Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22/PI/2024 din 23 februarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Satu Mare sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Satu Mare.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Satu Mare sau Serviciului Public de Asistenţă Socială Satu Mare, pe o perioadă de 60 de zile.
În baza 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi asupra consecinţelor săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, putându-se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în data de 20.05.2023, în jurul orelor 22:22, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, de culoare gri, pe str. x, din mun. Satu-Mare, sub influenţa băuturilor alcoolice, stabilindu-se că avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,38 g/l alcool pur în sânge.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă: buletinul de analiză toxicologică emis de Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, declaraţia inculpatului A. de la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2024 prin care a arătat că doreşte judecarea cauzei în procedura simplificată, procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de sesizare din oficiu, examenul clinic.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că, în data de 20.05.2023, inculpatul A. (avocat în cadrul Baroului Satu Mare) s-a deplasat din Satu Mare în Oraşu Nou cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pentru a participa la o degustare de vin. S-a mai reţinut că acesta a participat la degustare, apoi a mai consumat bere, iar în jurul orei 18:00, a luat legătura telefonic cu fiul său cerându-i să se deplaseze în Oraşu Nou pentru a-l aduce acasă. Fiind refuzat, inculpatul a decis să conducă autoturismul şi a pornit spre Satu Mare, avându-i ca pasageri pe B. şi C.. În urma unei sesizări a Centrului Operaţional, un echipaj de poliţie aflat în serviciu de patrulare s-a deplasat pe strada x din Satu Mare, unde, la ora 22:22, a procedat la oprirea autoturismului condus de inculpat şi a solicitat acestuia să se supună testării cu aparatul alcooltest. Inculpatul a refuzat şi a cerut să i se recolteze mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motiv pentru care a fost condus la U.P.U. din cadrul Spitalului de Urgenţă Satu Mare, unde i s-a recoltat o mostră de sânge şi s-a efectuat examenul clinic. Din analiza probei de sânge a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 2,38 g/l la ora 23:10.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei îmbibaţii alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, curtea a reţinut că este îndeplinită şi această cerinţă esenţială, având în vedere că, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x, inculpatul A. a avut o alcoolemie de 2,38 g/l la ora 23:10. Totodată, curtea a reţinut că, deşi condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul realizării acţiunii incriminate, având în vedere că este de esenţa infracţiunilor de pericol faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor, este adevărat că îmbibaţia alcoolică precizată anterior s-a determinat prin analiza toxicologică a mostrei biologice recoltate la un aproximativ de 50 minute de momentul săvârşirii infracţiunii, adică cel al depistării în trafic a conducătorului autovehiculului, dar, având în vedere declaraţia inculpatului, probele ştiinţifice administrate şi doctrina în materie medico-legală, se poate afirma cu certitudine că alcoolemia avută la momentul conducerii a fost peste limita de 0,8 g/l, cel mai probabil superioară celei rezultate din analiză.
Referitor la urmarea imediată, care constă într-o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, curtea de apel a reţinut că, deşi fiind în prezenţa unei infracţiuni de pericol abstract, săvârşirea acţiunii incriminate dă naştere automat şi stării de pericol, iar în speţa de faţă siguranţa circulaţiei rutiere chiar a fost afectată, fapt ce rezultă din aceea că oprirea inculpatului în trafic a fost consecinţa unui apel la Serviciul Naţional Unic de Urgenţă, nu unui control de rutină sau încălcării vreunei reguli de circulaţie.
Aşadar, susţinerea inculpatului A. că oprirea sa a fost cauzată de faptul că autoturismul pe care l-a condus era sub sechestru nu a fost primită, curtea de apel reţinând că, potrivit procesului-verbal din data de 20.05.2023, abia după oprirea în trafic şi în urma verificării autoturismului în baza de date s-a constatat că acesta se afla sub sechestru, cu începere din data de 06.07.2022, motiv pentru care a fost ridicat certificatul de înmatriculare.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, întrucât, deşi consumase alcool, a decis să se urce la volanul autovehiculului şi să îl conducă pe drumuri publice, a prevăzut pericolul reprezentat de acţiunea sa de a conduce aflându-se sub influenţa alcoolului şi, deşi nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Sub acest aspect, curtea a subliniat că inculpatul realizase că îi este afectată capacitatea de a conduce, acesta arătând că a parcurs distanţa de 35 km în aproximativ 3 ore, alegând să circule extrem de încet tocmai pentru a nu produce un accident rutier. De asemenea, semnele clinice constatate de medicul examinator - tulburările de echilibru statice şi dinamice şi incoordonarea motorie prin imprecizie în mişcări - au fost, de asemenea, de natură a-i atrage atenţia asupra gradului de afectare ridicat al abilităţilor necesare desfăşurării unei astfel de activităţi.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, curtea a reţinut că limitele de pedeapsă sunt între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni, având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este sancţionată cu pedeapsa amenzii penale alternativă cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, coroborat cu împrejurarea că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a soluţionării cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii, care impun reducerea obligatorie a limitelor de pedeapsă cu o treime.
Astfel, făcând trimitere la art. 74 din C. pen., curtea de apel a reţinut, în concret, faptul că inculpatul a condus autovehiculul pe un drum intens circulat (şoseaua Baia Mare - Satu Mare) şi parţial în mediu urban, la o oră la care traficul este încă aglomerat şi când, din cauza lăsării întunericului, vizibilitatea este mai redusă, că, deşi nu a produs niciun eveniment rutier, conduita sa în trafic a fost de natură să creeze o temere pentru participanţii la trafic, fapt ce rezultă din aceea că a fost solicitată intervenţia organelor de poliţie pentru a-l opri, valoarea mare a alcoolemiei (triplul limitei contravenţionale). Un alt aspect de reţinut este calitatea de avocat pe care o are inculpatul, care îi impunea o conduită conformă normelor legale. Faptul că, potrivit declaraţiei sale, decizia de a conduce a apărut spontan, ca urmare a refuzului fiului său de a veni după ei şi a promisiunii făcute celorlalte două persoane care l-au însoţit că îi aduce în aceeaşi zi în Satu Mare, nu poate fi interpretat în favoarea sa, având în vedere că existau şi alte modalităţi de a face deplasarea (de exemplu folosirea mijloacelor de transport în comun). Chiar dacă inculpatul este la primul contact cu legea penală, nu este la prima încălcare a legislaţiei rutiere, istoricul sancţiunilor relevând faptul că acesta a săvârşit 5 contravenţii în perioada 14.09.2019 - 13.01.2022. Faţă de aceste aspecte, împrejurările că nu are antecedente penale, este integrat în societate, apreciat de colegii de muncă, fapt ce rezultă din cele două caracterizări făcute de UNPIR şi Baroul Satu Mare sunt mai puţin relevante, dar justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.
Ţinând seama de cele expuse mai sus, curtea a apreciat că o pedeapsă de 10 luni închisoare este corespunzătoare faptei comise.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile subiective şi obiective prevăzute de art. 91 din C. pen., pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, respectiv: pedeapsa stabilită de instanţa de judecată este de 10 luni închisoare (mai mică decât limita de 3 ani închisoare prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen.); inculpatul A. nu a fost anterior condamnat printr-o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar acesta nu are antecedente penale; şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prin declaraţia dată în faza de urmărire penală, iar în faţa instanţei şi-a exprimat acest acord în cadrul şedinţei din data de 26.01.2024, aspect consemnat în încheierea de şedinţă imediat după pronunţarea asupra procedurii în care se va desfăşura judecata; nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată.
Curtea a considerat că fapta săvârşită, nu este, în sine, de natură a duce la concluzia că este absolut necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, având în vedere modalităţile de individualizare a regimului sancţionator reglementate de C. pen. în care soluţia de condamnare cu executare este ultima ratio, atunci când celelalte regimuri nu sunt apte să satisfacă testul proporţionalităţii, precum şi posibilităţile de îndreptare ale inculpatului.
Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse şi supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată sunt suficiente, regimul instituit de art. 91 din C. pen. fiind apt să satisfacă scopul pedepsei atât din perspectiva reeducării inculpatului şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, cât şi a efectului intimidat şi retribuitiv.
Aşadar, curtea a apreciat că pedeapsa aplicată este proporţională cu gravitatea faptei comise, iar reintegrarea socială a inculpatului este posibilă şi fără a se dispune o soluţie de condamnare cu executare în regim de detenţie, având în vedere că inculpatul este o persoană adultă, de 61 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale şi este integrat social.
Cu alte cuvinte, curtea a reţinut că aplicarea unei pedepse şi măsurile de supraveghere care se vor lua faţă de inculpat sunt apte să conducă la împlinirea scopului educativ şi coercitiv al pedepsei, fără executarea acesteia, iar termenul de supraveghere de 2 ani este suficient pentru reeducarea inculpatului şi asigurarea prevenţiei speciale.
În plus, instanţa a apreciat că în cauză nu pot fi reţinute temeiuri de prevenţie generală sau specială care să conducă la o altă modalitate de executare a pedepsei.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, curtea a apreciat că este neîntemeiată, cu argumentarea că, deşi analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condiţiile subiective şi obiective prevăzute de art. 83 din C. pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, îndeplinirea acestora nu generează un drept pentru inculpat, ci reprezintă o facultate pentru instanţă (aspect ce rezultă din formulare textului menţionat în care legiuitorul foloseşte cuvântul "poate") dacă apreciază că în raport de circumstanţele concrete ale cauzei o astfel de soluţie este adecvată.
Or, condiţiile concrete de săvârşire a faptei - gradul ridicat de alcoolemie, conducerea autoturismului pe un drum intens circulat, având şi pasageri, pericolul generat pentru siguranţa circulaţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât inculpatul putea cu uşurinţă apela la mijloace de transport în comun, încălcările repetate ale legislaţiei rutiere - nu justifică amânarea aplicării pedepsei.
Referirea la jurisprudenţă nu este relevantă, deoarece, pe de o parte, deciziile la care inculpatul a făcut trimitere nu fac parte din cele obligatorii, iar pe de altă parte, situaţiile nu sunt identice, hotărârile menţionate vizând persoane care au condus având alcoolemii mult mai mici.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpatul A., care au criticat sentinţa apelată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei.
Astfel, parchetul a solicitat atât majorarea cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., cât şi a duratei termenului de supraveghere stabilit de către prima instanţă, cu argumentarea că acestea sunt prea reduse în raport cu fapta concretă săvârşită şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 din C. pen.
Aşadar, în opinia parchetului, chiar dacă inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei şi de regret pentru cele întâmplate, este o persoană integrată din punct de vedere social în comunitate şi nu este cunoscut cu antecedente penale (împrejurări care se circumscriu unei conduite normale), aceste aspecte nu sunt de natură a minimaliza în niciun caz gradul de pericol social al faptei comise şi nu justifică o durată redusă a pedepsei sau o durată redusă a termenului de supraveghere, aplicate de instanţă.
În concret, parchetul a apreciat că, în cazul comiterii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., soluţia de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea de 10 luni raportat la nivelul alcoolemiei inculpatului, şi anume 2,38 g/l alcool pur în sânge, la prima probă, este prea blândă.
Totodată, făcând trimitere la situaţia de fapt reţinută, parchetul a apreciat că judecătorul fondului, atunci când a analizat conduita inculpatului după comiterea faptei, trebuia să aibă în vedere şi umătoarele aspecte: inculpatul A. a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, iar la UPU, din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Satu Mare, a refuzat recoltarea celei de-a doua probe, a condus sub influenţa băuturilor alcoolice având în sânge o alcoolemie mare de 2,38 g/l alcool pur în sânge, pe o distanţă de 35 km, pe timp de noapte, aşadar cu o vizibilitate redusă, în afara localităţii în mare parte, unde viteza de deplasare este superioară, iar iluminatul public lipseşte, are o vârstă de peste 60 de ani, astfel încât abilităţile normale de a conduce autovehicule scad, din perspectiva reacţiilor şi a vederii, precum şi acela că inculpatul a avut în autoturism alţi doi pasageri cărora desigur le-a pus viaţa în pericol; la examinarea clinică a inculpatului A., efectuată de medic la Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare, a rezultat că acesta nu a fost cooperant, era neliniştit, fiind prezente tulburări de echilibru dinamic, având o incoordonare motorie concretizată prin imprecizie în mişcări, sens în care, în urma acestui examen clinic s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice.
S-a mai precizat că inculpatul nu se afla în nicio situaţie care să impună deplasarea de urgenţă cu autoturismul în momentul în care a ales să urce la volan, aceasta fiind o atitudine iresponsabilă din partea sa şi tocmai caracterul gratuit al alegerii de a conduce autoturismul, sub influenţa alcoolului, conferă faptei un grad ridicat de periculozitate, întrucât denotă o lipsă de conştientizare a pericolului creat prin comiterea faptei.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o atitudine oscilantă, la momentul constatării faptei, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit, a negat că a consumat băuturi alcoolice în ultimele 24 de ore, refuzând testarea cu alcooltestul la faţa locului şi recoltarea celei de-a doua probe de sânge şi doar după dobândirea calităţii de suspect a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă.
Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, conform cazierului rutier acesta are, în ultimii 5 ani, un număr de 5 abateri la regimul rutier.
Parchetul a mai apreciat că fapta inculpatului prezintă o gravitate sporită şi prin prisma faptului că are calitatea de avocat, cunoscând foarte bine cadrul legal şi practica judiciară în materie, conştient de potenţialele repercursiuni ale faptei sale.
Totodată, fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol, acesta punând în pericol siguranţa sa şi a pasagerilor din autoturism, precum şi pe a celorlalţi participanţi la trafic, iar sancţiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză ar trebui să fie proporţională cu gravitatea faptei comise de inculpat, iar regimul sancţionator ce trebuie impus acestuia nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracţiunii comise, ci şi efectul pe care fapta sa o produce asupra publicului. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracţională îndreptată împotriva siguranţei rutiere.
Nu în ultimul rând, parchetul a arătat faptul că pe raza judeţului Satu Mare, câmpul infracţional în materie rutieră este foarte ridicat, iar aplicarea unei pedepse prea blânde ar conduce la încurajarea indirectă a altor persoane să comită astfel de fapte, întrucât organele judiciare nu ar acţiona prompt şi eficient pentru stoparea acestora.
Inculpatul A., în temeiul art. 408 şi art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului declarat în cauză, desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 22/23.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi, în rejudecare, dispunerea amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită de instanţa de fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen., cu argumentarea că instanţa de fond nu a dat relevanţă juridică unor împrejurări favorabile referitoare la persoana sa, modul de săvârşire a infracţiunii şi mijloacele folosite, gravitatea rezultatului produs şi conduita după săvârşirea infracţiunii, respectiv contribuţia la aflarea adevărului şi atitudinea procesuală.
Sub aspectul situaţiei de fapt, apărarea a arătat că în cuprinsul declaraţiilor date în calitate de suspect, respectiv inculpat, apelantul a învederat faptul că în ziua respectivă a participat la o degustare de vin în localitatea Oraşu Nou din judeţul Satu Mare, împreună cu un grup de prieteni, având o înţelegere prealabilă cu fiul unuia dintre amicii săi, care urma să îi transporte de la locul degustării până la domiciliu. A mai arătat că persoana care urma să conducă autoturismul i-a comunicat faptul că este în drum spre Cluj, unde este student, motiv pentru care inculpatul a decis să se urce la volanul autoturismului şi să se deplaseze spre casă.
La intrare în municipiul Satu Mare, a fost oprit de către un echipaj de poliţie şi a fost transportat la Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţe Satu Mare în vederea stabilirii îmbibaţiei alcoolice din sânge, în urma recoltării probelor biologice rezultând o valoare de 2,38 g/l alcool pur în sânge.
Inculpatul, prin apărător ales, a criticat că, deşi instanţa de fond a reţinut faptul că nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare şi îşi procură în mod onest veniturile fiind de profesie avocat, l-a condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare şi a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În opinia apărării, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este excesivă raportat la consecinţele produse şi la modul de comitere a faptei, motiv pentru care a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul amânării aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din C. pen., fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens.
A mai arătat că, deşi funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, trebuie avută în vedere şi împrejurarea că apelantul inculpat a condus pe timp de noapte când circulaţia rutieră este mai puţin intensă şi a fost oprit de organele de poliţie la un control de rutină şi nu ca urmare a implicării într-un accident de circulaţie sau a nerespectării regulilor de circulaţie.
La stabilirea pedepsei trebuie avută în vedere şi periculozitatea inculpatului, ori acesta nu are antecedente penale, nu a fost implicat în niciun conflict cu legea penală, este de profesie de avocat, fiind membru al Baroului Satu Mare de 16 ani, are o vârstă de peste 60 de ani şi o educaţie (studii superioare-juridice) care îi permite să conştientizeze gravitatea faptei săvârşite şi consecinţele juridice ce derivă din aceasta, dar mai ales consecinţele juridice care ar deriva din săvârşirea unei noi fapte penale.
Totodată, apărarea a învederat că inculpatul este cunoscut ca o persoană echilibrată în comunitatea în care trăieşte, până la această vârstă neavând niciun contact cu legea penală, acesta fiind un incident izolat.
Aşadar, reiterând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 din C. pen., inculpatul a apreciat că, în raport cu persoana sa, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinată; de asemenea, a arătat că nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Ca atare, a învederat că simpla existenţă a procesului penal are un rol educativ şi constrângător suficient pentru a nu mai reitera un comportament ilicit penal.
La aprecierea modalităţii de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, apărarea a solicitat să se aibă în vedere şi consecinţele condamnării la pedeapsa cu închisoarea asupra exercitării profesiei, respectiv excluderea din profesia de avocat, şi a arătat că, în practica judiciară în materie, în situaţii similare privind inculpaţi care exercitau profesia de avocat, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, motiv pentru care a apreciat că se poate dispune în acelaşi sens şi în prezenta cauză.
Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel
În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.03.2024, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 18.04.2024, când inculpatul A., prezent personal şi asistat de avocat ales, la interpelarea Înaltei Curţi, a arătat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei de apel.
Prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen de judecată, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru pronunţare, în condiţiile art. 391 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. (în forma în vigoare conform Legii nr. 130/2021), la data de 13.06.2024. Totodată, a pus în vedere părţilor că au posibilitatea de a depune concluzii scrise până la data de 02.05.2024.
***
La data de 08.05.2024, apelantul inculpat A., prin apărător ales, a transmis la dosar, prin fax, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, admiterea apelului său, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi urm. din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită de instanţa de fond, reiterând fidel argumentele prezentate în cuprinsul motivelor de apel, anterior redate.
Cu privire la apelul declarat de parchet, apărarea a susţinut că vârsta inculpatului nu poate fi avută în vedere de instanţa de control judiciar, deoarece permisul de conducere a fost obţinut ulterior efectuării tuturor analizelor medicale care sunt necesare în vederea obţinerii dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice. În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului, apărarea a precizat, contrar susţinerilor parchetului, că aceasta nu a fost oscilantă pe parcursul urmăririi penale, refuzul supunerii testării cu alcooltestul şi solicitarea recoltării de probe biologice circumscriindu-se legislaţiei rutiere în vigoare.
Conchizând, apărarea a mai susţinut că cele 5 abateri pentru încălcarea normelor rutiere sunt minore, au fost săvârşite în decursul a 5 ani, iar împrejurarea invocată de parchet vizând câmpul infracţional foarte ridicat în materie rutieră pe raza judeţului Satu Mare nu poate fi avută în vedere, întrucât legea penală trebuie aplicată unitar pe întreg teritoriul României.
Analizând sentinţa penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în data de 20.05.2023, în jurul orelor 22:22, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, de culoare gri, pe str. x din mun. Satu-Mare, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,38 mg/l alcool pur în sânge.
Astfel, în fapt, din probele administrate în cauză, a rezultat că în data de 20.05.2023, ulterior participării în localitatea Oraşu Nou, jud. Satu Mare, la o degustare de vinuri, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, de culoare gri, pe o distanţă de circa 35 km, având 2 pasageri în vehicul (B. şi C.) şi pe str. x din mun. Satu-Mare a fost oprit de o patrulă de poliţie, anunţată de dispecerat că inculpatul ar putea conduce sub influenţa băuturilor alcoolice. S-a mai reţinut că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, a solicitat recoltarea de probe biologice şi a fost transportat la UPU Satu Mare.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 21.02.2023, emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, inculpatul a avut la data de 20.05.2023 o alcoolemie de 2,38 g/1 alcool pur în sânge la prima probă, refuzând cea de-a doua probă, aspecte filmate cu body cam nr. x.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condiţiile art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 377 din C. proc. pen., inculpatul declarând personal că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Înalta Curte reţine că în mod judicios instanţa de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârşită de inculpat şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, declaraţiile inculpatului de recunoaştere coroborându-se cu: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante nr. x din data de 20.05.2023 întocmit de către lucrătorii din cadrul Poliţiei Municipiului Satu Mare, Biroul de Ordine Publică, procesul-verbal de sesizare din oficiu nr. x din data de 21 mai 2023 întocmit de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, Poliţia Municipiului Satu Mare, Biroul Rutier, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 21 mai 2023 al Spitalului Judeţean de Urgenţă Satu Mare, Serviciul de Medicină Medicală şi fişa de examen clinic din data de 20 mai 2023 întocmită de UPU SMURD S.J.U.S.M.
În ceea ce priveşte motivele de apel antamând individualizarea pedepsei aplicate de către prima instanţă, criticile formulate de către apelantul intimat inculpat A. vor fi evaluate concomitent cu criticile similare, dar în sens contrar, invocate de către Ministerul Public.
În acest sens, se constată că, în timp ce apelantul intimat inculpat A. a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, prin dispunerea amânării aplicării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită de instanţa de fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen., Ministerul Public a susţinut, dimpotrivă, că se impune majorarea atât a cuantumului pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului A., cât şi a duratei termenului de supraveghere stabilit de către prima instanţă.
Prioritar, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 74 alin. (1) din C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b)starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c)natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d)motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e)natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f)conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g)nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Procedând la reevaluarea criteriilor relevante din perspectiva procesului de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, la care inculpatul A. a fost condamnat, nu reflectă gradul de pericol social al faptei în conţinutul său concret şi nici periculozitatea inculpatului, nefiind aptă realizării scopului pedepsei.
Astfel, contrar susţinerilor inculpatului, acesta nu a fost oprit pentru un control de rutină, din procesul-verbal nr. x întocmit la data de 20 mai 2023, ora 23:48, rezultând că doi agenţi de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Satu Mare, în timp ce efectuau serviciul de patrulare în schimbul II, cu autospeciala x, în sectorul 2 din municipiul Satu Mare, au fost sesizaţi de către Centrul Operaţional cu privire la faptul că persoana care conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, este posibil să se afle sub influenţa băuturilor alcoolice (…), acesta fiind motivul pentru care s-a procedat la oprirea autovehiculului în trafic la ora 22:22.
În ce priveşte conduita inculpatului după oprirea sa în trafic, agenţii de poliţie au consemnat în acelaşi proces-verbal că, întrebat fiind dacă a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a susţinut că nu a consumat băuturi alcoolice în ultimele 24 de ore.
În cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu nr. x din 21 mai 2023, întocmit de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, Poliţia Municipiului Satu Mare, Biroul Rutier, s-a reţinut că inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Satu Mare sub influenţa băuturilor alcoolice, că a refuzat testarea cu aparatul alcool test şi a solicitat recoltarea de probe biologice, sens în care a fost transportat la UPU Satu Mare.
Totodată, se reţine că inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal de recoltare mostre biologice din data de 20 mai 2023 întocmit la UPU SMURD SJUSM, a refuzat să i se recolteze cea de a doua probă de sânge în vederea stabilirii gradului de alcoolemie, iar în timpul examenului clinic medical efectuat în data de 20 mai 2023, ora 23:10, la solicitarea poliţiei rutiere, medicul specialist din cadrul UPU SMURD SJUSM a constatat că inculpatul are un comportament neliniştit, o atitudine necooperantă, prezintă tulburări de echilibru dinamic, incoordonare motorie (tremor, imprecizie în mişcări), iar la examenul ocular s-a constatat că sunt absente reflexele fotomotor şi de acomodare convergentă.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din 21 mai 2023 al Spitalului Judeţean de Urgenţă Satu Mare, Serviciul de Medicină Legală, inculpatul a înregistrat 2,38 g/l alcool pur în sânge, la proba biologică recoltată la ora 23:10.
Audiat fiind în primă instanţă, la data de 26 ianuarie 2024, inculpatul a arătat următoarele:
"(…)Am consumat vin, iar după aceea bere. Nu pot să precizez cantităţile.(…) am decis să ne întoarcem la Satu Mare, microbuzul urmând să fie condus de unul dintre noi. S-a oferit o persoană din grup să conducă, dar întrucât eu am apreciat că este sub influenţa alcoolului într-o stare mai avansată decât mine, am refuzat propunerea şi am decis să conduc eu. Am condus din Oraşu Nou până la intrarea în Satu Mare, unde am fost oprit de un echipaj de poliţie.(…) Doresc să precizez faptul că cei 30 de km dintre cele două localităţi, Oraşu Nou şi Satu Mare i-am parcurs în aproximativ 3 ore. Am făcut acest lucru deoarece, simţindu-mă sub influenţa alcoolului, am considerat că este prudent să conduc încet pentru a asigura siguranţa mea şi a pasagerilor.(…)".
Înalta Curte reţine că în cazul unor infracţiuni de pericol abstract, cum este cea examinată în cauză, procesul de individualizare a pedepsei trebuie să pornească de la examinarea gradului de intoxicaţie cu alcool, a influenţei acestuia asupra abilităţilor fizice şi psihice necesare conducerii autoturismului şi, implicit, a pericolului concret pe care conduita inculpatului l-a generat pentru ceilalţi participanţi la trafic.
Se constată astfel că inculpatul a condus autoturismul pe un segment de drum care leagă două localităţi (Oraşu Nou-Satu Mare), pe o distanţă foarte mare (aproximativ 30-35 km) şi pe care se circulă cu viteză mare, cu o îmbibaţie alcoolică foarte ridicată la momentul recoltării (2,38 g ‰ alcool pur în sânge), valoare triplă faţă de valoarea alcoolemiei de 0,8 g ‰ alcool pur în sânge de la care fapta este incriminată, alcoolemie aptă a afecta serios capacitatea de a conduce, în timpul nopţii (când vizibilitatea este mult redusă, iar atenţia conducătorilor auto trebuie să fie sporită), având, totodată, doi pasageri.
Mai mult, se constată că gradul de intoxicaţie cu alcool a influenţat, în concret, considerabil abilităţile fizice şi psihice ale inculpatului necesare conducerii autoturismului, punând în pericol real pasagerii autovehiculului pe care îl conducea, cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic, fapt ce a determinat de altfel oprirea autoturismului în trafic de către lucrătorii de la poliţia rutieră - au fost sesizaţi de către Centrul Operaţional cu privire la faptul că persoana care conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, este posibil să se afle sub influenţa băuturilor alcoolice.
Astfel, din conţinutul fişei de examen clinic aflată la dosar, rezultă că, în timpul examenului clinic medical, medicul specialist din cadrul UPU SMURD SJUSM a constatat că inculpatul are un comportament neliniştit, o atitudine necooperantă, prezintă tulburări de echilibru dinamic, incoordonare motorie - tremor, imprecizie în mişcări, iar la examenul ocular a constatat că sunt absente reflexele fotomotor şi de acomodare convergentă.
În plus, contrar susţinerilor inculpatului, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că nivelul excesiv al alcoolemiei, atestat prin Buletinul de analiză toxicologică nr. x din data de 21.02.2023, emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, cumulat cu datele examinării clinice şi vârsta acestuia, de 60 de ani, fundamentează în mod rezonabil concluzia că inculpatul a condus pe un drum public, pe o distanţă considerabilă, pe timp de noapte, având o capacitate substanţial diminuată de reacţie şi că doar întâmplarea a făcut ca acesta să nu producă vreun accident rutier.
În ceea ce priveşte practica judiciară invocată de apărare, aceasta s-a raportat exclusiv la calitatea de avocat a inculpatului şi nu reflectă periculozitatea faptei din perspectiva tuturor elementelor factuale relevante. În plus, în sistemul judiciar român jurisprudenţa nu este izvor de drept, iar fiecare caz trebuie tratat în funcţie de particularităţile acestuia.
Aşadar, Înalta Curte reţine că infracţiunea săvârşită de inculpat are un grad de pericol social foarte ridicat în contextul în care acesta a acţionat în mod iresponsabil şi a urcat la volanul unui autoturism de dimensiuni mari (microbuz) fără rezerve, deşi se afla în mod vădit sub influenţa alcoolului, acţiunea sa fiind deliberată, asumându-şi posibilitatea producerii unor rezultate vătămătoare asupra participanţilor la trafic. Acest aspect justifică reţinerea unei periculozităţi ridicate a inculpatului, având în vedere nesocotirea gravă a dispoziţiilor legale privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, în condiţiile în care în raport de vârsta sa şi de calitatea de avocat dispunea de aptitudinile şi cunoştinţele necesare pentru a putea evalua consecinţele faptelor sale.
Datele ce caracterizează persoana inculpatului, în sensul că acesta este integrat în societate, prestează o activitate din care realizează venituri şi a avut o comportare sinceră în faţa instanţei de judecată nu sunt de natură să contrabalanseze pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă fapta comisă, cu atât mai mult cu cât recunoaşterea este o consecinţă firească a faptului că proba gradului ridicat al alcoolemiei la momentul depistării în trafic a fost realizată printr-un mijloc tehnico-ştiinţific.
Se mai reţine că scopul preventiv al pedepsei, precum şi funcţiile de constrângere şi de reeducare pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare şi că, pe lângă prevenţia specială, în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avută în vedere şi prevenţia generală, prin descurajarea generală a potenţialilor făptuitori în comiterea unor astfel de infracţiuni.
Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că pedeapsa individualizată de instanţa de fond, orientată spre minimul special, nu satisface funcţiile de prevenţie, îndreptare şi reeducare a inculpatului, impunându-se reindividualizarea acesteia, prin raportare la criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 din C. pen., precum şi a celor speciale, prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., prin majorarea pedepsei la un cuantum apreciat ca fiind îndestulător pentru reeducarea inculpatului, respectiv de la 10 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare, pedeapsă pe care instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind necesară şi suficientă pentru îndreptarea şi reeducarea acestuia.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte, având în vedere persoana inculpatului care este infractor primar şi a adoptat o atitudine procesuală corectă pe parcursul procesului penal, prin recunoaşterea faptei şi accesarea procedurii de judecată simplificată, are studii superioare, apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei poate atinge scopurile acesteia, însă se impune majorarea termenului de supraveghere de la 2 ani la 3 ani, cu respectarea dispoziţiilor art. 92 din C. pen. şi a menţinerii obligaţiilor care au fost instituite în mod judicios de către prima instanţă.
Analizând critica apelantului inculpat, Înalta Curte constată că, deşi, într-adevăr, fapta săvârşită de inculpatul A. nu a produs urmări prejudiciabile, în condiţiile inexistenţei vreunui motiv sau a unui context care să determine sau să justifice o astfel de conduită, conducerea pe drumurile publice, pe timp de noapte, sub influenţa băuturilor alcoolice, realizată de o persoană care, prin prisma profesiei deţinute, se prezumă că înţelege pe deplin rigorile încălcării dispoziţiilor legale, nu îndeplineşte exigenţa prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. d) din C. pen., pentru a justifica amânarea aplicării pedepsei.
Pentru aceste motive, curtea va admite apelul parchetului şi va respinge apelul inculpatului, prin care acesta solicită stabilirea unui regim sancţionator mai blând.
Prin urmare, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 22/PI/2024 din 23 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, şi rejudecând, în aceste limite:
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 10 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.
Va majora termenul de supraveghere de la 2 ani la 3 ani.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinţei penale nr. 22/PI/2024 din 23 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, şi rejudecând, în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 10 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.
Majorează termenul de supraveghere stabilit de la 2 ani la 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată azi, 13.06.2024, prin punerea hotărârii redactate la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei.