Şedinţa publică din data de 04 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2142 din data de 19.09.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), (3), (5) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 din C. proc. pen. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că prin săvârşirea faptei în varianta descrisă de procuror, urmarea imediată a infracţiunii de înşelăciune, respectiv paguba creată persoanelor vătămate de către inculpat, s-a produs în patrimoniul societăţilor B. cu sediul în jud. Bacău şi a C. S.R.L. cu sediul în jud. Vrancea precum şi în patrimoniul persoanei fizice D. (fiind depusă suma de bani la o agenţie bancară din Oradea), locuri apreciate de judecător ca fiind cele ale comiterii infracţiunii în sensul dispoziţiilor procesual penale.
S-a mai arătat că inducerea în eroare (activitatea infracţională) se presupune că s-a realizat prin intermediul telefonului, astfel că tot la domiciliile/sediile persoanelor vătămate au fost induse în eroare, acolo fiind percepută presupusa ofertă de cumpărare, ci nu la sediul societăţii în numele căreia acţiona inculpatul, în judecată fiind trimis doar inculpatul persoană fizică, nu şi societatea în numele căreia acţiona inculpatul.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii în formă consumată, ce presupune în mod necesar cauzarea unei pagube materiale, astfel că consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea imediată, respectiv paguba efectivă, în patrimoniul celui înşelat (persoană publică sau privată).
Având în vedere că în prezenta cauză infracţiunea în formă continuată a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe (Bacău, Focşani, Oradea), s-a apreciat că oricare dintre acestea este competentă să o judece, astfel că s-a trimis cauza instanţei care ar fi fost competentă să judece primul act material, respectiv Judecătoria Oradea.
Prin încheierea penală nr. 602/CP din data de 19.03.2024 pronunţată de Judecătoria Oradea s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.
În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a arătat că în cauză prin rechizitoriul emis la data de 26.05.2023 în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a reţinut în sarcina inculpatului A. faptul că în calitate de administrator al E. S.R.L. şi unic împuternicit pe conturile acestei societăţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase persoanele vătămate D., B. S.R.L. şi C. S.R.L., în scopul de a obţine pentru sine foloase materiale injuste şi pentru a pricinui o pagubă victimelor, prin întreaga activitate infracţională fiind cauzat un prejudiciu cert persoanelor vătămate în cuantum de 271.689 RON.
Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că potrivit actului de acuzare, inculpatul ar fi procedat la săvârşirea presupusei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată reţinută în sarcina acestuia în calitatea sa de administrator şi prin intermediul E. S.R.L., societate care are sediul în Bucureşti, astfel că locul unde s-ar fi desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte este pe raza municipiului Bucureşti.
S-a apreciat ca fiind lipsit de relevaţă locul în care îşi au domiciliile sau sediile persoanele vătămate sau locul consumării infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, întrucât, cel puţin în parte, activitatea infracţională a fost săvârşită pe raza municipiului Bucureşti.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Prioritar, Înalta Curte menţionează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă trimiterea în judecată a inculpatului A. prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 30.05.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale).
În cauză, se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a reţinut că, la data de 26.09.2017, persoana vătămată D. a găsit pe site-ul www.x.ro un anunţ privind vânzarea unei prese peleţi, vândută de societatea E. S.R.L., al cărui administrator şi împuternicit unic pe conturi era inculpatul A. şi, fiind interesat de achiziţionarea acelei prese de peleţi, a apelat numărul respectiv, ocazie cu care inculpatul i-a cerut să efectueze prin virament bancar o plată în avans, de cel puţin 30% din preţul presei de peleţi, respectiv suma de 2.200 RON. Persoanei vătămate i s-a cerut o adresă de expediere a contractului de vânzare-cumpărare, acest lucru fiind făcut prin mesaje pe site-ul www.x.ro, pentru ca mai apoi să primească la domiciliu contractul de vânzare-cumpărare nr. x/26.09.2017 în două exemplare, precum şi o factură proforma, în valoare de 7.130 RON, iar după ce a efectuat plata în contul menţionat în contract şi controlat în totalitate de inculpatul A. şi a semnat contractul, a expediat un exemplar şi o copie a dovezii de plată la adresa din Bucureşti, adresă ce era menţionată pe contract ca fiind sediul societăţii. După expirarea termenului de livrare a produsului, persoana vătămată a discutat cu inculpatul telefonic, acesta asigurându-1 că va primi produsul, pentru ca în luna noiembrie 2017, inculpatul să nu mai răspundă la demersurile făcute de persoana vătămată D..
La data de 06.11.2018, persoana vătămată B., reprezentantă de către F. în calitate de administrator, a fost indusă în eroare de inculpatul A., cu ocazia executării contractului nr. x din data de 08.12.2017, având ca obiect achiziţionarea unei linii peleţi/brichete la preţul de 120.310 RON, în sensul că în urma discuţiilor purtate vânzătorul a emis factura proforma, iar cumpărătorul a depus suma de 96.248 RON în contul aparţinând E. S.R.L. şi controlat de către inculpat, pentru ca după efectuarea primei plăţi inculpatul să livreze un utilaj neconform, oferind garanţii verbale că în perioada următoare va livra restul utilajelor, dar că are nevoie de o a doua tranşă din valoarea contractului (40%) pentru a plăti furnizorii. După virarea şi celei de-a doua tranşe inculpatul nu a mai răspuns la e-mail, iar toate demersurile persoanei vătămate au rămas fără finalitate.
De asemenea, la data de 19.12.2018 persoana vătămată C. S.R.L. a fost indusă în eroare de inculpatul A., în calitate de reprezentat al societăţii E. S.R.L., respectiv, fiind declarată eligibilă în cadrul Programului pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii, a demarat implementarea planului de afaceri acceptat la finanţare şi a găsit pe internet anunţuri postate pe mai multe site-uri de către E. S.R.L. privind furnizarea unor echipamente pentru care a primit finanţare. A luat legătura cu A. şi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2018 acesta s-a obligat să livreze o linie pentru fabricarea brichetelor şi peleţilor din rumeguş şi paie, inculpatul emiţându-i o factură proformă şi persoana vătămată achitând integral contravaloarea contractului. Inculpatul nu a respectat termenul de livrare şi fiind notificat a trimis două utilaje neconforme, altele decât cele care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar la momentul când i s-a adus la cunoştinţă că acestea nu corespund a promis că va lua măsuri pentru remedierea acestei erori, pentru ca, în contextul remiterii utilajelor, persoana vătămată să constate că au fost returnate cu menţiunea destinatar necunoscut.
Se constată aşadar că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului s-a desfăşurat prin intermediul anunţurilor publicate pe diverse site-uri de vânzări, urmate de încheierea unor contracte la sediul societăţii comerciale prin intermediul căreia inculpatul inducea în eroare persoanele vătămate, contracte care mai apoi, după semnare, erau remise inculpatului împreună cu dovada plăţii avansului.
Potrivit art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. " Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe."
De asemenea, conform art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. "Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:
a) locul săvârşirii infracţiunii;
b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;
d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate."
Înalta Curte reţine că ordinea instituită de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. este obligatorie pentru instanţele de judecată şi pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 aceste criterii trebuie analizate pe rând, cu respectarea acestei ordini.
Astfel, Înalta Curte constată că ceea ce i se impută inculpatului A. este faptul că acesta, în calitate de administrator al E. S.R.L., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase pe persoanele vătămate D., B. S.R.L. - D şi C. S.R.L., în scopul de a obţine pentru sine foloase materiale injuste, pricinuind o pagubă persoanelor vătămate prin activitatea infracţională, respectiv un prejudiciu în cuantum de 271.689 RON.
Se observă că presupusa infracţiune de înşelăciune în formă continuată pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată a fost săvârşită de acesta în calitatea sa de administrator al societăţii comerciale E. S.R.L. şi prin intermediul acestei societăţi, care are sediul în Bucureşti.
Prin urmare, pe baze celor expuse mai sus, se constată că, în raport de prevederile art. 41 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională este pe raza municipiului Bucureşti.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că competenţa instanţei de a soluţiona cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 30.05.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, aparţine, în această situaţie, judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti conform art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 41 din C. proc. pen.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, pentru inculpatul A., va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2024.