Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 122/CC din 24 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 429 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare împotriva deciziei 485 din 21.06.2022 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de către contestatorul A..
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 04 aprilie 2023 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 20.01.2022 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485 din data de 21.06.2022 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul x/2021, solicitând să se constate prescripţia răspunderii penale pentru faptele din 04.11.2016 şi 28.07.2017.
La termenul de judecată din 24.10.2023, a fost pusă în discuţie competenţa instanţei.
Cu privire la excepţia de necompetenţă materială invocată, s-a reţinut că sentinţa penală nr. 160 din data de 20.01.2022 a Judecătoriei Iaşi, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 485 din data de 21.06.2022 a Curţii de Apel Iaşi,
Potrivit dispoziţiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa a constatat că excepţia invocată este întemeiată, în condiţiile în care sentinţa a fost apelată, chiar dacă inculpatul şi-a retras apelul.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 02.02.2024, sub numărul de dosar x/2024
Prin decizia penală nr. 341 din 8 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în temeiul art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi. În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 47 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 429 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul-condamnat A., în favoarea Judecătoriei Iaşi. În temeiul dispoziţiilor art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea instanţei ierarhic superioare comune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 160 din 20.01.2022 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A., în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (faptă din data de 04.11.2016). În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 04.11.2016). În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe (faptă din data de 28.07.2017). În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 28.07.2017). În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că infracţiunile comise de inculpatul A. în prezenta cauză sunt concurente.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele pentru infracţiunile concurente după cum urmează: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 04.11.2016), pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 04.11.2016), pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 28.07.2017) şi pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 28.07.2017), s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse - sporul de 1 (un) an închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.. În art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., ce se va executa pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani pentru inculpatul A., conform disp. art. 92 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat pe inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului A. să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Ţibana, jud. Iaşi sau în cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, jud. Iaşi, pe o perioadă de 80 de zile.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, a neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile până la expirarea termenului de supraveghere sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a constatat că executarea pedepsei complementare stabilite va începe la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie stabilită va deveni executabilă doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere şi executării pedepsei principale a închisorii în regim de detenţie.
S-a constatat faptul că inculpatul A. a fost asistat de apărător ales. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.240,29 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.640,29 RON din cursul urmăririi penale.
Împotriva sentinţei penale nr. 160 din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a promovat calea ordinară de atac a apelului.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 06.06.2022, în faţa Curţii de Apel Iaşi, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei, prin apărătorul său ales, o procură specială din 27.05.2022, dată în faţa unui notar public din localitatea Kleve, Germania, din cuprinsul căreia a rezultat că inculpatul-apelant A. înţelege să-şi retragă apelul promovat împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 20.02.2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021. În data de 07.06.2022, a fost înaintată de Tribunalul Iaşi, pe cale administrativă, în original, procura specială întocmită de inculpatul A. prin care îşi manifesta voinţa de a retrage apelul promovat pentru el de către avocatul ales.
Faţă de această manifestare de voinţă, instanţa de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., iar prin decizia penală nr. 485/21.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului de retragere a apelului formulat împotriva sentinţei penale nr. 160 din 20.01.2022 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021 al aceleiaşi instanţe.
Prin cererea depusă la dosar de apărătorul ales al contestatorului, s-a invocat, printre altele, excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare, declinarea cauzei la instanţa competentă material - Judecătoria Iaşi şi constatarea conflictului negativ de competenţă.
În analiza excepţiei de necompetenţă materială invocată de contestator, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că instituţia procesual penală a contestaţiei în anulare este reglementată în cuprinsul art. 426 - art. 432 din C. proc. pen., iar competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri este reglementată prin disp. art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., care prevăd următoarele:
"Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere".
Cazul de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., respectiv pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, în condiţiile în care existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, este justificat de existenţa unei erori de procedură a instanţei care soluţionează pe fond acţiunea penală exercitată împotriva unui inculpat, ignorând existenţa unui caz de împiedicare a exercitării acţiuni penale. O astfel de eroare/omisiune de a aplica dispoziţiile de drept procedural ce impun pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal poate fi rectificată doar prin anularea sentinţei/deciziei pronunţate.
În cazul în care procesul penal a parcurs două grade de jurisdicţie în mod efectiv, respectiv atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au analizat pe fond cauza, ultima hotărâre este susceptibilă a fi supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
În situaţia de faţă însă, când instanţa de apel a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului-apelant, în sensul retragerii căii de atac a apelului formulate în cauză, s-a reţinut că instanţa de control judiciar nu a analizat în nicio măsură fondul cauzei, nepronunţând o soluţie ca efect al unei analize proprii şi care să privească fondul cauzei.
Prin urmare, s-a apreciat că hotărârea susceptibilă a fi supusă verificării referitoare la admisibilitatea în principiu şi, subsecvent, la caracterul fondat al contestaţiei în anulare formulate în prezenta cauză, este sentinţa penală nr. 160 din 20.01.2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021. S-a apreciat că sentinţa penală anterior-menţionată, rămasă definitivă prin retragerea apelului, reprezintă singura hotărâre judecătorească pronunţată în cauza nr. x/2021, prin care a fost soluţionat fondul acuzaţiilor aduse inculpatului, aşa încât, numai aceasta poate face obiectul contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. în cauza pendinte, întemeiată pe cazul de contestaţie în anulare prevăzută de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Aplicând în acest sens dispoziţiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., s-a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare este Judecătoria Iaşi.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Iaşi, pentru următoarele considerente:
Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile unor instanţe care îşi declină judecarea aceleiaşi cauze, solicitând instanţei ierarhice superioare comune stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.
Prin cererea formulată la data de 04 aprilie 2023, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 20 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485 din data de 21 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul x/2021, solicitând să se constate prescripţia răspunderii penale pentru faptele din 04.11.2016 şi 28.07.2017.
Înalta Curte are în vedere că prin sentinţa penală nr. 160 din data de 20 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., fapte comise la data de 04.11.2016 şi 28.07.2017 şi a două infracţiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., fapte comise la data de 04.11.2016 şi 28.07.2016).
Prin decizia penală nr. 485 din data de 21 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2021, instanţa de apel a luat act de manifestarea de voinţă a inculpatului, în sensul retragerii apelului formulat.
Limitele şi specificul căii de atac a contestaţiei în anulare sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, prin care instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulează hotărârea, în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Conform art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Potrivit art. 551 pct. 2 lit. b) şi pct. 3 din C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului, respectiv la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel.
Din coroborarea prevederilor art. 426 lit. b) şi art. 429 din C. proc. pen., competentă să judece contestaţia în anulare, pentru ipoteza în care inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, este instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, care poate fi după caz, judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, hotărârea prin care s-a dispus condamnarea contestatorului A., respectiv sentinţa penală nr. 160 din data de 20 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 485 a Curţii de Apel Iaşi, la data de 21 iunie 2022, ca efect al retragerii căii ordinare de atac a apelului, luându-se act de manifestarea de voinţă a apelantului inculpat.
În acest context, se constată că, prin retragerea apelului de către petentul A., acţiunea penală declanşată împotriva acestuia a fost soluţionată exclusiv şi definitiv în primă instanţă, prin sentinţa nr. 160 din data de 20 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Iaşi.
Prin urmare, se constată că hotărârea penală definitivă împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare este cea pronunţată de prima instanţă, respectiv Judecătoria Iaşi, instanţă competentă din punct de vedere material să soluţioneze calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare formulată în baza art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare este Judecătoria Iaşi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul-condamnat A. în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.