necesare finanţării în cadrul unei tranşe, ci existenţa a unei a doua etape de depunere de astfel de documente necesare unei evaluări distincte, pentru eligibilitate şi, în consecinţă, plata tranşei a doua. Dacă activităţile specifice s-ar fi rezumat scopului finanţării unei singure tranşe, atunci încadrarea corectă ar fi fost de infracţiune unică, simplă, perspectivă din care nu consideră riguroasă referirea procurorilor la un număr de 8 acte materiale în cazul inculpatului A., respectiv 7 acte materiale în cazul inculpatei B., în realitate având un set de câte 2 acte materiale, corespunzătoare finanţării din anul 2012, respectiv 2014 pentru fiecare dintre inculpaţi. Astfel, în circumstanţele menţionate, se regăsesc toate elementele infracţiunii continuate, respectiv, unitatea de subiecţi activi şi pasivi, săvârşirea la intervale de timp diferite de acţiuni ce prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni, precum şi unitatea de rezoluţie infracţională.
Asupra acuzaţiilor în legătură cu obţinerea fondurilor nerambursabile de către PFA A. în cadrul măsurii 112, procedând la propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, instanţa de apel, în opinie majoritară, constată că soluţiile de achitare a inculpaţilor A., C. şi D. sunt întemeiate, astfel:
Inculpatul A. a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Evaluând cele 8 documente folosite de inculpatul A. pentru accesarea fondurilor europene în cadrul măsurii 112, cu privire la care s-a reţinut în rechizitoriu că sunt false, incomplete ori inexacte, Înalta Curte notează că argumentele instanţei de fond în libera apreciere a probelor administrate în cauză, prin raportare la consideraţiile teoretice expuse, îşi găsesc valabilitatea şi în faţa instanţei de apel.
Aşadar, verificând dosarul cererii de finanţare, instanţa de apel constată nu se poate reţine caracterul incomplet al declaraţiei pe proprie răspundere datată 27.07.2011 a solicitantului A., faţă de lipsa menţiunii referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, atât timp cât, la fila x există formularul F, intitulat "Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 se face menţiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu", cerinţa fiind astfel suplinită prin existenţa la dosar a unui alt document datat şi însuşit prin semnătură de inculpat.
Cu privire la adeverinţa nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv conform contractului de arendare nr. x/06.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine, deşi, în esenţă, în opinia acuzării, caracterul inexact al acestei adeverinţe decurge din faptul că pe amplasamentul respectiv nu ar fi existat cele 170 de familii de albine, că o parte din stupii fotografiaţi cu ocazia vizitei în teren de către experţii OJPDRP Mehedinţi erau proprietatea martorului G. şi că stupii fotografiaţi nu aveau caracteristicile menţionate în Planul de afaceri (stupi verticali), similar instanţei de fond, se constată că, probatoriul administrat (declaraţiile martorilor G., H. K. I., O., P., Q. R. S. T. şi U.) nu conduce la formularea unei concluzii certe în sensul că inculpatul nu ar fi deţinut stupina sau că aceasta nu a fost compusă cu numărul de stupi necesari pentru accesarea fondurilor.
Pe de altă parte, din examinarea declaraţiei date de martora O. în cursul urmăririi penale nu a rezultat nicidecum că inculpatul A. nu ar fi deţinut stupina, ci că numărul de stupi ce o compuneau ar fi fost mai mic decât cel precizat în documentaţiile aferente cererilor de finanţare.
Vizita în teren a fost efectuată de experţii D. şi C. la 17.10.2011 (coinculpaţi), aceştia efectuând 10 fotografii document, din a căror examinare se poate spune că în privinţa ultimelor sunt dubii privind detaliile stupilor (priviţi din unghiuri diferite e dificil de stabilit dacă înfăţişează sau nu aceeaşi proprietate). Totuşi, fotografierea unei părţi a curţii lui G. cu ocazia vizitei în teren nu are semnificaţia prezentării unei alte locaţii decât cea care făcea obiectul proiectului, în condiţiile în care amplasamentul investiţiei se învecina cu proprietatea martorului Simcelescu, nu exista delimitare pe latura ce mărginea proprietăţile celor doi, iar potrivit declaraţiei acestuia, inculpatul a avut acordul său să aducă stupi în curtea sa (o parte din ei existând şi la momentul audierii).
În plus, aşa cum a învederat prima instanţă, inculpaţii C. şi D., experţi OJPRDP, nu aveau o obligaţie legală sau procedurală de a realiza fotografii de inventariere cuprinzând întreaga stupină, ci aceea de a surprinde imagini reprezentative ale investiţiei verificate.
Totodată, în rechizitoriu s-a susţinut caracterul inexact al adeverinţei nr. x din 21.07.2011 emisă de Primaria Greci, pe baza declaraţiilor date de reprezentanţii Primăriei comunei Greci - J., V. şi I., potrivit cărora emiterea s-a realizat în baza susţinerilor verbale ale inculpatului A., fără ca funcţionarii să se deplaseze în locaţia respectivă pentru a verifica existenţa stupilor.
Având în vedere, însă, dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 14 din O.G. nr. 28/2008, enunţate de prima instanţă, potrivit cărora înscrierea în registrul agricol se realizează pe baza declaraţiei pe propria răspundere dată de proprietar, fără alte condiţii suplimentare, în acord cu judecătorul fondului, se apreciază că nu este suficientă pentru a conferi caracter inexact adeverinţei în discuţie, împrejurarea că niciun reprezentant al Primăriei Greci nu s-a deplasat la locul de implementare al investiţiei pentru a percepe nemijlocit existenţa stupinei şi a celor 170 de familii de albine.
De altfel, martorul I., care în perioada absenţei agentului agricol, a îndeplinit atribuţiile de serviciu ale acestuia, audiat în cursul judecăţii, a precizat că modalitatea de ţinere a Registrului agricol este reglementată de O.G. nr. 28/2008, act normativ care nu prevede obligaţia agentului agricol de a verifica în teren realitatea datelor furnizate de cel care face declaraţia şi nici nu au existat la nivelul Primăriei metodologii sau instrucţiuni prin care să se stabilească în sarcina funcţionarilor astfel de obligaţii.
În sprijinul concluziei că nu se conturează în mod pertinent suspiciuni privind caracterul fals al adeverinţei nr. x din 21.07.2011 emisă de Primaria Greci se constată, totodată, că declaraţia martorei V., secretar al primăriei la data emiterii actului şi concluziile raportului de expertiză criminalistică infirmă în mod categoric susţinerile martorului J. (primar al localităţii la acel moment) în sensul că nu a semnat un asemenea act. Astfel, martora a arătat că a întocmit personal şi semnat la rubrica "secretar" adeverinţa în discuţie, iar aceasta a fost semnată de primar şi aplicată ştampila; în plus, raportul de expertiză criminalistică a concluzionat că martorul J. a executat semnătura de la rubrica "primar".
De asemenea, celelalte afirmaţii din declaraţia martorului J. (dată în faza de urmărire penală la data de 31.03.2017) în sensul inexistenţei stupinei inculpatului A. nu pot fi reţinute, astfel cum, în mod corect a argumentat instanţa de fond.
În plus, aşa cum a remarcat judecătorul cauzei pe fond, documentele iniţiale ce conţin datele pretins inexacte reproduse în adeverinţă (declaraţia pe propria răspundere dată în iulie 2011 cu ocazia înscrierii în Registrul agricol şi fila Registrului agricol) nu au fost considerate false, nu s-a formulat nicio acuzaţie cu privire la modul de întocmire al acestora şi nu s-a solicitat anularea lor, veridicitatea acestor înscrisuri fiind în continuare prezumată. Totodată, filele registrului agricol pe anii 2011-2016 inclusiv, depuse la dosar în copie certificată de inculpatul Pigulea relevă că acesta a figurat înscris în registrul agricol ca deţinător continuu al unui teren agricol arendat, în suprafaţă de 0,50 ha şi a unei stupine formată din 170 familii de albine în anii 2011-2013 inclusiv şi respectiv 220 familii de albine în anii 2014-2016 inclusiv.
Totodată, împrejurarea că, la momentul efectuării cercetării la faţa locului, (12.04.2017), nu au fost identificaţi stupi aparţinând inculpatului A., nu poate justifica concluzia acuzării, respectiv că în perioada 2011-2016 nu a existat investiţia menţionată în documentele depuse pentru obţinerea fondurilor sau că aceasta nu a fost compusă cu numărul de familii de albine necesar.
Planul de Afaceri întocmit de inculpatul A. pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A., comuna Greci, judeţul Mehedinţi" datat 27.07.2011 nu are caracter inexact, în condiţiile în se referă la cei 50 de stupi verticali pe care acesta intenţiona să îi achiziţioneze pe parcursul proiectului, în urma acordării finanţării, ca efect al dezvoltării fermei sale şi înmulţirii efectivului cu 50 familii de albine, aspect ce rezultă din modul în care este structurat proiectul, descrierea celor 50 de stupi fiind realizată la pct. III intitulat "Obiectivele restructurării şi detalierea investiţiilor propuse pentru atingerea acestora"; aşadar, contrar acuzării, documentul nu conţine caracteristicile stupilor deţinuţi la momentul formulării cererii, ci inculpatul descrie la filele x, avantajele celor 50 de stupi verticali, propuşi ca obiectiv, prin accesarea măsurii 112 pentru dezvoltarea ferma sale de tip zootehnic.
Referitor la adeverinţa nr. x/21.07.2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar W., deşi în rechizitoriu s-a reţinut că aceasta este falsificată, întrucât acest Cabinet nu mai funcţiona la data emiterii, iar martora W., audiată nemijlocit de instanţa de fond, menţinând declaraţiile din cursul urmăririi penale, a susţinut că nu a emis respectiva adeverinţă, precizând că, deşi semnătura şi parafa îi aparţin, nu a executat scrisul de completare şi nu cunoaşte împrejurările în care aceasta a fost confecţionată, dar şi că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul A., nu îşi amiteşte să fi fost chemată să viziteze vreo stupină formată din 170 familii de albine în comuna Greci şi nu a permis niciodată eliberarea unor adeverinţe "în alb", raportul de expertiză grafică întocmit în cauză a confirmat doar parţial afirmaţiile martorei W., concluzionând că, doar o parte a scrisului de completare nu a fost executat de aceasta (rubricile cuprinzând faptele atestate), însă menţiunile din antet referitoare la emitent, data şi numărul de înregistrare, au fost făcute personal de martoră.
Se observă că, deşi prima instanţa a dispus inclusiv expertizarea semnăturii aplicate pe respectiva adeverinţă, aceasta nu a fost posibilă, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Craiova comunicând că semnătura a fost obţinută prin mijloace tehnice (imprimare alb-negru).
Fiind reaudiată de instanţa de fond cu privire la concluziile raportului de expertiză criminalistică, martora a negat însăşi evidenţa, neoferind nicio explicaţie plauzibilă cu privire la împrejurările în care s-a ajuns la emiterea adeverinţei.
Audiată în faţa instanţei de apel, martora W. a declarat că ştampila şi parafa sunt ale sale, dar conţinutul adeverinţei nu îi aparţine, precizând că îşi menţine declaraţiile anterioare.
Astfel, instanţa de apel reţine că, în mod întemeiat, judecătorul fondului a considerat că există serioase dubii privind sinceritatea martorei şi lipsa oricărei implicări în emiterea adeverinţei, fiind în mod evident infirmate susţinerile acesteia că nu a mai desfăşurat activitate în cadrul cabinetului său, în condiţiile în care se constată că, deşi semnătura şi parafa au fost aplicate prin mijloace tehnice, numărul şi data de înregistrare a adeverinţei au fost în mod cert executate de martoră. În plus, din actele dosarului reiese că, ulterior datei la care martora W. susţine că ar fi închis cabinetul medical veterinar, aceasta a emis adeverinţele nr. x/22.07.2021 pe numele Z., respectiv nr. 28/23.12.2011 pe numele AA..
Totodată, neconformitatea cu adevărul a susţinerilor martorei W., potrivit cărora niciodată nu a fost chemată să viziteze o stupină de 170 familii de albine pe teritoriul comunei Greci este dovedită de existenţa adeverinţei nr. x din 21.06.2010 emisă pe numele X. din comuna Greci, prin care martora atesta că acesta deţinea 170 de familii de albine.
Ca atare, în contextul în care declaraţiile date de martora W. în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii, combat alte probe, unele cu caracter ştiinţific (cum este expertiza grafică), este evident că oferă elemente de nesinceritate, şi, prin urmare, sunt contrare (cel puţin în parte) realităţii, astfel că nu pot servi la aflarea adevărului.
Nu se poate reţine nici că adeverinţa indicată este falsă sub aspectul menţiunilor referitoare la deţinerea de către inculpat a 170 familii de albine clinic sănătoase, pentru considerentele expuse în cazul adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci.
Referitor la documentele justificative pentru dovedirea îndeplinirii acţiunilor şi investiţiilor asumate, depuse la data de 26.05.2014 de către inculpatul A. în dosarul de plată a tranşei a II-a, cererea fiind înregistrată la OJPDRP Mehedinţi - SVCOD PENAL sub nr. x/30.05.2014, respectiv adeverinţei nr. x/18.04.2014 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, referatul de evaluare nr. 70/18.04.2014 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA A. deţine o stupină formată din 220 familii de albine, adeverinţa nr. x/12.05.2014 emisă de CC., prin care se atestă că A. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-022846 la 27-006-023065, fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220, similar primei instanţe, Înalta Curte apreciază că aceste documente nu au caracteri inexact sau fals, astfel cum a invocat acuzarea.
În acest sens, se constată că şi în cazul adeverinţei nr. x/18.04.2014 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv conform contractului de arendare nr. x/06.07.2011, pe care este amplasată o stupină formată din 220 familii albine, sunt valabile argumentele expuse la analiza presupusului caracter inexact al adeverinţei nr. x din 21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci, neregăsinduse în legislaţia ce guvernează modalitatea de ţinere a evidenţelor Registrului agricol nicio cerinţă ca funcţionarii să verifice personal existenţa stupinei.
În cazul adeverinţei nr. x/18.04.2014, martorul J. (primar al Comunei Greci) s-a dezis de conţinutul faptelor atestate, susţinând aceleaşi împrejurări precum cele evaluate cu ocazia analizei adeverinţei nr. x/2011, astfel că nu este necerară reluarea considerentelor anterioare.
Referatul de evaluare nr. 70/18.04.2014 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia ar avea caracter inexact, conform actului de sesizare, întrucât în locaţia de implementare a proiectului nu au existat familiile de albine la care se face referire în document.
Instanţa de apel reţine că nu există niciun element de fapt care să confere referatului criticat caracter inexact. Astfel cum s-a arătat anterior, declaraţiile martorilor G., H., I., J. şi K., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.04.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, nu sunt apte să dovedească faptul pretins.
Potrivit declaraţiilor martorului BB., medicul veterinar oficial care a întocmit referatul criticat, acesta a consemnat cele constatate personal la faţa locului, singurul aspect pe care martorul nu-l putea certifica fiind dreptul de proprietate asupra stupilor verificaţi. De asemenea, în cadrul declaraţiei date în cursul judecăţii, la 20.09.2019, martorul a precizat că ceea ce a consemnat în cele două referate reprezintă aspecte verificate personal la faţa locului, că în momentul în care a efectuat verificările, stupii nu erau prevăzuţi cu plăcuţe de identificare, o asemenea cerinţă fiind introdusă mai târziu şi că singurul aspect pe care nu-l poate certifica este identitatea proprietarului, în sensul că stupii prezentaţi de inculpaţi puteau aparţine şi altei persoane.
Analizând depoziţia martorului, se constată că, în mod corect s-a reţinut că aceasta nu conduce la concluzia că verificarea în teren premergătoare întocmirii referatului s-a efectuat într-o altă locaţie decât cea menţionată în adeverinţa nr. x/18.04.2014, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, sau că stupina prezentată nu era compusă cu numărul de stupi necesar.
Din declaraţia martorului BB., în condiţiile în care acesta nu putea certifica identitatea proprietarului, neavând de altfel nici atribuţii să stabilească sau să ateste dreptul de proprietate asupra stupilor verificaţi, reiese doar că stupii, bunuri mobile prin natura lor, puteau aparţine, teoretic, în drept altei persoane decât posesorul aparent, solicitantul A., însă acuzaţia adusă inculpatului nu este grefată pe împrejurarea că acesta ar fi prezentat medicului veterinar stupii altui proprietar, ci pe faptul că stupina nu era localizată pe amplasamentul menţionat în adeverinţa emisă de primărie.
Potrivit actului de sesizare, caracterul fals al adeverinţei nr. x/12.05.2014 emisă de CC., prin care se atestă că A. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-022846 la 27-006-023065, rezidă în faptul că intervalele de numere cuprinse între 022846-023065 precedate de codul 27 (aferent judeţului Mehedinţi şi respectiv 006 - codul formei asociative), nu fac parte din intervalele alocate Cooperativei "CC.", aşa cum s-a comunicat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" cu adresa nr. x/31.01.2017 . Aşadar, în opinia acuzării, caracterul fals al documentului, rezultă din adresa menţionată, în sensul că forma asociativă "CC." nu avea cum să atribuie acele numere de ordine atâta timp cât nu făceau parte din intervalele alocate.
Examinând comparativ adresa menţionată cu adresa nr. x/13.10.2021 emisă de aceeaşi instituţie, Agenţia Naţională pentru Zootehnie, se constată că, deşi în prima adresă lipseşte intervalul 17584-23984 în care se situează numerele menţionate în carnetul stupinei şi adeverinţa nr. x/12.05.2014, conform adresei ulterioare, înaintată instanţei de fond, Agenţia a comunicat că, în perioada 23.11.2011 - 01.08.2013, asociaţia CC. a solicitat şi a primit în total 12 intervale de numere, printre care, la 01.08.2013, intervalul 17.584 - 23.984 în care se situează numerele de ordine de la 22.846 la 23.065 menţionate în documentul emis inculpatului Pigulea, la data de 12.05.2014 acestea aflându-se, cel puţin teoretic, în gestiunea asociaţiei.
Ca atare, din probele administrate, astfel cum sunt indicate în considerentele hotărârii atacate, instanţa de apel reţine că intervalul menţionat în adeverinţa nr. x/12.05.2014 (220 de numere, corespunzătoare unui număr egal de stupi) emisă inculpatului face parte din intervalul alocat de Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" asociaţiei "CC.", fiind acordat acesteia la 01.08.2013, laolaltă încă 6180 de numere (6400 de numere în total în intervalul 17.584-23.984), însă nici unul dintre aceste numere nu a fost raportat Agenţiei de către cooperativă ca fiind atribuit unui membru apicultor.
Se constată, totodată, că plaja de numere acordate asociaţiei "CC." nu era accesibilă din surse deschise, ultimul centralizator publicat pe site-ul agenţiei datând din martie 2012, astfel că menţionarea intervalului 22846-23065 în adeverinţa nr. x/12.05.2014 nu putea fi întâmplătoare, ci trebuia să aibă la bază cunoaşterea exactă a intervalelor transmise de ANARZ, iar în speţă martorul DD., conducător al cooperativei, era singura persoană aflată în posesia acestor date.
Coroborând aceste date cu declaraţiile martorilor DD., EE., FF. şi GG. şi cu concluziile raportului de expertiză, în mod întemeiat, instanţa de fond a constat că nu poate ajunge la concluzia certă că adeverinţa nr. x/12.05.2014 depusă la dosarul tranşei II de inculpatul A. a fost falsificată prin vreunul din modurile prevăzute de art. 320 sau 321 C. pen.
Martorul DD. a negat că ar fi emis adeverinţa nr. x/12.05.2014, declarând la data de 26.07.2016, în cursul urmăririi penale, că nu îl cunoaşte pe inculatul A. şi nici pe soţia acestuia, că aceştia nu s-au înscris în asociaţie. Totodată, a arătat că aceasta putea fi confecţionată cu date nereale de o persoană care a cunoscut de undeva codul cooperativei, respectiv 006, sau de o persoană care a avut acces la o adeverinţă. Ulterior, în declaraţia de la 27.11.2017, a arătat că nu s-a întâmplat să trimită vreo persoană fizică sau reprezentantul vreunei persoane juridice la tipografia soţilor Benga pentru a executa plăcuţe cu numere de identificare, el fiind singurul care dădea comandă pentru că doar el cunoştea numerele de crotalii ce i-au fost atribuite.
Cu ocazia audierii în cursul judecăţii cu privire la procedura de emitere a adeverinţelor, martorul DD. a arătat că ştampilele aplicate sunt identice cu cele ale cooperativei, negând însă aplicarea acestora pe înscrisul depus de inculpat la dosarul tranşei II. Martorul a exclus posibilitatea ca o altă persoană să se fi aflat în posesia ştampilei, afirmând că ele s-au aflat în permanenţă în posesia sa, ţinându-le fie în geantă, fie în maşină, neputând explica cum au putut fi aplicate pe adeverinţa emisă inculpatului Pigulea.
Cu privire la procedura de tipărire a crotaliilor, martorul DD. a arătat că în baza unei adeverinţe de rol agricol, a unei cereri de înscriere ca membru însoţită de copia actului de identitate, formula o cerere către Oficiul Judeţean pentru Reproducţie şi Însămânţare pentru acordarea de serii de crotalii. După ce venea aprobarea, tipărea aceste serii şi le înainta pe comandă către tipografie de unde le ridica personal, taxa aferentă fiind de 50 de bani pentru fiecare familie de albine, că a emis chitanţă fiscală pentru taxa astfel percepută membrilor însă a distrus cotoarele chitanţierelor, în aceleaşi condiţii ca şi registrele. Deşi toate actele cooperativei erau trecute într-un registru, conform celor declarate de martor, acesta nu mai deţine acele registre, întrucât le-a distrus după intrarea în lichidare a cooperativei, nefiindu-i comunicat de către lichidator că trebuie să le conserve o anumită perioadă.
Deşi martora EE. a declarat constant că, la solicitarea lui DD., a completat adeverinţa nr. x/12.05.2014, conţinutul fiindu-i dictat de DD. care a semnat şi a aplicat ştampila, fiind întrebat asupra implicării martorei în completarea rubricilor unor adeverinţe emise de CC., martorul DD. a negat că i-ar fi cerut acestei persoane să completeze astfel de adeverinţe.
Raportul de expertiză grafică, dispus în cauză de prima instanţă, pentru a se stabili, printre altele dacă scrisul de completare şi semnătura de pe această adeverinţă aparţine martorului DD., a infirmat susţinerile martorului DD. referitoare la falsificarea semnăturii sale, concluzionând că semnătura de pe adeverinţa nr. x/12.05.2014 purtând ştampila "program FEADR" îi aparţine, scrisul de completare fiind executat de altă persoană, acest aspect fiind relatat şi de martora EE. care şi-a însuşit scrierea. Nu s-a procedat la expertizarea impresiunii ştampilei, aceasta fiind recunoscută de martor ca aparţinând cooperativei.
Raportat la concluziile expertiei grafice şi depoziţiile martorilor EE., FF. şi GG., instanţa de apel constată că, în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut ca fiind demonstrat fără echivoc faptul că martorul DD., în calitate de reprezentant legal al CC. a emis adeverinţa nr. x/12.05.2014, în sensul că a dictat conţinutul acesteia martorei EE., inclusiv numerele de înregistrare a stupilor, a semnat şi a aplicat ştampila, a încasat taxele aferente, însă nu a conservat nici unul din înscrisurile ce dovedeau primirea de noi membri şi nu a raportat atribuirea crotaliilor la Agenţia Naţională pentru Zootehnie. În aceste condiţii, simpla împrejurare că emitentul acestei adeverinţe se dezice de conţinutul faptelor atestate, dincolo de aspectul moral al situaţie, nu poate conferi înscrisului analizat caracterul fals susţinut de acuzare.
Prin urmare, faţă de argumentele expuse, instanţa de apel nu poate reţine că adeverinţa în discuţie este un înscris falsificat, după cum nici fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220 (Carnetul stupinei cu fişe având numerele de la 27-006-022846 la 27-006-023065) nu poate fi considerată document cu caracter fals, aceasta conţinând fişe individuale ale familiilor de albine ce se încadrează în numerotarea analizată.
În ceea ce priveşte înscrisurile întocmite de inculpaţii D. şi C., funcţionari în cadrul OJPDRP Mehedinţi, ce au exercitat atribuţii de verificare a conformităţii şi eligibilităţii cererii de finanţare formulată de solicitantul A. (tranşa I), precum şi a celorlalte documente justificative depuse în susţinerea acelei cereri de finanţare, respectiv documentul E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, întocmit la 29.07.2011, prin care inculpatul D. ar fi atestat necorespunzător realităţii, prin bifarea "DA" în dreptul punctului 9.2, existenţa declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului A. ("că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu"), documentul E3.1 - "Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate" din 18.10.2017, prin bifarea cu "DA" de către inculpat îndeplinirea aceluiaşi criteriu de eligibilitate (referitor la declaraţia solicitantului că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei), documentul E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 17.10.2017, întocmit de inculpatul D. şi verificat de inculpata C., şi respectiv documentul E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren, datat 18.10.2017, întocmit de către inculpatul D., instanţa de apel, în opinie majoritară, în acord cu judecătorul fondului, constată că aceste documente nu au caracter fals.
În opinia acuzării, lipsa menţiunii privitoare la experienţa anterioară, de cel puţin 12 luni înaintea instalării solicitantului pe cont propriu conferă atât caracter incomplet declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului (document analizat în considerentele anterioare) şi în mod corespunzător, caracter fals înscrisurilor prin care funcţionarii OJPDRP Mehedinţi au constatat îndeplinirea acestui criteriu.
Verificând înscrisurile ce compun dosarul cererii de finanţare, se constată că există două declaraţii semnate şi datate 27.07.2011 de către inculpatul A., respectiv una tehnoredactată, aflată la fila x din care lipseşte menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înainte de instalarea sa pe cont propriu, şi una aflată la fila x - formularul "F", intitulat "Declaraţie pe propria răspundere a solicitantului", în care, la pct. 6 există menţiunea "declar pe propria răspundere că am lucrat mai mult de 50% din timpul de lucru în cadrul unei ferme, cu cel puţin 12 luni înaintea instalării pe cont propriu. Aşadar, menţiunile a căror lipsă a fost invocată în rechizitoriu au corespondent în declaraţia aflată la dosarului cererii de finanţare, înscris datat şi însuşit prin semnătură de inculpat, cerinţa verificată de inculpatul D. fiind îndeplinită.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în privinţa presupusei falsificări de către inculpat D. a documentului E3.1 - "Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate" din 18.10.2017.
Referitor la documentele E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 17.10.2017, întocmit de inculpatul D. şi verificat de inculpata C., şi E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren, datat 18.10.2017, întocmit de către inculpatul D., caracterul fals al datelor atestate în aceste documente vizează localizarea/amplasarea proiectului şi a fost dedus de acuzare din declaraţiile martorilor G., H., I., J. şi K., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12.04.2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, declaraţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Greci, judeţul Mehedinţi - J., V. şi I., fiind prezentate aceleaşi argumente şi ca şi în cazul Planului de afaceri şi a adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci.
În acord cu judecătorul fondului, instanţa de apel, în opinie majoritată constată că, pentru identitate de raţiune, se impun şi în cazul celor două documente analizate considerentele expuse cu ocazia analizei caracterului inexact al Planului de afaceri şi a adeverinţei nr. x/21.07.2011 emisă de Primăria comunei Greci şi aceeaşi concluzie, anume că probele administrate nu dovedesc dincolo de orice dubiu că verificările efectuate în teren de inculpaţii C. şi D. ar fi fost realizate într-o altă locaţie decât cea menţionată în documentele justificative depuse de inculpatul A., respectiv în Planul de afaceri, cererea de finanţare şi contractul de arendare nr. x/06.07.2011.
În concluzie, Înalta Curte, în majoritate, constată că, în mod temeinic, instanţa de fond a procedat la achitarea inculpaţilor A., C. şi D., în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împrejurare în raport de care primul motiv de apel invocat de procuror în privinţa acestora este nefondat.
Asupra acuzaţiilor aduse inculpaţilor B., D., C., E. şi F. în legătură cu obţinerea fondurilor nerambursabile de către PFA B. în cadrul măsurii 112
Similar acuzaţiei aduse inculpatului A., fapta imputată inculpatei B. vizează obţinerea fondurilor nerambursabile în sumă de 25.000 Euro, prin aceeaşi măsură 112 - instalarea tinerilor fermieri, fără îndeplinirea condiţiilor necesare, în concret în absenţa numărului total de 170 de familii de albine (necesare pentru acordarea primei tranşe) şi ulterior, a celor 220 de astfel de familii (necesare pentru acordarea celei de-a doua tranşe), în opinia acuzării, inexistenţa numărului de stupi fiind acoperită prin folosirea de documente cu caracter fals, inexact sau incomplet, dar şi prin ajutorul dat de funcţionarii din cadrul AFIR - D., C., E. şi F., funcţionari care ar fi atestat, cu ocazia verificării documentaţiei şi a vizitelor în teren, împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la amplasamentul stupinei şi existenţa numărului necesar de stupi.
Înalta Curte reţine, fără a mai detalia, ca fiind validate din punct de vedere probator, toate argumentele instanţei de fond ce vizează analiza cerinţelor proiectului, etapelor derulate anterior şi posterior contractului de finanţare privind-o pe inculpata B., acuzarea nereuşind să răstoarne prezumţia de nevinovăţie în privinţa niciunuia dintre inculpaţi.
În esenţă, cauza de faţă ce vizează infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, se rezumă în câteva idei de bază:
A. şi B. au accesat fonduri europene în cadrul programului "Instalarea tinerilor fermieri" (Măsura 112), sprijinul solicitat fiind până în 25.000 euro şi viza dezvoltarea unei mici afaceri cu albine, (170 familii albine necesare acordării primei tranşe, respectiv creşterea numărului lor până la 220 familii, necesar pentru tranşa a II-a).
DNA- ST Craiova a construit nu mai puţin de 13 acuzaţii pe marginea modului în care au fost utilizate respectivele fonduri, pentru doi virtuali mici fermieri în domeniul albinăritului şi patru funcţionari publici cu responsabilităţi în domeniul utilizării fondurilor europene.
Acuzarea a imputat inexactităţi/erori în privinţa documentaţiei depuse de către solicitanţi, inclusiv un număr mai mic de albine decât cel prevăzut în finanţare (fără, însă, a arăta câte s-au regăsit, sau cu câte mai puţin) evaluare făcută după mai mulţi ani de la debutul proiectului şi de la constatările iniţiale, printr-o cercetare la faţa locului.
În baza unei analize judicioase a probatoriului administrat de către curtea de apel, s-a constatat, aşa cum şi Înalta Curte consideră, că niciuna dintre acuzaţii nu este justificată, nici obiectiv şi nici subiectiv. Curtea de apel a reţinut o singură infracţiune din cele 13 cu care a fost construit rechizitoriul, în sarcina apelantei B., respectiv art. 181 din Legea nr. 78/2000.
Deşi a stabilit în mod riguros că toată documentaţia necesară accesării şi finanţării solicitării a fost conformă cu prevederile legii, îndreptăţită potrivit condiţiilor şi activităţilor derulate, curtea de apel a considerat că o eroare de crotaliere, în sensul că în carnetul stupinei figura un anumit interval al unei serii de cifre, iar plăcuţele stupilor indicau intervale diferite, a fost suficientă pentru a se considera că suntem în ipoteza unei fraude ce antrenează răspunderea penală pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, pentru echivalentul întregii sume cât reprezenta tranşa a II-a (aprox. 10.000 euro).
1. În contextul acestor infracţiuni cu un anume grad de specificitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să evidenţieze distincţia dintre abatere, neregulă şi fraudă în materia fondurilor europene, având în vedere consecinţele specifice ale incidenţei fiecăreia dintre acestea nu doar asupra drepturilor părţilor ci, implicit, asupra bugetului Uniunii Europene, a donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale.
1.a. Orice fraudă reprezintă o neregulă, însă nu orice neregulă constituie fraudă astfel încât să antreneze răspunderea penală pentru infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene sau a bugetelor din fondurile publice.
Înalta Curte reţine că în anul 2013 a fost adoptat Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prin care a fost definită noţiunea de neregulă (art. 2 pct. 36), transpus în dreptul intern prin modificarea O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a), neregula este orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
Conceptul de neregulă nou definit este mai larg decât cel folosit de legiuitor anterior. Până la această modificare, neregula viza doar "abaterile care prejudiciau", faţă de "abaterea care a prejudiciat sau care poate prejudicia...", potrivit noii reglementări.
Aşadar, conceptul de neregulă este foarte larg şi acoperă integral ipotezele de incriminare ale infracţiunilor vizând utilizarea fondurilor europene.
Distincţia dintre neregulă şi fraudă în obţinerea şi folosirea fondurilor este, în aceste circumstanţe, deosebit de importantă prin prisma consecinţelor pe care le produc nu doar asupra bugetelor EU/naţional, cât şi asupra drepturilor beneficiarilor şi autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor.
1.b. Când suntem în prezenţa unei nereguli şi când suntem în prezenţa unei fraude?
Pentru ca o neregulă să fie considerată fraudă aceasta trebuie să fie săvârşită cu rea-intenţie. Aşadar, frauda este o neregulă intenţionată.
Într-adevăr, constituie infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
1.c. Dar este orice neregulă intenţionată o fraudă?
Pentru a clarifica această chestiune, două aspecte sunt esenţiale: cel care ţine de intenţia beneficiarului de a-l frauda (induce în eroare) pe finanţator, precum şi aspectul ce ţine de proporţionalitate, prin raportare la elementele de ansamblu ale cauzei şi aptitudinea de a atinge scopul urmărit de prevenire/recuperarea prejudiciului prin celelalte mijloace expres reglementate de legislaţia extrapenală incidentă în materia fondurilor, respectiv pe cale administrativă sau contractuală.
Aceste distincţii sunt, în mod evident, necesare cu atât mai mult cu cât din punct de vedere terminologic atât aria de cuprindere a noţiunii de neregulă (orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul...) cât şi acţiunile ce constituie elemente de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete [apare că orice folosire sau prezentare, fără a distinge în raport de pondere, subl. ns.], dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul...) sunt foarte largi, fiind folosiţi termeni generali, fără nicio circumstanţiere.
În acest context, Înalta Curte evidenţiază jaloanele fixate prin orientările oferite de organismele Uniunii Europene, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte componenta de necesitate, proporţionalitate, respectiv ultima ratio, cu referire la recurgerea la instrumentele penale pentru refacerea echilibrului în ipoteza unei fapte ilicite, inclusiv a celor care se referă la gestiunea fondurilor europene.
În primul rând, reţinem că, aşa cum s-a evidenţiat anterior, graniţa dintre fraudă şi neregulă este extrem de sensibilă. Întrucât norma de incriminare (art. 181) nu circumstanţiază, pare că orice folosire/prezentare a unui document/declaraţie chiar incomplet(e) sau inexact(e), dacă generează obţinerea pe nedrept de fonduri, este infracţiune.
Caracteristica de generalitate a reglementării este regăsită şi în privinţa noţiunii de neregulă, aceasta fiind orice abatere de la legalitate/regularitate/conformitate dacă prejudiciază sau poate prejudicia bugetul UE şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.
În al doilea rând, aşa cum rezultă atât din legislaţia internă, cât şi din normele Uniunii, consecinţele constatării unei nereguli, cu atât mai mult a unei fraude, sunt considerabile asupra bugetului statului beneficiarului programului/proiectului. Se aplică corecţii financiare, ceea ce semnifică excluderea totală/parţială de la finanţarea de fonduri europene şi recuperarea sumelor de către Comisa Europeană de la bugetul intern, iar in cazul fraudei (când este vorba despre infracţiune), prejudiciul se repară cu mare întârziere. Prin urmare, calificarea corectă a acestor acte/fapte prezintă o importanţă deosebită şi din această perspectivă.
În al treilea rând, atunci când sunt în analiză astfel de evaluări, chiar Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul subliniază nevoia respectării principiului proporţionalităţii. Potrivit art. 85 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, "atunci când ia o decizie cu privire la o corecţie financiară, Comisia respectă principiul proporţionalităţii, ţinând seama de natura şi de gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi de implicaţiile financiare ale acesteia pentru bugetul Uniunii", aspect regăsit şi în O.U.G. nr. 66/2011, în art. 2 lit. n). Prin urmare, doar în astfel de circumstanţe se aplică corecţiile financiare.
Revenind în zona fraudei, respectiv în zona penală, reţinem că scopul urmărit de legiuitor prin instrumentele de drept penal este acela de a apăra ordinea de drept, de a apăra valorile sociale specifice domeniului reglementat.
Măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual, iar legea penală să fie, din această perspectivă, ultima ratio.
Curtea Constituţională a subliniat că, din "perspectiva principiului ultima ratio în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală" (Decizia nr. 405/15 iunie 2016, par. 69; Decizia nr. 392/6 iunie 2017 par. 53; Decizia nr. 176/22 martie 2022 par. 31-32; Decizia nr. 283/17 mai 2023).
În coordonate asemănătoare, în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor către o politică a Uniunii Europene în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor Uniunii Europene prin intermediul dreptului penal, COM/2011/0573, la pct. 2.2.1 - Necesitate şi proporţionalitate - dreptul penal ca măsură de ultimă instanţă (ultima ratio) - se precizează că "anchetele şi sancţiunile penale pot avea un impact semnificativ asupra drepturilor cetăţenilor şi au un efect stigmatizant. Prin urmare, dreptul penal trebuie să rămână întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanţă. Prin urmare, legiuitorul trebuie să analizeze dacă alte măsuri decât cele de drept penal, de exemplu regimuri de sancţiuni de natură administrativă sau civilă, nu ar putea asigura în mod suficient aplicarea politicii şi dacă dreptul penal ar putea aborda problemele mai eficace."
Legiuitorul a reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghii pentru înlăturarea consecinţelor unor fapte care, potrivit reglementării penale se pot circumscrie unei infracţiuni, dar în privinţa cărora trebuie evaluat gradul de intensitate/gravitate pentru a stabili dacă este necesară aplicarea unei pedepse.
Altfel spus, chiar dacă o anumită faptă este incriminată infracţiune, nu orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, trebuie încadrată în sfera normei de incriminare.
Aşa cum a subliniat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, sarcina aplicării principiului ultima ratio revine nu doar legiuitorului, ci şi instanţelor de judecată chemate să aplice legea (Decizia nr. 405/15 iunie 2016; Decizia nr. 392/6 iunie 2017; Decizia nr. 283/17 mai 2023).
Atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situaţiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă. Astfel, în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu (par. 89 din Decizia nr. 283/17 mai 2023).
În limitele acestor jaloane, rolul instanţelor de judecată în cazul infracţiunilor cu un astfel de potenţial de interpretare, este de a delimita comportamentul cu semnificaţie penală faţă de cel care, deşi privit strict, s-ar putea încadra în sfera normei de incriminare, totuşi nu va fi urmărit să provoace daune intereselor financiare ale UE, iar abaterea de la legalitatea sau conformitatea normelor să fie una minoră, fără impact financiar şi justificată, pe alocuri, şi de complexitatea cadrului legislativ şi instituţional, de regulile specifice fiecărui program/proiect de finanţare, aşa încât, aplicând la proiect, să fi generat (chiar propriei-i situaţii) mai multe probleme decât ar fi rezolvat cu ajutorul finanţării.
Altfel spus, are destinatarul normei puterea de a discerne în mod rezonabil şi chiar cu o consiliere adecvată dacă abaterea ţine de domeniul răspunderii penale sau contractuale ori administrative, în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011 sau Regulamentul (UE) nr. 1303/2013?
Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, exigenţele statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, privesc "scopurile majore ale activităţii statale, prefigurate în ceea ce îndeobşte este numit ca fiind domnia legii, sintagmă ce implică subordonarea statului faţă de drept, asigurarea acelor mijloace care să permită dreptului să pondereze eventualele tendinţe abuzive, discreţionare, ale structurilor etatice" (Decizia nr. 70/18 aprilie 2000). "Instanţele judecătoreşti, prin acţiunea lor, contribuie la realizarea securităţii juridice a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Acest principiu exprimă în esenţă faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă" (Decizia nr. 51/25 ianuarie 2012).
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului stabileşte că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (Decizia nr. 649/15 decembrie 2022, Hotărârea pronunţată de CtEDO în Cauza Cantoni c Franţei, par. 31). De asemenea, instanţa europeană a statuat în mod constant că destinatarul normei trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele respective, consecinţele pe care o acţiune dată le poate avea. Acele consecinţe nu trebuie neapărat să fie previzibile cu certitudine absolută. Deşi certitudinea este de dorit, aceasta poate avea drept consecinţă o rigiditate excesivă, iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul cu evoluţia circumstanţelor. În consecinţă, numeroase legi sunt formulate inevitabil în termeni care, într-o mai mare sau mai mică măsură, sunt vagi şi ale căror interpretare şi aplicare constituie chestiuni de practică (Hotărârea CtEDO în Cauza Perincek împotriva Elveţiei, par. 133).
Revenind la datele speţei, în lumina consideraţiilor anterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să stabilească dacă menţiunile inexacte ce vizează activitatea inculpatei B. în privinţa (ne)concordanţei dintre indicativele sub forma unei serii de cifre din fişele individuale ale familiilor de albine şi plăcuţele de identificare a stupilor se încadrează în noţiunea de abatere de la conformitatea/regularitatea cerinţelor programului, sau constituie o neregulă, în sensul O.U.G. nr. 66/2011, ori chiar o fraudă, în sensul art. 181 din Legea nr. 78/2000.
1.d. Orice neregulă din domeniul utilizării fondurilor europene este o abatere, însă nu orice abatere este o neregulă. Distincţia este făcută de diferenţierea specifică dintre gravitatea încălcării normei şi impactul financiar.
Am arătat la pct. 1.a. că nu orice neregulă din parcursul procedurii utilizării fondurilor europene este fraudă, de fraudă putându-se vorbi doar dacă avem o neregulă intenţionată (pct. 1.c).
În cauza noastră, familiile de albine au existat, aşadar nu avem un prejudiciu efectiv şi nici potenţial, şi, prin urmare, nu există un impact financiar. Cu toate acestea, instanţa de fond a calificat fapta drept fraudă motivând că "inculpata a ales să îşi asume tranşa II pe baza unui document care era parţial necorespunzător realităţii" şi se referă la "necorespondenţa dintre fişele individuale ale familiilor de albine şi plăcuţele de identificare a stupilor" pe care avea posibilitatea să o remedieze, implicit carnetul stupinei, mai ales că numerele respective "făceau parte din intervalele alocate ANARZ CC. şi nu fuseseră atribuite altei persoane" (pag. 46 din hotărâre, paragraf 2-3).
În acest caz, ne aflăm în situaţia unei abateri de la conformitate/regularitate în raport cu angajamentele legal încheiate, dar această abatere nu poate fi calificată neregulă şi, cu atât mai puţin, fraudă.
Simpla constatare a unei abateri nu atrage automat concluzia că suntem în prezenţa unei nereguli, deoarece lipseşte prejudiciul sau potenţialitatea lui.
Raţionamentul din cauza de faţă, precum că, de fiecare dată când se constată o abatere de la normele care reglementează proiectele cu fonduri europene, există per se un prejudiciu sau un potenţial prejudiciu, este greşit. Dacă distincţiile anterior arătate dintre abatere, neregulă şi fraudă ar fi fără semnificaţie juridică şi orice abatere este/ar fi o fraudă, atunci nu s-ar mai fi justificat identificarea şi definirea diferenţiată, iar abaterea ar fi fost caracterizată direct fraudă.
Sintetizând, Instanţa supremă reţine că pentru infracţiunile împotriva intereselor financiare ale UE (art. 181 şi urm. din Legea nr. 78/2000) este necesar să existe o abatere de la legalitate/conformitate/regularitate în raport cu angajamentele legal încheiate, care doar în prezenţa prejudiciului sau a potenţialităţii lui constituie neregulă (abatere+prejudiciu) şi, mai departe, este necesar ca prin respectiva neregulă beneficiarul să fi indus (urmărit să inducă) în eroare finanţatorul, iar prin prisma impactului financiar produs şi a elementelor de proporţionalitate/necesitate, tragerea la răspundere penală să fie instrumentul adecvat şi necesar atingerii scopului de bună gestionare a finanţării, respectiv prevenire sau recuperare a prejudiciului.
În cauza pendinte, avem o abatere (nu corespund indicativele sub forma cifrelor din fişele individuale ale familiilor de albine şi plăcuţele de identificare a stupilor) însă aceasta nu a produs un prejudiciu, este o abatere minoră care poate/putea fi remediată prin instrumentele oferite de legislaţia specifică în materia fondurilor europene, prin pârghii extrapenale (o solicitare de rectificare a erorilor cuprinse în adeverinţa x/2013, iar ulterior să facă rectificările necesare în fişele individuale ale familiilor de albine şi în carnetul stupinei).
Evaluând comportamentul inculpatei B., Înalta Curte consideră că este unul fără semnificaţie penală şi, chiar privit de o manieră strictă, este evident că aceasta nu a urmărit să provoace daune intereselor financiare ale UE, abaterea fiind minoră, fără impact financiar. Astfel, în mod paradoxal, aplicând la un program destinat ajutorării tinerilor, denumit sugestiv "Instalarea tinerilor fermieri" inculpata şi-a pricinuit mai multe daune decât ar fi rezolvat cu ajutorul finanţării.
Prin urmare, cum abaterea nu a generat obţinerea pe nedrept de fonduri europene, nu este întrunit elementul de tipicitate obiectivă prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune achitarea inculpatei B., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
2. În continuare, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte acuzaţiile aduse inculpaţilor D., C., E. şi F., funcţionari cu responsabilităţi în domeniul gestiunii fondurilor europene, se impun, în plus de cele anterior evidenţiate, câteva sublinieri.
2.a. Erorile imputate acestora privind bifarea unui "DA" din cuprinsul Fişelor de verificare a conformităţii nu au existat. Acestea se referă la cerinţa ca solicitanţii să fi lucrat anterior mai mult de 50% din timpul lor în cadrul fermei cu 12 luni înaintea instalării pe cont propriu, iar instanţa de fond a identificat, în privinţa ambilor solicitanţi, existenţa declaraţiilor de proprie răspundere, ceea ce infirmă teza acuzării, funcţionarii având atribuţia de a verifica conformitatea înscrisurilor cu cerinţele legale ale programului, ci nu alte aspecte, atribuţii ce au fost legal îndeplinite.
2.b. Situaţia este similară şi în privinţa Fişelor de verificare a criteriilor de eligibilitate, toate înscrisurile necesare şi documentele în susţinere fiind identificate de către curtea de apel.
2.c. Rapoartele asupra verificărilor în teren şi Fişele de verificare pe teren sunt, de asemenea, conforme din perspectiva responsabilităţilor funcţionarilor implicaţi.
Premisa acuzării în sensul că poziţionarea stupilor ar fi trebuit să fi fost de nestrămutat şi de notorietate, astfel încât martorii (persoane implicate în documentarea proiectelor, vecini, ş.a.m.d.) să îşi poată aminti chiar şi după 5 ani de la instalarea stupinelor, în mod fidel aspecte de detaliu, inclusiv numărul familiilor de albine, o astfel de abordare prezintă vulnerabilităţi multiple. Sub un prim aspect, este un fapt notoriu care nu trebuie dovedit că apicultura, prin natura sa, nu se desfăşoară în locaţii cu aşezări (obligatoriu) fixe, având în vedere nevoia poziţionării în apropierea unor surse permanente şi viabile de hrană pentru familiile de albine, condiţie care doar în mod excepţional se îndeplineşte staţionar. În aceste condiţii, încă din faza de urmărire penală ar fi trebuit clarificate aceste aspecte iar martorii să fi fost complet audiaţi, aşa cum s-a întâmplat în faţa instanţei de fond unde, întrebaţi fiind, chiar şi cei care au confirmat parţial acuzaţiile, au nuanţat şi au acceptat fie că o parte a terenului era amplasat după un deal şi, astfel, nu era vizibil complet, fie alte asemenea aspecte care schimbă datele cauzei.
Sub cel de-al doilea aspect, al aptitudinii unor mărturii ca după perioade lungi de timp, unele de 5 ani, de a concretiza aspecte ale realităţii obiective, în unele situaţii chiar peste sau împotriva a ceea ce era atestat prin înscrisuri provenind de la funcţionarii însărcinaţi cu îndeplinirea unor astfel de atribuţii, din această perspectivă Inalta Curte notează că astfel de versiuni probatorii trebuie atent evaluate având în vedere riscul alterărilor subiective. Spre ex., martora O., fostă angajată a inculpaţilor Pigulea, face afirmaţii nu doar în legătură cu activitatea acestora, ci şi evaluări subiective cu privire la activitatea funcţionarilor vorbind despre "complicitatea" acestora, evaluări care ies din sfera elementelor de fapt asupra cărora putea depune în mod credibil. Martorii K. şi SS. exclud, în faza de urmărire penală, posibilitatea ca cei doi inculpaţi să fi avut în fapt stupinele (pentru simplul motiv că ei nu le-au văzut), pentru ca în faţa instanţei de fond să accepte existenţa unei părţi din teren plasat în locuri care nu erau vizibile sau accesibile trecătorilor, aşadar nici lor. Prin urmare, cel puţin sub acest aspect, mărturiile din faza de urmărire penală sunt inexacte cu privire la chestiuni importante.
Totodată, martorul H. a susţinut acuzaţiile cu argumentări ipotetice. Recunoscând după fotografii (executate cu câţiva ani mai târziu de la data faptelor) terenul unui localnic pe care erau plasaţi stupi, teren care se învecinează cu cel al inculpaţilor, şi bazându-se pe faptul că trecea zilnic prin zonă (potrivit propriilor afirmaţii) face un raţionament de tip inductiv obţinând un adevăr probabil (că, dacă el nu a văzut stupinele inculpaţilor Pigulea, acestea posibil să nu fi existat), dar nu cert.
Elemente dubitative evidenţiază şi mărturia lui W. care în faza de urmărire penală a negat ca ar fi emis şi semnat o adeverinţă, iar în urma unei expertize grafice din faza cercetării judecătoreşti a rezultat ca rubrici din cuprinsul adeverinţei au fost completate de către martoră. Elemente dubitative s-au evidenţiat şi cu privire la depoziţia martorilor J. şi DD., depoziţii infirmate de expertizele criminalistice.
Existenţa stupinelor şi a activităţilor specifice derulate au fost confirmate de către martorii R., S. (confirmă că stupina era amplasată în apropierea primăriei, pe un deal, el asigurând transportul unei părţi a acesteia), martorii TT. şi U. (care au furnizat o parte din familiile de albine), martorul P. (confirmă că l-a ajutat chiar la înfiinţarea stupinei), martorii BB. şi Dancău Romeo (medici veterinari).
2.d. Cercetarea la faţa locului după 6 ani de la debutul proiectului, pentru determinarea ori clarificarea unor împrejurări de fapt, în condiţiile art. 192 C. proc. pen., este complet irelevantă, nicidecum aptă a dovedi fapte anterioare, respectiv că investiţia nu ar fi existat şi nici totalul de albine.
2.e. Înalta Curte subliniază că potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului. Hotărârea judecătorească trebuie să se întemeieze pe acele probatorii care se coroborează între ele şi sunt în măsură să confirme o situaţie clară, lipsită de echivoc.
2.f. Nu în ultimul rând, reţine că în privinţa prezumţiei de nevinovăţie Curtea Europeană pentru Drepturilor Omului a statuat că sarcina probei trebuie să revină acuzării şi că dubiul să profite acuzatului. Totodată, pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu, numai după verificarea efectuată în aceste condiţii, instanţa putând reţine motivat că exprimă adevărul.
Drept urmare, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen., va admite apelurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în parte, iar pe al inculpatei B. integral.
Va desfiinţa, în parte, încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2020 cu privire la încadrarea juridică privind pe inculpaţii A. şi B. şi va menţine încadrarea dată prin actul de inculpare, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpata B. pentru infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.
În continuare, raportat la soluţia de achitare a inculpatei B. în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulate de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, iar instituirea vreunei măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatei, aşa, cum a solicitat Parchetul, este, în aceste condiţii, lipsită de temei.
Totodată, în condiţiile menţinerii soluţiei de achitare cu privire la ceilalţi inculaţi, apelul aceleiaşi părţi civile va fi respins ca nefondat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea cauzei în fond şi a apelului inculpatei B., vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În unanimitate:
Admite apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.
Desfiinţează, în parte, încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2020 cu privire la încadrarea juridică privind pe inculpaţii A. şi B. şi menţine încadrarea dată prin actul de inculpare, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în privinţa fiecăruia.
În majoritate:
I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen., admite apelul declarat de inculpata B. împotriva senţinţei penale nr. 68 din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce o priveşte pe inculpata B. şi, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpata B. pentru infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.
Conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale cu privire la inculpata B..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea cauzei în fond şi a apelului inculpatei B., rămân în sarcina acestuia.
Menţine soluţia de achitare dispusă prin sentinţa penală apelată în privinţa inculpatului A., achitare care va viza infracţiunea în formă continuată, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câte 400 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 6 iunie 2024.
Opinia separată a domnului judecător UU.
În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunţarea unei soluţii de admitere a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) împotriva senţinţei penale nr. 68 din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, de desfiinţare, în parte, a sentinţei penală atacate şi rejudecând cauza, pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor A., B. pentru comiterea infracţiunii de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, condamnarea inculpaţilor D., C., E., F. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969.
Încetarea procesului penal faţă de inculpaţii D., C., E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (şase acte materiale), prevăzută de art. 289 din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Condamnarea inculpatei F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Încetarea procesului penal faţă de inculpata F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
De asemenea, admiterea acţiunii civile formulate de către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) şi obligarea inculpaţilor A. şi B. la acoperirea prejudiciului cauza, precum şi desfiinţarea încrisurilor falsificate.
În privinţa apelului declarat de către apelanta B. acesta consider că trebuia respins ca nefondat.
Pronunţarea acestei soluţii se impunea pentru următoarele considerente:
I.1. În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie:
Referitor la inculpaţii D. şi C., funcţionari în cadrul OJPDRP Mehedinţi, se constată că aceştia au perceput elementele faptice în mod direct, având în vedere normele procedurale de specialitate care reglementau în concret activităţile de verificare pe care trebuiau să le desfăşoare funcţionarii respectivi.
Astfel, în Manualul de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii (codul manualului: M 01 - 02 versiunea 10) se arată că:
"Scopul verificării pe teren este de a verifica datele şi informaţiile cuprinse în anexele tehnice şi administrative cu elementele existente pe amplasamentul propus. Expertul compara verificarea anumitor criterii de eligibilitate pe baza documentelor (etapa\verificării de birou) cu realitatea, pentru a se asigura de corectitudinea răspunsurilor".
"Experţii verificatori pot solicita cu ocazia verificării pe teren informaţii/documente referitoare la cererea de finanţare (conform pct. 3 Solicitare de informaţii suplimentare). Aceştia le vor menţiona în Fişa de verificare pe teren E3.8, astfel încât expertul să poată concluziona asupra vizitei pe teren".
"Diferenţele rezultate între precizările solicitantului din Cererea de finanţare şi constatările experţilor OJPDRP se menţionează în Raportul OJPDRP-SVCF/CRPDRP-SVT/DSC-SVT asupra verificării pe teren (E4.1) în rubrica destinată concluziilor. De asemenea, la Raportul OJPDRP-SVCF/CRPDRP-SVT/DSC-SVT asupra verificării pe teren (E4.1), se vor anexa obligatoriu fotografiile reprezentative din teren pentru toate tipurile de proiecte pentru stabilirea unui rezultat cât mai corect al verificării condiţiilor de eligibilitate a acestora".
În aceeaşi ordine de idei, în Metodologia de aplicat pentru verificarea condiţiilor de eligibilitate (versiunea 04), se prevăd următoarele:
- documente de prezentat, pct. 9.2:
"declaraţie pe proprie răspundere a solicitantului că este membru al unei familii de fermier şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei de fermier) cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu";
- "puncte de verificat în documente": verificarea declaraţiei pe proprie răspundere cu toate elementele pe care trebuie să le cuprindă.
Potrivit Ghidului Solicitantului "Instalarea tinerilor fermieri" Măsura 112 versiunea 4 mai 2011: scopul efectuării verificării pe teren este de a controla datele şi informaţiile cuprinse în Planul de afaceri şi documentele justificative cu situaţia existentă pe amplasamentul propus pentru ca expertul verificator să se asigure de corectitudinea informaţiilor declarate în Cererea de Finanţare.
Or, având în vedere prevederile mai sus redate, se constată că inculpaţii D. şi C. aveau obligaţia atât de a verifica existenţa declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului referitoare la experienţa anterioară, cât şi de a stabili, cu ocazia vizitei pe teren, dacă amplasamentul proiectului este conform cu cel specificat în cererea de finanţare şi în documentele anexate de către solicitant, precum şi dacă, situaţia existentă pe teren permite realizarea activităţilor prevăzute în Planul de afaceri.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii E. şi F., experţi în cadrul OJPDRP Mehedinţi - Serviciul verificare cereri plată, din Manualul de procedură pentru autorizare plăţi (codul manualului: M 01 - 07 versiunea 25 - în cazul beneficiarului B.) rezultă că trebuiau realizate fotografii ale investiţiei pentru determinarea stadiului acesteia care vor fi ataşate la dosarul administrativ pe suport de hârtie sau în format electronic, sarcinile şi obiectivele acestor verificări fiind de a controla munca realizată şi declarată de către beneficiar (starea fizică a investiţiei); se verifică în teren dacă proiectul are localizarea implementării în concordanţă cu obligaţia asumată de beneficiar prin Planul de afaceri (dacă acestea concordă, experţii bifează col. DA; nerespectarea obligaţiei conduce la bifarea coloanei NU); în cazul beneficiarilor cu profil apicol, care sunt membrii ai unei sociaţii cu profil apicol, se verifică dacă numărul codului unic de identificare al stupului de pe plăcuţa de identificare a stupilor corespunde cu cel menţionat în Fişa familiei de albine din Carnetul stupinei; verificarea are drept scop să evidenţieze dacă la ultima cerere de plată, obiectivele fizice specificate în Cererea de Finanţare, au fost integral şi conform realizate; se vor verifica aspectele legate de tip, caracteristici - parametrii, cantitate, preţ etc; în faza de verificare la locul investiţiei se va analiza conformitatea dintre prevederile din specificaţia documentară şi realitatea fizică a realizării achiziţiilor.
În concluzie, se constată că funcţionarii verificatori aveau obligaţia de a controla corespondenţa cu realitatea a susţinerilor unui solicitant de fonduri europene/naţionale. Inculpaţii D., C., F. şi E., în calitate de experţi desemnaţi să efectueze verificările din partea AFIR, aveau la dispoziţie toate datele care să le permită să îşi formeze o concluzie obiectivă referitor la obiectul activităţilor de control.
În ceea ce priveşte caracterul fals, incomplet ori inexact al documentelor prezentate/folosite de inculpatul A. în susţinerea cererii de finanţare, se constată următoarele:
1. Din declaraţia pe proprie răspundere datată 27 iulie 2011 a solicitantului A. că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei, lipseşte menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.
Or, pentru a servi la producerea de consecinţe juridice în sensul constatării eligibilităţii cererii de finanţare, era necesar ca declaraţia pe propria răspundere a solicitantului A. să cuprindă toate menţiunile prevăzute de ghidul solicitantului (versiunea 04 din mai 2011), inclusiv menţiunea referitoare la experienţa anterioară de minim 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, existenţa formularului F, cu aceeaşi denumire, nefiind aptă să suplinească lipsa acelei menţiuni din cuprinsul declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului.
De altfel, din depoziţiile inculpaţilor C. şi D. rezultă că, în cadrul documentului E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, întocmită la data de 29 iulie 2011, la punctul 9.2, au bifat cu DA existenţa documentului respectiv, atestând doar că acesta exista fizic la dosar, era datat şi semnat de către solicitant, cei doi inculpaţi arătând că nu au verificat conţinutul declaraţiei sus-menţionate, sub pretextul că era fizic imposibil de verificat conţinutul fiecărui document.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte documentul E3.1 - Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate din 18 octombrie 2011, în care inculpatul D. a bifat cu "Da" îndeplinirea aceluiaşi criteriu de eligibilitate.
În consecinţă, prin cele două documente - E2.1 şi E3.1 - întocmite de către inculpatul D. au fost atestate aspecte necorespunzătoare realităţii.
La aprecierea caracterului fals al datelor referitoare la amplasamentul stupinei aparţinând inculpatului A., consemnate în documentul E4.1 - Raportul asupra verificării pe teren, datat 18 octombrie 2011 (întocmit de inculpatul D.), trebuie avut în vedere faptul că, pentru localizarea proiectului implementat de inculpat, s-a precizat că:
"solicitantul deţine o exploataţie agricolă formată dintr-o stupină de 170 familii de albine, amplasată pe o suprafaţă de 0,50 ha teren agricol - deţinut conf. Contractului de arendare nr. x/06.07.2011, situat în extravilanul satului Greci, tarla x, p.24".
În mod similar, în cuprinsul documentului E3.8 - Fişa de verificare pe teren, datat 17 octombrie 2011, întocmit de inculpaţii D. şi C., au fost atestate date nereale, în sensul că localizarea/amplasarea proiectului este conformă cu cea specificată de solicitant în cererea de finanţare şi în documentele anexate cererii de finanţare (punctul 4 din formularul E3.8).
Caracterul fals al datelor atestate în acest ultim document, cu privire la localizarea/amplasarea proiectului, a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză care au evidenţiat faptul că verificările pe teren efectuate de cei doi inculpaţi au fost realizate într-o altă locaţie decât cea prevăzută în Planul de afaceri şi cererea de finanţare (locaţie identificată prin coordonatele menţionate în contractul de arendare nr. x/6 iulie 2011, încheiat între L., în calitate de arendator şi A., în calitate de arendaş.
Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile martorilor G., H., I., J. şi K.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12 aprilie 2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia, respectiv şi depoziţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Greci, judeţul Mehedinţi - J., V. şi I..
Prin urmare, se constată că declaraţia pe proprie răspundere datată 27 iulie 2011 are caracter incomplet.
În concluzie, consider că din probele menţionate rezultă că, în fapt, nu au existat cele 170 familii de albine, nefiind niciun element (chiar în documentele întocmite de funcţionarii OJPDRP Mehedinţi) care să contureze o situaţie contrară acestei concluzii.
2. Adeverinţa nr. 860/21 iulie 2011 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv, potrivit contractului de arendă nr. x/6 iulie 2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine, are caracter inexact.
În acest sens, reţin că martorul G., proprietar al unei gospodării învecinate cu terenul arendat de inculpatul A. de la L., a declarat că, pe proprietatea vărului său L., nu au existat niciodată stupi în ultimii 15-20 de ani, că ultimele fotografii ataşate la raportul asupra vizitei în teren nr. 190/18 octombrie 2011 înfăţişează curtea şi stupii săi şi că inculpatul nu a adus niciodată stupi cu albine pe proprietatea sa.
Depoziţiile martorului G. au fost constante pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în fond şi în apel.
Declaraţiile acestui martor se coroborează cu depoziţiile constante ale martorilor H., K. şi I., din care a rezultat că, pe terenul lui L., nu s-au aflat niciodată stupi şi singurii deţinători de stupi din zonă sunt G. (25 de stupi) şi N. (aproximativ 175 de stupi).
3. Planul de afaceri întocmit de A. pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A., comuna Greci, judeţul Mehedinţi", datat 27 iulie 2011, are caracter inexact, în raport de faptul că, pe amplasamentul din document (identificat prin menţionarea contractului de arendă nr. x/6 iulie 2011), nu au existat cele 170 familii de albine care să fi aparţinut inculpatului. Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea declaraţiilor martorilor G., H., I., J. şi K., procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12 aprilie 2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia.
Conchizând, reţin că documentele întocmite de către inculpaţii D. şi C. atestă, dincolo de orice dubiu, date nereale sub aspectul localizării sau amplasării proiectului, referitoare la caracterul inexact al Planului de afaceri şi al adeverinţei nr. 860/21 iulie 2011 emisă de Primăria comunei Greci.
Cu privire la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C. şi D., se impunea a se dispune o soluţie de încetare a procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
4. Adeverinţa nr. 11/21 iulie 2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar W., prin care se atestă că A. deţine 170 familii albine este falsă, în condiţiile în care menţiunea din cuprinsul acesteia referitoare la înregistrarea a 170 familii de albine clinic sănătoase, ce prezenta relevanţă pentru constatarea eligibilităţii cererii de finanţare formulată de inculpatul A., nu a fost executată, însuşită prin semnătură ori confirmată ca atare prin declaraţia dată în faţa instanţei de către martora W..
Astfel, reţin declaraţiile martorei W., din care a rezultat că nu a emis adeverinţa respectivă, nu a executat scrisul de completare, nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul A. şi nu îşi aminteşte să fi fost chemată să viziteze vreo stupină formată din 170 familii de albine în comuna Greci.
Din xerocopiile Registrului de intrare-ieşire 2007-2011 ataşate la dosar rezultă că ultima înregistrare în cadrul Cabinetului Medical Veterinar W. a fost realizată la 1 iunie 2011, or, adeverinţa este datată 21 iulie 2011.
Totodată, raportul de expertiză grafică întocmit în cursul cercetării judecătoreşti a stabilit că martora W. a completat doar unele menţiuni din antetul adeverinţei, că rubricile cuprinzând faptele atestate (menţiunea referitoare la înregistrarea a 170 familii de albine clinic sănătoase) nu au fost completate de către martora W., precum şi faptul că, semnătura aplicată pe respectiva adeverinţă a fost obţinută prin mijloace tehnice (imprimare alb-negru).
5. Adeverinţa nr. 768/18 aprilie 2014 emisă de Primăria comunei Greci, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că A. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,50 ha teren păşune neproductiv, conform contractului de arendare nr. x/6 iulie 2011, pe care este amplasată o stupină formată din 220 familii albine are un caracter inexact, întrucât probele administrate în cauză, mai sus-menţionate, au evidenţiat împrejurarea că, pe suprafaţa indicată ca amplasament al proiectului, nu au existat familiile de albine aparţinând inculpatului A..
6. Referatul de evaluare nr. 70/18 aprilie 2014 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA A. deţine o stupină formată din 220 familii de albine are un caracter inexact, întrucât, din probele administrate în cauză a rezultat că, în locaţia de implementare a proiectului aparţinând inculpatului A., nu au existat familiile de albine la care se face menţiune în referat.
În acest sens, sunt avute în vedere următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor G., H., I., J. şi K.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 12 aprilie 2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia; declaraţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Greci, judeţul Mehedinţi - J., V. şi I.; datele comunicate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" (conform adresei nr. x/31 ianuarie 2017 intervalele de numere cuprinse între 022846-023065 precedate de codurile "27-006" nu fac parte din intervalele alocate Cooperativei "CC." de la care, la dosarul cererii de plată, a fost ataşată adeverinţa nr. 475/12 mai 2014 privind numerele de ordine respective).
7. Adeverinţa nr. 475/12 mai 2014 eliberată de CC., prin care se atestă că A. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-022846 la 27-006-023065, are caracter fals.
Astfel, din adresa ANZ nr. 1102/31 ianuarie 2017 a reieşit că intervalele de numere cuprinse între 022846 - 023065 precedate de codurile "27-006" nu fac parte din intervalele alocate Cooperativei "CC.".
Chiar dacă, din adresa ANZ nr. 12211/10 octombrie 2021 reiese că, la data de 12 mai 2014, intervalul de referinţă sus-menţionat se afla, cel puţin teoretic, în gestiunea asociaţiei CC., din declaraţiile martorilor DD., EE., FF. şi GG. nu rezultă că intervalul de numere arătat a fost alocat faptic inculpatului A..
În ceea ce priveşte cele două exemplare ale adeverinţei nr. 475/12 mai 2014, din raportul de expertiză criminalistică nr. 64/30 septembrie 2020 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Craiova a rezultat că exemplarul acestui înscris, depus ca document justificativ la CJPDRP Mehedinţi (în perioada de referinţă în care a fost analizată conformitatea şi eligibilitatea cererii de finanţare/plată formulată de inculpatul A.) nu a fost semnat de reprezentantul CC., DD., în timp ce semnătura aflată pe exemplarul care poartă impresiunea de ştampilă cu textul "PROGRAM FEADR" (depus de inculpatul A., conform cererii de probatorii datată 15 iunie 2020) a fost executată de titular, respectiv de DD..
Conchizând, constat că, în urma expertizării celor două exemplare ale adeverinţei nr. 475/12 mai 2014, a fost evidenţiat caracterul fals al anumitor date consemnate în respectivele înscrisuri, după cum urmează:
- exemplarul avut în vedere de OJPDRP Mehedinţi (în perioada de referinţă a analizării conformităţii eligibilităţii cererii de finanţare/plată formulate de inculpatul A.) nu a fost semnat de reprezentantul CC., DD. şi atestă 220 familii de albine cu numere de ordine de la 27-006-022846 până la 27-006-023065;
- exemplarul depus pe parcursul cercetării judecătoreşti (conform cererii de probatorii datată 15 iunie 2020) este semnat de titular, DD. şi atestă 220 familii de albine cu numere de ordine de la 27-006-022846 până la 27-006-023051.
Prin urmare, situaţia adeverinţei nr. 475/12 mai 2014, în cele două exemplare, este elocventă în reliefarea disimulării realităţii.
8. Fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220 (Carnetul stupinei cu fişe având numerele de la 27-006-022846 la 27-006-023065) are caracter fals, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, nu a rezultat că intervalul de numere menţionat ar fi fost alocat faptic inculpatului A.. Mai mult, numerele de ordine din fişele familiilor de albine nu au legătură nici măcar cu numerele înscrise pe tăbliţele ataşate pe stupii găsiţi pe teren de către funcţionarii din cadrul OJPDRP Mehedinţi (E. şi F.).
În ceea ce priveşte caracterul fals, incomplet ori inexact al documentelor folosite de inculpata B. în susţinerea cererii de finanţare, se constată următoarele:
1. Din declaraţia pe proprie răspundere datată 27 iulie 2011 a solicitantei B. că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei, lipseşte menţiunea referitoare la experienţa anterioară, de minim 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.
Argumentele prezentate mai sus în cazul solicitantului A. rămân perfect valabile şi nu vor mai fi reluate.
Prin urmare, se constată că declaraţia pe proprie răspundere datată 27 iulie 2011 are caracter incomplet.
Aceleaşi argumente rămân valabile şi în ceea ce priveşte caracterul fals al documentului E2.1 - Fişa de verificare a conformităţii, întocmit la 29 iulie 2011, prin care inculpata C. a atestat necorespunzător realităţii, prin bifarea "DA" în dreptul punctului 9.2, existenţa declaraţiei pe propria răspundere a solicitantei B. (că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu), precum şi al documentului E3.1 - Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate din 21 octombrie 2011, prin bifarea cu "DA", de către inculpata C., îndeplinirea aceluiaşi criteriu de eligibilitate.
Prin cele două documente sus-menţionate, întocmite de către inculpata C., au fost atestate aspecte necorespunzătoare realităţii.
2. Adeverinţa nr. 2970/22 iulie 2011 emisă de Primăria comunei Grozeşti, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că B. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,20 ha teren neproductiv, conform contractului de arendare nr. x/21 iulie 2011, pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine, are caracter inexact, întrucât era esenţial ca proiectul să aibă localizarea implementării în concordanţă cu obligaţia asumată de beneficiar prin Planul de afaceri.
Referitor la descrierea amplasamentului stupinei aparţinând inculpatei B. - descriere realizată în declaraţia numitei T. (mama inculpatei), dată cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, la 30 martie 2017, se constată că această descriere nu corespunde nici cu imaginile surprinse în fotografiile executate de inculpaţii D., C., E. şi F. cu ocazia vizitelor în teren şi nici cu imaginile din fotografiile executate cu ocazia cercetării la faţa locului din data de 22 noiembrie 2017.
Totodată, datele consemnate în declaraţia martorei T. luată în faţa instanţei de fond, la termenul din 17 mai 2019, în sensul că inculpata B. ar fi luat 170 familii de albine de la socrii numitei T., sunt infirmate prin datele comunicate de Primăria comunei Văgiuleşti, judeţul Gorj, respectiv xerocopii ale filelor din Registrul agricol privindu-i pe VV. şi WW. (socrii numitei T.), din care rezultă că, în semestrul I 2010, deţineau 5 familii de albine, în semestrul II 2010, deţineau 10 familii de albine, iar în perioada 2011 - 2014 nu există menţiuni privind deţinerea de familii de albine.
De asemenea, din adresa datată 16 noiembrie 2017, emisă de Cabinetul Medical Veterinar Dr. XX., rezultă că VV. a deţinut şi stupi, în jur de 15-20 familii de albine.
Prin urmare, datele oficiale comunicate au infirmat ipotezele avansate prin depoziţiile mamei inculpatei, atât în ceea ce priveşte amplasamentul unei presupuse stupine, cât şi în privinţa deţinerii a 170 familii de albine.
Conchizând, constat că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că, pe amplasamentul menţionat, ar fi existat cele 170 familii de albine, iar din declaraţiile reprezentanţilor Primăriei comunei Grozeşti, judeţul Mehedinţi - martorii II., JJ. şi KK., rezultă că aceştia nu îşi însuşesc emiterea respectivei adeverinţe.
3. Adeverinţa nr. 72/22 iulie 2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar Dr. NN., prin care se atestă că B. deţine 170 familii albine, are caracter inexact, întrucât datele atestate în cuprinsul înscrisului respectiv au la bază verificări efectuate într-o altă locaţie decât cea de implementare a proiectului, situaţie de fapt ce rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor JJ., II. şi KK. OO.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22 noiembrie 2017 şi planşa fotografică ataşată, din care reiese că, în locaţia de implementare a proiectului, menţionată în contractul de arendare nr. x/21 iulie 2011, nu au existat familii de albine.
4. Planul de Afaceri întocmit de B. pentru proiectul cu titlu "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi" datat 27 iulie 2011 are caracter inexact, întrucât pe amplasamentul menţionat în document nu au existat în realitate cele 170 familii de albine, astfel cum reiese din coroborarea probatoriului administrat în cauză (declaraţiile martorilor JJ., II., KK., OO. şi NN.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22 noiembrie 2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia).
5. Referatul de evaluare nr. 140/23 mai 2013 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA B. deţine o stupină formată din 220 familii de albine, are caracter inexact, întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că, în locaţia de implementare a proiectului aparţinând inculpatei B., nu au existat familiile de albine la care se face menţiune în referat. Relevante, în acest sens, sunt următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor JJ., II., KK., OO. şi NN.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 22 noiembrie 2017 şi planşa fotografică ataşată acestuia.
6. Adeverinţa nr. 931/28 decembrie 2013 eliberată de CC., prin care se atestă că B. PFA deţine un număr de 220 familii de albine, cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042, este falsă (astfel cum a reţinut şi instanţa de fond).
Conform adresei ANZ nr. 12211/13 noiembrie 2021, numerele de ordine sus-menţionate nu fac parte din intervalele atribuite cooperativei CC.. Prin urmare, este dovedită pe deplin şi componenta subiectivă a folosirii cu rea credinţă, de către inculpata B., a adeverinţei în cauză, deoarece inculpata nu a deţinut cele 220 de familii de albine cărora li s-au atribuit în mod fictiv respectivele numerele de ordine.
În ceea ce priveşte contribuţia inculpaţilor F. şi E. la săvârşirea faptei reţinută în sarcina inculpatei B., reţin următoarele:
În formularul întocmit de E. şi F., era prevăzut un punct distinct referitor la verificarea corespondenţei situaţiei găsite în teren cu realitatea, respectiv cu situaţia existentă în documentele justificative, constatarea elementelor faptice aparţinându-le acestora (inclusiv fotografierea) şi fiind realizată prin perceperea directă, iar nu mediată, prin alte modalităţi. Astfel, din Manualul de procedură pentru autorizare plăţi (codul manualului: M 01 - 07 versiunea 25 - în cazul beneficiarei B.) rezultă că aceştia aveau, printre altele, şi obligaţia ca, în cazul beneficiarilor cu profil apicol care sunt membri ai unei asociaţii cu profil apicol, să verifice dacă numărul codului unic de identificare al stupului de pe plăcuţa de identificare a stupilor corespunde cu cel menţionat în Fişa familiei de albine din Carnetul stupinei.
Or, numerele de identificare consemnate în documentele justificative depuse la autoritatea contractantă nu aveau corespondent în realitate. Susţinerea inculpatei B., în sensul că ar fi amplasat pe cealaltă parte a cutiei plăcuţele cu numerele corecte, nu are niciun fundament faptic, atâta timp cât, cu ocazia verificărilor efectuate în teren, inculpaţii E. şi F. au perceput în mod direct şi au surprins în fotografii reprezentative, stupi care aveau ataşate plăcuţe cu alte numere de identificare.
De asemenea, constat că probatoriul administrat în cauză a stabilit, dincolo de orice bănuială rezonabilă, vinovăţia inculpaţilor F. şi E.. În acest sens, cadrul normativ referitor la activităţile ce trebuiau efectuate de către cei doi inculpaţi relevă faptul că aceştia aveau atribuţii în ceea ce priveşte verificarea conformităţii/eligibilităţii documentelor justificative depuse de inculpata B. în susţinerea cererii de plată pentru acordarea tranşei a II-a de finanţare a proiectului, fapt pentru care celor doi inculpaţi, funcţionari publici, le revenea obligaţia de a verifica datele şi informaţiile cuprinse în Formularul AP 1.5 - Fişa de verificare tehnică şi financiară - Secţiunea A1 şi Secţiunea A2, Formularul AP 1.6 - M 112 tranşa II - Raport al serviciilor de verificare cerei de plată/serviciilor de verificare tehnică asupra verificării dosarului cererii de plată, cu elementele existente pe amplasamentul propus.
În esenţă, inculpaţii F. şi E., trebuiau să bifeze în documentaţia de verificare dacă locul de implementare a proiectului corespundea cu datele menţionate în cererea de finanţare, sens în care acestora le revenea şi obligaţia de a solicita planuri cadastrale, hărţi, pentru a face o verificare cât mai exactă a locaţiei propuse, iar la final, trebuiau să facă o corelare a documentelor. Cu toate acestea, inculpaţii, în calitate de experţi, nu au stabilit cu exactitate locaţia corespunzătoare proiectului, consemnând date nereale în documentele oficiale întocmite, fapt pentru care, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut lipsa relei-credinţe cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu de către inculpaţii F. şi E..
Aceeaşi concluzie se impune a fi reţinută şi în ceea ce priveşte atestarea, de către inculpaţii funcţionari publici, de date nereale cu privire la dimensiunea economică a fermei apicole deţinute de inculpata B., drept consecinţă logică a nestabilirii de către aceştia a locaţiei corespunzătoare proiectului aparţinând inculpatei B..
Cu privire la împrejurarea că inculpaţii F. şi E. au ignorat faptul că nu exista corespondenţă între codurile unice de identificare menţionate pe o parte din plăcuţele ataşate stupilor şi cele menţionate în carnetul stupinei, aspect reţinut ca atare şi de instanţa de fond, se constată că, în mod greşit, s-a reţinut în sentinţa apelată că acest aspect reprezintă o neglijenţă din partea celor doi inculpaţi, întrucât corespondenţa dintre codurile unice de identificare menţionate pe plăcuţele stupilor şi cele indicate în carnetul stupinei făcea, de asemenea, obiectul verificărilor. Nu se poate reţine vinovăţia inculpaţilor sub forma culpei în legătură cu acest ultim aspect, având în vedere că inculpaţii au efectuat fotografii document la faţa locului, ce surprind întocmai neconcordanţele evidenţiate şi în hotărârea apelată.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor F. şi E., se va dispune o soluţie de încetare a procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În concluzie, constat că, în mod netemeinic, instanţa de fond a procedat la achitarea inculpaţilor A., C., D., E. şi F., împrejurare în raport de care primul motiv de apel invocat de procuror este fondat.
În acord cu opinia majoritară apreciez că se impunea reţinerea formei continuate (două acte materiale) a infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii A. şi B., fapta constând în prezentarea/folosirea de documente false/incomplete/inexacte, iniţial, de către fiecare beneficiar, la cererea de plată a tranşei I şi prezentarea/folosirea de documente false/incomplete/inexacte la susţinerea cererii de plată a tranşei a II-a.
Astfel, pentru existenţa infracţiunii continuate este necesară îndeplinirea condiţiei ca acţiunile ce alcătuiesc infracţiunea continuată să fie săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, la diferite intervale de timp. Or, fiecare dintre inculpaţii A. şi B. a folosit/prezentat documente false/incomplete/inexacte în două momente ale derulării contractului de finanţare încheiat cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, pentru a li se aproba cererea de plată a tranşei I şi cererea de plată a tranşei a II-a.
În consecinţă, constat că este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la două intervale de timp diferite, în cazul fiecăruia dintre cei doi inculpaţi.
Subsecvent reţinerii comiterii tuturor infracţiunilor menţionate anterior de către inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. conform precizărilor făcute, consider necesar a se analiza în ce măsură este incidentă prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", în raport de Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU.
Preliminar, se notează că acuzaţiile ce fac obiectul prezentei cauze vizează infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene şi că statele membre sunt ţinute să respecte obligaţiile care decurg pentru ele din dreptul Uniunii.
Printre astfel de obligaţii figurează combaterea oricărei activităţi ilegale constând în săvârşirea de infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive şi efective.
Instanţa de contencios european a statuat că obligaţia de a se asigura că astfel de infracţiuni fac obiectul unor sancţiuni penale, care au caracter efectiv şi disuasiv nu scuteşte instanţa naţională de verificarea respectării drepturilor fundamentale garantate de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fără ca această instanţă să poată aplica un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale, care să implice un asemenea risc sistemic de impunitate.
Curtea de Justiţie a amintit că "atunci când o instanţă a unui stat membru este chemată să controleze conformitatea cu drepturile fundamentale a unei dispoziţii sau a unei măsuri naţionale care, într-o situaţie în care acţiunea statelor membre nu este în întregime determinată de dreptul Uniunii, pune în aplicare acest drept în sensul articolului 51 alin. (1) din cartă, articolul 53 din cartă confirmă că autorităţile şi instanţele naţionale sunt libere să aplice standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, cu condiţia ca această aplicare să nu compromită gradul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, şi nici supremaţia, unitatea şi caracterul efectiv al dreptului Uniunii (Hotărârea din 26 februarie 2013, Akerberg Fransson, C-617/10, EU:C:2013:105, punctul 29, Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni, C-399/11, EU:C:2013:107, punctul 60, precum şi Hotărârea din 29 iulie 2019, Pelham şi alţii, C-476/17, EU:C:2019:624, punctul 80)".
În fine, în ce priveşte principiul supremaţiei dreptului comunitar, Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menţionate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură unilaterală ulterioară sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept naţional, indiferent de natura acestora, existând altfel riscul ca acest drept să îşi piardă caracterul comunitar şi ca fundamentul juridic al Comunităţii înseşi să fie pus în discuţie. Curtea a considerat astfel că, deşi a fost încheiat sub forma unui acord internaţional, Tratatul CEE constituie carta constituţională a unei comunităţi de drept, iar caracteristicile esenţiale ale ordinii juridice comunitare astfel constituite sunt, în special, supremaţia acesteia în raport cu dreptul statelor membre şi efectul direct al unei întregi serii de dispoziţii aplicabile statelor membre şi resortisanţilor lor.
Curtea a adăugat că, întrucât articolul 4 alin. (2) TUE prevede că Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, aceasta nu poate respecta o astfel de egalitate decât dacă statele membre se află, în temeiul principiului supremaţiei dreptului Uniunii, în imposibilitatea de a face să prevaleze, împotriva ordinii juridice a Uniunii, o măsură unilaterală, indiferent de natura acesteia. În acest context, Curtea a arătat că, în exercitarea competenţei sale exclusive de a furniza interpretarea definitivă a dreptului Uniunii, acesteia îi revine sarcina de a preciza întinderea principiului supremaţiei dreptului Uniunii, în raport cu dispoziţiile relevante ale acestui drept, întinderea menţionată neputând depinde nici de interpretarea unor dispoziţii ale dreptului naţional, nici de interpretarea unor dispoziţii de drept al Uniunii reţinute de o instanţă naţională, care nu corespund interpretării Curţii.
Ca atare, în aplicarea hotărârii pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU [Lin], constat că nu este aplicabilă Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de datele cauzei.
În raport cu argumentele inculpaţilor în susţinerea inaplicabilităţii sau lipsei de efect a deciziei pronunţate de instanţa europeană, subliniez caracterul obligatoriu al dezlegării date prin hotărârea prealabilă, instanţa naţională fiind ţinută de decizia pronunţată cu titlu preliminar de Curte în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor dreptului Uniunii în cauză, în vederea soluţionării litigiului principal (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal, 106/77 şi Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE, C-689/13).
Astfel, din jurisprudenţa Curţii rezultă că articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE şi articolul 325 alin. (1) TFUE sunt formulate în termeni clari şi precişi şi nu sunt însoţite de nicio condiţie, astfel încât ele au efect direct, în acest sens Curtea menţionând ca relevante Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. şi M. B., C-42/17, precum şi Hotărârea din 18 mai 2021, Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi alţii, C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 şi C-397/19.
Curtea a reiterat recent acest aspect în jurisprudenţa sa, în urma sesizării de către o altă instanţă română, statuând explicit şi categoric, prin Hotărârea pronunţată în cauza C-430/21 la data de 22 februarie 2022, că:
"Articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 şi cu articolul 4 alin. (2) şi (3) TUE, cu articolul 267 TFUE, precum şi cu principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale în virtutea căreia instanţele de drept comun ale unui stat membru nu au abilitarea să examineze compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei legislaţii naţionale pe care curtea constituţională a acestui stat membru a constatat-o ca fiind conformă cu o dispoziţie constituţională naţională care impune respectarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii".
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reamintit că deţine o competenţă exclusivă pentru a furniza interpretarea definitivă a dreptului Uniunii, iar în cadrul acestei competenţe îi revine sarcina de a preciza întinderea principiului supremaţiei, care nu poate depinde nici de interpretarea unor dispoziţii de drept naţional, nici de interpretarea unor dispoziţii ale dreptului Uniunii reţinută de o instanţă naţională, care nu corespunde interpretării Curţii (paragraful 52 din hotărârea pronunţată în cauza C-430/21).
Competenţa exclusivă include şi interpretarea articolului 4 alin. (2) TUE, Curtea fiind singura abilitată să verifice dacă o obligaţie de drept a Uniunii încalcă identitatea naţională a unui stat membru (paragraful 68 şi următoarele din hotărârea pronunţată în cauza C-430/21 şi jurisprudenţa anterioară citată).
În aceeaşi ordine de idei, notez că, prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 612/22 iunie 2021), s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
"(...) O reglementare specială în Constituţia României o are raportul dintre dreptul naţional şi dreptul Uniunii Europene, care este stabilit în cuprinsul art. 148 alin. (2) şi (4), potrivit căruia:
"(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.[…] (4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2)." Astfel, clauza de aderare la Uniunea Europeană cuprinde în subsidiar o clauză de conformitate cu dreptul U.E., potrivit căreia toate organele naţionale ale statului sunt obligate în principiu să implementeze şi aplice dreptul U.E. Acest lucru este valabil şi pentru Curtea Constituţională, care asigură, în virtutea art. 148 din Constituţie, prioritatea de aplicare a dreptului european (...)" - paragraful 81.
Ca atare, sunt nefondate susţinerile inculpaţilor prin care se tinde la înlăturarea obligativităţii interpretării date de Curte dispoziţiilor de drept al Uniunii relevante în cauză sau la restrângerea competenţei instanţei naţionale de a da efect direct articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alin. (1) TFUE, conform interpretării instanţei de contencios european şi în raport cu reperele oferite de aceasta instanţei de trimitere, în vederea aplicării dreptului Uniunii.
În ce priveşte incidenţa dreptului Uniunii, notez că acuzaţiile aduse inculpaţilor se circumscriu unor infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Cât priveşte obligaţiile care decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE, acestea impun statelor membre să combată frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin măsuri disuasive şi efective (Hotărârea din 5 iunie 2018, Kolev şi alţii, precum şi Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Dzivev şi alţii şi hotărârile mai sus menţionate).
Este adevărat că sancţiunile şi procedurile penale instituite pentru combaterea acestor infracţiuni intră în competenţa statului membru, însă această competenţă este limitată, printre altele, de principiul efectivităţii, în acelaşi sens fiind reţinut şi în hotărârile pronunţate în cauzele Scialdone - C-574/15 şi Dzivev şi alţii - C-310/16.
Este, de asemenea, cert că, în primul rând, obligaţia de a lua măsurile necesare revine legiuitorului naţional care trebuie să garanteze că regimul procedural corespunde acestor exigenţe, însă instanţelor naţionale le revine sarcina de a da efect deplin obligaţiilor ce decurg din articolul 325 alin. (1) TFUE, fiind incidentă Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU [Lin].
În privinţa semnificaţiei sintagmei "risc sistemic de impunitate", se impune o primă observaţie, anume aceea că aprecierea existenţei unui astfel de risc nu se raportează exclusiv la situaţia concretă din cauză, noţiunea "sistemic" excluzând de plano o astfel de interpretare.
O a doua observaţie vizează conceptul de "risc", care exprimă probabilitatea unor întâmplări negative şi impactul acestora, riscul fiind un eveniment incert sau o condiţie care, dacă apare, produce un efect asupra unor obiective.
Cu alte cuvinte, evaluarea existenţei unui risc presupune o deducţie logică, bazată pe un set de împrejurări care fundamentează, în mod rezonabil, presupunerea obiectivă că, în cazul nostru, o anumită practică judiciară are aptitudinea de a produce un anumit efect.
De altfel, riscul sistemic de impunitate nu are semnificaţia împlinirii iminente a termenului de prescripţie într-o cauză dată, semnificaţie care ar genera, prin ea însăşi, o practică judiciară neunitară şi nici nu se rezumă în mod exclusiv la împlinirea termenului de prescripţie, ci se referă la orice altă împrejurare care ar avea aptitudinea de a produce acest rezultat.
În consecinţă, revine instanţei aprecierea asupra existenţei unui "risc sistemic de impunitate", în considerarea competenţelor sale de instanţă a Uniunii, abilitată să dea efect direct dreptului Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie. De altfel, existenţa unui risc face obiectul evaluării şi în cadrul altor proceduri, de pildă, cele având ca obiect luarea unor măsuri preventive sau a unor măsuri asigurătorii.
Din acest punct de vedere, observ că dispozitivul hotărârii preliminare pronunţate de instanţa europeană, la data de 24 iulie 2023, nu condiţionează incidenţa hotărârii de constatarea, de către instanţa naţională, a existenţei unui risc sistemic de impunitate. Instanţa de contencios european a reţinut acest risc prin chiar considerentele hotărârii, la paragraful 91:
"Din elementele care precedă se poate deduce că situaţia juridică ce rezultă din aplicarea Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie generează un risc sistemic de impunitate pentru infracţiunile de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în special în cauzele a căror complexitate impune efectuarea unor cercetări mai îndelungate de către autorităţile penale".
Prin urmare, instanţa de apel nu este ţinută să facă o verificare suplimentară a existenţei unui astfel de risc, pentru a reţine aplicabilitatea în cauză a hotărârii preliminare menţionate, care este incidentă în prezenta cauză ratione materiae şi care impune Înaltei Curţi să verifice dacă a existat un act de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, înainte de data de 25 iunie 2018, când a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.
În ce priveşte susţinerile apărării fundamentate pe încălcarea principiului legalităţii, notez că principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor consacrat de articolul 49 din Cartă are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca dreptul garantat prin articolul 7 alin. (1) din CEDO, referitor la conţinutul căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cadrul unei bogate jurisprudenţe, că vizează cerinţele privind previzibilitatea, precizia şi neretroactivitatea normei penale de incriminare.
Mai mult, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 7 din CEDO, instituie un standard asemănător celui regăsit în dreptul intern, instanţa europeană statuând că regulile privind retroactivitatea aplicării legii penale vizează numai dispoziţiile care definesc infracţiunile şi pedepsele (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Scoppola c. Italiei, nr. 2, 10249/03, Marea Cameră, hotărârea din data de 17 septembrie 2009, cauza Cesare Previti c. Italiei, 1845/08, hotărârea din 12 februarie 2013).
Punctual, consider necesară analizarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale atât în raport cu deciziile Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi prin raportare la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU [Lin].
În prezenta cauză, acuzaţiile penale vizează infracţiuni comise cel mai târziu în luna mai 2014. În raport de această perioadă, C. pen., referitor la instituţia întreruperii prescripţiei răspunderii penale, a îmbrăţişat următoarele forme:
- Art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu 1 februarie 2014 până la data de 25 iunie 2018 "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză";
- Art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu 25 iunie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituţională - şi până la 30 mai 2022, data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 (această variantă legislativă a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale):
"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea" şi
- Art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 20223:
"Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".
Pe durata soluţionării prezentei cauze în faza căii de atac a apelului, în materia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale au fost pronunţate două decizii cu caracter obligatoriu.
Astfel, prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 565 din 9 iunie 2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, reţinându-se că, pe perioada cuprinsă între data publicării deciziei (25 iunie 2018) şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea clară a cazurilor de întrerupere a cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale (respectiv 30 mai 2022 - data publicării O.U.G. nr. 71/2022), fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.
Prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.
În urma celor două interpretări obligatorii, a rezultat că, în intervalul sus menţionat, nu au existat cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, reglementate de art. 154 din C. pen.
Ulterior celor două decizii mai sus menţionate, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU [Lin], Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) a statuat următoarele:
"Articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curţii constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
În schimb, dispoziţiile menţionate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese, prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare".
Reţin şi faptul că înţelesul noţiunii de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene a fost examinat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reţinându-se că noţiunea de fraudă "este definită la art. 1 din Convenţia PIF ca fiind orice acţiune sau omisiune intenţionată cu privire la (...) folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete, care au ca efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului general al Uniunii sau ale bugetelor gestionate de Uniune sau în numele acesteia" (Hotărârea Curţii, Marea Cameră, din 8 septembrie 2015, Ivo Taricco ş.a., C-105/14, paragraful 41).
Potrivit articolului 1 alin. (1) lit. b) din Convenţia PIF, "frauda" în materie de venituri ale Uniunii implică "necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice" sau "folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete".
Noţiunea de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene are un înţeles autonom în sistemul de drept comunitar, consacrat ca atare de normele de drept al Uniunii şi de interpretarea dată acestora în jurisprudenţa pertinentă a Curţii de Justiţie.
Articolul 325 alin. (1) TFUE impune statelor membre să combată frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri efective şi disuasive.
În cauza de faţă, acuzaţiile aduse apelantei inculpate şi intimaţilor inculpaţi, în varianta de incriminare prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se referă la fapte de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. În această variantă de incriminare, infracţiunile deduse judecăţii sunt pasibile de sancţiuni penale de până la 7 ani închisoare.
Prin urmare, Hotărârea Curţii de Justiţie din data de 24 iulie 2023 se aplică infracţiunilor care aduc atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene, infracţiuni prevăzute în Convenţia PIF privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene şi care sunt implementate în legislaţia internă prin dispoziţiile art. 181 - 185 din Legea nr. 78/2000.
Cu alte cuvinte, procedura judiciară referitoare la aceste infracţiuni şi sancţiunile penale aplicabile reprezintă o punere în aplicare a dreptului Uniunii, în acord cu reperele de interpretare evidenţiate în Hotărârea Curţii de Justiţie din data de 24 iulie 2023.
În plus, în cazul particular al infracţiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, rezultă în mod explicit, din chiar jurisprudenţa Curţii de Justiţie expusă sintetic în precedent, că ea se circumscrie noţiunii de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Faptul că, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, în temeiul articolului 2 alin. (1) din Convenţia PIF, legiuitorul român a optat pentru sancţionarea penală, cu pedepse privative de libertate, a infracţiunii indiferent de cuantumul prejudiciului produs, nu are semnificaţia excluderii, din sfera de aplicare a dreptului Uniunii, a faptelor prin care se cauzează prejudicii cu o valoare inferioară limitei de 50.000 de euro.
Astfel, Convenţia PIF instituie obligaţia statelor membre de a pedepsi cu sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive, cel puţin cazurile de fraudă gravă şi, totodată, de a considera "gravă" orice fraudă care implică o sumă ce urmează a fi stabilită de fiecare stat membru, dar care nu poate fi mai mare de 50.000 de euro.
Decizia de a sancţiona penal şi fraudele care produc prejudicii cu o valoare inferioară limitei menţionate ori de a sancţiona cu pedepse privative de libertate frauda, indiferent de valoarea prejudiciului produs, este lăsată la latitudinea statelor membre, în lumina libertăţii acestora din urmă de a alege sancţiunile aplicabile în domeniul protejării intereselor financiare ale Uniunii.
În fine, în ceea ce priveşte efectele concrete ale dreptului Uniunii în cauza de faţă, de vreme ce obiectul litigiului include fapte ce constituie fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, constat deplina aplicabilitate a celor statuate de Curtea de Justiţie, prin Hotărârea din data de 24 iulie 2023.
În privinţa infracţiunilor care aduc atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene statele membre sunt ţinute să respecte obligaţiile care le sunt impuse de dreptul Uniunii (Hotărârea PPU [Lin], paragrafele 80 - 82).
Aceste obligaţii constau în esenţă, în:
a) combaterea fraudei şi a oricăror activităţi ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri efective şi disuasive, respectiv prin aplicarea unor sancţiuni penale efective, proporţionate şi disuasive (Hotărârea PPU [Lin], paragrafele 83 - 85 şi 96 - 97; Hotărârea Euro Box Promotion şi alţii, paragraful 191; Hotărârea MAS şi MB, paragrafele 34 - 36 şi 38; Hotărârea Taricco, paragraful 51; Hotărârea Scialdone, paragraful 36) şi
b) aplicarea standardelor naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale, inclusiv a celor referitoare la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, sub condiţia ca retroactivitatea legii penale să nu compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, şi nici supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii.
Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene rezultă că normele care reglementează prescripţia în materie penală nu intră în domeniul de aplicare al articolului 49 alin. (1) din Cartă (Hotărârea PPU [Lin], paragraful 108 şi Hotărârea Taricco, paragrafele 54 - 57).
Din această perspectivă, în interpretarea Curţii de Justiţie, principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, respectiv principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum şi din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi, reprezintă standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale care nu sunt de natură să compromită nivelul de protecţie prevăzut de Cartă (Hotărârea PPU [Lin], paragrafele 110 - 112).
Curtea de Justiţie a admis că un standard naţional de protecţie care urmăreşte să consacre cerinţele de previzibilitate, de precizie şi de neretroactivitate a legii penale, inclusiv a regimului de prescripţie, se poate opune obligaţiei care revine instanţelor naţionale, în temeiul articolului 325 alin. (1) şi (2) TFUE, de a lăsa neaplicate dispoziţiile naţionale care reglementează prescripţia, chiar dacă aplicarea respectivelor dispoziţii este de natură să împiedice aplicarea unor sancţiuni penale efective şi disuasive, într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (Hotărârea PPU [Lin], paragrafele 115 - 116).
Totodată, Curtea de Justiţie a concluzionat că instanţele române nu sunt obligate să lase neaplicată jurisprudenţa naţională, în pofida existenţei unui risc sistemic de impunitate a unor infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile Curţii Constituţionale şi ale Înaltei Curţi se întemeiază pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor (Hotărârea PPU [Lin], paragraful 118).
Curtea de Justiţie a efectuat o distincţie între standardul naţional de protecţie privind previzibilitatea legii penale (care anihilează efectul actelor de întrerupere a prescripţie a răspunderii penale, acte întocmite în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022) şi standardul naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (care permite anularea efectului de întrerupere al unor acte de procedură efectuate înainte de 25 iunie 2018).
În acest sens, instanţa de contencios constituţional a considerat că aplicarea de către o instanţă naţională a standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pentru a repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale), trebuie considerată ca fiind de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii (Hotărârea PPU [Lin], paragraful 123).
În consecinţă, dând efect dispoziţiilor de drept al Uniunii Europene, în interpretarea dată de Curtea de Justiţie, Marea Cameră, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23, constat că nu este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, în cauză, au existat acte de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, anterior datei de 25 iunie 2018, respectiv:
Prin ordonanţa din 25 septembrie 2015 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea a două infracţiuni de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, incorecte ori incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin ordonanţa din 1 septembrie 2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:
- F., cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi a unei infracţiuni de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi
- E., cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum şi a unei infracţiuni de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa din 5 decembrie 2017 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspecţii:
- F., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi a unei infracţiuni de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi
- E., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi a unei infracţiuni de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa din 8 decembrie 2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspecţilor E. şi F. din două infracţiuni de: complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi din două infracţiuni de: fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. şi fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. într-o singură infracţiune de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa din 28 aprilie 2017 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:
- C., cu privire la săvârşirea a două infracţiuni, în formă continuată, de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., precum şi a două infracţiuni de fals intelectual, în formă continuată, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen. şi
- D., cu privire la săvârşirea a două infracţiuni, în formă continuată, de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., precum şi a două infracţiuni de fals intelectual, în formă continuată, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa din 1 septembrie 2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii:
- B., cu privire la săvârşirea infracţiunii, în formă continuată, de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi
- A., cu privire la săvârşirea infracţiunii, în formă continuată, de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
Prin ordonanţa din 28 noiembrie 2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor:
- B., cu privire la săvârşirea infracţiunii, în formă continuată, de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi
- A., cu privire la săvârşirea infracţiunii, în formă continuată, de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
Prin ordonanţa din 11 decembrie 2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor:
- C., cu privire la săvârşirea a două infracţiuni, în formă continuată, de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., precum şi a două infracţiuni de fals intelectual, în formă continuată, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen. şi
- D., cu privire la săvârşirea a două infracţiuni, în formă continuată, de complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., precum şi a două infracţiuni de fals intelectual, în formă continuată, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa din 11 decembrie 2017 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor:
- F., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals intelectual, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. pentru ambele infracţiuni şi
- E., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals intelectual, în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. pentru ambele infracţiuni.
Prin ordonanţele din 11 decembrie 2017 şi 5 decembrie 2017 s-au dispus măsuri asigurătorii în cauză.
Prin ordonanţele din 8 septembrie 2017, 19 septembrie 2017 şi 21 noiembrie 2017, s-a dispus admiterea cererilor depuse de către apărătorii aleşi, iar prin ordonanţa din 18 decembrie 2017 s-a dispus respingerea cererii depusă la 5 decembrie 2017.
Conform dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (forma în vigoare înainte de declararea neconstituţionalităţii sale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018), cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
C. pen. din 1969 prevedea, în cuprinsul art. 123 alin. (1), următoarele: cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
În art. 307 din C. proc. pen. se prevede că ordonanţa prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect trebuie adusă la cunoştinţa acestuia.
De asemenea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a statuat că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat (paragraful 34).
În consecinţă, observ că nici reglementarea anterioară şi nici Decizia Curţii Constituţionale nu impun, pentru realizarea efectului întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale, vreo condiţie cu privire la comunicarea actului către suspect sau inculpat, ceea ce înseamnă că întreruperea prescripţiei are loc la data întocmirii actului care trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, şi nu la momentul la care actul respectiv a fost comunicat acestuia.
Faţă de aceste considerente, reţin că nu este incidentă cauza de înlăturare a răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale. Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Relativ la prescripţia specială a răspunderii penale, se constată că, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen., termenul de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. - care începe să curgă, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, conform art. 154 alin. (2) din C. pen. - dacă a fost depăşit cu încă o dată, va fi socotit îndeplinit oricâte întreruperi ar interveni.
Aşadar, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 16 ani, calculat de la data epuizării activităţii infracţionale imputate inculpaţilor, urmând a se împlini, cel mai devreme, în anul 2030. Prin urmare, la momentul prezentei analize, nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.
II.2. În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata B.:
Inculpata a formulat cererea de finanţare nr. x din 29 iulie 2011 pentru obţinerea de fonduri nerambursabile prin Măsura 112 - Instalarea tinerilor fermieri, pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi", iar ulterior, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x din 5 martie 2012 între partea civilă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit România, în calitate de Autoritate Contractantă şi B. PFA, în calitate de beneficiar (înfiinţată/autorizată la 28 februarie 2012 şi care, prin actul adiţional nr. x februarie 2014 la contractul nr. x, devine B. PFA), având ca obiect acordarea unui sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maximum 25.000 euro (echivalent a maxim 108.082 RON), plătiţi în două tranşe: prima tranşă de maximum 15.000 euro (echivalent a maxim 64.849 RON) reprezentând 60% din valoarea totală, iar cea de-a doua tranşă de maximum 10.000 euro (echivalent a maxim 43.233 RON), reprezentând 40% din valoarea totală, context în care, atât la cererea de finanţare, cât şi la cererile de plată ulterioare au fost folosite/prezentate de către beneficiar, mai multe documente cu conţinut fals/inexact/incomplet, respectiv: declaraţia pe proprie răspundere datată 27 iulie 2011 a solicitantului B. că este membru al unei familiei de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru, în cadrul fermei - document cu caracter incomplet, adeverinţa nr. 72/22 iulie 2011 emisă de Cabinetul Medical Veterinar Dr. NN., prin care se atestă că B. deţine 170 familii albine - document cu caracter inexact, Planul de Afaceri întocmit de B. pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier B., comuna Grozeşti, satul Cîrceni, judeţul Mehedinţi" datat 27 iulie 2011 - document cu caracter inexact şi adeverinţa nr. 2970/22 iulie 2011 emisă de Primăria comunei Grozeşti, judeţul Mehedinţi, prin care se atestă că B. figurează în Registrul Agricol al acestei comune cu o suprafaţă de 0,20 ha teren neproductiv, conform contractului de arendare nr. x/21 iulie 2011, suprafaţă pe care este amplasată o stupină formată din 170 familii albine - document cu caracter inexact - documente folosite/prezentate, iniţial, de beneficiar la încheierea contractului de finanţare şi la cererea de plată a tranşei I; referat de evaluare nr. 140/23 mai 2013 întocmit de Circumscripţia Sanitar Veterinară Zonală Strehaia, prin care se atestă că PFA B. deţine o stupină formată din 220 familii de albine - document cu caracter inexact, adeverinţa nr. 931/28 decembrie 2013 eliberată de CC., prin care se atestă că B. PFA deţine un număr de 220 familii de albine cu numerele de ordine de la 27-006-031823 la 27-006-032042 - document cu caracter fals; fişa familiei de albine de la nr. 1 la nr. 220 (Carnetul stupinei cu fişe având numere de la 27-006-031823 la 27-006-032042) - document cu caracter fals - documente folosite/prezentate la susţinerea cererii de plată a tranşei a II-a; urmare demersurilor sus-menţionate, inculpatei B. i-au fost virate următoarele sume de bani: 64.849 RON (aferent tranşei I) şi 43.233 RON (aferent tranşei a II-a).
Constat că inculpata era pe deplin conştientă că documentele folosite/prezentate, iniţial, la încheierea contractului de finanţare şi la cererea de plată a tranşei I au un caracter inexact/incomplet, iar înscrisurile folosite/prezentate la susţinerea cererii de plată a tranşei a II-a au un caracter fals/inexact, că inculpata cunoştea pe deplin neconcordanţele existente şi că depunerea înscrisurilor era determinantă pentru îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea fondurilor, fiind supusă atât unei verificări formale (sub aspectul documentelor justificative), cât şi unei verificări efective, la locul investiţiei, din partea experţilor OJPDRP Mehedinţi.
Totodată, inculpata, în calitate de conducător al exploataţiei şi autor al cererilor de acordare a tranşelor, era prezumată a cunoaşte atât realitatea faptică, cât şi pe cea scriptică, relevată de documentele ce atestau înscrierea în forma asociativă, obligaţia acesteia, în calitate de beneficiar al fondurilor, fiind aceea de a întocmi înscrisuri justificative care să reflecte fidel realitatea faptică.
Din punct de vedere subiectiv, inculpata a acţionat în deplină cunoştinţă de cauză, prezentând documentele mai sus menţionate la autoritatea competentă, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri europene, atitudine ce caracterizează, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia sub forma intenţiei directe, conform prevederilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.
În consecinţă, apelul declarat de inculpata B. este nefondat.
II.3. În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR):
Prin adresa nr. x/13 septembrie 2017, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 216.164 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate până la data plăţii efective, conform prevederilor Codului de procedură fiscală, prejudiciu compus din:
- 108.082 RON, sumă încasată de PFA A., aferentă tranşelor I şi II, compusă din: 92.950,55 RON buget UE şi 15.131,45 RON buget naţional;
- 108.082 RON, sumă încasată de PFA B., aferentă tranşelor I şi II, compusă din: 92.950,55 RON buget UE şi 15.131,45 RON buget naţional.
Se constată că partea civilă a solicitat restituirea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarilor inculpaţi A. şi B., sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate de la momentul decontării tranşelor de plată şi până la data plăţii efective a prejudiciului, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.
Finanţarea acordată prin intermediul măsurii 112 este de 100%, împărţită în două tranşe de plată, respectiv tranşa I, care este decontată de autoritate după semnarea contractului de finanţare, la simpla cerere formulată de beneficiar şi tranşa a II-a, care este decontată după verificarea îndeplinirii condiţiilor specifice asumate de către beneficiar.
Conform deciziei de finanţare semnate, beneficiarul fondurilor finanţate prin PNDR 2007-2013 din FEADR era obligat să demonstreze că sumele acordate în prima tranşă au fost utilizate/cheltuite doar pentru proiect, iar toate acţiunile asumate au fost îndeplinite, în caz contrar, dispoziţia legală, pe latură civilă, de neregulă, fiind aceea de refuz la plată a tranşei a II-a cu consecinţa recuperării şi a sumelor acordate cu titlu de finanţare tranşa I, deoarece se apreciază că întreg proiectul nu este implementat.
În O.U.G. nr. 66/2011 se arată la art. 1, că aceasta reglementează "activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali", motiv pentru care, la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b), s)-a făcut expres diferenţa dintre neregulă şi fraudă, respectiv:
a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;
b) fraudă - infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încriminată de C. pen. ori de alte legi speciale.
Având în vedere prevederile art. 174 şi următoarele din Codul de procedură fiscală şi art. 1349 din C. civ., în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., consider că trebuia admisa acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).
Pe cale de consecinţă, apelul declarat de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) este fondat.
În drept, faptele săvârşite de inculpatul A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În drept, faptele săvârşite de inculpaţii D. şi C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 26 din C. pen. de la 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi fals intelectual în formă continuată (şase acte materiale), prevăzută de art. 289 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În drept, faptele săvârşite de inculpaţii E. şi F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Astfel cum s-a arătat mai sus, cu privire la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C., D., F. şi E., trebuia să se dispună o soluţie de încetare a procesului penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În drept, faptele săvârşite de inculpata B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei" în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.