Şedinţa publică din data de 14 mai 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k, pe numele persoanei solicitate B. şi s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Austria.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Austria şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a menţinut starea de arest a persoanei solicitate B. dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 09.04.2024, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 24.04.2024 până în data de 23.05.2024 inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria.
S-a luat act că art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 condiţionează predarea persoanei solicitate, cetăţean român, de împrejurarea ca, în cazul în care autorităţile judiciare din Austria vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de aceasta, cetăţeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 8 alin. (1) lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocatului pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală şi cooperare judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus plata sumei de 1098 RON, reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu, care s-a virat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a propus, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei urmărită internaţional B., cetăţean român, pentru o perioadă de 15 zile, în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria, cu motivarea că pe numele persoanei solicitate autorităţile judiciare din Austria au introdus o semnalare la data de 12.01.2024 în Sistemul de informaţii Schengen, fiind căutat în vederea arestării şi predării în baza unui mandat european de arestare.
Prin încheierea de şedinţă din 09.04.2024, definitivă prin necontestare, instanţa, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în consecinţă, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 09.04.2024, până la data de 23.04.2024, inclusiv, în acest sens fiind emis mandatul de arestare nr. x/ME din 09.04.2024, având la bază semnalarea în Sistemul Informatic Schengen. De asemenea, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 18.04.2024, în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a formulat propunere de arestare pe o perioadă de 30 zile a persoanei solicitate, în vederea predării în Austria, şi a transmis mandatul european de arestare emis la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k pe numele persoanei solicitate, din cuprinsul căruia se reţine că aceasta este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie.
S-a constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare, în fapt, rezultă că persoana solicitată, în perioada 02.12.2018 - 03.12.2018, în A., ar fi forţat cu ajutorul unui obiect uşa de sticlă situată înspre grădina casei aparţinând numiţilor C. şi D., de unde ar fi sustras bunuri mobile în valoare totală de 1.065 euro, constând în două lenjerii de pat în valoare de 30 euro, o pereche de cizme de iarnă, în valoare de 100 euro, două parfumuri în valoare de 80 euro, un ruj de buze în valoare de 20 euro, două pachete de cafea în valoare de 15 euro, o telecomandă în valoare de 20 euro, un televizor în valoare de 300 euro, o maşină de cafea în valoare de 400 euro, şi un radio, în valoare de 100 euro - cu intenţia de a obţine foloase materiale.
În şedinţa publică din 19.04.2024, persoanei solicitate B. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar în declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Austria şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
Instanţa de fond, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată este pedepsită şi de legea penală română, fiind îndeplinită condiţia dublei încriminări, fapta putând fi încadrată la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.
Deşi persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa autorităţilor din Austria, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu a formulat obiecţii privind identitatea şi nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi nici vreunul dintre cazurile facultative de refuz enumerate în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Obiecţia persoanei solicitate privind prescripţia potrivit legislaţiei din Austria nu este motiv de refuz al predării potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte propunerea de arestare a persoanei solicitate, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a apreciat de către instanţa de fond că aceasta este admisibilă raportat la mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria prin care se solicită arestarea şi predarea persoanei solicitate, necesitatea executării acestui mandat european de arestare, dar şi pentru efectuarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Austria.
Împotriva sentinţei penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţia persoana solicitată B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 07 mai 2023 şi repartizată aleatoriu Completului C7 pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2023.
În dezbateri, persoana solicitată B. beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a invocat motivul de refuz de executare a mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, susţinând că, raportat la prevederile art. 154 lit. d) C. pen., a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru fapta pentru care persoana solicitată este cercetată de către autorităţile judiciare din Austria.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată B., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
În art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Verificările prezentate de lege se fac în conformitate cu art. 97-106 din Legea nr. 302/2004, iar dispoziţiile legale exclud evaluarea probatoriului administrat de statul solicitant faţă de absenţa dosarului de urmărire penală în care s-au administrat probele.
În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată B. a fost emis mandatul european de arestare la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k, din cuprinsul căruia se reţine că acesta este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie.
Situaţia de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentinţa penală atacată.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Franţa îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, întrucât faptele descrise în mandat se circumscriu dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. privind infracţiunea de furt calificat, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente. În cauză, mandatul european de arestare a fost emis pentru efectuarea urmăririi penale.
Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a menţinut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care reprezintă reflectarea art. 4 pct. 4 din Decizia-cadru, se constată că executarea MEA poate fi refuzată când, potrivit legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-ar fi prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române. Aşadar, trebuie avut în vedere caracterul facultativ al motivului de neexecutare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Chiar în cazul în care a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit legii române, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate.
În acord cu instanţa de fond, analizând apărările persoanei solicitate, se observă că obiecţia acesta privind intervenirea prescripţiei potrivit legislaţiei din Austria nu este motiv de refuz al predării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată. Analiza incidenţei prescripţiei răspunderii penale se evaluează în raport de normele legale naţionale, şi nu în baza legii statului străin care a emis mandatul european de arestare.
Concluzionând, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autorităţile judiciare din Austria la data de 09.01.2024. De asemenea, se reţine că instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Austria, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinţei penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2024.