Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ce formează obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 110/12.02.2024, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., formulată de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 136 din 01.02.2021 pronunţate de Judecătoria Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curţii de Apel Braşov, în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Judecătoria Miercurea Ciuc a reţinut, în esenţă, că prin cererea formulată la data de 11.09.2023 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, sub număr de dosar x/2023, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, împotriva sentinţei penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunţate de Judecătoria Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curţii de Apel Braşov.
În motivare, contestatorul a invocat faptul că prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni închisoare, la care s-a adăugat un rest de pedeapsă de 768 zile închisoare, astfel că în prezent execută pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni şi 768 zile închisoare. În opinia lui, restul de pedeapsă care trebuia să se adauge la pedeapsa de 3 ani şi 11 luni închisoare, era doar în cuantum de 562 de zile şi nu 768 zile, deoarece 206 zile a câştigat prin prestarea unei munci şi terminării unor cursuri şcolare, iar în acord cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în situaţia în care reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată, considerând că se impune ca instanţa să aducă o lămurire în sensul celor anterior solicitate.
În drept, nu au fost indicate dispoziţiile legale incidente.
Raportat la motivele de fapt ale cererii formulate de contestator, Judecătoria Miercurea Ciuc a apreciat că acestea se circumscriu unei contestaţii la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind existenţa unui motiv de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, iar nu unei contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Având în vedere aceste motive, s-a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza instanţa ce a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv Judecătoria Braşov.
II. Prin sentinţa penală nr. 498/01.04.2024 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 47, art. 50 rap. la art. 597 C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 553 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Braşov şi Judecătoria Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Judecătoria Braşov a reţinut că în prezenta contestaţie la executare contestatorul solicită deducerea perioadei considerată ca executată conform muncii prestate, precum şi ca urmare a Legii nr. 254/2013, motiv ce se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. referitor la existenţa unei cauze de stingere sau de micşorare a pedepsei.
În raport de aceste motive, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Miercurea Ciuc, instanţă în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al contestatorului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08.04.2024, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 17.04.2024.
III. Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Miercurea Ciuc, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Prealabil, Înalta Curte reţine că determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen.: Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.
Raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea formulată la 09.11.2023, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, împotriva sentinţei penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunţate de Judecătoria Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curţii de Apel Braşov.
În motivare, contestatorul a invocat faptul că prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni închisoare, la care s-a adăugat un rest de pedeapsă de 768 zile închisoare, astfel că în prezent execută pedeapsa rezultantă de 3 ani 11 luni şi 768 zile închisoare. În opinia sa, restul de pedeapsă care trebuia să se adauge la pedeapsa de 3 ani şi 11 luni închisoare, era doar în cuantum de 562 de zile şi nu 768 zile, deoarece 206 zile a câştigat prin prestarea unei munci şi terminării unor cursuri şcolare, iar în acord cu prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în situaţia în care reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată, considerând că se impune ca instanţa să aducă o lămurire în sensul celor anterior solicitate.
Contestaţia la executare nu a fost motivată în drept.
Faţă de conţinutul cererii petentului, dar şi faţă de poziţia sa procesuală exprimată în cursul dezbaterilor, în sensul că a solicitat micşorarea restului de pedeapsă, Înalta Curte constată că obiectul cauzei cu care a fost învestită iniţial Judecătoria Miercurea Ciuc îl constituie cererea persoanei condamnate A. prin care solicită să se constate că se impunea reducerea fracţiunii de pedeapsă considerată ca executată în baza muncii prestate în penitenciar. În acest sens, a arătat că restul de pedeapsă care trebuia să se adauge la pedeapsa de 3 ani şi 11 luni închisoare, era doar în cuantum de 562 de zile şi nu 768 zile, deoarece cele 206 zile trebuiau scăzute ca urmare a muncii prestate.
Astfel, Înalta Curte, concluzionând sub acest aspect, apreciază că prezenta cauză are ca obiect contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunţate de Judecătoria Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curţii de Apel Braşov, motivele invocate de contestator subsumându-se cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.: Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (…) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.: În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. (…).
Şi în fine, art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. prevăd că: (1) Când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.
(6) Dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.
Astfel, din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că în cazul contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.
Or, având în vedere că petentul solicită să i se analizeze incidenţa unei cauze de micşorare a pedepsei, respectiv reducerea fracţiunii de pedeapsă considerată executată pe baza muncii prestate, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Înalta Curte, constată că, potrivit 598 alin. (1) şi (2) raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 01.02.2021, pronunţate de Judecătoria Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 382/Ap din 15.06.2021 a Curţii de Apel Braşov, este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al persoanei condamnate.
Având în vedere că, potrivit adresei nr. x din 04.12.2023 emisă de Penitenciarul Miercurea Ciuc, aflată în dosarul Judecătoriei Miercurea Ciuc, la fila nr. x, persoana condamnată execută pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 768 de zile ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 136 din 01.02.2021, pronunţată de Judecătoria Braşov în Penitenciarul Miercurea Ciuc, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al persoanei condamnate.
În acest sens, este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia penală nr. 397/26.04.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a analizat, ca motiv de contestaţie la executare, deducerea din durata pedepsei pronunţate a zilelor câştigate pentru munca prestată la locul de detenţie din perspectiva dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
De asemenea, prin decizia penală nr. 16/A/20.01.2021, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2020, s-a reţinut că motivul vizând scăderea zilelor câştigate prin muncă într-un penitenciar din Italia se circumscriu cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanţă căreia i se trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2024.