Hearings: January | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Încheierea nr. 225/2024

Încheierea nr. 225

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1971 din 21.12.2023, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47, art. 50 şi art. 75 rap. la art. 458 din C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de instanţă din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect revizuire formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Bacău a avut în vedere următoarele considerente:

În data de 26.10.2023, pe rolul Judecătoriei Bacău s-a înregistrat sub nr. x/2023 cererea de revizuire formulată de A. cu privire la sentinţa penală nr. 536/20.05.2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 848/03.11.2022 a Curţii de Apel Iaşi.

Revizuentul A. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 536/20.05.2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 848/03.11.2022 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus condamnarea revizuentului la o pedeapsa totală de 19 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) si 3 lit. a), b) si c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.-persoana vătămată B., art. 218 alin. (1) si 3 lit. c) din C. pen. -persoana vătămata C., respectiv art. 218 alin,1 si 3 lit. a), b) si c) din C. pen. - persoană vătămată D., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 458 alin. (1) C. proc. pen.., "competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 75 C. proc. pen. "după strămutarea cauzei, contestaţiile şi celelalte căi de atac se judecă de instanţele corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza."

Astfel, ţinând cont de faptul că, prin sentinţa penală nr. 167 din 24.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea formulată de petentul A., iar judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 a fost strămutată la Curtea de Apel Iaşi, singura competentă să dispună asupra cererii revizuentului, aşa cum stabilesc dispoziţiile legale mai sus menţionate, este Judecătoria Iaşi.

Prin sentinţa penală nr. 26 C. civ. din 22.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 47 alin. (3) coroborat cu art. 456 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei penale privind pe revizuentul A., în prezent aflat în Penitenciarul Iaşi, în favoarea Judecătoriei Bacău.

În temeiul art. 51 C. proc. pen., a constatat ivit conflict negativ de competenţă dintre Judecătoria iaşi şi Judecătoria Bacău şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Iaşi a arătat că, având în vedere caracterul de cale extraordinară, raţiunea instuirii mecanismului incident şi dispoziţiile art. 456 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea este de competenţa instanţei care a judecat cauza în prima instanţă.

Totodată, cu referire la strămutarea incidentă în cauză, instanţa a reţinut că, potrivit art. 75 C. proc. pen., după strămutarea cauzei, contestaţiile şi celelalte căi de atac se judecă de instanţele corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza. (2) Prevederile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi în procedura de cameră preliminară. (4) În cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinţare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanţa corespunzătoare în grad celei care a soluţionat fondul din circumscripţia celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinţare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale anteindicate, ulterior admiterii unei cereri de strămutare a cauzei, căile de atac se judecă de instanţele corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza.

Totuşi, s-a susţinut că această dispoziţie se referă la căile ordinare de atac şi nu poate fi interpretată în sensul că priveşte căile extraordinare de atac, precum revizuirea, cu privire la care există dispoziţii exprese, clare şi derogatorii de la regulile generale şi statuează faptul că cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă, având în vederea raţiunea instituirii acestei căi extraordinare de atac, cât şi topologia articolelor din C. proc. pen.

În acelaşi sens, deşi art. 75 alin. (4) C. proc. pen. a statuat faptul că în cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinţare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanţa corespunzătoare în grad celei care a soluţionat fondul din circumscripţia celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinţare, instanţa a reţinut că promovarea unei cereri de revizuire nu poate fi asimilată nici unei trimiteri spre rejudecare, nefiind incident articolul anteindicat.

Aşadar, dispoziţiile art. 456 alin. (1) C. proc. pen. reprezintă sediul materiei competenţei teritoriale şi materiale a instanţei învestite cu soluţionarea unei cereri de revizuire, fiind dispoziţii exprese, clare şi derogatorii de la regulile generale de competenţă teritorială.

În prezenta cauză, prin sentinţa penală nr. 167 din 24.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă cererea formulată de petentul A., iar judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, în etapa apelului, a fost strămutată de la Curtea de Apel Bacău la Curtea de Apel Iaşi.

Astfel, cauza a cărei revizuire se solicită a fost strămutată abia în etapa procesuală a apelului de la Curtea de Apel Bacău la Curtea de Apel Iaşi, Judecătoria Bacău fiind cea care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, iar Curtea de Apel Iaşi a respins apelul şi a menţinut hotărârea pronunţată de Judecătoria Bacău.

Prin urmare, s-a arătat că Judecătoria Iaşi nu a pronunţat horărârea a cărei revizuire se solicită şi nici nu este competentă teritorial să soluţioneze cererea de revizuire, mecanismul strămutării nefiind extins la căile extraordinare de atac.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

În data de 26.10.2023, pe rolul Judecătoriei Bacău s-a înregistrat sub nr. x/2023 cererea de revizuire formulată de A. cu privire la sentinţa penală nr. 536/20.05.2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 848/03.11.2022 a Curţii de Apel Iaşi.

Revizuentul A. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 458 alin. (1) din C. proc. pen., "competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă."

Înalta Curte reţine, însă, că, prin sentinţa penală nr. 167 din 24.03.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de petentul A., iar judecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, în etapa apelului, a fost strămutată de la Curtea de Apel Bacău la Curtea de Apel Iaşi.

Constată, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din C. proc. pen., "după strămutarea cauzei, contestaţiile şi celelalte căi de atac se judecă de instanţele corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza".

Înalta Curte reţine că soluţionarea cererilor de revizuire pentru toate cazurile (mai puţin cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.), de către instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, constituie regula în materie, însă situaţia existentă în cauza de faţă constituie excepţia de la regulă, întrucât art. 75 alin. (1) din C. proc. pen. este o dispoziţie specială care trebuie aplicată prioritar faţă de dispoziţiile art. 458 alin. (1) din C. proc. pen., incidentă în situaţia strămutării soluţionării cauzei, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Înalta Curte reţine că legiuitorul face referire în textul art. 75 alin. (1) din C. proc. pen. la "contestaţiile şi celelalte căi de atac", fără a face vreo distincţie între căile ordinare sau căile extraordinare de atac; or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Prin urmare, argumentul Judecătoriei Iaşi, în sensul că "această dispoziţie se referă la căile ordinare de atac şi nu poate fi interpretată în sensul că priveşte căile extraordinare de atac" este unul nefondat.

Totodată, Înalta Curte constată că un motiv în plus din care rezultă cele avute în vedere de legiuitor sunt şi dispoziţiile art. 75 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că, "în cazul în care se dispune strămutarea judecării căii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, în caz de desfiinţare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de către instanţa corespunzătoare în grad celei care a soluţionat fondul din circumscripţia celei la care s-a strămutat cauza, indicată prin decizia de desfiinţare."; pentru identitate de raţiune, aceeaşi soluţie trebuie aplicată şi pentru soluţionarea cererii de revizuire, în situaţia în care soluţionarea cauzei a fost strămutată, în sens contrar soluţia strămutării cauzei neproducându-şi efectele pe deplin, din moment ce soluţionarea cauzei ajunge din nou în competenţa unei instanţe aflate în circumscripţia curţii de apel de la care cauza a fost strămutată.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2024.