Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/P.I. din data de 01 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 533 C. proc. pen., raportat la art. 168 C. pen., coroborat cu art. 166 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 6 C. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin sentinţa nr. 258/PI/24.12.2012 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2011 în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 65 alin. (3) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată .
În baza art. 65 alin. (3) C. pen. raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) şi art. 274 din Legea nr. 86/2006, în referire la art. 17 lit. f) şi la) art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (3) C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi a) art. 35 raportat la art. 33 C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei rezultante perioada reţinerii şi arestării preventive de la 09.02.2011 la 22.02.2011.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul A. sumele de 60 de RON şi 505 euro sau echivalentul în RON la data executării.
A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului luat prin ordonanţa nr. 269/P/2010 din 08.03.2011 asupra imobilului situat în com. Bucovăţ, sat B., nr. 79, jud. Timiş.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara împotriva inculpaţilor A. şi C. şi obligă în solidar aceşti inculpaţi la plata către partea civilă a sumei de 3.584.797 RON (reprezentând taxe vamale, TVA şi accize) plus dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadenţă până la data plăţii efective,; obligă inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 2.845.395 RON (reprezentând taxe vamale, TVA şi accize) plus dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadenţă până la data plăţii efective; obligă inculpatul C. la plata către partea civilă a sumei de 195.886 RON (reprezentând taxe vamale, TVA şi accize) plus dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadenţă până la data plăţii efective; respinge restul pretenţiilor faţă de aceşti inculpaţi.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15.000 RON.
Prin decizia penală nr. 3166/17.10.2013 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii A., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. împotriva sentinţei penale nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A casat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., 4 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi 4 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., precum şi sporul de 2 ani închisoare.
A aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
A aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 270 alin. (2) lit. a) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
A aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentinţa penală atacată şi pedepsele complementare astfel cum au fost aplicate prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform adresei nr. x/18.12.2023 emisă de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul de Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă faptul ca petentul A. a achitat cheltuielile judiciare dispuse către stat prin sentinţa penală nr. 258/24.10.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Curţii de Apel Timişoara în sumă de 15.000 RON.
Potrivit adresei nr. x/22.01.2024 a Primăriei Comunei Bucovăţ reiese faptul că petentul A. nu este înregistrat la compartimentul taxe şi impozite al comunei Bucovăţ cu bunuri mobile sau imobile.
Conform adresei nr. x/16.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Registru Contribuabili Declaraţii Fiscale Persoane Fizice petentul A. în anul 2023 a realizat venit brut din salarii în sumă de 44.900 RON, venit net impozabil în sumă de 25630 RON, impozit pe venit în sumă de 2563 RON de la L. S.R.L..
Conform adresei nr. x/23.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă că conform sentinţei penale nr. 258/24.10.2012, la data de 17.10.2013 numitul A. a fost obligat la plata următoarelor:
I. 7.457.185 RON - reprezentând debite, pentru taxe vamale, TVA, accize;
II. 2.308 RON - reprezentând încasări din valorificarea bunurilor confiscate;
III. 15.000 RON - reprezentând cheltuieli judiciare;
Pentru debitele restante au fost calculate de către Biroul Vamal Timiş până la data de 31.12.2022 accesorii în suma totală de 7.036.348 RON.
A mai arătat că din aceeaşi adresă rezultă că în vederea recuperării obligaţiilor restante, organele de executare competente conform prevederilor legale în vigoare OPANAF 3744/2015, au întreprins următoarele măsuri de executare silită:
- în data de 31.01.2014 se emite somaţia nr. x/31-01-2014, confirmată de primire poştală de către contribuabil în data de 19.02.2014;
- în data de 29.06.2015 se instituie în sarcina debitorului poprirea bancară nr. x/29.06.2015 către unităţile bancare; M. S.A., N. S.A. şi către terţul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, în data de 10.10.2017 se instituie poprirea bancară nr. 200/10.10.2017 către unităţile bancare: O. S.A., P. S.A, N. S.A.; în data de 04.10.2022, se instituie poprirea nr. 1873/04.10.2022 către unitatea bancară: Q.; iar în data de 28.06.2022 se instituie poprirea nr. x/28.06.2022 către terţul L. S.R.L.;
Conform Biroului Vamal Timiş la data de 23.01.2024 A. figurează cu următoarele obligaţii restante:
I.5.070.427,21 RON - reprezentând debite, pentru taxe vamale, TVA, accize;
II.7.036.348 RON - reprezentând, dobânzi si penalităţi de întârziere pentru taxe vamale, TVA, accize, calculate de la data faptei pana la data de 31.12.2023;
Din totalul obligaţiilor restante de 14.493.533 RON (debit si accesorii) s-a încasat de la solidarii numitului A. suma de 2.386.757,79 RON din debitul principal.
De asemenea, a mai reţinut că în anul 2019 au fost achitate în totalitate suma de 15.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare, şi suma de 2.308 RON, reprezentând încasări din valorificarea bunurilor confiscate.
Reabilitarea judecătorească reprezintă mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic în societate, având ca efect încetarea interdicţiilor, decăderilor şi incapacităţilor ce rezultă din condamnare.
A precizat că prin prezenta cerere persoana condamnată a solicitat a se constata intervenirea reabilitării judecătoreşti raportat la pedeapsa de mai sus. A observat că cererea este întocmită în conformitate cu cerinţele de formă impuse de art. 530 C. proc. pen. şi este însoţită de înscrisuri doveditoare.
Întrucât de la momentul condamnării petentului şi până la soluţionarea cererii de reabilitare, a intervenit o succesiune de legi penale, instanţa de fond a analizat care este legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, conform art. 5 C. pen.
Analizând comparativ instituţia reabilitării astfel cum aceasta a fost reglementată în C. pen. din 1969 şi astfel cum este reglementată în prezent, după intrarea în vigoare a noului C. pen., la 01.02.2014, instanţa a constatat că mai favorabilă este legislaţia în vigoare în acest moment întrucât noul C. pen. prevede un termen de reabilitare fix, mai scurt, fiind de asemenea înlăturată condiţia privitoare la dovedirea asigurării existenţei prin muncă sau alte mijloace oneste şi cea privind buna conduită în cursul termenului de reabilitare.
În acest sens, a statuat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 214/17.06.1997 potrivit căreia "Incidenţa dispoziţiilor Noului C. pen. în raport cu faptele şi cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie care, consfinţind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepţie legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât şi fiecare dintre normele şi instituţiile sale în parte, cum este cazul liberării condiţionate. Situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale se iveşte dacă, de la data săvârşirii infracţiunii, când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă."
Din interpretarea dispoziţii legale în materie, respectiv potrivit art. 168 C. pen. rezultă că reabilitarea judecătorească se acordă dacă petentul nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 C. pen. şi a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.
În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.
Instanţa de fond a reţinut, prin raportare la disp. art. 169 C. pen., că reabilitarea reprezintă mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic, în societate, având ca efect încetarea interdicţiilor, decăderilor şi incapacităţilor ce rezultă din condamnare, pentru constatarea acesteia fiind necesară îndeplinirea condiţiilor impuse de legiuitorul penal în cuprinsul art. 165 C. pen.
Analizând fişa de cazier judiciar a petentului condamnat, Curtea a constatat că acesta a suferit o singură condamnare, fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni închisoare la data de 01.03.2016, cu un rest rămas neexecutat de 766 zile închisoare. De la acest moment, petentul nu mai figurează cu condamnări în fişa de cazier judiciar.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 167 alin. (1) lit. a) C. pen., termenul de reabilitare ar trebui calculat de la data de la care a luat sfârşit executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni, respectiv din momentul în care pedeapsa executată aplicată prin sentinţa penală nr. 258/PI/24.12.2012 de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 3166/17.10.2013 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2013 a fost considerată ca executată.
Potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicabil prin raportare la disp. art. 5 C. pen., ca lege penală mai favorabilă faţă de dispoziţiile similare din C. pen. anterior, din 1969, în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, după trecerea unui termen de 4 ani, calculat potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.
Raportat la infracţiunea săvârşită, la cuantumul stabilit, la faptul că petentul condamnat a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei la data de 01.03.2016, cu un rest de pedeapsă de 766 de zile, pedeapsa este considerată ca executată la data 07.04.2018, durată de la care începe să curgă termenul de 4 ani cerut de art. 166 alin. (1) C. proc. pen., acesta fiind împlinit la data de 06.04.2022. Referitor la condiţia privind împlinirea termenului de reabilitare, Curtea a constatat că aceasta este îndeplinită.
Pe de altă parte, a reţinut că art. 168 lit. b) C. pen., impune, pentru admiterea cererii de reabilitare, ca persoana condamnată să fi achitat integral cheltuielile de judecată şi să-şi fi îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.
În ceea ce priveşte achitarea cheltuielilor judiciare, respectiv 15.000 RON la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. 258/PI/24.12.2012 de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2011 potrivit răspunsului înaintat de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciu de Colectare Executare rezultă faptul ca petentul A. a achitat cheltuielile judiciare dispuse către stat prin sentinţa penală nr. 258/24.10.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011 al Curţii de Apel Timişoara în sumă de 15.000 RON, deci şi această condiţie este îndeplinită.
Cu privire la despăgubirile civile instanţa a constatat că inculpatul a vândut cota de 1/2 a imobilului situat în com. Bucovăţ, sat B., nr. 79, jud. Timiş asupra căruia a fost instituit sechestru asigurător contra sumei de 43100 RON numitei R., tranzacţie finalizată la dat de 21.12.2018, iar suma cu care a vândut cota parte din imobil este suma la care acesta a fost evaluat, o sumă modică, existând posibilitatea vânzării acestuia la valoarea de piaţă.
Totodată, Curtea a constatat că acestuia i s-a pus poprire pe salariu dar abia din anul 2022 când lucra la S.C. L. S.R.L., anterior fiind angajat şi la alte societăţi, respectiv S., S.C. T. S.R.L. unde a realizat venituri. Ca atare, instanţa de fond a constatat că persoana condamnată, din momentul liberării condiţionate, anul 2016, până în anul 2022 când i s-a pus poprire pe salariu, a mai realizat venituri şi a lucrat dar nu a achitat nimic din despăgubirile civile stabilite în sarcina sa, nedând astfel dovadă de bună credinţă.
Aşadar, instanţa a constatat că acesta nu a achitat de bună voie prejudiciul suferit de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, ci au fost efectuate doar forme de executare silită asupra bunurilor sale, respectiv s-a procedat la evaluarea şi vânzarea cotei parte de 1/2 din imobilul situat în com. Bucovăţ, sat B., nr. 79, jud. Timiş şi i s-a pus poprire pe venituri. Mai mult din adresa nr. x/23.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă că partea din despăgubirile civile care a fost achitată a fost efectuată de solidarii acestuia.
De asemenea, a apreciat că un aspect important este prejudiciul mare suferit de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, respectiv un debit de 14.493.533 RON şi cuantumul mic care a fost achitat, 2.386.757,79 RON. În consecinţă, instanţa constată că condiţia privitoare la achitarea despăgubirilor civile la care a fost obligat petentul nu este îndeplinită.
Având în vedere dispoziţiile art. 168 C. pen. din care rezultă că reabilitarea judecătorească poate interveni dacă cel condamnat a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri, instanţa de fond a constatat că petentul nu a dat dovadă de buna credinţă şi nu a achitat despăgubirile civile în integralitate, or pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului condiţiile prevăzute de art. 168 lit. a) şi b) C. pen. trebuie îndeplinite cumulativ.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, petentul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de reabilitare.
A apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererii de reabilitare, chiar dacă nu a achitat despăgubirile civile stabilite în sarcina sa.
În opinia contestatorului, din actele depuse în susţinerea cererii de reabilitare rezultă că nu a fost de rea credinţă în îndeplinirea obligaţiilor civile, dar nu a avut posibilitate materială să achite integral sumele.
Prin concluziile sale orale susţinute la termenul de judecată din data de 09 aprilie 2024, contestatorul a arătat că a achitat despăgubirile civile stabilite de instanţă în dosarul în care s-a dispus condamnarea sa, însă prin hotărârea pronunţată în dosarul disjuns, care îi viza pe inculpaţii care nu au recunoscut fapta, a fost obligat în solidar, la plata altor despăgubiri civile.
Examinând contestaţia formulată de petentul A., în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse:
Reabilitarea judecătorească este o cauză care înlătură consecinţele condamnării şi se caracterizează prin intervenţia instanţei de judecată la cererea persoanelor interesate, care va acorda reabilitarea numai după ce a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 166-art. 168 din C. pen.
Astfel, reabilitarea nu poate fi acordată decât în situaţia executării în întregime a hotărârii de condamnare, aspect ce presupune executarea hotărârii de condamnare, atât sub aspectul laturii penale, prin executarea pedepsei dispuse, cât şi sub aspectul laturii civile. Pentru acest motiv, legiuitorul a reglementat, la art. 168 din C. pen., două condiţii ale reabilitării judecătoreşti, una referitoare la aspectele de natură penală a cauzei, constând în nesăvârşirea niciunei infracţiuni decătre persoana condamnată, în termenul de reabilitare prevăzut de art. 166 alin. (1) C. pen., iar cea de-a doua vizând latura civilă a cauzei penale, constând în achitarea integrală a cheltuielilor de judecată şi în îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
De la această ultimă regulă, legiuitorul a prevăzut în mod expres, o singură excepţie, respectiv situaţia în care persoana condamnată dovedeşte că nu a avut posibilitatea să îndeplinească obligaţiilor civile sau partea civilă a renunţat la despăgubiri.
Reglementând termenele de reabilitare judecătorească, art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen. stabileşte că persoana condamnată poate fi reabilitată, la cerere, de instanţă, după împlinirea termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 C. pen. se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Aplicând aceste dispoziţii legale speţei de faţă, Înalta Curte reţine că prin sentinţa nr. 258/PI/24.12.2012 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. x/2011 în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată .
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) şi art. 274 din Legea 86/2006., în referire la art. 17 lit. f) şi la) art. 18 alin. (3) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată în formă continuată.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi a) art. 35 rap. la art. 33 C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, aplicând pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara împotriva inculpaţilor A. şi C. şi a obligat în solidar aceşti inculpaţi la plata către partea civilă a sumei de 3.584.797 RON (reprezentând taxe vamale, TVA şi accize) plus dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadenţă până la data plăţii efective; a obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 2.845.395 RON (reprezentând taxe vamale, TVA şi accize) plus dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală de la scadenţă până la data plăţii efective.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 15.000 RON.
Prin decizia penală 3166/17.10.2013 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2013 a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii A., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. împotriva sentinţei penale nr. 258/PI din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A casat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., 4 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi 4 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., precum şi sporul de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentinţa penală atacată şi pedepsele complementare astfel cum au fost aplicate prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
În acest context, având în vedere situaţia juridică a petentului şi prevederile legale menţionate, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiţia de fond referitoare la termenul de reabilitare judecătorească, calculat conform dispoziţiilor art. 167 alin. (1) din C. pen. de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale: liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni închisoare la data de 01.03.2016, cu un rest rămas neexecutat de 766 zile închisoare., aflat la filele x verso-323 dosar CA).
Totodată, din fişa de cazier a petentului reiese că acesta nu a săvârşit o altă infracţiune în interiorul termenului de reabilitare, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 168 lit. a) C. pen.
Astfel, deşi termenul de reabilitare este o condiţie esenţială a reabilitării judecătoreşti şi reprezintă intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia, prin modurile prevăzute de lege, şi judecarea cererii de reabilitare, interval în care condamnatul, prin conduita sa, probează că s-a îndreptat, Înalta Curte apreciază, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, că acest aspect singular nu justifică doar prin el însuşi admiterea cererii de reabilitare, impunându-se deopotrivă verificarea îndeplinirii şi a celorlalte condiţii prevăzute de lege, cu prioritate îndeplinirea obligaţiilor civile şi a plăţii cheltuielilor de judecată stabilite prin hotărârile de condamnare.
Înalta Curte constată însă că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 168 alin. (1) lit. b) C. pen., cerinţă obligatorie pentru a se acorda reabilitarea judecătorească. Dispoziţiile C. pen. instituie o dispoziţie în favoarea persoanei condamnate, prin prevederea posibilităţii acordării reabilitării judecătoreşti în cazul în care dovedeşte că nu a avut posibilitatea să achite despăgubirile civile sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.
Susţinerile petentului sub acest aspect privesc imposibilitatea achitării integrale a sumelor de bani la care a fost obligat, invocând pe baza înscrisurilor depuse posibilităţile sale materiale reduse prin raportare la cuantumul obligaţiilor, existând o discrepanţă foarte mare între acestea.
Evaluând actele depuse la dosar în susţinerea cererii de reabilitare, constată Înalta Curte că petentul a achitat integral cheltuielile judiciare în cuantum de 15.000 de RON dispuse prin hotărârea de condamnare, astfel cum rezultă din adresa nr. x/18.12.2023 emisă de Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş .
În ceea ce priveşte despăgubirile civile la care a fost obligat, reţine Înalta Curte că într-adevăr veniturile obţinute de petent până în prezent sunt într-un cuantum redus raportat la suma obligaţiilor civile, însă acesta nu a produs nicio dovada prin care să demonstreze buna sa credinţă, că a făcut demersuri suficiente pentru a achita măcar eşalonat aceste sume, deşi contrar susţinerilor petentului, din înscrisurile existente la dosar reiese că ar fi avut această posibilitate, astfel:
- Adeverinţa nr. x din 15.01.2020 - din care rezultă că petentul a fost angajat pe perioada 24.10.2016-27.09.2019 la societatea U. S.A.;
- Adeverinţa nr. x/01.03.2020 - din care rezultă că petentul a fost angajat pe perioada 08.10-01.03.2020 la societatea S.C. T. S.R.L.;
- Contractul individual de muncă nr. x/07.12.2021 încheiat cu S.C. L. S.R.L., din care rezultă că petentul este angajat la această societate începând cu data de 07.12.2021 şi până în prezent., înregistrând în anul 2023 un venit brut din salarii în sumă de 44.600 RON, venit net impozabil în sumă de 25.630 RON, impozit pe venit în sumă de 2.563 RON (adeverinţa nr. x din data de 16.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş .
Deopotrivă, reţine Înalta Curte că inculpatul a vândut cota de 1/2 a imobilului situat în com. Bucovăţ, sat B., nr. 79, jud. Timiş asupra căruia a fost instituit sechestru asigurător contra sumei de 43.100 RON numitei R., tranzacţie finalizată la data de 21.12.2018, iar suma cu care a vândut cota parte din imobil este suma la care acesta a fost evaluat, o sumă modică, existând posibilitatea vânzării acestuia la valoarea de piaţă.
Mai mult, constată Înalta Curte că acesta nu a achitat de bună voie prejudiciul suferit de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, ci au fost efectuate doar forme de executare silită asupra bunurilor sale, respectiv s-a procedat la evaluarea şi vânzarea cotei parte de 1/2 din imobilul situat în com. Bucovăţ, sat B., nr. 79, jud. Timiş şi i s-a pus poprire pe venituri.
Din adresa nr. x/23.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice rezultă că partea din despăgubirile civile care a fost achitată a fost efectuată de solidarii acestuia. .
În acest context, reţine Înalta Curte că nu există o dovadă certă a imposibilităţii materiale a petentului, or, în dovedirea bunei-credinţe este suficient ca petentul să facă dovada demersurilor pe care le-a efectuat în vederea achitării despăgubirilor, prin plata constantă a unei sume, cât de infime, reprezentând parte din sumele la care a fost obligat.
Deşi a fost liberat condiţionat la data de 01.03.2016, urmare a admiterii cererii de liberare condiţionată prin sentinţa penală nr. 537 din data de 24.02.2016 a Judecătoriei Timişoara, petentul nu a achitat de bunăvoie, despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare, într-o perioadă destul de îndelungată, de aproximativ 8 ani de la data liberării sale condiţionate.
În consecinţă, faptul că petentul a obţinut venituri modice nu reprezintă o justificare rezonabilă pentru neachitarea despăgubirilor civile în condiţiile menţionate anterior.
Apreciază Înalta Curte că pentru a opera reabilitarea trebuie ca petentul să facă propriile demersuri în acoperirea despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, chiar şi în ipoteza în care veniturile dobândite ar fi modeste, nefiind suficient a se prevala de disproporţia vădită existentă între posibilităţile materiale ale sale şi cuantumul obligaţiilor civile la care acesta a fost obligat.
Reabilitarea persoanei condamnate nu poate fi concepută fără executarea în întregime a hotărârii de condamnare, atât sub aspectul laturii penale, prin executarea pedepsei, cât şi al laturii civile, prin plata cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor civile, fiindcă numai astfel se stinge complet şi definitiv raportul juridic penal de conflict născut prin săvârşirea infracţiunii de către condamnat.
Prin plata despăgubirilor civile stabilite de instanţa de judecată se realizează o restabilire reală a ordinii de drept ce a fost încălcată prin infracţiune, nefiind just ca persoana condamnată să fie reabilitată cu nesocotirea drepturilor părţilor civile.
Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiţia privind achitarea de către petent a despăgubirilor civile la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare, iar petentul nu a dat dovadă de bună-credinţă în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, astfel cum a fost argumentat în cele ce preced, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie formulată de petentul A., este nefondată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 28/P.I., din data de 01 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 28/P.I., din data de 01 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.