Şedinţa publică din data de 05 martie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 16 din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare promovată de condamnatul A..
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 113 din 27.05.2022 pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2021, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 50 de metri de persoana vătămată B., pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 50 de metri de persoana vătămată B..
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite (9 ani închisoare, 3 ani şi 9 luni închisoare), s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an şi 3 luni, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 3 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 50 de metri de persoana vătămată B., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 50 de metri de persoana vătămată B..
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. perioada în care a fost reţinut, arestat preventiv şi apoi în arest la domiciliu de la 17.06.2021 la zi. În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura arestului la domiciliu în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. începând cu 15.05.2023.
În baza art. 2081 C. proc. pen.. s-a modificat obligaţia inculpatului de a nu comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpaţii, cu persoanele vătămate şi cu toţi martorii din prezenta cauză în sensul că inculpatul va avea obligaţia de a nu comunica, direct sau indirect, pe nicio cale, cu coinculpaţii, cu persoanele vătămate şi cu următorii martori: C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N..
S-au menţinut celelalte obligaţii stabilite în sarcina inculpatului de durata măsurii arestului la domiciliu.
În baza art. 112 alin. (3) raportat la alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea prin echivalent de la inculpatul A. a sumei de 3480,40 RON în locul proprietăţii altei persoane în care a fost adăpostită minora B..
În baza art. 19 şi următoarele C. proc. pen.., art. 1349 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată O. şi a fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpatul P., la plata sumei de 2303 RON cu titlu de despăgubiri civile (sumă la care inculpatul P. a fost obligat deja prin sentinţa penală nr. 124/27.05.2022 a Tribunalului Cluj).
În baza art. 19 şi următoarele C. proc. pen.., art. 1349 şi următoarele C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată în numele persoanei vătămată B. şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi Q. să plătească suma de 24.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, în solidar cu inculpaţii P., R. şi S. (parte din despăgubirile la care aceştia trei din urmă au fost deja obligaţi prin sentinţa penală nr. 124/27.05.2022 a Tribunalului Cluj).
În baza art. 19 şi următoarele C. proc. pen.., art. 1349 şi următoarele C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată în numele persoanei vătămată B. şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 de euro cu titlu de daune morale.
În baza art. 2502 C. proc. pen.. s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în dosarul de urmărire penală nr. 115/D/P/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj prin ordonanţele din data de 21.09.2021, cu privire la bunurile inculpatului A..
Împotriva sentinţei penale nr. 113/15.05.2023 a Tribunalului Cluj au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii A. şi Q..
Prin decizia penală nr. 1577/A din data de 26 octombrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 113/15.05.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2021, care a fost desfiinţată, în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor şi, pe latură civilă, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile formulate de partea civilă O. şi, pronunţându-se o nouă hotărâre în aceste limite:
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., de la 9 ani închisoare la 10 ani şi 4 luni închisoare. În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, şi exercitarea dreptului de a comunica cu numiţii S., R., P. şi Q., în calitate de persoane cu care a comis infracţiunea de trafic de minori, pe o perioadă de 5 ani, alături de interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a alege, dreptului de a comunica cu persoana vătămată B., dreptulului de a se apropia de persoana vătămată B., de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde desfăşoară în mod curent activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe o perioadă de 5 ani, dispuse de prima instanţă în baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, şi exercitarea dreptului de a comunica cu numiţii S., R., P. şi Q., în calitate de persoane cu care a comis infracţiunea de trafic de minori, pe durata executării pedepsei principale, alături de interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a alege, dreptului de a comunica cu persoana vătămată B., dreptului de a se apropia de persoana vătămată B., de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde desfăşoară în mod curent activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 50 de metri, dispuse de către prima instanţă în baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen.
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., de la 3 ani 6 luni închisoare la 5 ani închisoare. În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a alege, dreptului de a comunica cu persoana vătămată O. şi cu numitul P., în calitate de persoană cu care a comis infracţiunea de tâlhărie şi dreptului de a se apropia de persoana vătămată O., de locuinţa şi locul de muncă al acestei persoane vătămate, la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., cu trimitere la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen., s-a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a alege, dreptului de a comunica cu persoana vătămată O. şi cu numitul P., în calitate de persoană cu care a comis infracţiunea de tâlhărie şi dreptului de a se apropia de persoana vătămată O., de locuinţa şi locul de muncă al acestei persoane vătămate, la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A., de 10 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani închisoare, în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, de 5 ani închisoare, respectiv sporul de 1 an 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 12 ani închisoare, ce se va executa în detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. d), lit. n) şi lit. o) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a alege, dreptului de a comunica cu persoanele vătămate B., O. şi cu numiţii S., R. şi Q., în calitate de persoane cu care a comis infracţiunea de trafic de minori, respectiv cu numitul P., în calitate de persoană cu care a comis infracţiunile de trafic de minori şi tâlhărie, dreptului de a se apropia de persoana vătămată B., de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde desfăşoară în mod curent activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 50 de metri şi dreptului de a se apropia de persoana vătămată O., de locuinţa şi locul de muncă al acestei persoane vătămate, la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 45 alin. (5), rap. la alin. (2) şi (3) lit. a) din C. pen., cu trimitere la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A., alături de pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a alege, dreptului de a comunica cu persoanele vătămate B., O. şi cu numiţii S., R. şi Q., în calitate de persoane cu care a comis infracţiunea de trafic de minori, respectiv cu numitul P., în calitate de persoană cu care a comis infracţiunile de trafic de minori şi tâlhărie, dreptului de a se apropia de persoana vătămată B., de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde desfăşoară în mod curent activităţi sociale, la o distanţă mai mică de 50 de metri şi dreptului de a se apropia de persoana vătămată O., de locuinţa şi locul de muncă al acestei persoane vătămate, la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) şi art. 422 C. proc. pen.. cu trimitere la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 12 ani închisoare, aplicate inculpatului A., perioada reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din 17.06.2021 la 30.05.2023, respectiv din 14.06.2023 la zi.
A fost diminuat cuantumul despăgubirii acordate părţii civile O., de la suma de 2.303 RON, stabilită de prima instanţă, la suma de 2.203 RON, pretinsă de persoana vătămată cu titlu de daune materiale, obligaţia de plată urmând a fi executată de inculpatul A. în solidar cu numitul P..
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor deciziei.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie la executare condamnatul A., invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând contestaţia la executare formulată de condamnatul A. prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., de care s-a prevalat, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. "(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: ... c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", în acest caz contestaţia trebuind soluţionată de către instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În speţă, condamnatul A. a solicitat, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., lămuriri cu privire la durata pedepsei ce i-a fost aplicată în dosarul nr. x/2021, apreciind că, de vreme ce i-a fost admis apelul, durata pedepsei rezultante din hotărârea instanţei de apel trebuia să fie mai redusă faţă cea aplicată de instanţa de fond.
Curtea de Apel Cluj a constatat că, în realitate, contestatorul critică soluţia instanţei de apel de a reţine, în baza probatoriului administrat, existenţa infracţiunilor de care a fost acuzat şi a vinovăţiei sale, respectiv modalitatea în care s-au individualizat pedepesele în calea de atac.
În concret, condamnatul nu a invocat vreo nelămurire cu privire hotărârea definitivă pronunţată de către instanţa de control judiciar în dosarul nr. x/2021, nemenţionând care ar fi impedimentul pentru a putea fi pusă în executare, ci solicită, de fapt, modificarea unora dintre dispoziţiile deciziei penale nr. 1577/A/26.10.2023 a Curţii de Apel Cluj.
Or, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. nu poate fi modificată o dispoziţie cuprinsă într-o hotărâre definitivă. Pe cale de consecinţă, deşi admisibilă, întrucât a fost formulată cu privire la o hotărâre definitivă, este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. şi a fost promovată de condamnat, persoană care are calitate procesuală activă, s-a apreciat că este nefondată contestaţia la executare ce face obiectul analizei.
Contestaţia la executare constituie o procedură specifică fazei de punere în executare a hotărârii penale, nicidecum o cale extraordinară de atac, care deschide posibilitatea modificării unei hotărâri definitive, pentru a se reevalua probatoriul şi a se conchide că nu se confirmă acuzaţiile formulate împotriva condamnatului A. sau pentru a se reindividualiza cuantumul pedepselor aplicate printr-o hotărâre definitivă.
O contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. se dovedeşte fondată doar dacă există realmente dispoziţii ale instanţei de apel care necesită lămuriri pentru a putea fi puse în executare, nicidecum în cazuri precum cel din speţă, în care mijlocul procesual este folosit de condamnat cu scopul de a obţine modificarea unei hotărâri definitive, a unei soluţii care a fost foarte clar expusă în dispozitiv şi explicată prin considerentele deciziei penale nr. 1577/A/26.10.2023 a Curţii de Apel Cluj.
Prin considerentele deciziei penale nr. 1577/A/2023 a Curţii de Apel Cluj a fost explicată, pe larg, concluzia instanţei de apel în sensul că faptele comise de inculpatul A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2020 - iunie 2021, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul a recrutat-o pe minora B., în vârstă de 15 ani, a adăpostit-o la locuinţa inculpatului P. şi, ulterior, la locuinţa mamei sale din satul Cămăraşu şi, împreună cu inculpatul Q., zis T. şi condamnaţii R., S. şi P. zis Memo, au transportat-o în diferite locaţii de pe raza judeţului Cluj, inclusiv în parcarea de pe drumul naţional 16 la limita jud. Cluj şi Mureş, în scopul exploatării sexuale, prin practicarea prostituţiei, a supravegheat-o pe aceasta în timp ce practica prostituţia, împreună cu inculpatul Q., zis T. şi condamnatul P. zis Memo, respectiv elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la 08.05.2021, inculpatul a exercitat violenţe şi ameninţări asupra persoanei vătămate O., cu scopul de a sustrage, cu ajutorul condamnatului P., suma de 2.203 RON, aflată în detenţia legitimă a persoanei vătămate.
De asemenea, în considerentele deciziei penale nr. 1577/A/2023 a Curţii de Apel Cluj, instanţa de apel a redat motivele pentru care a apreciat că pedepsele aplicate de instanţa de fond nu sunt proporţionale cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi periculozitatea inculpatului A., impunându-se a fi majorate. Instanţa de apel a avut în vedere, pentru majorarea duratei pedepselor aplicate de prima instanţă, împrejurarea că inculpatul A. este cunoscut cu multiple antecedente penale, suferind condamnări definitive cu executare în detenţie pentru comiterea unor infracţiuni care implică violenţă şi supunerea femeilor, nu apare a fi o persoană integrată social, iar caracterul dovedit al acestuia relevă un profil infracţional care obligă la aplicarea unor pedepse mai mari decât cele pentru care a optat judecătorul fondului. A fost avut în vedere şi profilul moral ce transpare din raportul de evaluare nr. 124/SPCj/15.06.2022 al inculpatului A.. Astfel, inculpatul a ridicat şi ridică mari probleme în comunitatea din care provine, afirmă că nu se sperie de mediul carceral, se evidenţiază un caracter manipulator, agresivitate, dorinţa de control asupra persoanelor din jur, cruzime, lipsă de empatie, nepăsare faţă de suferinţele altor persoane, nevoia, plăcerea pentru durerea creată femeilor, plăcerea pentru relaţii de supunere a femeilor, un grad de periculozitate socială aflată la nivelul maxim în raport cu posibilitatea de a comite infracţiuni şi mai grave, în contextul ataşamentului de propriile manifestări, singurul răspuns social potrivit pentru inculpat fiind izolarea. S-a apreciat că, doar prin majorarea pedepselor în apelul Ministerului Public, va fi posibilă îndeplinirea celor trei funcţii ale pedepsei.
Prin urmare, Curtea de Apel Cluj a admis apelul Ministerului Public în ceea ce priveşte cererea de majorare a pedepselor principale aplicate de instanţa de fond inculpatului A. şi a aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani şi 4 luni închisoare pentru sancţionarea infracţiunii de trafic de minori, comisă în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru sancţionarea infracţiunii de tâlhărie, comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Apelul inculpatului A. a fost admis exclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei. În preambulul analizei efectuate asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei penale apelate, Curtea de Apel Cluj a explicat, extrem de clar, faptul că, din moment ce părţii civile O. i-au fost acordate daune materiale în cuantum de 2.303 RON, cu toate că prejudiciul dovedit a fost de doar de 2.203 RON, iar constituirea de parte civilă s-a făcut pentru acordarea sumei de 2.203 RON, reprezentând daune materiale şi că nu au fost acordate daune morale, în lipsa unui apel declarat de persoana vătămată O., se impune admiterea apelului inculpatului A. şi desfiinţarea sentinţei penale apelate pe latură civilă, pentru a diminua cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile O. la nivelul sumei solicitate.
Prin urmare, s-a apreciat că dispoziţia instanţei de control judiciar de a admite atât apelul declarat de Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, cât şi apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 113/15.05.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2021, nu necesită niciun fel de lămuriri pentru a putea fi pusă în executare.
Întrucât este vorba de dispoziţii cuprinse într-o hotărâre definitivă, au intrat în puterea lucrului judecat şi trebuie executate ca atare, neputând fi modificate decât într-o eventuală cale extraordinară de atac, nicidecum pe calea unei contestaţii la executare, cum pretinde condamnatul contestator.
O altfel de interpretare a dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. ar fi de natură a încălca flagrant principiul securităţii raporturilor juridice, ca atribut al dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. "Simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare", cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele "Mitrea contra României" sau "Urbanovici contra României".
În lumina considerentelor expuse, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare declarată de condamnatul A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 16 din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie petentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 decembrie 2024, sub nr. x/2023.
La termenul din 05 martie 2024, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o contestaţie la executare, în condiţiile în care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare a revenit instanţei de apel.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.
Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 C. proc. pen.. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menţioneze că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă şi este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie.
Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că, în faţa Curţii de Apel Cluj, contestatorul A., a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., lămurirea deciziei penale nr. 1577/A din data de 26 octombrie 2023 dată de aceeaşi instanţă (dosarul nr. x/2021), prin care, printre altele, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 113/15.05.2023 a Tribunalului Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2021, care a fost desfiinţată, în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepselor şi, pe latură civilă, în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile formulate de partea civilă O., fiind pronunţată o nouă hotărâre în aceste limite, iar această decizie este definitivă de la data pronunţării ei, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 552 alin. (1) C. proc. pen.. Ca atare, şi hotărârea pronunţată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen.., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. este definitivă.
De asemenea, se constată că, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., pot fi atacate cu contestaţie numai hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei, ipoteză care, aşa cum s-a arătat anterior, nu se regăseşte în speţă.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunţată într-o contestaţie la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 16 din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 16 din 18 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 martie 2024.