Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2024
Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 02 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (3) C. proc. pen.., art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) C. proc. pen.., art. 118 alin. (2) C. proc. pen.., art. 351 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.., art. 352 alin. (3)1 C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a încuviinţat proba cu acte, constând în înscrisurile depuse de inculpatul A. la termenul de judecată din 14.03.2024.
În baza art. 100 alin. (4) lit. a) şi b) C. proc. pen.. şi art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, cererea privitoare la administrarea celorlalte probe formulată de inculpatul A..
Curtea de apel a apreciat că, aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (prin decizia nr. 487/A din 28.12.2015), din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege, iar cerinţele prevăzute de acest text trebuie îndeplinite cumulativ.
O cerere de sesizare a Curţii în controlul de constituţionalitate a posteriori poate fi calificată ca inadmisibilă atunci când, exemplificativ, tinde fie la învestirea acesteia cu un examen ce excedează, în mod vădit, competenţei sale, intrând în sfera de competenţă exclusivă a legiuitorului (mutatis mutandis, deciziile nr. 284/24.01.2011, 176/06.03.2012, 187/06.03.2012, 378/26.06.2014 ale Curţii Constituţionale), fie la un control de constituţionalitate nu a unui text de lege anume determinat, ci a concluziei ce ar rezulta din corelarea mai multor dispoziţii de lege (mutatis mutandis, deciziile nr. 486/11.12.2003, 85/27.01.2011, 537/15.10.2014 ale Curţii Constituţionale).
Aşadar, s-a reţinut că, în speţă, prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă sunt dispoziţii procesual penale care nu au legătură cu soluţionarea cauzei (în sensul art. 421 C. proc. pen..), aspect care atrage inadmisibilitatea sesizării.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 02 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs recurentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind repartizată aleatoriu Completului 7 la data de 16 aprilie 2024, când s-a amânat la data de 30 aprilie 2024, fiind încuviinţată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat A., în vederea pregătirii apărării şi motivării recursului.
Recurentul A. a lipsit de la dezbaterile din data de 30 aprilie 2024, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu care a solicitat admiterea recursului formulat, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispoziţiile cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate au legătură cu obiectul cauzei, fac parte din legea în vigoare, nu au mai fost supuse controlului constituţional şi există o legătură de cauzalitate între o eventuală soluţie de admitere a cauzei, pe fond, şi soluţionarea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că se urmăreşte denaturarea atribuţiilor Curţii Constituţionale, apreciind că examenul pe care această instituţie ar trebui să îl facă excedează competenţelor sale, astfel cum au fost stabilite în dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerinţe:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Textul de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
În aplicarea legii, instanţa de judecată verifică numai admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia respectivă. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze dacă în cauză scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit. În ceea ce priveşte existenţa unei legături efective între cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele: Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Din perspectiva considerentelor anterior menţionate, în speţă, excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanţei de judecată, la cererea uneia dintre părţi, are în vedere neconstituţionalitatea art. 10 alin. (3) C. proc. pen.., art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) C. proc. pen.., art. 118 alin. (2) C. proc. pen.., art. 351 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.., art. 352 alin. (3)1 C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1832 din data de 16.11.2023, pronunţată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect agresiunea sexuală (art. 219 C. pen.).
În speţă, se constată că autorul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, invocă încălcarea unor dispoziţii legale de către instanţa de apel. Aşadar, excepţia invocată vizează interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate de către instanţa de apel.
Or, în ceea ce priveşte sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituţionalităţii modului de aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţele judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de către Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 02 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 02 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2024.