Şedinţa publică din data de 04 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 845 din data de 26.03.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în baza art. 47 alin. (1) şi a art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că petentul ar fi nelămurit cu privire la hotărârea definitivă a Curţii de Apel Bucureşti nr. 74/A/23.01.2024, astfel că instanţa competentă să dispună asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar obiectul contestaţiei este format dintr-o dispoziţie ce aparţine acestei instanţe.
Prin decizia penală nr. 479/A din data de 23.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în temeiul art. 47, art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi alin. (2) din C. proc. pen. s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de persoana condamnată A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa în acest sens, s-a reţinut că împrejurarea învederată de către persoana condamnată, respectiv faptul că hotărârea pronunţată nu era motivată la momentul pronunţării, nu reprezintă o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, ci o împiedicare la executare. Astfel, s-a arătat că dacă, într-adevăr, aspectele învederate ar fi adevărate, hotărârea de condamnare nu ar putea fi pusă în executare şi din acest motiv temeiul contestaţiei la executare îl reprezintă art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.
Cu privire la competenţă, Curtea a apreciat că aceasta aparţine instanţei de executare, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, deoarece art. 597 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. reglementează două cazuri distincte de contestaţie la executare, şi anume un caz este nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută şi celălalt este împiedicarea la executare, iar potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. numai în caz de nelămurire a deciziei instanţei de apel, competenţa revine Curţii de Apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ceea ce înseamnă că, per a contrario, în caz de împiedicare la executare competenţa aparţine întotdeauna instanţei cărei hotărâre se execută.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.
Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată că determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
În acest sens, Înalta Curte reţine că prin cererea formulată la data de 16 februarie 2024 persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1141/23.01.2024 emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, arătând că a sunat la arhiva secţiei penale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti pentru a intra în posesia deciziei penale 74/A/23.01.2024, însă i s-a comunicat că nu se află la dosar, iar dosarul nu este restituit de la Curtea de Apel Bucureşti. Ulterior, persoana condamnată a arătat că a sunat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la arihivă, solicitând informaţii despre decizia penală 74/A/23.01.2024, ocazie cu care i s-a comunicat că decizia penală nu se afla la această instanţă şi că nu a fost comunicată părţilor, astfel că acesta a considerat că a fost încălcată Decizia Curţii Constituţionale din data de 07.04.2021, care stabileşte că hotărârea în procesele penale trebuie să fie pronunţată odată cu motivarea, motiv pentru care a formuat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Se mai reţine că prin decizia penală nr. 74 din data de 23.01.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 901/06.04.2023 pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 901/06.04.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, şi rejudecând:
În temeiul art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) teza I din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. cu privire la comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.) ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
A menţinut pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoană vătămată C.).
În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. şi 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuinţa acesteia la o distanţă mai mică de 100 m din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 67 din C. pen. şi 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuinţa acesteia la o distanţă mai mică de 100 m, pe o durată de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
A constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză era concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2939/08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 541/A/19.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 11 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2939/08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 541/A/19.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2939/08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 541/A/19.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti şi a repus pedepsele în individualitatea lor: de 2 ani şi 6 luni închisoare, 9 luni închisoare şi 6 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit cele 4 pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 9 luni (o treime din 12 luni + 9 luni + 6 luni), în total 3 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu victima D. sau cu victima E. sau cu membri de familie ai acestora, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuinţa acesteia la o distanţă mai mică de 100 m, pe o durată de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (4) din C. pen., a scăzut din pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu victima D. sau cu victima E. sau cu membri de familie ai acestora, perioada executată de la data de 19.06.2020 şi până la data rămânerii definitive a sentinţei apelate.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 65 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen. şi 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu victima D. sau cu victima E. sau cu membri de familie ai acestora, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu victima C., ori de a se apropia de aceasta sau de locuinţa acesteia la o distanţă mai mică de 100 m din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă B..
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contraveneau deciziei.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face printre altele: "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."
De asemenea, se observă că în conformitate cu art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. doar "în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", ceea ce înseamnă că per a contrario în situaţia existenţei unei împiedicări la executare, contestaţia la executare se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 597 din C. proc. pen. de către instanţa de executare.
Înalta Curte reţine că, prin cererea formulată, persoana condamnată reclamă faptul că hotărârea nu era motivată la momentul pronunţării şi din acest motiv nu putea fi pusă în executare, ceea ce nu echivalează cu o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. pentru a atrage competenţa curţii de apel în condiţiile art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., ci se referă la o împiedicare la executare, situaţie prevăzută în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. şi în această situaţie competenţa de soluţionare a unei contestaţii la executare întemeiată pe acest considerent aparţine instanţei a cărei hotărâre se execută.
Cum în speţă ceea ce se pune în executare este sentinţa penală nr. 901 din data de 06.04.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. 74 din data de 23.01.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, iar cazul de contestaţie la executare invocat de persoana condamnată A. se referă la existenţa unei împiedicări la executare, caz reglementat în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., rezultă că, în cauză, competenţa de a soluţiona contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. aparţine în primă instanţă Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 597 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., în speţă, competentă în a soluţiona cererea de contestaţie la executare formulată de contestatorul A. aparţine în primă instanţă Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2024.